Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 406/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 406/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 03-03-2015 în dosarul nr. 406/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 406/2015
Ședința publică de la 03 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. G.
Judecător C. C. B.
Grefier L. B.
Pe rol soluționarea apelului declarat de reclamanta C. M., împotriva sentinței civile nr._ din data de 25.11.2014, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâtul P. D., având ca obiect ordonanță președințială.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns apelanta reclamantă C. M. asistată de av.Gătejescu M.-S. și intimatul pârât P. D. asistat de av.Ș. C..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că apelul este declarat și motivat în termen, timbrat, nu se solicită judecarea cauzei în lipsă.
Av.Gătejescu M.-S. reprezentând reclamanta-apelantă, depune în ședința publică chitanța reprezentând onorariu avocat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat,instanța constatând cauza în stare de judecată acordă cuvântul pe apel.
Avocat Gătejescu M.-S. pentru reclamanta-apelantă solicită instanței admiterea apelului în sensul atribuirii în favoarea reclamantei a spațiului de locuit din imobilul de tip magazin situat în .,.,județul D. și reintegrarea reclamantei în acest spațiu,având în vedere că acesta are în prezent o altă locuință în care stă de la despărțirea de fapt,respectiv imobilul bun comun apartament,situat în C.,Bld Oltenia,nr.28,.,. 3 camere și dependințele aferente, cu cheltuieli de judecată.
Având cuvântul av.Ș. C. pentru intimatul pârât P. D. solicită respingerea apelului ca fiind netemeinic și nefondat,în sensul că aceasta nu dorește atribuirea unui spațiu de locuit pentru a-și satisface o locuință,ci atribuirea unui spațiu comercial,în care aceasta să desfășoare activități comerciale,învederând instanței faptul că susținerile reclamantei cu privire că aceasta nu are unde locui sunt nefondate și nesincere,aceasta putând ocupa imobilul apartament pe care părțile îl au în coproprietate și în care locuiește fiul părților,cu cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL,
Asupra apelului civil de față;
La data de 27.10.2014, reclamanta C. M. a chemat în judecată pe pârâtul P. D., solicitând instanței ca, pe cale de ordonanță președințială, să dispună atribuirea, în favoarea sa, a spațiului de locuit din imobilul tip magazin situat în ., ., jud. D., ce face obiectul partajului de bunuri comune din cadrul dosarului nr._/215/2014 aflat pe rolul acestei instanțe, reintegrarea sa în imobil și evacuarea pârâtului din acest spațiu.
În motivare, reclamanta a arătat că respectivul imobil a fost achiziționat în perioada căsătoriei părților, parte din acest imobil având destinația de magazin și parte de spațiu de locuit, după despărțirea în fapt a părților ea rămânând să locuiască în incinta spațiului de locuit, neavând o altă locuință, în schimb, pârâtul ocupând imobilul bun comun cu destinația de apartament situat în C., ., jud. D..
A susținut reclamanta că, la data de 23.10.2014, pârâtul a venit în locuința pe care o ocupă, a spart geamurile imobilului și a iscat scandal, agresând-o fizic și verbal și obligând-o să părăsească imobilul, deoarece dorește el să locuiască acolo, la fața locului fiind chemate organele de poliție care au constatat incidentul.
Urgența cererii a fost motivată de reclamantă pe faptul că nu mai are o altă locuință, relațiile dintre părți fiind tensionate, cei doi neputând conviețui în același imobil și fiindcă se apropie iarna, nu poate aștepta până se soluționează dosarul de partaj, având nevoie de un loc sigur și statornic unde să locuiască, fără teama că poate fi dată afară în miez de iarnă.
În drept, reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 996-998 C.P.C.
În scop probator, reclamanta a depus la dosar: contract de vânzare-cumpărare încheiat la data de 27.06.2006, sentința civilă nr. 1023/2014 a Judecătoriei C., cerere de partaj bunuri comune formulată în dosarul nr._/215/2014 aflat pe rolul acestei instanțe, certificat de atestare fiscală, adresa nr._/2014 emisă de Serviciul de Publicitate Imobiliară D., factură fiscală, act adițional, certificat de cadastru, certificat de căsătorie, certificat de grefă, plan de amplasament, extras ecris, raport de constatare tehnică și evaluare.
La data de 11.11.2014, pârâtul a depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii, întrucât, reclamanta nu dorește atribuirea unui spațiu de locuit, ci a unui spațiu comercial în care să-și desfășoare activități comerciale, imobilul respectiv fiind achiziționat de el, în calitate de persoană fizică și nu pe numele vreunei societăți, ulterior, fiind înființată o societate comercială care exploatează spațiul respectiv, practic, reclamanta ocupând o altă clădire ce a fost edificată de părți, fără autorizație de construire, pe un teren închiriat de la Primărie și care figurează în acte ca "organizare șantier", la adresa la care se solicită reintegrarea reclamanta înființând o altă societate comercială, împreună cu fratele ei, în realitate, ceea ce se urmărește fiind obstrucționarea accesului său la spațiul comercial respectiv, pentru a nu mai putea funcționa cu magazinul și cu vechea societate.
