Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 492/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 492/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 13-03-2015 în dosarul nr. 492/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 492/2015
Ședința publică de la 13 martie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE I. C. D.
Judecător A. M. M.
Grefier A. D.
Pe rol judecarea apelului declarat de apelantul reclamant D. M. împotriva sentinței civile nr.1216/24.04.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dos.nr._, în contradictoriu cu intimata pârâta S. E., având ca obiect partaj bunuri comune.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 24.02.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată ce face parte integrantă din hotărâre, când având nevoie de timp pentru a delibera, instanța a amânat pronunțarea pentru termenul din data de 03 martie 2015, respectiv 10 martie și ulterior pentru acest termen de judecată când în aceeași compunere a pronunțat următoarea soluție.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
Prin sentința civilă nr.1215/24.01.2013, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, a fost admisă cererea principală a reclamantului-pârât D. M. în contradictoriu cu pârâta-reclamantă S. E..
A fost admisă în parte cererea reconvențională a pârâtei-reclamante.
S-a dispus omologarea raportului de expertiză specialitatea construcții civile din 20.09.2012 întocmit de expert D. P. în varianta a II-a propusă de expert .
S-a dispus atribuirea bunurilor:
Lotul 1- în valoare de 66.939 lei ( reprezentând cota de 38% ) a fost atribuit reclamantului pârât care o primește sub formă de sultă de la pârâta reclamantă ;
Lotul 2- în valoare de 109.216 lei (reprezentând cota de 62%) a fost atribuit pârâtei reclamante care primește fizic în lot un imobil apartament situat în C., .. 130 (fost cartier Dezrobirii- Rovine ), ., imobil în valoare de 176.155 lei
176.155 lei - 109.216 lei = 66.939 lei
Pârâta reclamantă a plătit sultă reclamantului pârât 66.939 lei .
A fost stabilit termen 3 luni pentru plata sultei de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
S-a dispus compensarea în parte a cheltuielilor de judecată și a fost obligat reclamantul pârât la plata diferenței de 1.363, 9 lei către pârâta reclamantă (reprezentând parte din taxa de timbru, timbru judiciar, onorariu expert proporțional cotelor).
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că prin cererea înregistrată sub numărul_ pe rolul Judecătoriei C., reclamantul D. M. a chemat în judecată pârâta S. E., solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună partajarea bunurilor comune dobândite de părți în timpul căsătoriei.
În motivarea cererii, s-a arătat că prin hotărâre judecătorească definitivă a fost desfăcută căsătoria părților. În timpul căsătoriei părțile au dobândit prin contribuție egală un imobil-apartament, situat în C., cartier Rovine, ..1, ., județul D. - imobil care a rămas în posesia pârâtei.
Cererea nu a fost întemeiată în drept.
Cererea a fost legal timbrată.
În susținerea cererii au fost depuse următoarele acte în xerocopie: contractul de construire nr.1663/14.03.1980 (legalizat); proces verbal de predare-preluare – recepție locuință/20.02.1981 (legalizat); act adițional la contractul de construire (legalizat); adeverință CEC nr.1551/01.07.1994; titlu de proprietate nr.444/09.10.1984; adresa nr.16/20.01.2011 (BNP-Ș. F.); sent.civ.nr._/14.12.1998 pronunțată de Judecătoria C. (definitivă și irevocabilă); certificat nomenclatură stradală nr.1064/18.03.2010; chitanțe.
Reclamantul a precizat în ședința de judecată din 17.02.2011 că înțelege să evalueze provizoriu imobilul la suma de 116.110 lei și a timbrat legal acțiunea.
Pârâta-reclamantă a formulat întâmpinare și cerere reconvențională solicitând partajarea bunurilor comune în cote de 2/3 pentru aceasta și de 1/3 pentru reclamantul-pârât.
În motivare a arătat că apartamentul a fost achiziționat conform contractului de construire pentru care s-a plătit un avans ce a fost achitat de pârâta-reclamantă cu bani proveniți din economiile personale provenite de la părinții acesteia. De asemenea, au fost investiți și banii obținuți din darul de nuntă al părților – iar nunta a fost organizată de părinții pârâtei-reclamante. Pe parcursul derulării contractului de construire s-a operat o majorare a costului apartamentului ce a fost suportat din banii proveniți de la părinții pârâtei-reclamante. De asemenea, s-a mai arătat că pârâta-reclamantă a realizat venituri salariale consistente pe parcursul căsătoriei, fiind sprijinită și de părinții săi, întrucât au deținut o bună situație materială. Pârâta-reclamantă împreună cu copilul au locuit în imobilul supus partajării nemaiavând o altă locuință, - în timp ce reclamantul-pârât a părăsit domiciliul comun. Din resurse proprii pârâta-reclamantă a efectuat lucrări de îmbunătățiri la apartament, - constând în geamuri termopan care i-au sporit valoarea.
În drept cererea reconvențională s-a întemeiat pe dispozițiile art.673 ind.1 cod proc.civ.
Cererea reconvențională a fost timbrată cu taxă de timbru 1120 lei, la valoarea cotei contestate.
În dovedirea cererilor formulate, ambele părți au solicitat proba cu acte, proba cu interogatoriul reciproc și proba cu câte 2 martori cu obligația de a depune lista cu numele și adresele lor în termenul legal de 5 zile de la încuviințare. Probele solicitate au fost încuviințate de instanță în conformitate cu dispozițiile art.167 al.1, art.218, art.138/Cod Proc.Civ., sub sancțiunea decăderii prev.de art.167 alin.4/Cod Proc.Civ.
În conformitate cu dispozițiile art.221/cod proc.civ. s-au luat interogatorii reciproce părților prin intermediul instanței – răspunsurile fiind consemnate și atașate la dosar.
Potrivit dispozițiilor art.192-200/Cod Proc.Civ., au fost audiați sub prestare de jurământ, martorii: R. M., I. C., T. F. I. și G. M., - ale căror depoziții au fost consemnate și atașate la dosar.
În cursul judecății s-au mai depus în xerocopie la dosar următoarele acte: carnetele de muncă ale părților, facturi, chitanțe, fluturași-salariu.
Analizând cererile părților în raport de probele administrate, instanța a reținut următoarele:
Prin sent.civ.nr._/14.12.1998 pronunțată de Judecătoria C. (definitivă și irevocabilă prin neapelare) a fost desfăcută prin acord căsătoria părților - căsătorie încheiată la data de 10.06.1979, s-a dispus reluarea numelui de pârâtă (S.), s-a dispus încredințarea fiului D. S. M. născut la 07.06.1985 spre creștere și educare pârâtei, cu obligarea reclamantului la plata pensiei de întreținere în favoarea fiului (care în prezent este major).
În timpul căsătoriei părțile au încheiat cu OCLPP- C. contractul de construire nr.1663/14.03.1980 pentru construirea unei locuințe proprietate personală în C., cartier Rovine, ..1, ., cu prețul de 121.073 lei ROL din care s-a plătit un avans în cuantum de 40.073 lei, iar diferența de 81.000 lei ROL prin împrumut la CEC. În acest sens s-a încheiat procesul verbal de predare-preluare, recepție locuință/26.02.1981.
Conform certificatului de nomenclatură stradală nr.1064/18.03.2010 eliberat de Primăria C. a rezultat că imobilul situat în C., cartier Dezrobirii-Rovine, ..1, figurează în nomenclatorul străzilor municipiului C. la adresa din ..130, ..1
În ceea ce privește susținerile pârâtei-reclamante cum că avansul din prețul apartamentului s-a achitat cu bani proveniți din economiile bănești ale părinților acesteia și din darul de nuntă, și că nunta a fost organizată de părinții pârâtei-reclamante, - instanța a reținut din depozițiile martorilor T. F. I. și G. M. că nunta a fost organizată de părinții ambelor părți. Totodată, din declarațiile martorilor I. C., T. F. I. și G. M. a rezultat că avansul din prețul apartamentului părților a fost achitat numai din darul de nuntă.
În acest context, darul de nuntă fiind dobândit în timpul căsătoriei la reuniunea sărbătorească ce are loc după încheierea căsătoriei, este bun comun al soților. Faptul că o parte din cheltuieli au fost suportate de părinții unuia sau altuia dintre soți nu conduce la modificarea regimului juridic al acestei categorii de bunuri. În ceea ce privește cheltuielile de nuntă suportate de părinții părților, ele nu pot fi retrase din darul obținut la nuntă, decât dacă se face dovada unei convenții în acest sens. Or, în situația din speță, depoziția martorei G. M. este singulară referitor la faptul că părinții reclamantului-pârât și-ar fi retras cheltuielile suportate din darul de nuntă al părților.
Conchizând asupra acestui aspect a rezultat în baza materialului probator la care am făcut referire pe larg anterior, - că avansul din prețul apartamentului a fost achitat din darul de nuntă care a fost organizată de părinții ambelor părți.
Potrivit actului adițional nr._/04.05.1982 de la contractul de construire nr.1663/14.03.1980, - prețul locuinței prevăzut în contract s-a majorat cu suma de 28.060 lei ROL, astfel încât valoarea totală a imobilului s-a ridicat la suma de 149.133 lei ROL.
