Ordin de protecţie. Decizia nr. 405/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 405/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 03-03-2015 în dosarul nr. 405/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 405/2015
Ședința publică de la 03 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. G.
Judecător C. C. B.
Grefier L. B.
Din partea Ministerului Public a participat procuror C. F. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul D..
Pe rol soluționarea apelului civil declarat de pârâtul M. E. împotriva sentinței civile nr 1450/05.02.2015 pronunțată de Judecătoria C. în contradictoriu cu intimata-reclamantă M. D. C., având ca obiect ordin de protecție.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelantul-pârât M. E. asistat de avocat D. P., și intimata-reclamantă M. D. C. asistată de avocat Gătejescu.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că apelul este declarat în termen, este motivat, și că nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Avocat D. P. pentru apelantul-pârât M. E., solicită încuviințare probei cu înscrisuri, precum și proba testimonială cu un martor pentru a dovedi că apelantul nu este o persoană violentă.
Avocat Gătejescu, pentru intimata –reclamantă M. D. C., arată că se opune încuviințării probei testimoniale întrucât au fost audiați martori la fond, iar în ceea ce privește proba cu înscrisuri arată că nu se opune. Mai solicită încuviințarea probei cu înscrisuri.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea probei testimoniale, iar în ceea ce privește probele cu înscrisuri solicitate de ambele părți arată că nu se opune.
Instanța respinge ca neutilă soluționării cauzei proba testimonială cu un martor solicitată de apelantul-pârât. În ceea ce privește proba cu înscrisuri solicitată de ambele părți instanța o încuviințează.
Avocat D. P. pentru apelantul-pârât M. E., depune un set de înscrisuri care se comunică părții adverse.
Avocat Gătejescu, pentru intimata –reclamantă M. D. C., depune un set de înscrisuri care se comunică părții advserse.
Nemaifiind alte cererii de formulat sau excepții de invocat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelului.
Avocat D. P. pentru apelantul-pârât M. E., solicită admiterea apelului, schimbarea sentinței în sensul respingerii cererii având ca obiect ordin de protecție, fără cheltuieli de judecată. Apelantul nu este o persoană violentă, este preot, face parte dintr-o familie de intelectuali, iar în situația în care reclamanta ar fi fost agresată de acesta putea să se adreseze organelor de poliție lucru pe care nu l-a făcut. După despărțirea în fapt, acesta nu a mai căutat-o, nu a mai intrat nici în casa părinților săi, nu a mai mers la ea la școală. Cererea de divorț a promovat-o în termeni extrem de decenți și în mod constant i-a adresat propuneri de conciliere a situației. Mai mult, în data de 8 ianuarie 2015, reclamanta a pătruns în domiciliul acestuia și a provocat scandal, însoțită fiind de martori.
Avocat Gătejescu, pentru intimata –reclamantă M. D. C., solicită respingerea apelului, și menținerea hotărârii ca fiind legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată. Reclamanta a solicitat emiterea acestui ordin având în vedere faptul că viața îi este pusă în pericol, aceasta manifestând o temere foarte mare față de agresor, care este foarte violent și de care se simte amenințată. În urma probatoriului administrat în cauză a fost admisă acțiunea în mod corect. În ceea ce privește urgența cererii, trebuie spus faptul că după bătaia din data de 04.12.2014 au mai urmat și alte zile cu bătaie, însă nu s-a mai mers la medicina legală pentru a scoate certificat medico-legală și din acest motiv s-a solicitat ordinul de protecție. Frica și teroarea există și momentul de față, aceasta fiind și în prezent agresată verbal și psihic, nu mai de mult de 3 săptămâni, când aceasta a mers în domiciliul conjugal să-și vadă fetița în vârstă de 4 ani, după ce a fost lăsată să intru în casă de fosta soacră, soțul său a venit și i-a adresat injurii, amenințări, scotând-o din imobil prin îmbrâncire și fiindu-i aruncate în stradă plasele cu cadouri aduse copiilor.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea apelului și menținerea hotărârii ca fiind legală și temeinică.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 1450/05.02.2015 pronunțată de Judecătoria C. a fost admisă cererea precizată reclamantei M. D. C., în contradictoriu cu pârâtul M. E..