De asemenea, pârâtul a infirmat susținerea reclamantei că aceasta nu ar mai avea un alt spațiu de locuit, în realitate, putând ocupa imobilul apartament pe care părțile îl au în coproprietate și în care locuiește fiul părților.
Concluzionând, pârâtul a arătat că cererea nu îndeplinește condițiile de admisibilitate a ordonanței președințiale, neexistând urgență, atâta timp cât reclamanta a avut unde să locuiască în cei doi ani de la despărțirea părților, nefiind îndeplinite nici celelalte două condiții.
Pârâtul a depus la dosar, în contraprobă: adeverință emisă de Asociația de proprietari nr. 1 A C., declarații extrajudiciare, certificat constatator emis de O.R.C., certificat de furnizare informații emis de aceeași autoritate, contract de închiriere nr. 431/2014, planșe foto, adresa nr._/2014 a Postului de Poliție Dobrești.
În suplimentarea probatoriilor, instanța a încuviințat, la cererea părților, proba testimonială cu câte un martor de fiecare, fiind audiați C. I., pentru reclamantă și Ș. I. V., pentru pârât.
De asemenea, la solicitarea pârâtului, a fost luat și un interogatoriu reclamantei.
Prin sentința civilă nr._ din 25.11.2014, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta C. M. împotriva pârâtului P. D. și a fost obligată reclamanta la plata către pârât a sumei de 600 lei, reprezentând cheltuieli de judecată efectuate de acesta.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1023/2014 a Judecătoriei C. s-a dispus desfacerea căsătoriei părților.
Cu actele depuse la dosar s-a făcut dovada că cei doi au dobândit pe perioada căsătoriei imobilul ce se solicită a fi atribuit reclamantei și care, conform mențiunilor existente în înscrisul de la fila 8 din dosar, are destinația de magazin universal.
Potrivit art. 324 alin. 1 C.civ., "la desfacerea căsătoriei, dacă nu este posibilă folosirea locuinței de către ambii soți și aceștia nu se înțeleg, beneficiul contractului de închiriere poate fi atribuit unuia dintre soți, ținând seama, în ordine, de interesul superior al copiilor minori, de culpa la desfacerea căsătoriei și de posibilitățile locative proprii ale foștilor soți".
Potrivit alin. 4 al aceluiași articol, "prevederile alin. 1-3 se aplică în mod similar și în cazul în care bunul este proprietatea comună a celor doi soți, atribuirea beneficiului locuinței conjugale producând efecte până la data rămânerii definitive a hotărârii de partaj."
Din interpretarea acestor dispoziții legale se despinde concluzia că numai în cadrul procesului de divorț părțile pot solicita atribuirea beneficiului locuinței, neformularea unei astfel de cereri, pe parcursul judecării divorțului, ducând la pierderea dreptului de a se mai solicita beneficiul locuinței.
De asemenea, pe calea ordonaței președințiale se pot formula cereri privitor la folosința locuinței familiei, însă, numai pe parcursul procesului de divorț, așa cum statuează dispozițiile art. 919 C.p.c., condiție care nu regăsește în cauza de față.
Cum, în toate situațiile, legiuitorul a prevăzut că eventualele pretenții legate de folosința locuinței comune se pot formula doar în cadrul procesului de divorț, instanța a constatat că cererea de față este neîntemeiată, motiv pentru care a respins-o ca atare.
În temeiul art. 453 C.p.c., instanța a obligat reclamanta la plata către pârât a sumei de 600 lei, reprezentând cheltuieli de judecată efectuate de acesta.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta apelantă C. M., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea apelului, reclamanta apelantă a arătat că, în mod greșit, a respins cererea de ordonanță președințială, considerând că, din probele administrate în cauză, respectiv acte și martori, a reieșit cu certitudine că sunt întrunite condițiile unei astfel de solicitări, impunându-se luarea unei astfel de măsuri de urgență până la soluționarea în fond a cererii de partaj, pentru a se evita crearea unei stări conflictuale permanente între părți, păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar mai putea repara.
Reclamanta a menționat că a fost căsătorită cu pârâtul din data de 10.11.1001 și până la data de 20.01.2014, când a divorțat conform sentinței civile nr. 1023/2014, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._/215/2013.
Reclamanta a arătat că, la achiziționarea bunurilor comune, ambii soți au avut contribuții egale.
Reclamanta a precizat că locuiește în spațiul magazin situat în . obiectul partajului, nu are altă locuință, iar pârâtul locuiește în apartamentul cu 3 camere situat în C., ., ., ..
Urgența constă în aceea că, în prezent, reclamanta nu are unde să locuiască și, având în vedere că relațiile din părți sunt tensionate, nu mai poate locui în același imobil cu fostul soț.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 466 NCPC, art. 999 NCPC.