Din depozițiile martorilor T. F. I. și G. M. a rezultat că după ce s-a majorat prețul apartamentului în timpul căsătoriei părților, - părinții pârâtei-reclamante i-au dat acesteia în acest scop, suma de 18.000 lei ROL:
Potrivit practicii instanței supreme, dacă la dobândirea unui bun au contribuit părinții unui soț, - în speță contribuția de 18.000 lei ROL a părinților pârâtei-reclamante, - nu poate fi socotită decât ca o donație făcută în favoarea exclusivă a copilului lor (adică în favoarea pârâtei-reclamante), - cât timp nu au arătat în mod expres că au înțeles să gratifice pe ambii soți pentru ca bunul ( suma de 18.000 lei ROL) – să devină bun comun.
Prin urmare, suma de 18.000 lei ROL din valoarea de 28.060 lei ROL cu care a fost majorat prețul apartamentului părților, s-a considerat ca fiind contribuția proprie a pârâtei-reclamante, urmând a se majora lotul pârâtei-reclamante cu suma de 18.000 lei ROL primită de la părinți. Întrucât suma de 18.000 lei ROL reprezintă un procent de 12% din prețul total de 149.133 lei ROL al imobilului-apartament înseamnă că lotul pârâtei-reclamante va fi majorat cu acest procent, (ce va fi imputat lotului reclamantului-pârât) .
Potrivit adeverinței nr.1551/01.07.1994 eliberată de CEC a rezultat că a fost achitat integral împrumutul CEC, în valoare de 81.000 lei ROL și dobânzile aferente în timpul căsătoriei părților din prețul inițial al apartamentului prevăzut în contractul de construire nr.1663/14.03.1980.
Prin urmare, instanța a reținut la masa de partaj imobilul-apartament situat în C., ..130 (fost cartier Dezrobirii-Rovine), ..
Din declarațiile martorilor I. C., T. F. I. și R. M. s-a reținut că imobilul-apartament situat la adresa sus-amintită a rămas în posesia pârâtei-reclamante.
Referitor la îmbunătățirile (geamuri termopan la apartament) realizate din resurse proprii la care a făcut referire pârâta-reclamantă în întâmpinare și cererea reconvențională, - din depozițiile martorilor T. F. I. și I. C. a rezultat că în anul 2010 pârâta-reclamantă a adus aceste îmbunătățiri imobilului. Coroborând declarațiile acestor doi martori cu sent.civ.de divorț nr._/14.12.1998 pronunțată de Judecătoria C. (definitivă și irevocabilă prin neapelare), - înseamnă că pârâta-reclamantă a efectuat îmbunătățirile respective (geamuri termopan la apartament) după divorțul părților, - iar în anul 2010 când acestea au fost realizate, - părțile pierduseră calitatea de soți. Nefiind deci efectuate în timpul căsătoriei aceste îmbunătățiri nu constituie bunuri comune.
În concluzie, dacă la imobilul-apartament bun comun s-au efectuat după desfacerea căsătoriei prin hotărâre judecătorească irevocabilă, îmbunătățiri numai de una dintre părți (în speță pârâta-reclamantă), - cu mijloace proprii, - aceste îmbunătățiri au constituit bunuri proprii ale pârâtei-reclamante care nu pot fi reținute la masa de partaj.
Soții neavând de la început stabilit dreptul asupra unei anumite cote din bunurile comune, este necesar dacă nu convin asupra împărțelii, să se stabilească prin probe cu ocazia partajului, ce aport a avut fiecare în timpul căsătoriei la dobândirea acelor bunuri, - având în vedere că în situația din speță pârâta-reclamantă a susținut în cererea reconvențională că a avut o contribuție mai mare decât reclamantul-pârât.
Potrivit practicii judiciare, munca depusă pentru creșterea și educarea copiilor (ca și cea depusă în gospodărie) constituie o componentă a contribuției la dobândirea bunurilor comune care trebuie apreciată în ansamblul tuturor probelor administrate pentru stabilirea aportului fiecărei părți. În acest sens trebuie avut în vedere că martorii R. M. și I. C. au declarat că ambele părți s-au ocupat de creșterea copilului și de treburile gospodărești în timpul căsătoriei. Potrivit datelor înscrise în carnetele de muncă ale părților ,-acestea, pe perioada întinderii căsătoriei lor (1979-1998) au obținut venituri apropiate ca și cuantum; în urma analizei comparative a reieșit că pe durata căsătoriei reclamantul-pârât a realizat venituri cuprinse între sumele de 1785-1.206.520 lei ROL, iar pârâta-reclamantă în cadrul aceleiași perioade a realizat venituri cuprinse între 1999- 1.262.100 lei ROL.
Pentru toate aceste considerente, instanța a apreciat că părțile au avut o contribuție diferențiată la dobândirea imobilului-apartament bun comun, – întrucât suma de 18.000 lei ROL are caracter de donație primită în timpul căsătoriei de pârâta-reclamantă de la părinții săi în sensul art.31 lit.b/cod fam., folosită pentru a achita o parte din suma cu care s-a majorat prețul apartamentului prin actul adițional la contractul de construire al imobilului.
Contribuția poate fi directă, constând în munca sau mijloacele materiale sau financiare ale ambilor soți, sau indirectă, prin munca depusă în gospodărie și creșterea copiilor, - iar în ceea ce privește veniturile realizate prin muncă, acestea constituie un bun comun, - fiind destinat susținerii sarcinilor căsătoriei.
Conform art 30 alin 1/cod fam:bunurile dobândite în timpul căsătoriei de oricare dintre soți ,- sunt de la data dobândirii lor, -bunuri comune ale soților., cu excepția celor prevăzute de art.31 lit.b/cod fam. în situația din speță.
C. parte care se cuvine fiecărui soț se stabilește în raport de contribuția efectivă, reală la dobândirea și la conservarea bunurilor; cotele de contribuție ale părților la dobândirea bunurilor comune se analizează până la desfacerea căsătoriei în mod irevocabil.
Prezumția relativă de comunitate instituită de dispozițiile art.30 alin.1/cod fam poate fi răsturnată prin orice mijloc de probă, de oricare parte care pretinde o contribuție mai mare la dobândirea bunurilor.
Având în vedere că aprecierea unei contribuții diferențiate cum a solicitat pârâta-reclamantă s-a întemeiat pe probe convingătoare, - instanța a apreciat că aportul pârâtei-reclamante la dobândirea bunurilor comune este într-o cotă contributivă de 62%; respectiv de 38% reclamantul-pârât întrucât pârâta reclamantă a avut o contribuție proprie de 18.000 lei ROL la achitarea unei părți( în procent de 12 % ) din prețul total de 149.133 lei ROL al imobilului .
În raport de considerentele expuse pe larg anterior, - instanța prin încheierea de admitere în principiu pronunțată la data de 19.04.2012 a admis în principiu cererea principală a reclamantului-pârât și a admis în parte și în principiu cererea reconvențională a pârâtei-reclamante.
A constatat că părțile au dobândit în timpul căsătoriei următoarele bunuri comune: un imobil-apartament situat în C., ..130 (fost cartier Dezrobirii-Rovine), ..1, ., județul D.. A dispus majorarea lotului pârâtei-reclamante cu suma de 18.000 lei ROL care reprezintă contribuția proprie a acesteia la achitarea unei părți( 12 %)din prețul al imobilului ( care se impută din lotul reclamantului-pârât).
Potrivit principiului căruia nimeni nu poate fi obligat să rămână în indiviziune, prevăzut de art.728/ fostul cod civ., art.36 alin.1/cod fam și art.673 indice 5 alin.1/Cod Proc.Civ., - instanța a dispus împărțirea bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei, - (ca rezultat al majorării lotului pârâtei-reclamante), - în cote de câte 38% pentru reclamantul-pârât respectiv de 62% pentru pârâta-reclamantă.
În conformitate cu art.673 indice 6/Cod Proc.Civ. și art.673 indice 5, alin.1/Cod Proc.Civ, instanța a numit expert specialitatea construcții civile pentru evaluarea imobilului la valoarea actuală și de circulație pe piață,arătarea criteriilor avute în vedere la evaluare, propuneri de variante de lotizare și stabilirea unei sulte pentru eventuale inegalități de valoare ale loturilor. A stabilit onorariu provizoriu în cuantum de 1500 lei în sarcina ambelor părți, - (din care 570 lei reclamantul-pârât, respectiv 930 lei pârâta-reclamantă).
Instanța a respins capătul de cerere referitor la îmbunătățiri-imobil din cererea reconvențională – pentru considerentele arătate pe larg mai sus..
S-a achitat onorariul de expert conform chitanțelor depuse la dosar .