S-a dispus emiterea ordinului de protecție.
S-a dispus măsura provizorie de păstrare a unei distanțe minime de 50 metri a pârâtului față de reclamantă, față de locul de muncă al reclamantei pentru o perioadă de 6 luni de la data emiterii ordinului de protecție.
S-a dispus măsura provizorie de interzicere a oricărui contact telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod a pârâtului cu reclamanta pentru o perioadă de 6 luni de la data emiterii ordinului de protecție.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 18.12.2014 sub numărul_ pe rolul Judecătoriei C., reclamanta M. D. C., CNP-_, cu domiciliul în . și cu domiciliul ales la cabinet avocat Gătejescu M. S., cu sediul profesional în C., ..15, județul D., a chemat în judecată pârâtul M. E., CNP-_, cu domiciliul în ., nr.633, județul D., - solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună obligarea pârâtului să păstreze o distanță minimă determinată față de victimă, încredințarea minorilor și stabilirea reședinței acestora, interdicția pentru agresor de a se deplasa la serviciul victimei, interdicția oricărui contact telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod, stabilirea locuinței minorilor la mamă.
În motivarea cererii, s-a arătat că părțile s-au căsătorit în 1999, căsătorie din care au rezultat doi minori. Ultima locuință comună a părților a fost în ., județul D.. Pe parcursul căsătoriei, au avut loc bătăi și amenințări, iar ulterior, reclamanata a aflat că soțul întreține și o relație extraconjugală – împrejurare în care părțile s-au separat în fapt. În prezent, părțile se află în proces de divorț. În seara zilei de 04.12.2014 pârâtul a bătut-o pe reclamantă în prezența minorilor, adresându-i injurii și amenințări. Reclamanta și-a scos certificat medico-legal. La data de 12.12.2014 reclamanta, în urma unor certuri, bătăi și amenințări, a fost nevoită să plece din domiciliul conjugal împreună cu minora, - mutându-se la domiciliul părinților reclamantei. În dimineața zilei de 17.12.2014 în timp ce reclamanta se afla la serviciu, - pârâtul a venit cu mașina la domiciliul părinților reclamantei, pretextând că celălalt minor vrea să o vadă pe sora lui și astfel a reușit să o ia pe minoră și să fugă cu ea în mașină. Minora este foarte atașată de reclamantă, fiind afectată de lipsa mamei, plângând și implorându-l pe pârât să o readucă în locuința bunicilor materni. Reclamanta a subliniat că i-a sprijinit pe minori de când s-au născut, fiind de profesie educatoare. În prezent, minora este dezorientată, având nevoie de dragostea mamei. Pârâtul este preot în satul în care se află locuința comună a părților, neavând un comportament adecvat.
În dovedirea cererii reclamanta a solicitat proba cu acte și martori.
În drept cererea se întemeiază pe art.23 din Legea 217/2003 republicată și art.914 și urm/cod proc.civ.
Cererea s-a depus și în formular-tip (anexă) fiind semnată.
În susținerea cererii s-au depus în xerocopie cu mențiunea conform cu originalul, următoarele acte: certificat de căsătorie; cartea de identitate a reclamantei; certificatul de naștere al minorului; certificatul de naștere al pârâtului; certificat medico-legal nr.2309/A2/09.12.2014 eliberat de IML C..
Prin rezoluția din 22.12.2014 în conformitate cu art.200 alin.2/cod proc.civ., când nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art.194-197/cod proc.civ, s-au comunicat reclamantei, în scris, lipsurile cererii cu mențiunea că trebuie să facă completările dispuse de instanță în cel mult 10 zile de la primirea comunicării, după cum urmează:
- conform art.194 lit.e/cod proc.civ., întrucât reclamanta să menționeze în scris numele, prenumele și adresele martorilor (și dacă este cazul adresa electronică, numărul de telefon, numărul de fax )conform art.148 alin.1 teza II/cod proc.civ.).
