Pretenţii. Decizia nr. 12/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 12/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 14-01-2015 în dosarul nr. 16501/215/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 12/2015
Ședința publică de la 14 Ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE R. L. Z.
Judecător G. C. F.
Judecător M. E. N.
Grefier C. C. S.
Pe rol judecarea recursului declarat de reclamanta ASOCIAȚIA DE P. NR. 1 P. CURCANUL în contradictoriu cu pârâta Z. M., împotriva sentinței civile nr._ din 15 septembrie 2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, având ca obiect pretenții .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta reclamantă rep. de cons. jr. C. C. lipsind intimata pârâtă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este declarat și motivat în termen, după care;
Instanța pune în discuție, cu prioritate calificarea cererii, a fost declarat apel iar sentința atacată este dată cu recurs .
Cons. jr. C. C. pentru recurenta reclamantă învederează că a formulat recurs dar din eroare a intitulat cererea apel.
Instanța, în temeiul art. 84 C.p.civ., recalifică calea de atac ca fiind recurs, nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat, probe de administrat, s-a acordat cuvântul pe recurs.
Cons. jr. C. C. pentru recurenta reclamantă solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea sentinței civile în sensul obligării pârâtei să achite debitul solicitat prin acțiune și plata integrală a cheltuielilor de judecată, în subsidiar casarea sentinței civile și trimiterea cauzei spre rejudecare .
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 29.06.2012 sub nr._ reclamanta Asociația de P. Nr.1 Dâmbovița a chemat în judecată pe pârâta Z. M., solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 4453,26 lei din care suma de 3671,92 lei reprezentând cheltuieli de întreținere pentru perioada octombrie 2011- mai 2012, iar suma de de 781,34 lei reprezentând penalități de întârziere calculate și impuse de furnizori prin contractele încheiate cu aceștia de către asociație.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că pârâta Z. M., în calitate de proprietar al apartamentului nr.3 din ., . C., . achitat cotele de întreținere pentru perioada octombrie 2011- mai 2012, care se ridică la suma de 4453,26 lei, conform extrasului de cont.
A mai arătat reclamanta că pârâta a fost somată în nenumărate rânduri să-și achite cheltuielile restante, însă fără nici un rezultat.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 488 și urm. Cod civil, Legea 230/2007 și Normele Metodologice de aplicare a Legii nr.230/2007, respective HG nr.1588/19.12.2007.
În dovedirea acțiunii, reclamanta a depus la dosar, următoarele înscrisuri: extras de cont și în copie liste de plată aferente perioadei octombrie 2011-mai 2012, procese-verbale ale Adunării Generale, modul de calcul al penalităților de întârziere.
Potrivit dispozițiilor art.50 din Legea nr. 230/2007 privind asociațiile de proprietari, acțiunea formulată de reclamantă, este scutită de plata taxei judiciare de timbru și de aplicarea timbrului judiciar.
Legal citată, la data de 26.10.2012, pârâta a depus la dosar întâmpinare la cererea de chemare în judecată prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată având în vedere faptul că așa cum rezultă din ordinal de plată nr.1/26.04.2012 Piraeus Bank a achitat cel puțin contravaloarea debitelor restante pentru perioada iulie 2011-ianuarie 2012, plată ce nu a fost avută în vedere de către reclamantă la momentul formulării acțiunii introductive.
Atașat întâmpinării s-a depus în copie ordinal de plată nr.1/26.04.2012.
Cauza a fost suspendată la data de 03.12.2012 în temeiul art.155/1 C.pr.civ. și repusă pe rol la data de 25.02.2013.
Instanța, a încuviințat pentru reclamantă proba cu înscrisuri, iar pentru pârâtă proba cu înscrisuri și proba cu expertiză specialitatea contabilitate.
Raportul de expertiză, specialitatea contabilitate a fost întocmit de expert B. M. și depus la dosar la data de 08.01.2014, cu privire la care reclamanta a formulat obiecțiuni, obiecțiuni admise în parte de către instanță conform încheierii din data de 17.02.2014.
Completarea la raportul de expertiză întocmită de același expert a fost depus la dosar la data de 17.03.2014.
La data de 13.02.2014, reclamanta a depus la dosar în copie certificată încheierea nr.14/19.06.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._/215/2012 prin care instanța a admis cererea formulată de președintele Asociației de P. nr.1 Dâmbovița și a dispus modificarea denumirii asociației din Asociația de P. nr.1 Dâmbovița în Asociația de P. nr.1 P. Curcanul și a sediului acesteia în C., ..7, ..D..
La data de 05.05.2014 pârâta a depus la dosar o cerere prin care a solicitat acordarea unui termen de 6 luni
Prin sentința civilă nr._ din 15 septembrie 2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta Asociația de P. nr.1 P. Curcanul, în contradictoriu cu pârâta Z. M..
A fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 3157,87 lei reprezentând cote de întreținere restante pentru perioada octombrie 2011-mai 2012, precum și la plata sumei de 165,88 lei reprezentând penalități de întârziere aferente aceleiași perioade.
A fost respinsă ca neîntemeiată cererea formulată de către pârâtă privind eșalonarea debitului.
Au fost compensate în parte cheltuielile de judecată și obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 250 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată formulată, reclamanta Asociația de P. nr.1 P. Curcanul, fostă Asociația de P. nr.1 Dâmbovița a solicitat obligarea pârâtei Z. M. la plata sumei de 3671,92 lei reprezentând cote de întreținere restante pentru perioada octombrie 2011-mai 2012, precum și la plata sumei de 781,34 lei reprezentând penalități de întârziere aferente aceleiași perioade.