In conformitate cu art. 202 cpc, instanța a numit prin tragere la sorți expert specialitatea construcții civile D. P. și a dispus efectuarea raportului de expertiză conform art.208 cpc și art 209 cpc ( citare părți cu scrisoare recomandată, depunerea dovezilor de convocare părți și a raportului de expertiză cu 5 zile înainte de termenul de judecată stabilit). In conformitate cu art 132 ind 1 al.3 cpc instanța a stabilit ca îndatoriri pentru părți să-și dea concursul pentru efectuarea expertizei ,respectiv să se prezinte la fața locului după citare de expert cu scrisoare recomandată .In conformitate cu dispoz. art. 201 al. 1 cpc a stabilit punctele asupra cărora expertul urmează să se pronunțe în deplină concordanță cu măsurile dispuse prin încheierea interlocutorie pronunțată la data de 19.04.2012.
In cursul judecății s-a întocmit și a fost depus la dosar raportul de expertiză specialitatea construcții civile /20.09.2012 întocmit de expert D. P. .
Ambele părți au formulat obiecțiuni împotriva raportului de expertiză. Reclamantul pârât a arătat că imobilul a fost subevaluat prin aplicarea de către expertul specialitatea construcții civile a unui coeficient de corecție de 0,73 pentru uzură; a unui coeficient de diminuare de 5 % pentru lucrări de reparații și igienizare și a unui coeficient de reducere de 10 % fără a explica ce reprezintă indicele cerer-ofertă și totodată a formulat o cerere de contraexpertiză. Pârâta reclamantă a arătat că expertul a aplicat greșit coeficienții de corecție pentru amplasarea în zonă a imobilului întrucât potrivit buletinului documentar 103/2007 coeficienții de amplasare în localitate ,apropierea de mijloacele de transport și planul apartamentului sunt de 5%, 5%, și 4% (ci nu de 7%,10% și 10% ).Pentru operațiunea privind necesitatea de lucrări de igienizare și reparații,actul normativ prevede un coeficient de 10% ci nu de 5% cum a menționat expertul care nu a ținut seama nici de faptul că apartamentul este situat la etajul 4 într-un .,pentru care cererea pe piață este extrem de scăzută. Totodată,pârâta a depus la dosar și un raport de expertiză extrajudiciară al expertului B. C. O. .
In ședința de judecată din 27.09.2012, instanța a pus în discuție obiecțiunile formulate de părți.
Având în vedere că în cauză nu a fost încuviințat un expert asistent, în sensul prevederilor art. 201 al.5 cpc pentru a-și exprima un punct de vedere separat de expertul titular încuviințat în cauză, instanța cu atât mai puțin nu poate ține seama la soluționarea cauzei de o expertiză efectuată extrajudiciar cum este cea a expertului B. care a fost depusă la dosarul cauzei, deoarece ar însemna încălcarea dispozițiilor art.201 cpc. Ca atare, pe cale de consecință, instanța a înlăturat ca probă de la dosar expertiza extrajudiciară a expertului B..
Conchizând în genere asupra obiecțiunilor formulate de părți la raportul de expertiză specialitatea construcții civile întocmit de expert D. P., reclamantul pârât susținând că imobilul a fost subevaluat de acest expert, instanța, având în vedere că expertul numit în cauză a indicat actele normative în temeiul cărora și-a argumentat științific lucrarea, a apreciat că obiecțiunile formulate de reclamant sunt neîntemeiate, respingându-le .
Pârâta reclamantă susținând că a fost supraevaluat imobilul respectiv de expert D. P., aceasta din urmă prin comparația făcută cu expertiza extrajudiciară care a fost înlăturată ca probă de la dosar, instanța a respins obiecțiunile formulate de pârâtă întrucât și-a susținut obiecțiunile invocând coeficienții de corecție ai celuilalt expert B. din expertiza extrajudiciară.
Prin aceeași încheiere de ședință din 27.09.2012 s-a dispus prorogarea discutării cererii de contraexpertiză formulată de reclamantul pârât, iar la termenul de judecată din 17.01. 2013 reclamantul pârât a învederat că renunță la cererea de contraexpertiză de care instanța a luat act.
Instanța a avut în vedere principiul egalității părților pentru operațiunea de compunere a loturilor, în sensul că fiecare parte urmează să primească un lot egal cu cota sa de contribuție la dobândirea bunurilor comune ( în speță cota fiind de 38% pentru reclamantul pârât și 62% pentru pârâta reclamantă ).
Această egalitate între lot și cota fiecărei părți, trebuie făcută în natură, iar egalizarea valorică se face printr-o sumă de bani așa cum este stipulat în teza finală a alineatului 2 al. art. 673 indice 5 cpc, sub forma sultei.
Totodată, la formarea loturilor, instanța a avut în vedere și criteriile stabilite de art. 673 indice 9 cpc („acordul părților; mărimea cotei părți ce se cuvine fiecăreia ori masa bunurilor de împărțit, natura bunurilor, domiciliul și ocupația părților, faptul că unii dintre coproprietari înainte de a cere împărțeala au făcut construcții ,îmbunătățiri cu acordul coproprietarilor sau altele asemenea .”)
Practica judiciară a stabilit că la formarea și atribuirea loturilor trebuie analizat întreg materialul probator pentru a combina în mod echitabil realitățile speței pentru a asigura o împărțeală justă . Intrucât din declarațiile martorilor I. C., T. F. I. și R. M. s-a reținut că imobilul-apartament situat la adresa sus-amintită a rămas în posesia pârâtei-reclamante, instanța va avea în vedere în cauza de față criteriul posesiei.
In raport de considerentele de mai sus, instanța a apreciat că cererea principală este întemeiată, urmând a fi admisă și că cererea reconvențională este parțial întemeiată, urmând a fi admisă în parte .
In conformitate cu art.673 ind.9 cpc, instanța a dispus omologarea raportului de expertiză specialitatea construcții civile /20.09.2012 întocmit de expert D. P. în varianta a II -a propusă de expert . Instanța a dispus atribuirea bunurilor:
Lotul 1- în valoare de_ lei ( reprezentând cota de 38% ) s-a atribuit reclamantului pârât care a primit-o sub formă de sultă de la pârâta reclamantă ;
Lotul 2- în valoare de 109.216 lei (reprezentând cota de 62%) se va atribui pârâtei reclamante care a primit fizic în lot un imobil apartament situat în C.,.. 130 (fost cartier Dezrobirii- Rovine ), .,., imobil în valoare de 176.155 lei
176.155 lei - 109.216 lei = 66.939 lei.
Pârâta reclamantă va plăti sultă reclamantului pârât 66.939 lei .
Întrucât cota valorică a pârâtei reclamante a fost stabilită la suma de 109.216 lei (reprezentând cota sa de contribuție 62%) dar i s-a atribuit integral imobilul în natură în valoare totală de 176.155 lei, și ținând seama că pentru reclamantul pârât s-a stabilit o cotă valorică de 66.939 lei(reprezentând cota sa de contribuție de 38 % ) din acest motiv s-a dispus ca acesta să primească suma cuvenită sub formă de sultă de la pârâta reclamantă pentru compensarea inegalității de valoare întrucât imobilul i-a fost repartizat acesteia fizic și integral în lot.
Potrivit dispozițiile art.673 ind 10 al. 1 teza II cpc instanța a stabit un termen 3 luni pentru plata sultei de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
Întrucât cererea principală a fost admisă, iar cererea reconvențională a fost parțial admisă și având în vedere că poziția de parte câștigătoare este determinată de raportul dintre conținutul obiectului cererilor și rezultatul obținut prin hotărârea de soluționare a litigiului, ținând seama și de cotele de contribuție (38 % pentru reclamantul pârât, respectiv 62% pentru pârâta reclamantă ), instanța a dispus în conformitate cu art. 276 cpc compensarea în parte a cheltuielilor de judecată. Prin urmare, a obligat reclamantul pârât la plata diferenței către pârâta reclamantă de 1.363,9 lei (reprezentând parte din taxa de timbru, timbru judiciar, onorariu expert proporțional cotelor).
Împotriva sentinței civile nr. 1216/24.01.2013, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, în termen legal a declarat apel reclamantul D. M., criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, și anume:
- reținerea greșită a unei cote de contribuție mai mare pentru pârâta-reclamantă;
- reținerea greșită a cheltuielilor de judecată, operațiunea de compensare fiind eronată, față de chitanțele de la dosar.
Cu privire la incheierea de admitere in principiu, a arătat apelantul că in mod greșit instanta de fond a dispus majorarea lotului partei-reclamante cu suma de 18.000 lei care ar reprezenta contribuția proprie a acesteia la achitarea unei parți (12%) din pretul apartamentului (care se imputa din lotul său) și a dispus ieșirea din starea de codevalmașie în cote de 38% pentru reclamant și 62% pentru parata-reclamanta (ca rezultat al majorarii lotului acesteia). Apartamentul in litigiu a fost dobândit în timpul casatoriei, cu contributie egala. Astfel, prețul initial al apartamentului a fost de 121.073 lei din care au platit in anul 1980 din darul de nunta un avans de 40.073 lei. Pentru diferenta de pret de 81.000 lei au contractat un împrumut CEC, imprumut care a fost achitat exclusiv de catre reclamant prin oprire directa pe statul de plata din veniturile sale salariale. In anul 1982, prin actul aditional nr.l_ pretul locuinței s-a majorat cu suma de 28.060 lei, astfel incat valoarea totala a apartamentului a ajuns la suma de 149.133 lei Rol. Aceasta diferența de 28.060 lei a fost achitata de catre reclamant, conform chitantei .,_ din anul 1982 cu bani proveniti astfel: 10.060 lei din resursele sale si ale paratei 15.000 lei diferența din darul de nunta pastrat de catre părți in vederea achiziționarii unui autoturism (pe care nu l-au mai achizitionat) si 3.000 lei din darul de la botezul fiicei lor.