Ulterior, reclamanta a menționat în scris doi martori: G. I. A., cu domiciliul în C., ..B.2, . și D. C., cu domiciliul în comuna Dobrotești, ., nr.3, județul D..
Pârâtul a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea acțiunii subliniind că părțile au pe rolul Judecătoriei C. dosarul de divorț nr._/215/2014. Pârâtul a arătat că este non-violent și că părțile s-au separat în fapt de o lună când soția sa a părăsit împreună cu minora, domiciliul conjugal, mutându-se la domiciliul părinților reclamantei (. venit să își ia lucrurile personale și bani. Reclamanta l-a calomniat pe soț la serviciu. Nu sunt admisibile capetele de cerere încredințare minori și stabilirea reședinței, respectiv a locuinței minorilor la reclamantă. Pârâtul nu prezintă pericol.
În drept, pârâtul a invocat prevederile art.27 ind.3 din L.217/2003 republicată.
Prin întâmpinare pârâtul a solicitat proba cu acte și proba cu interogatoriu, anexând la întâmpinare: declarație extrajudiciară autentificată sub nr.1465/15.12.2014; adeverința nr.2322/15.12.2014 de la Consiliul Local Amărăștii de Jos; fișa Ecris privind dosarul nr._/215/2014; certificat de grefă nr._/215/2014.
În conformitate cu art.219 alin.1/cod proc.civ., părțile au fost identificate în baza cărților de identitate (CNP-_ și CNP-_).
În conformitate cu art.131 alin.1/cod proc.civ., - instanța a verificat și stabilit, din oficiu, la primul termen de judecată din 29.01.2015 la care părțile au fost legal citate, că este competentă material și teritorial să judece pricina pentru temeiul de drept prevăzut de art.94 pct.4, coroborat cu art.114 alin.1/cod proc.civ., art.25 alin.2 din Legea nr.217/2003 republicată. Reclamanta a precizat oral acțiunea în sensul că a solicitat emiterea ordinului de protecție prin care să se dispună decât obligarea agresorului la păstrarea unei distanțe minime determinate față de victimă, interdicția pentru agresor de a se deplasa la serviciul victimei, interdicția oricărui contact telefonic, prin corespondență sau in orice alt mod.
Conform art.224/cod proc.civ. instanța a acordat cuvântul pentru cererea de probatorii. Reclamanta și-a menținut probele solicitate în acțiune (acte, martora G. I. A., învederând că renunță la audierea martorului D. C.).Pârâtul și-a menținut probele solicitate prin întâmpinare (interogatoriul reclamantei) solicitând în ședința de judecată din 29.01.2015 încuviințarea probei cu un martor B. I., pe care l-a și înfățișat la primul termen de judecată .
În conformitate cu art.257 alin.1/cod proc.civ., instanța a pus în discuție renunțarea reclamantei la proba cu martora D. C..Pârâtul a lăsat la apreciere. Instanța a luatact de renunțarea reclamantei la audierea martorei D. C., - aspect care a fost consemnat prin încheierea de ședință din 29.01.2015 Apreciind ca fiind utile și concludente probele solicitate prin acțiune și prin întâmpinare, instanța a încuviințat proba cu acte în conformitate cu art.255 alin.1, art.258 alin.1, art.254 alin.1/cod proc.civ., a admis proba cu martor G. I. A. solicitată de reclamantă prin acțiune, în conformitate cu art.309 alin.1 coroborat cu art.255 alin.1, art.258 alin.1, art.254 alin.1/cod proc.civ.; a admis proba cu interogatoriul reclamantei în conformitate cu art.351.A admis proba cu martorul B. I. pentru pârât conform art.254 alin.2 pct.4/cod proc.civ.
Instanța a procedat la luarea interogatoriului reclamantei de către pârât, care s-a consemnat și depus la dosar în conformitate cu art.352 și 354 alin.1/cod proc.civ,fiind semnat pe fiecare pagină de președinte, grefier, pârât și reclamantă după ce a lut cunoștință de cuprins
Din oficiu, instanța a procedat la luarea unui interogatoriului pârâtului, care s-a consemnat și depus la dosar în conformitate cu art.352 și 354 alin.3/cod proc.civ.