Apelul a fost legal timbrat cu taxă de timbru conform chitanței depuse la fila 17 din dosar.
La data de 30.12.2014, intimatul pârât a depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea apelului, precizând, în esență că, din întreg materialul probator administrat în cauză în fața primei instanțe, a rezultat că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate ale ordonanței președințiale și că, în mod corect, instanța de fond a apreciat că sunt incidente în cauză disp. art. 324 alin. 1 și 4 C.civil coroborat cu art. 919 C.p.c. (filele 8-9 din dosar).
În drept, s-au invocat disp. art. 205 N.c.p.c.
La data de 20.01.2015, reclamanta apelantă a depus la dosar răspuns la întâmpinare (filele 23-24 din dosar).
La termenul de judecată de astăzi, instanța, ca și motiv de ordine publică, în temeiul art. 237 alin. 2 pct. 1, art. 248 alin. 1, art. 136 alin. 4 raportat la art. 130 alin. 2 și art. 132 alin. 3 N.c.p.c., a invocat excepția necompetenței funcționale a completului de judecată C 4R din cadrul Secției I Civile a Tribunalului D..
Prin încheierea din 11.02.2015 pronunțată de Tribunalul D. a fost admisă excepția necompetenței funcționale a completului C4R din cadrul Secției I Civile a Tribunalului D..
S-a declinat competența de soluționare a cererii de apel formulată de reclamanta apelantă C. M., împotriva sentinței civile nr._ din data de 25.11.2014, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât P. D., în favoarea unui complet de apel, specializat în judecarea cauzelor în materie de minori și familie, din cadrul Secției I Civile a Tribunalului D..
Cauza a fost înregistrată la data de 20.02.2015 la un complet specializat de minori și familie din cadrul Tribunalului D.-Secția I Civilă.
Analizând sentința prin prisma motivele de apel invocate cât și din oficiu, tribunalul constată că apelul este neîntemeiat, urmând să fie respins pentru următoarele considerente:
Pe calea ordonaței președințiale se pot formula cereri privitor la folosința locuinței familiei, însă, numai pe parcursul procesului de divorț, așa cum statuează dispozițiile art. 919 C.p.c., condiție care nu regăsește în cauza de față.
Potrivit art. 324 alin. 1 C.civ., "la desfacerea căsătoriei, dacă nu este posibilă folosirea locuinței de către ambii soți și aceștia nu se înțeleg, beneficiul contractului de închiriere poate fi atribuit unuia dintre soți, ținând seama, în ordine, de interesul superior al copiilor minori, de culpa la desfacerea căsătoriei și de posibilitățile locative proprii ale foștilor soți".
Potrivit alin. 4 al aceluiași articol, "prevederile alin. 1-3 se aplică în mod similar și în cazul în care bunul este proprietatea comună a celor doi soți, atribuirea beneficiului locuinței conjugale producând efecte până la data rămânerii definitive a hotărârii de partaj."
Din interpretarea acestor dispoziții legale se despinde concluzia că numai în cadrul procesului de divorț părțile pot solicita atribuirea beneficiului locuinței, neformularea unei astfel de cereri, pe parcursul judecării divorțului, ducând la pierderea dreptului de a se mai solicita beneficiul locuinței.
În speța de față, reclamanta solicită pe calea ordonanței președențiale să se dispună atribuirea în favoarea sa a spațiului de locuit din imobilul de tip magazin situat în .,.,județul D. și reintegrarea sa în acest spațiu,având în vedere că pârâtul are în prezent o altă locuință în care stă de la despărțirea de fapt,respectiv imobilul bun comun apartament,situat în C.,Bld Oltenia,nr.28,. 3 camere și dependințele aferente.
Având în vedere aceste considerente precum și faptul că nu sunt îndeplinite în mod cumulativ condițiile specifice de admisibilitate prevăzute de dispozițiile art. 996 C.proc.civ. tribunalul apreciază că soluția adoptată de instanța de fond este temeinică și legală dată cu respectarea întocmai a dispozițiilor legale.
Față de cele de mai sus, văzând și disp. art.480 C.proc.civ, tribunalul urmează a respinge apelul formulat și a obliga apelanta la 500 lei cheltuieli de judecată către intimat, reprezentând onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de reclamanta apelantă C. M., CNP_, domiciliată în ., ., jud. D., împotriva sentinței civile nr._ din data de 25.11.2014, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât P. D., CNP_, domiciliat în municipiul C., ., ., ..
Obligă apelanta la 500 lei cheltuieli de judecată către intimat, reprezentând onorariu avocat.
Definitivă
Pronunțată în ședința publică de la 03 Martie 2015.
Președinte, M. G. | Judecător, C. C. B. | |
Grefier, L. B. |
Red.jud.C.C. B.
Tehn.S.V./4 ex. 05.03.2015
Jud.fond-A.M.V.
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... | Curatelă. Decizia nr. 556/2015. Tribunalul DOLJ → |
|---|