A mai arătat apelantul că instanța de fond a reținut faptul că după majorarea prețului apartamentului, în timpul căsătoriei, părinții pârâtei reclamante i-ar fi dat acesteia suma de_ lei care ar fi fost folosită pentru a achita o parte din suma cu care a fost majorat prețul apartamentului. Pentru a se pronunța astfel, instanța a avut în vedere exclusiv declarațiile martorilor propuși de către pârâta reclamantă, declarații care nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză . A susținut apelantul că cei_ lei nu au provenit de la părinții reclamanti, ci au rămas din darul de nuntă,_ lei și din darul de la botezul fiicei 3000 lei. De altfel, părinții pârâtei reclamante aveau venituri modeste, în condițiile în care lucrau la CAP iar în afară de pârâta reclamantă mai aveau încă 3 copii.
A mai invocat apelantul că martorele T. F. I., care în luma mai 1982 cand au plătit suma de 28.060 lei pentru apartament nici nu se născuse, și G. M. nu au văzut în mod direct că pârâta reclamantă ar fi primit de la părinți suma de_ lei, declarațiile lor provenind din relatări ale altor persoane, astfel că în mod greșit instanța de fond a dat relevanță maximă acestor declarații, reținând faptul că pârâta reclamantă ar fi avut la dobândirea apartamentului o contribuție proprie de_ lei reprezentând 12% din prețul imobilului.
Față de aceste aspecte, a solicitat schimbarea încheierii de admitere în principiu din 19.04.2012 în sensul de a se dispune ieșirea din indiviziune cu privire la apartament în cote de ½ pentru fiecare.
Cuprinsul dispozitivului încheierii de admitere în principiu este contradictoriu. Astfel în condițiile în care înstanța a dispus majorarea lotului pârâtei reclamante cu suma de_ lei care ar reprezenta contribuția proprie a acesteia la achitarea unei părți de 12% din prețul imobilului, atunci ieșirea din indiviziune a părților ar fi trebuit să fie stabilită în cote de 44-% pentru apelant și 56% pentru pârâta reclamantă deoarece 100%-12% egal 88% și 88% /2 egal cu 44% pentru reclamant și 100%-44% egal cu 56% pentru reclamanta.
Dispunand majorarea lotului paratei-reclamante cu suma de 18.000 lei si ulterior dispunand iesirea din indiviziune in cote de 38% pentru apelant și de 62% pentru pârata-reclamanta instanța a majorat in mod nejustificat și de mai multe ori cota paratei-reclamante.
F. de aceste aspecte, a solicitat apelantul, ., schimbarea
încheierii de admitere in principiu din data de 19.04.2012 in sensul de a
dispune iesirea din indiviziune cu privire la aprtament in cote de 44%
pentru apelant și de 56% pentru parata-reclamanta.
Apelantul a criticat sentința și sub aspectul evaluării apartamentului, apreciind că a fost subevaluat de către expertul desemnat în cauză, fata de prețul pe piata al unui apartament similar. Experta a aplicat in mod nejustificat o .
coeficienti de diminuare a valorii apartamentului. Astfel a diminuat de doua ori
valoarea apartamentului pentru același motiv, respectiv a aplicat o corecție de
pret de 0,73 pentru uzura in timp a locuintei și totodata a scazut 5% pentru ca
unitatea locativa ar necesita lucrari de reparatii și igienizare. De asemenea, a
scazut coeficientul de 5% pe motiv ca apartamentul ar avea acte de proprietate
neclarificate, proces pe rol. Aceasta scadere nu se justifica și profita exclusiv
pâratei-reclamante, in conditiile în care nu exista niciun alt proces pe rol cu
privire la apartament, iar prin sentinta pronuntata in cauza apartamentul a fost
atribuit in natura paratei-reclamante. Indicele de -10% aplicat la valoarea
apartamentului privind raportul cerere-oferta este inacceptabil, in conditiile in
care zona unde este amplasat apartamentul este una foarte cautata pe piata
imobiliara.
Referitor la cheltuielile de judecata, apelantul a arătat că instanta a efectuat o greșita compensare in parte a acestora și l-a obligat in mod nejustificat la plata unei diferente de 1.363, 9 lei catre parata-reclamanta, in conditiile in care parata-reclamanta ar fi trebuit sa fie obligata la plata catre acesta a cheltuielilor de judecata. Astfel, arată că pe parcursul procesului a efectuat cheltuieli de 4056,3 lei constand in 3.483,3 lei -taxa de timbru, 3 lei
timbru judiciar, 570 lei onorariu expert, în timp ce parata-reclamanta a efectuat cheltuieli de 2207,09 lei, constand in 1277,09 lei taxe de timbru, 930 lei onorariu de expert. In condițiile in care ambele cereri au fost admise in parte, iar paratei-reclamante i-a fost atribuita o cota mai mare, se impune ca aceasta sa fie obligata la plata de cheituieli de judecata catre apelant.
Intimata S. E. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului promovat de catre reclamant pentru urmatoarele considerente :
1. Reclamantul isi modifica apararile de la fond privind starea de fapt, invocand faptul ca diferenta de pret al apartamentului de_ lei ar fi fost achitata de catre el, si indicand anumite surse de provenienta a sumelor de bani pretins utilizate in acest sens. Aceste sustineri noi, facute direct in apel, fara a fi fost vreodata invocate la fond, au un caracter vadit pro-causa, iar faptul ca reclamantul ar detine o chitanta care atesta plata unei sume de bani este irelevant cu privire la provenienta acestor bani. Niciunul dintre martorii audiati la fond, desi au fost intrebati detaliat cu privire la contributia partilor la achizitionarea apartamentului nu a revelat aspectele de fapt invocate de reclamant direct in apel privind existenta unor economii din resurse banesti, darul de botez al fiicei si darul de nunta, destinate initial achizitionarii unui autoturism si apoi orientate spre plata diferentei de pret al apartamentului. In schimb, la fond, martorele Tanasie si G. au aratat foarte clar ca stiu despre donatia de_ ROL a parintilor paratei-reclamante, facuta acesteia si utilizata la plata diferentei de pret. Aceste aspecte relatate concret nu au fost infirmate de ceilalti martori sau alte probe ale cauzei.
Ambele martore arata ca aceste aspecte de fapt le-au cunoscut direct si nemijlocit de la ambele parti ( situatie foarte relevanta cu privire la acuratetea si credibilitatea sustinerilor lor); faptul ca martora Tanasie nu era nascuta la data platii suplimentuiui de pret este irelevant, aceasta aratand ca a fost prietena fiului partilor, a vizitat foarte des partile si a asistat personal la discutiile reclamantului si paratei privind contributia la achizitionarea apartamentului.
A învederat intimata ca teza privind cuantumul darului de nunta de 60 mii lei este sustinuta doar de un singur martor al reclamantului, nasul partilor aflat insa in conflict cu parata de la divortul partilor, celalalt martor al reclamantului relatand numai aspecte povestite lui unilateral de catre reclamant.
In aceste conditii, a apreciat intimata ca in cauza a fost probata existenta unei donatii de 18 000 ROL facuta de parintii paratei acesteia si utilizata la plata diferentei de pret al apartamentului. Cat despre veniturile parintilor paratei, martorele sus mentionate au aratat ca parintii paratei au contribuit cu sume importante la organizarea nuntii si au fost brigadieri in cadrul fostulul CAP, avand venituri bune.
2. Cu privire la calculul cotelor, intimata a arătat că nu a fost majorată nelegal de două ori cota acesteia, instanța dispunând ieșirea din indiviziune în loturi valorice corepsunzătoare cotelor stabilite prin IAP, loturile fiind alcatuite de expert. Cat priveste calculele procentuale prezentate de apelantul reclamant, acestea sunt simple speculatii aritmetice, ignorand faptul ca plecandu-se de la prezumtia de contributie egala (cote egale 50%-50%), si retinand rasturnarea acesteia prin probe care au demonstrat o contributie superioara a paratei, prin majorarea cu 12% a cotei de 50% a paratei si diminuarea corespunzatoare a cotei reclamantului se ajunge exact la 62% pentru parata si 38 % pentru reclamant.
3.Apartamentul nu este sub, ci supraevaluat, valoarea stabilita de experta D. P. fiind peste cea de piata. In acest sens este relevant si raportul extrajudiciar al expertului B. C. O..Reclamantul nu prezinta niciun element concret care sa fundamenteze sustinerea sa ca pretul stabilit de experta D. P. este sub cel al pietei.