În conformitate cu art.318 alin.2/cod proc.civ., instanța a identificat martorii G. I. A. și B. I.. În conformitate cu art.260 alin.4, art.319, art.321 și art.323/cod proc.civ., instanța a procedat la audierea martorilor, în mod separat, sub prestare de jurământ, declarațiile fiind semnate pe fiecare pagină de președinte, grefier și martori după ce aceștia au luat la cunoștință de cuprins.
În conformitate cu art.244 al.1/cod proc.civ. instanța a declarat la termenul de judecată din 29.01.2015 cercetarea procesului încheiată. Conform art.244 alin.2/cod proc.civ., le-a pus în vedere părților să depună note scrise. Ulterior părțile au depus note scrise conform art.244 alin.2/cod proc.civ., prin compartimentul registratură.
Conform certificatului de grefă nr._/215/2014 părțile au dosar de divorț pe rolul Judecătoriei C., - din căsătorie rezultând doi minori M. R. A. născut la 19.06.2000 și M. I. M. născută la 07.09.2010.
Din declarația martorei G. I. A. coroborată cu certificatul medico-legal nr.2309/A2/09.12.2014 eliberat de IML C., a rezultat că reclamanta a fost agresată fizic în ziua de 04.12.2014, leziunile de pe corp datând din acea dată. La rândul său martorul B. I. a declarat că reclamanta s-a plâns că a fost bătută de soț în luna decembrie 2014.
La interogatoriu reclamanta a recunoscut că părțile s-au separat în fapt la 12.12.2014, fapt confirmat și de martora G. I. A., aceasta declarând că pe data respectivă reclamanta a părăsit locuința comună luând-o și pe minora (I. M.) de la grădiniță în aceeași zi, - împreună cu care au mers inițial la domiciliul martorei, unde au stat până în data de 16.12.2014, - după care martora și soțul acesteia le-au transportat pe reclamantă și minoră în data de 17.12.2014 la domiciliul părinților reclamantei din .> La interogatoriu, reclamanta a recunoscut că apoi a mers la fostul domiciliu conjugal unde a fost ajutată de pârât și de martorul B. I., de unde reclamanta și-a luat lucrurile personale pe care le-a transportat în locuința părinților reclamantei.
La interogatoriul luat pârâtului din oficiu de către instanță, coroborat cu depoziția martorei G. I. A., a reieșit că pe data de 17.12.2014 pârâtul împreună cu fiul minor (R. A.) și cu încă două persoane (D. C. și I. S.) s-au deplasat cu mașina la domiciliul părinților reclamantei unde a intrat fiul minor, - care după ce le-a spus bunicilor materni că a venit să-și vadă sora (I. M.) a luat-o pe aceasta și a dus-o la mașină, fiind apoi transportată la domiciliul tatălui-pârât. Reclamanta a recunoscut la interogatoriu că aceasta era plecată la serviciu când pârâtul și fiul părților au luat-o pe minoră din domiciliul părinților reclamantei; totodată, reclamanta a recunoscut că pârâtul nu a pătruns în locuința părinților reclamantei cu ocazia respectivă. De asemenea, reclamanta a recunoscut la interogatoriu că pârâtul i-a permis ulterior acesteia de C., să vină să-i vadă pe cei doi minori în domiciliul pârâtului.
Potrivit adeverinței nr.2322/15.12.2014 eliberată de Consiliul Local Amărăștii de Jos, a rezultat că pârâtul deține o casă compusă din 10 camere și un număr de 80 ovine, 40 caprine, 100 păsări.
Din analiza materialului probator de la dosar, s-a reținut că pârâtul a fost violent numai cu soția, - comportament care poate avea urmări grave asupra vieții reclamantei, - situație în care instanța are posibilitatea și implicit sarcina de a interveni prompt în vederea luării unor măsuri eficace pentru ocrotirea vieții și intereselor reclamantei . De reținut că la primul termen de judecată din 29.01.2015. Reclamanta a precizat oral acțiunea în sensul că a solicitat emiterea ordinului de protecție prin care să se dispună decât :obligarea agresorului la păstrarea unei distanțe minime determinate față de victimă, interdicția pentru agresor de a se deplasa la serviciul victimei, interdicția oricărui contact telefonic, prin corespondență sau in orice alt mod.