Apartamentul este la ultimul etaj, necesita lucrari de reparatii etc ceea ce contribuie la scaderea pretului de piata
Cat despre obiectiunile reclamantului la raportul de expertiza D. P., a învederat intimata ca toti coeficientii de scadere a pretului apartamentului sunt prevazuti de normativul utilizat de expert (legalitate) si sunt justificati (temeinicie).
Intimata a formulat cerere de aderare la apelul formulat de catre reclamantul apelant, solicitand, in teza subsidiara fata de apararea principala în sensul respingerii apelului reclamantului, schimbarea hotararii apelate si a IAP astfel:
1.A se majora cota sa de contributie cu suma reprezentand cheltuielile parintilor săi la organizarea nuntii (nunta fiind organizata de parintii ambelor parti însă doar părinții săi nu si-au retras cheltuielile de organizare a nuntii, intelegand astfel sa o gratifice pe aceasta, fata de parintii paratului care si-au retras aceste cheltuieli).
Arată că in mod eronat instanta de judecata a respins majorarea cotei sale de contributie sub acest aspect, invocand ca nu se puteau retrage cheltuielile din nunta decat in baza unei conventii. Realitatea, confirmata de ambele martore sus mentionate (in mod gresit instanta retine ca depozitie singulara depozitia martorei G., de fapt aceste aspecte sunt relatate si de martora Tanasie) este ca parintii reclamantului si-au retras cheltuielile iar ai paratei nu, avand o atitudine de a o gratifica astfel pe fiica lor.
2.Sa se majoreze lotul său cu contravaloarea imbunatatirilor aduse apartamentului dupa divort si despartirea in fapt, intrucat acestea au sporit valoarea bunului si s-au încorporat acestuia nemaiputând fi ridicate.
3. Sa se efectueze o noua expertiza evaluatorie care sa aiba in vedere valoarea reala de piata a imobilului si criticile aduse de parata prin obiectiunile fata de expertiza D. P., intrucat imobilul este supraevaluat.
Apelantul D. a formulat întâmpinare la cererea de aderare la apel a intimatei solicitând respingerea acesteia.
În motivare, a arătat că prin cererea de chemare in judecata (fila 2 dosar fond) am solicitat sa se dispuna partajarea in cote 1/2 pentru fiecare dintre parti singurul bun comun dobandit in timpul cu intimata - parata, respectiv apartamentul nr, 16 situat in C., Cartier Rovine, ., compus din 3 camere.
Prin cererea depusa la termenul din 17.02.2011 (fila 25 dosar fond), intimata - parata a invederat ca este de acord cu partajarea bunului, insa sa se retina o cota de contributie la dobandirea apartamentului de 2/3 pentru aceasta si 1/3 pentru subsemnatul.
Prin incheierea de admitere in principiu pronuntata in data de 19.04.2012 a fost admisa in principiu cererea principala și in parte și in principiu cererea reconventionala, dispunandu-se ieșirea partilor din starea de codevalmasie in cote de 38% pentru reclamant si 62% pentru intimata - parata.
În apel, la termenul din 30.04.2013 intimata - parata a formulat cerere de aderare la apelul principal solicitand schimbarea hotararii apelate și a incheierii de admitere in principiu in sensul de a se majora cota sa de contribuție cu suma reprezentand cheltuielile parintilor săi la organizarea nuntii, respectiv cu contravaloarea imbunatațirilor aduse de aceasta la apartamentul in litigiu ,,dupa divort si despartirea in fapt".
In ce priveste primul motiv al apelului incidental a arătat ca este neintemeiat deoarece nu a existat nicio ințelegere de retragere a cheltuielilor facute de vreunul din parintii lor. Pe de alta parte, regimul juridic al darului de nunta este indiscutabil ca fiind acela de bun comun si oricum presupunand ca ar fi existat infelegerea pretinsa de reclamanta (de retragere a cheltuielilor) daca si în masura in care vreunul dintre parinti ar fi fost nemultumit ca nu i s-ar fi restituit vreo suma de bani situatia ar fi dat naștere unui drept de creanta, titularul dreptului fiind presupusul parinte nemultumit.
In ce priveste motivul al doilea (majorarea lotului intimatei - parate cu contravaloarea îmbunatatirilor aduse apartamentului dupa divort și despartirea in fapt), a arătat, in principal ca motivul este lipsit de interes deoarece apartamentul este in lotul reclamantei și ca atare, reclamanta a beneficiat prin hotararea data la fond de apartament cu toate imbunatatirile, inclusiv cele realizate in timpul casatoriei, prin contributie . la apartament fiind comune urmeaza ca valoarea acestor imbunatatiri incorporata in valoarea apartamentului sa profite ambelor parți. Reclamanta face o trimitere generica in apel la ,,imbunatatiri" insa in realitate prin cererea reconventionala depusa la fond la filele 25 si 26 indica o singura imbunatatire ,,geamuri termopan" care nu au fost avute in vedere la evaluarea apartamentului la fond.
În apel, la cererea părților au fost admise proba cu înscrisuri (apelanții depunând la dosar, facturi, chitanțe) precum și efectuarea unei expertize de specialitate, raportul de expertiză fiind întocmit de expert C. Ș..
Prin decizia civilă nr. 499/01.07.2014, pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._ s-a admis apelul formulat de apelantul reclamant D. M., cu domiciliul procesual ales la cabinet Av. Mihăiloiu B. cu sediul în C. .. F 10 ., împotriva sentinței civile nr. 1216/24.01.2013, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă S. E. cu domiciliul în C., cart. Rovine . 1, . județul D. .
S-a admis cererea de aderare la apel formulată de intimata S. E..
S-a dispus schimbarea în parte a încheierii de admitere în principiu pronunțată la data de 19.04.2012 și sentința civilă apelată.
S-a constatat că părțile au dobândit în timpul căsătoriei un apartament situat în C., . 130, jud. D. în cote de 1/2 fiecare.
S-a constatat că părțile au adus îmbunătățiri apartamentului astfel, reclamantul: tâmplărie PVC la sufragerie, uși interioare din lemn, contribuție la realizarea acoperișului, zugrăvit sufragerie; pârâta: tâmplărie PVC ferestre, tâmplărie PVC la balcon, gresie pe balcon, rulouri exterioare, îmbunătățiri a căror contravaloare va fi avută în vedere la formarea loturilor fiecărei părți.
A fost omologat raportul de expertiză întocmit de expert C. Ș. în varianta 2 și atribuie loturile astfel:
Lotul nr.1 în valoare de 87.755 lei se atribuie reclamantului D. M. care va primi sultă de la lotul nr. 2 suma de 87.755 lei.
Lotul nr. 2 în valoare de 89.411,5 lei se atribuie pârâtei S. E. care va primi apartamentul situat în C., . Rovine, nr. 130, .. 1, ., jud. D..
Primește bunuri în valoare de 177.166,5 lei.
Plătește sultă lotului nr. 1, sumă de 87.755 lei.
Compensează cheltuielile de judecată efectuate la fond.
S-a dispus menținerea celorlalte dispoziții ale IAP și sentinței civile.
S-a dispus compensarea cheltuielilor de judecată în apel.
Pentru a decide astfel, tribunalul a constatat că atât apelul formulat de reclamantul D. M. cât și cererea de aderare la apel au fost întemeiate fiind admise pentru următoarele considerente:
Cu privire la primul motiv de apel arătat de apelantul D. M., tribunalul a apreciat că cei doi foști soți au avut o contribuție egală la dobândirea apartamentului supus partajului: astfel, din probele administrate, acte și declarații de martori cât și din susținerile părților, a rezultat că avansul pentru apartament a fost achitat din darul de nuntă iar ratele ulterioare au fost plătite în timpul căsătoriei când cei doi soți realizau venituri relativ egale (ambii având serviciu).
Susținerea pârâtei-reclamantă reconvențional că suma de 18.000 lei vechi (reprezentând 12 % din valoarea totală a apartamentului, respectiv 149.133 lei vechi) i-a fost donată de către părinții ei, care au înțeles să o gratifice numai pe cea cu această sumă. Nu a fost dovedită, astfel că reținerea unei cote mai mari de contribuție pentru pârâtă a fost apreciată ca netemeinică.
Martorele T. și G. au arătat în declarațiile lor că au reținut din discuțiile celor doi foști soți că la nuntă au participat mai puțini invitați din partea pârâtei, dar care au oferit un dar mai mare și că o sumă de 18.000 lei vechi a fost dată de către părinții pârâtei pentru achitarea unor rate la apartament, însă aceste declarații sunt depreciate de tribunal ca fiind insuficiente pentru dovedirea menținerilor pârâtei. Nu există la dosar nici un subscris din care să rezulte că această sumă de 18.000 lei vechi a fost achitată la o anumită dată (cum ar fi normal dacă pârâta primea toată această sumă de la părinți)- dată pe care nici pârâta nu o indică, contravaloarea majorată a apartamentului fiind achitată în rate, cu excepția avansului, avans cu care a fost format din darul de nuntă, aspect conformat chiar de părți în răspunsurile la interogatorii).
Pârâta nu a făcut nici un fel de dovadă că părinții săi ar fi deținut această sumă de bani, ori că ar fi avut alte posibilități de a dispune de o altfel de sumă. Dealtfel, declarațiile martorilor audiați în cauză au fost apreciate ca subiective sub aspectul numărului de invitați la nunta părților, sumele pe care invitații le-au dat la nuntă ori al destinației acestor sume, în condițiile în care nunta a avut loc în urmă cu mai mult de 30 de ani.
Referitor la cererea de aderare la apel formulată de intimata S. E., tribunalul a găsit-o întemeiată numai sub aspectul valorii apartamentului bun comun.
În ceea ce privește celelalte două motive și anume majorarea cotei de contribuție a pârâtei cu suma reprezentând cheltuielilor părinților săi la organizarea nunții, această cerere fiind făcută direct în apel ( la fond neexistând o astfel de solicitare la cererea reconvențională) nu a fost analizată de tribunal. Referitor la solicitarea de sporire a lotului său cu contravaloarea îmbunătățirilor aduse apartamentului după divorț, din declarațiile martorilor pârâtei a rezultat că aceasta a montat după despărțirea în fapt tâmplărie PVC ferestre și balcon, gresie per balcon, rulouri exterioare, astfel că a admis această cerere și a constatat că aceste îmbunătățiri au fost efectuate de pârâte prin contribuție exclusivă, contravaloarea acestora urmând a fi avută în vedere la formarea loturilor.
De asemenea, s-a constatat că reclamantul a adus și el îmbunătățiri apartamentului, prin contribuție exclusivă ( aspect dovedit cu înscrisurile aflate la dosar-facturi și chitanțe-), respectiv tâmplărie PVC la sufragerie, uși interioare din lemn, contribuția la realizarea acoperișului blocului, zugrăvit sufrageria, contravaloarea acestor îmbunătățiri urmând a fi avută în vedere la formarea loturilor.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs recurenta pârâtă S. E., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând în esență următoarele:
Instanța de apel a prezentat motive contradictorii. Astfel s-a reținut că nu există nici o dovadă că părinții pârâtei ar fi deținut suma de 18.000 lei cu care au gratificat-o pe acesta, în condițiile în care chiar martorii T. și Gravrilă susțin clar acest lucru.
Instanța a procedat nelegal în privința probelor privind gratificarea pârâtei către părinți, întrucât aceasta se făcea între rude foarte apropriate, fiind vorba despre ipoteza în care preconstituirea unui înscris nu era obligatorie și probațiunea gratificării se putea face cu martori.
O altă critică se referă la faptul că hotărârea nu a fost motivată efectiv în privința concluziei instanței că a existat o contribuție egală la realizarea masei bunurilor partajabile.
Se apreciază că este contradictorie decizia și în privința analizei gratificării pârâtei de către părinții săi..
Se susține că este nelegal a se înlătura probe fără ca acestea să fie în mod efectiv analizate și reținându-se fără fundament aspecte ce nu decurg din aceste probe sau contradictorii față de ele.
Declarațiile martorelor T. și G. sunt apreciate ca „insuficiente” fără a se arăta de ce, atâta timp cât martorele au arătat suma gratificării, scopul, declarațiile confirmându-se reciproc.
Apreciază că în apel nu a existat o cercetare judecătorească efectivă a fondului, deși acesta este devolutiv, instanța stabilind o stare de fapt „ artificială” contrară probatoriului cauzei.
Mai susține că cererea de acordare a unei cote superioare a fost formulată de către pârâtă încă de la instanța de fond, iar instanța de apel a respins nelegal apărarea din aderarea la apel a pârâtei prin care a tins la susținerea acordării acestei cote prin susținerea unei contribuții superioare la masa partajabilă ca urmare a neretragerii cheltuielilor făcute de părinții săi.
Ultima critică se referă la faptul că instanța de apel a reținut în mod nelegal că reclamantul a adus îmbunătățiri apartamentului prin contribuțiile excesive de natură a-i majora contribuția la masa partajabilă.- reclamantul necerând acest lucru la fond.
Solicită admiterea recursului, casarea și trimiterea spre rejudecare pentru analizarea efectivă a motivelor de apel a ambelor părți, efectuarea unei cercetări judecătorești efective, iar în subsidiar modificarea deciziei, respingerea apelului reclamantului D. M., cu menținerea ca legală și temeinică a sentinței primei instanțe - Judecătoria C..
Prin decizia civilă nr.1686/06.012.2014, pronunțată de Curtea de Apel C., în dosarul nr._, a fost admis recursul declarat de recurenta pârâtă S. E. împotriva deciziei civile nr. 499/01.07.2014, pronunțată de Tribunalul D. – Secția Minori și Familie în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant D. M..
A fost casatădecizia civilă nr. 499/01.07.2014, pronunțată de Tribunalul D. – Secția Minori și Familie în dosarul nr._ și trimite cauza spre rejudecarea apelului la Tribunalul D..
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că potrivit art.261 cod procedură civilă ,hotărârea judecătorească cuprinde în mod obligatoriu motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.
Constituie motiv de recurs ,astfel cum dispune art.304 pct 7 cod procedură civilă ,situația în care „hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină.”.
În mod necesar o hotărâre judecătorească trebuie să cuprindă în motivarea sa argumentele care au format în fapt și în drept ,convingerea instanței cu privire la soluția pronunțată ,argumente care ,în mod necesar ,trebuie să se raporteze ,pe de o parte ,la susținerile și apărările părților iar pe de altă parte ,la dispozițiile legale aplicabile raportului juridic dedus judecății ,în caz contrar fiind lipsită de suport probator și legal și pronunțată cu nerespectarea prevederilor art.261 al1 pct.5 cod procedură civilă.
Conform art.266 al.1 ,hotărârea se va face în două exemplare originale din care unul se atașează la dosarul cauzei iar celălalt se va depune spre conservare ,la dosarul de hotărârii instanței.
Potrivit al.3 al art.266,hotărârea se va comunica părților în copie.
Hotărârea originală atașată la dosarul cauzei, conform art.266 cod procedură civilă precum și potrivit art. 110 al.4 Regulamentul de Ordine Interioară al Instanțelor Judecătorești ,are un conținut incomplet ,soluția exprimată în dispozitiv fiind nesusținută ,nefiind corolarul motivelor ce o preced,nepermițând exercitarea controlului judiciar.
Decizia atacată, în forma atașată la dosarul cauzei a fost depusă și la mapa secției civile,potrivit dispozițiilor art.266 al.1 cod procedură civilă ,cu același conținut incomplet, care lipsește instanța superioară de posibilitatea exercitării corespunzătoare a atribuțiilor de control judiciar de legalitate .
Prin omisiunea instanței de a analiza și cerceta în mod efectiv prin considerentele hotărârilor atașate la dosarul cauzei și la mapa secției ,în exemplare originale,motivele și apărările invocate de părți au fost nesocotite dispozițiile art.261 al.1 pct 5 cod procedură civilă ,fiind încălcat și dreptul la un proces echitabil.
Față de aceste motive, ținând seama că hotărârea atașată dosarului de față, care este supusă controlului judiciar, este lipsită de mențiunile esențiale prevăzute de art.261 cod procedură civilă, a căror existență influențează validitatea acesteia, Curtea a admis recursul, a casat decizia și a trimis cauza spre rejudecarea apelului la aceeași instanță.
După casare, cauza a fost înregistrată sun nr._ .
Analizând încheierea de admitere in principiu si sentința civilă atacată prin prisma motivelor invocate prin apelul principal declarat de apelantul D. M., Tribunalul reține următoarele:
Primul motiv de apel vizează stabilirea de către prima instanță a cotelor de contribuție la dobândirea bunurilor comune.
Astfel, într-o primă teza, apelantul a solicitat schimbarea IAP în sensul reținerii unor cote egale de contribuție motivat de faptul că cei_ lei Rol nu au provenit de la părinții pârâtei reclamante, ci au rămas din darul de nuntă -_ lei și respectiv din darul de la botezul fiicei - 3000 lei. A susținut apelantul că în mod greșit instanța de fond a dat relevanță maximă declarațiilor martorelor T. F. I. și G. M., reținând faptul că pârâta reclamantă ar fi avut la dobândirea apartamentului o contribuție proprie de_ lei reprezentând 12% din prețul imobilului.
Într-o teză subsidiară, apelantul a solicitat reținerea unei cote de 44 % pentru acesta și de 56 % pentru pârâta reclamantă, deoarece instanța a majorat în mod nejustificat de mai multe ori cota pârâtei reclamante.
Tribunalul reține că instanța de fond, pe baza unei analize pertinente a probatoriului administrat, a arătat care sunt considerentele ce au determinat retinerea unei contribuții proprii a pârâtei reclamante ce reprezintă 12% din prețul imobilului dobândit în timpul căsătoriei.