În acest sens, sunt și prevederile art.23 alin.1 din Legea 217/2003 (republicată ), -pentru prevenirea și combaterea violenței în familie (republicată ) și anume: „persoana a cărei viață, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violență din partea unui membru al familiei, poate solicita instanței ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecție, prin care să se dispună cu caracter provizoriu una sau mai multe măsuri – obligații sau interdicții”, - enumerate de la litera a la litera h de la articolul sus-menționat din lege. De reținut că potrivit art.24 alin.1 din aceeași lege: „durata măsurilor dispuse prin ordinul de protecție se stabilește de judecător fără a putea depăși 6 luni de la data emiterii ordinului de protecție
În raport de considerentele de mai sus, instanța apreciază că cererea precizată a reclamantei este întemeiată, urmând a fi admisă și să dispună emiterea ordinului de protecție în conformitate cu art.23 alin.1 literele d, f din Legea 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței în familie(republicată ) cu următoarele măsuri provizorii: păstrarea unei distanțe minime de 50 metri a pârâtului față de reclamantă, față de locul de muncă al reclamantei pentru o perioadă de 6 luni de la data emiterii ordinului de protecție; interzicerea oricărui contact telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod a pârâtului cu reclamanta pentru o perioadă de 6 luni de la data emiterii ordinului de protecție.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul M. E. solicitând admiterea apelului, schimbarea sentinței în sensul respingerii cererii având ca obiect ordin de protecție, fără cheltuieli de judecată. Apelantul nu este o persoană violentă, este preot, face parte dintr-o familie de intelectuali, iar în situația în care reclamanta ar fi fost agresată de acesta putea să se adreseze organelor de poliție lucru pe care nu l-a făcut. După despărțirea în fapt, acesta nu a mai căutat-o, nu a mai intrat nici în casa părinților săi, nu a mai mers la ea la școală. Cererea de divorț a promovat-o în termeni extrem de decenți și în mod constant i-a adresat propuneri de conciliere a situației. Mai mult, în data de 8 ianuarie 2015, reclamanta a pătruns în domiciliul acestuia și a provocat scandal, însoțită fiind de martori.
Intimata a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea apelului, și menținerea hotărârii ca fiind legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată. Reclamanta a solicitat emiterea acestui ordin având în vedere faptul că viața îi este pusă în pericol, aceasta manifestând o temere foarte mare față de agresor, care este foarte violent și de care se simte amenințată. În urma probatoriului administrat în cauză a fost admisă acțiunea în mod corect. În ceea ce privește urgența cererii, trebuie spus faptul că după bătaia din data de 04.12.2014 au mai urmat și alte zile cu bătaie, însă nu s-a mai mers la medicina legală pentru a scoate certificat medico-legală și din acest motiv s-a solicitat ordinul de protecție. Frica și teroarea există și momentul de față, aceasta fiind și în prezent agresată verbal și psihic, nu mai de mult de 3 săptămâni, când aceasta a mers în domiciliul conjugal să-și vadă fetița în vârstă de 4 ani, după ce a fost lăsată să intru în casă de fosta soacră, soțul său a venit și i-a adresat injurii, amenințări, scotând-o din imobil prin îmbrâncire și fiindu-i aruncate în stradă plasele cu cadouri aduse copiilor.
Analizând apelul prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale în vigoare, instanța urmează să îl admită ca fiind întemeiat, pentru următoarele considerente:
Părțile s-au căsătorit în 1999, căsătorie din care au rezultat doi minori. Intimata reclamantă a solicitat instanței de fond emiterea unui ordin de protecție împotriva apelantului pârât motivat de faptul că acesta ar fi exercitat acte de violență împotriva acesteia, agresând-o fizic și verbal, astfel încât intimata reclamantă a părăsit domiciliul conjugal.