Reanalizând probatoriul administrat in cauză, se observa ca prima instanța a stabilit corect situația de fapt reținând căo parte din suma cu care s-a majorat prețul apartamentului prin actul adițional la contractul de construire al imobilului, respectiv 18.000 Rol, a provenit de la părinții pârâtei reclamante. Astfel, din coroborarea declarațiilor martorelor T. F. I. și G. M. a rezultat că părinții pârâtei reclamante i-au dat acesteia suma respectivă în scopul achitării unei părți din prețul apartamentul ca urmare a majorării acestui preț ulterior încheierii contractului de construire. Împrejurarea că martorele nu au fost prezente la momentul predării sumei de bani și că una din martore nu era născută la acea dată, invocată de către apelant, nu este de natură a conduce la concluzia că declarațiile acestora sunt nesincere, întrucât cele două martore nici nu au declarat că ar fi perceput personal acel moment, ci dimpotrivă au arătat că cele relatate le sunt cunoscute din discuțiile purtate între părți la care au participat. De asemenea, declarațiile celor două martore cu privire la acest aspect nu au fost contrazise de probele administrate în cauză la cererea apelantului, martorului R. M. (fila 50 dosr fond) arătând că nu cunoaște dacă a mai contribuit și altcineva la achitarea prețului integral al apartamentului, iar martorul I. C. (fila 51 dosar fond) cunoscând date doar cu privire la avansul din prețul apartamentului și la ratele achitate ulterior.
În ceea ce privește susținerile apelantului în sensul că cei 18.000 lei Rol au provenit din darul de nuntă (15.000 lei Rol - suma care inițial era destinata achiziționării unui autoturism) și din darul de la botezul fiicei (3000 lei Rol), Tribunalul reține, pe de o parte, că acestea au fost invocate pentru prima dată în apel, iar pe de altă parte că nu sunt confirmate de probatoriul administrat în cauză. De asemenea, de menționat este faptul că nunta a avut loc în anul 1979, iar suma cu care a fost majorat prețul apartamentului a fost achitată trei ani mai târziu, respectiv în anul 1982, așa cum rezultă din chitanța . nr._ aflată la fila 84 dosar fond.
Nici susținerea apelantului în sensul că părinții pârâtei reclamante aveau venituri modeste nu poate fi primită, având în vedere că nu este confirmată de probele administrate în cauză.
C. ce se cuvine fiecarei parti din masa bunurilor comune se determina potrivit cu aportul adus la achizitionarea si conservarea bunurilor. Ajutorul dat de parinti la cumpararea unui bun se prezuma ca a fost dat in favoarea copilului lor, ceea ce reprezinta un aport al acestuia la achizitionarea bunurilor comune, ce trebuie avut in vedere la stabilirea cotei lui de contributie.
Astfel, suma de bani primita de parata reclamantă de la familia sa, respectiv 18.000 lei ROL ce reprezintă un procent de 12% din prețul total de 149.133 lei ROL al imobilului-apartament, constituie o donatie sub forma darului manual si reprezinta bun propriu al acesteia, în conformitate cu art. 31 lit.b din C.fam., cum corect a reținut și prima instanță. Atunci cand o donatie primita in timpul casatoriei de unul dintre soti de la membrii familiei sale nu e facuta in mod expres pentru ambii soti, exista prezumtia simpla ca ea constituie bun propriu al sotului inrudit cu donatorii, iar in speta acesta prezumtie nu a fost rasturnata.
Față de aceste considerente, solicitarea apelantului de a se reține o cotă de contribuție egală nu este întemeiată.
În schimb, Tribunalul constată că este întemeiată solicitarea apelantului formulată într-o teză subsidiară în sensul de a se reține o cotă de contribuție de 44 % pentru reclamantul pârât și de 56 % pentru pârâta reclamantă. Astfel, Tribunalul reține că deși instanța de fond a reținut corect situația de fapt, a determinat greșit cotele de contribuție pentru următoarele motive.
Reținându-se că la achiziționarea apartamentului la prețul total de 149.133 lei Rol (121.073 lei Rol - prețul inițial la care se adaugă suma de 28.060 lei Rol cu care a fost majorat prețul inițial) s-a folosit suma de 18.000 lei Rol, banii pârâtei reclamante primiți de la părinții săi, ce reprezintă un procent de 12% din prețul total al apartamentului, rezultă că din diferență depusă împreună de soți, respectiv 88% (100% - 12%) jumătate îi revine reclamantului. Prin urmare, reclamantului Dobăleanu M. îi revine cota de 44 % (88% împărțit la 2), iar pârâtei reclamanta 56% (100% - 44%). Astfel, se observă că diferența dintre cotelor părților (56 % -44%) este tocmai procentul de 12% ce reprezintă contribuția proprie a intimatei. Pentru aceste motive, nu poate fi reținută apărarea acesteia din urmă potrivit căreia calculele procentuale prezentate de apelantul reclamant sunt simple speculatii aritmetice și ca plecandu-se de la prezumtia de contributie egala (cote egale 50%-50%), si retinand rasturnarea acesteia prin probe care au demonstrat o contributie superioara a paratei, se majorează cu 12% cota de 50% a paratei rezultând o cotă de 62 %. Acest raționament este greșit pentru că ceea ce se majorează cu 12% nu este cota 50% din întreaga masă partajabilă, ci cota 50 % din ceea ce rămâne din masa partajabilă în urma scăderii contribuției proprii a intimatei, respectiv 88%, întrucât în limita acestui procent se aplică prezumția de comunitate.
Cu privire la cel de-al doilea motiv de apel referitor la evaluarea apartamentului bun comun se rețin următoarele:
Expertiza tehnică efectuată la prima instanță a stabilit o valoare a imobilului apartament în litigiu de 176.155 lei.
La cererea ambelor părți, în apel, a fost efectuată o nouă expertiză tehnică de către expert C. Ș., rezultând o valoarea a imobilului de 177.366,5 lei.
Referitor la valoarea de circulatie a imobilului - apartament - supus partajului, Tribunalul va avea in vedere valoarea stabilita prin expertiza imobiliara efectuata in apel de expertul C. Ș. respectiv suma de 177.366, 5 lei, deoarece aceasta este mai aproape de valoarea actuală de circulație, fiind ultima lucrare întocmită în cauză. De asemenea, se are în vedere că în practica judiciara s-a statuat ca luarea in considerare a valorii bunurilor din momentul partajului, face ca diminuarea valorii prin uzura fizica sau morala sau din alte cauze independente de vointa partilor, ca si sporul de valoare dobandit de bunuri, sa se impute asupra drepturilor tuturor, ori dupa caz, sa profite tuturor, asigurandu-se astfel, deplina egalitate a acestora.
În ceea ce privește motivul de apel invocat de apelantul D. M. referitor la compensarea greșită a cheltuielilor de judecată, Tribunalul îl apreciază ca fiind fondat pentru argumentele ce urmează a fi expuse.
Prima instanță a compensat în parte cheltuielile de judecată efectuate de părți și a dispus obligarea reclamantului la plata către pârâtă a unei diferențe de 1363,9 lei.
Potrivit art. 274 C.p.c., partea care cade in pretentii va fi obligata, la cerere, sa plateasca cheltuielile de judecata, aceasta obligatie avandu-si sorgintea in culpa procesuala, dovedita prin aceea ca ea a pierdut procesul. Conform art. 276 C.p.c. când pretențiile fiecărei părți au fost încuviințate numai în parte, instanța va aprecia în ce măsură fiecare din ele poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, putând face compensarea lor.
Pe de altă parte, în procesele de partaj părțile au dublă calitate, de reclamanți și de pârâți, iar soluția pronunțată este deopotrivă în interesul tuturor, astfel că obligarea lor la plata cheltuielilor de judecată se face proporțional cu cota de contribuție.
În speță, pentru motivele expuse cu ocazia analizării primului motiv de apel, cotele de contribuție ale părților sunt de 44% pentru reclamantul pârât și de 56 % pentru pârâta reclamantă, pretențiile acestora fiind întemeiate în parte.
La prima instanță, reclamantul pârât a efectuat cheltuieli de judecată în cuantum total de 4056 lei (3483 taxa timbru și 570 lei onorariu expert), iar pârâta reclamantă în cuantum total de 2208 lei, astfel că împreună cei doi au efectuat cheltuieli de judecată de 6264 lei.
Având în vedere cotele de contribuție ale părților, reclamantului pârât îi revenea obligația de a suporta cheltuielile de judecată într-un cuantum de 2756 lei (44% din 6264 lei), iar pârâtei reclamante într-un cuantum de 3508 lei (56% din 6262 lei). Cum reclamantul pârât a efectuat cheltuieli de 4056 lei, rezultă că, în urma compensării parțiale, va trebui să mai primească de la pârâta reclamantă cu titlu de cheltuieli de judecată suma de 1300 lei (4056 lei -2756 lei).
Relativ la cererea de aderare la apel formulată de pârâtă S. E., verificând încheierea și sentința atacate, prin prisma motivelor invocate, Tribunalul constată caracterul nefondat al acestei cererii pentru considerentele ce urmează.
Primul motiv invocat se referă la faptul că în mod eronat prima instanță nu a majorat cota de contribuție a pârâtei reclamante cu suma reprezentând cheltuielile părinților săi la organizarea nunții, întrucât aceștia din urmă nu și-au retras aceste cheltuieli înțelegând astfel să o gratifice pe pârâtă.
Tribunalul reține că darurile de nuntă sunt bunuri comune ale soților, deoarece sunt dobândite în timpul căsătoriei, și anume la serbarea nunții care are loc după încheierea căsătoriei, iar scopul lor este să formeze începutul patrimoniului comun. Fiind liberalități, darurile de nuntă sunt bunuri . că sunt dobândite în timpul căsătoriei, ci și pentru motivul că se presupune intenția dispunătorului ca ele să devină comune.
În mod judicios a reținut prima instanță că împrejurarea că o parte din cheltuieli efectuate cu organizarea nunții au fost suportate de părinții unuia sau altuia dintre soți nu conduce la modificarea regimului juridic al acestei categorii de bunuri, iar în ceea ce privește cheltuielile de nuntă suportate de părinții părților, ele nu pot fi retrase din darul obținut la nuntă, decât dacă se face dovada unei convenții în acest sens.
Astfel, practica judecătorească este în sensul că în măsura în care din probele administrate nu rezultă că între părinți și tinerii căsătoriți ar fi intervenit o înțelegere ca darurile de nuntă să servească pentru plata cheltuielilor făcute cu ocazia nunții, ele urmează să fie considerate bun comun al soților, deoarece este de tradiție ca părinții să consimtă, prin bună înțelegere a contribui la pregătirea petrecerii de nuntă, fără a efectua calcule de recuperare a sumelor cheltuite, din aceste daruri. În cazul în care a intervenit o înțelegere, ea trebuie dovedită, or în speță, nu s-a făcut o astfel de dovadă.
În ceea ce privește al doilea motiv din cererea de aderare la apel referitor la majorarea lotului pârâtei reclamante cu contravaloarea îmbunătățirilor aduse apartamentului după divorț și despărțirea în fapt, se reține în primul rând că acesta nu reprezintă o veritabilă critică adusă hotărârii primei instanțe și nu cuprinde motivele pe care se sprijină, fapt pentru care, în privința îmbunătățirilor, Tribunalul se va pronunța pe baza celor invocate la prima instanță.
Observând cererea reconvențională formulată în cauză de pârâta reclamantă (filele 25-26 dosar fond), se constată că aceasta a solicitat pe cale reconvențională doar reținerea unei cote de contribuție majoritară în favoarea sa, iar în expunerea motivelor de fapt ale acestei cereri, cu privire la îmbunătățirile aduse apartamentului, a făcut o simplă referire la geamurile termopan, arătând că „la apartament, cu resurse personale, a făcut lucrări de îmbunătățire (geamuri termopan, etc), care i-au sporit valoarea”. Astfel, aceasta nu a făcut referire și la alte îmbunătățiri (pe care, de altfel, nu le arată nici în cererea de aderare la apel), ci doar la geamurile termopan, fără însă a formula vreo pretenție în privința acestora.. Din probele administrate în cauză, a rezultat că după divorț pârâta reclamantă reconvențional a montat geamuri termopane la dormitoare, împrejurare care însă nu este de natură să-i confere o cotă de contribuție majoritară, singura solicitare pe cale reconvențională fiind în acest sens, ci un drept de creanță, pe care însă nu l-a solicitat.
Principiul disponibilitatii in procesul civil lasa la libera apreciere a reclamantului fixarea cadrului procesual si a limitelor cererii. Conform art. 129 alin. 6 C.p.civ., instanta este tinuta de limitele investirii sale determinate prin cerere si nu poate hotari decat asupra a ceea ce formeaza obiectul cererii deduse judecatii. Obiectul pricinii asupra caruia instanta trebuie sa se pronunte este stabilit prin cererea de chemare in judecata, iar nu prin probele administrate in cauza.
De menționat este faptul că, la momentul depunerii cererii reconvenționale, ca de altfel pe tot parcursul judecății, pârâta reclamantă reconvențional a beneficiat de asistența juridică a unui avocat ales, astfel cum rezultă din împuternicirea avocațială aflată la dosar (fila 23 dosar fond), astfel că aceasta a putut beneficia de competențele în materie ale apărătorului angajat inclusiv la momentul formulării cererii reconvenționale.
În privința altor îmbunătățiri pe care părțile le-ar fi adus imobilului bun comun prin contribuție exclusivă în timpul căsătoriei sau după divorț, se reține ca niciuna din părți, prin cererile deduse judecății, respectiv acțiunea principală și cererea reconvențională, nu a formulat vreo pretenție, astfel că nu se poate dispune în acest sens.
Cu privire la critica ce vizează evaluarea imobilului bun comun, Tribunalul o apreciază ca nefondată având în vedere valoarea bunului stabilită prin expertiza efectuată în faza procesuală a apelului, la cererea ambelor părți, expertiză care va fi avută în vedere de către instanță pentru argumentele redate cu ocazia analizării motivului din apelul principal care vizează, de asemenea, evaluarea apartamentului.
Pentru toate aceste considerente de fapt și de drept, Tribunalul, în temeiul art. 296 C.p.c, va admite apelul formulat de apelantul reclamant D. M., va respinge cererea de aderare la apel formulată de pârâta S. E., va schimba în parte încheierea de admitere în principiu și sentința civilă apelată, dispunând ieșirea părților din starea de codevălmășie în cote de 44% pentru reclamantul pârât și de 56% pentru pârâta reclamantă.
Va fi omologat raportul de expertiză întocmit de expert C. Ș. sub aspect valoric.
Se va dispune atribuirea loturilor după cum urmează:
Lotul nr.1 în valoare de 99.325,24 lei (56% din 177.366,5 lei)se atribuie pârâtei reclamante care va primi în natură apartamentul situat în C., .. 130 (fost cartier Dezrobirii Rovine), .. 1, ., jud D., urmând ca, față de valoarea lotului său, să plătească cu titlu de sultă lotului nr. 2 suma de 78.041,26 lei (177.366,5 – 99.325,24 ).
Lotul nr. 2 în valoare de 78.041,26 lei (44% din 177.366,5 lei) se atribuie reclamantului pârât și se compune din sulta pe care o primește de la pârâta reclamantă.
Vor fi compensate în parte cheltuielile de judecată efectuate la fond și se va dispune obligarea pârâtei reclamante la plata către reclamantul pârât a sumei de 1300 lei, urmând a fi menținute restul dispozițiilor IAP și sentinței civile apelate.
În privința cheltuielilor de judecată, solicitate în apel de apelantul D. M., în baza art. 274 cod pr. civilă, avand în vedere faptul că apelul declarat a fost apreciat ca fiind fondat, Tribunalul va obliga intimata apelantă S. E. la plata către apelant a sumei de 3482 lei (1742 lei taxa timbru, 1240 lei onorariu avocat, 500 lei onorariu expert), reprezentând cheltuieli de judecata efectuate in apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de apelantul reclamant D. M., cu domiciliul procesual ales la Cabinet Avocat Mihăloiu B., C., . F.10,. . împotriva sentinței civile nr.1216/24.04.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dos.nr._, în contradictoriu cu intimata pârâta S. E., cu domiciliul în C., cart. Rovine, .. 1, ., județul D..
Respinge cererea de aderare la apel formulată de pârâta S. E., ca nefondată.
Schimbă în parte IAP și sentința civilă apelată.
Dispune ieșirea părților din starea de codevălmășie în cote de 44% pentru reclamantul pârât și de 56% pentru pârâta reclamantă.
Omologhează raportul de expertiză întocmit de expert C. Ș. sub aspect valoric.
Dispune atribuirea loturilor după cum urmează:
Lotul nr.1 în valoare de 99.325,24 lei se atribuie pârâtei reclamante care va primi în natură apartamentul situat în C., .. 130 (fost cartier Dezrobirii Rovine), .. 1, ., jud D., urmând ca, față de valoarea lotului său, să plătească cu titlu de sultă lotului nr. 2 suma de 78.041,26 lei.
Lotul nr. 2 în valoare de 78.041,26 lei se atribuie reclamantului pârât și se compune din sulta pe care o primește de la pârâta reclamantă.
Compensează în parte cheltuielile de judecată efectuate la fond și dispune obligarea pârâtei reclamante la plata către reclamantul pârât a sumei de 1300 lei.
Menține restul dispozițiilor IAP și sentinței civile apelate.
Obligă intimata apelantă S. E. la plata sumei de 3482 lei reprezentând cheltuieli de judecată efectuate în apel către apelantul intimat D. M..
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 13 martie 2015.
Președinte, A. M. M. | Judecător, I. C. D. | |
Grefier, A. D. |
Red.jud.A.M.M.
Tehn.F.M./4ex.
Jud.fond.S.B.
| ← Pretentii. Decizia nr. 410/2015. Tribunalul DOLJ | Ordin de protecţie. Decizia nr. 405/2015. Tribunalul DOLJ → |
|---|