"Violenta in familie reprezintă orice actiune sau inactiune intentionată, cu exceptia actiunilor de autoaparare ori de aparare, manifestată fizic sau verbal, savarsită de catre un membru de familie impotriva altui membru al aceleiasi familii, care provoaca ori poate cauza un prejudiciu sau suferinte fizice, psihice, sexuale, emotionale ori psihologice, inclusiv amenintarea cu asemenea acte, constrangerea sau privarea arbitrara de libertate.
Constituie, de asemenea, violență in familie împiedicarea femeii de a-si exercita drepturile si libertatile fundamentale ”.
În conformitate cu prevederile art. 2(1) din legea nr. 217/2003 modificată prin Legea nr. 25/2012, pentru prevenirea și combaterea violenței în familie, „ Violenta in familie se manifesta sub urmatoarele forme:
a) violenta verbala - adresarea printr-un limbaj jignitor, brutal, precum utilizarea de insulte, amenintari, cuvinte si expresii degradante sau umilitoare;
b) violenta psihologica - impunerea vointei sau a controlului personal, provocarea de stari de tensiune si de suferinta psihica in orice mod si prin orice mijloace, violenta demonstrativa asupra obiectelor si animalelor, prin amenintari verbale, afisare ostentativa a armelor, neglijare, controlul vietii personale, acte de gelozie, constrangerile de orice fel, precum si alte actiuni cu efect similar;
c) violenta fizica - vatamarea corporala ori a sanatatii prin lovire, imbrancire, trantire, tragere de par, intepare, taiere, ardere, strangulare, muscare, in orice forma si de orice intensitate, inclusiv mascate ca fiind rezultatul unor accidente, prin otravire, intoxicare, precum si alte actiuni cu efect similar;
d) violenta sexuala - agresiune sexuala, impunere de acte degradante, hartuire, intimidare, manipulare, brutalitate in vederea intretinerii unor relatii sexuale fortate, viol conjugal;
e) violenta economica - interzicerea activitatii profesionale, privare de mijloace economice, inclusiv lipsire de mijloace de existenta primara, cum ar fi hrana, medicamente, obiecte de prima necesitate, actiunea de sustragere intentionata a bunurilor persoanei, interzicerea dreptului de a poseda, folosi si dispune de bunurile comune, control inechitabil asupra bunurilor si resurselor comune, refuzul de a sustine familia, impunerea de munci grele si nocive in detrimentul sanatatii, inclusiv unui membru de familie minor, precum si alte actiuni cu efect similar;
f) violenta sociala - impunerea izolarii persoanei de familie, de comunitate si de prieteni, interzicerea frecventarii institutiei de invatamant, impunerea izolarii prin detentie, inclusiv in locuinta familiala, privare intentionata de acces la informatie, precum si alte actiuni cu efect similar;
g) violenta spirituala - subestimarea sau diminuarea importantei satisfacerii necesitatilor moral-spirituale prin interzicere, limitare, ridiculizare, penalizare a aspiratiilor membrilor de familie, a accesului la valorile culturale, etnice, lingvistice sau religioase, impunerea aderarii la credinte si practici spirituale si religioase inacceptabile, precum si alte actiuni cu efect similar sau cu repercusiuni similare ”.
Așa cum se menționează în cuprinsul art. 2(3) din legea nr. 217/2003, așa cum a fost modificat prin introducerea pct. 4 al art. I din Legea nr. 25/2012, „ Victima violentei in familie are dreptul:
a) la respectarea personalitatii, demnitatii si a vietii sale private;
b) la informarea cu privire la exercitarea drepturilor sale;
c) la protectie speciala, adecvata situatiei si nevoilor sale;
d) la servicii de consiliere, reabilitare, reintegrare sociala, precum si la asistenta medicala gratuita, in conditiile prezentei legi;
e) la consiliere si asistenta juridica gratuita, in conditiile legii ”.
Prin dispozițiile art. 23 din Legea nr. 217/2003 republicată, se stipulează că „ (1) Persoana a carei viata, integritate fizica sau psihica ori libertate este pusa in pericol printr-un act de violenta din partea unui membru al familiei poate solicita instantei ca, in scopul inlaturarii starii de pericol, sa emita un ordin de protectie, prin care sa se dispuna, cu caracter provizoriu, una sau mai multe dintre urmatoarele masuri - obligatii sau interdictii:
a) evacuarea temporara a agresorului din locuinta familiei, indiferent daca acesta este titularul dreptului de proprietate;
b) reintegrarea victimei si, dupa caz, a copiilor, in locuinta familiei;
c) limitarea dreptului de folosinta al agresorului numai asupra unei parti a locuintei comune atunci cand aceasta poate fi astfel partajata incat agresorul sa nu vina in contact cu victima;
d) obligarea agresorului la pastrarea unei distante minime determinate fata de victima, fata de copiii acesteia sau fata de alte rude ale acesteia ori fata de resedinta, locul de munca sau unitatea de invatamant a persoanei protejate;
e) interdictia pentru agresor de a se deplasa in anumite localitati sau zone determinate pe care persoana protejata le frecventeaza sau le viziteaza periodic;
f) interzicerea oricarui contact, inclusiv telefonic, prin corespondenta sau in orice alt mod, cu victima;
g) obligarea agresorului de a preda politiei armele detinute;
h) incredintarea copiilor minori sau stabilirea resedintei acestora.
(2) Prin aceeasi hotarare, instanta poate dispune si suportarea de catre agresor a chiriei si/sau a intretinerii pentru locuinta temporara unde victima, copiii minori sau alti membri de familie locuiesc sau urmeaza sa locuiasca din cauza imposibilitatii de a ramane in locuinta familiala.
(3) Pe langa oricare dintre masurile dispuse potrivit alin. (1), instanta poate dispune si obligarea agresorului de a urma consiliere psihologica, psihoterapie sau poate recomanda luarea unor masuri de control, efectuarea unui tratament ori a unor forme de ingrijire, in special in scopul dezintoxicarii ”.
După cum se știe, fapta este o manifestare a individului în sfera realității, în cadrul relațiilor sociale, iar pericol social prezintă orice activitate contrară normelor in vigoare, deoarece împiedică normala desfășurare a relațiilor sociale.
Emiterea ordinului de protecție, reprezintă o măsură ce trebuie adoptată în situația în care există dovezi din care rezultă faptul că integritatea fizică sau psihică a unei persoane ar fi pusă în pericol în situația în care nu s-ar adopta o atare măsură de natură să restrângă drepturile celui care ar periclita siguranța fizică sau psihică a unui membru al propriei familii. Măsura adoptată trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol pe care îl reprezintă acțiunile sau inacțiunile întreprinse de persoana care a exercitat actele de violență și cu intensitatea acestora.
Astfel instanța de control judiciar constată că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru emiterea ordinului de protecție în ceea ce privește proporționalitatea măsurii adoptate de instanța de fond, actele de violență exercitate de apelantul pârât nefiind de o gravitate atât de mare încât să pună în pericol viața și integritatea fizică ori psihică sau libertatea intimatei reclamante, astfel încât să se impună emiterea unui ordin de protecție împotriva celui dintâi.
Pentru considerentele expuse, instanța urmează să admită apelul, schimbând sentința apelată în sensul respingerii cererii formulate de reclamantă privind emiterea unui ordin de protecție împotriva apelantului pârât.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul formulat de apelantul-pârât M. E., CNP-_, cu domiciliul în ., nr.633, județul D. împotriva sentinței civile 1450/05.02.2015 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă M. D. C., CNP-_, cu domiciliul ales la cabinet avocat Gătejescu M. S., cu sediul profesional în C., ..15, județul D..
Schimbă sentința civilă apelată.
Respinge cererea formulată de reclamantă.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de către apelant.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 03 Martie 2015.
Președinte, M. G. | Judecător, C. C. B. | |
Grefier, L. B. |
Red.jud.M.G.
Tehn.A.G.D.4 ex.
Jud.fond-S.B.
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... → |
|---|