Potrivit listelor de plată a cotelor de contribuție la cheltuielile comune stabilite de către Asociația–reclamantă, depuse la dosar coroborate cu concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză (filele 89-107), instanța constată că în perioada octombrie 2011-mai 2012, pârâta nu a achitat contravaloarea cotelor de întreținere datorate pentru apartamentul nr.3, situat în C., ., ..D., astfel încât s-a ajuns la un debit restant la cheltuielile comune aferente acestei perioade în sumă de 3157,87 lei.
Instanța a constatat că în mod corect expertul nu a reținut ca și cheltuială de întreținere suma de 601,80 lei solicitată de către reclamantă pentru luna noiembrie 2011 având în vedere că aceasta reprezintă un onorariu de expert achitat de către reclamantă în dosarul de executare silită nr.307/E/2011 având ca obiect punerea în executare a titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr.4387/07.03.2011, pronunțată de Judecătoria C. la cererea reclamantei și în contradictoriu cu aceeași pârâtă.
Astfel, cheltuielile asociației de proprietari au fost prevăzute în art.47 din Legea nr.230/2007 ca fiind reprezentate de cheltuieli pe număr de persoane care locuiesc sau desfășoară activități în proprietăți individuale, prevederi din capitolul III, sectiunea 1 (Norme Metodologice din 2007) la data 21-ian-2008 pentru Art. 47, litera A. din capitolul VI
SECȚIUNEA 1: Repartizarea cheltuielilor rezultate din întreținerea, repararea și exploatarea condominiilor
Art. 32
(1) Toți proprietarii au obligația să plătească lunar, conform listei de plată a cheltuielilor asociației de proprietari, în avans sau pe baza facturilor emise de furnizori, cota de contribuție ce le revine la cheltuielile asociației de proprietari, inclusiv cele aferente fondurilor din asociația de proprietari.
(2) Repartizarea cheltuielilor sau a obligațiilor financiare pe fiecare proprietate individuală revine administratorului, în cadrul contractului încheiat cu reprezentantul asociației de proprietari a condominiului. Lista de plată se semnează de administrator și de un membru al comisiei de cenzori și se aprobă de președinte prin semnătură și aplicarea ștampilei asociației, persoanele semnatare certificând și răspunzând de corectitudinea listei de plată.
(3) Niciun proprietar de apartament sau de spațiu cu altă destinație decât aceea de locuință nu va fi exceptat de la obligația de a contribui la plata cheltuielilor comune, ca urmare a renunțării la folosirea unei părți din proprietatea comună, a abandonării apartamentului sau a spațiului cu altă destinație decât aceea de locuință ori în alte situații.
Art. 33
(1) Asociațiile de proprietari constituite în condominii cu mai multe scări pot să își monteze contoare de apă pe fiecare scară în parte, pentru defalcarea consumului. Consumurile înregistrate de aceste contoare pot fi utilizate la repartizarea facturii pe fiecare scară. Diferențele față de consumul înregistrat de contorul de branșament se repartizează fiecărei scări în cote-părți egale, în baza convenției scrise dintre asociațiile de proprietari înființate pe scări sau tronsoane de clădire. Consumurile înregistrate de contoarele montate în aval de contorul de branșament nu fac obiectul contractului de furnizare a serviciului și nu determină obligații ale asociației de proprietari către furnizorul serviciului respectiv.
(2) Asociațiile de proprietari cărora li se facturează consumul în sistem paușal au obligația să declare la furnizorii de servicii, în scris, cu numele reprezentantului în clar și cu aplicarea ștampilei asociației de proprietari, pe propria răspundere, numărul mediu de persoane, ori de câte ori se produce o modificare a acestuia.
(3) Asociațiile de proprietari care au în componență cel puțin două scări sau tronsoane de clădire dotate cu contor de branșament propriu vor repartiza cheltuielile cu apa rece, apa caldă și/sau energia termică pentru încălzirea apartamentelor și a spațiilor cu altă destinație decât aceea de locuință pe scări sau tronsoane de clădire, în funcție de indicațiile contoarelor de branșament. După această repartizare, pentru lista de plată aferentă fiecărei scări sau fiecărui tronson de clădire calculul contravalorii consumului pentru fiecare apartament și spațiu cu altă destinație decât aceea de locuință se face conform prevederilor art. 47 lit. a)-c) din Legea nr. 230/2007.
prevederi din capitolul III, sectiunea 2 (Norme Metodologice din 2007) la data 21-ian-2008 pentru Art. 47, litera A. din capitolul VI
SECȚIUNEA 2: Repartizarea cheltuielilor pe număr de persoane
Art. 34
Cheltuielile care sunt determinate de numărul persoanelor care locuiesc în condominiu și nu pot fi individualizate pe fiecare proprietar pe baza unor dispozitive de măsură se repartizează proporțional cu numărul de persoane care locuiesc sau desfășoară activități în clădire în luna pentru care se calculează lista de plată și reprezintă cheltuielile asociației pentru: apă rece, caldă și canalizare; combustibil pentru prepararea apei calde de consum; energia electrică utilizată pentru funcționarea instalațiilor comune; colectarea deșeurilor menajere, vidanjare.
Art. 35
Prin hotărâre a adunării generale, pot fi exceptate de la plata cheltuielilor aferente consumului de energie electrică pentru funcționarea ascensorului/ascensoarelor persoanele care locuiesc în apartamente situate la subsol, demisol, parter, mezanin, precum și la etajul 1 din clădirile fără mezanin. De asemenea, în cazul clădirilor care au amplasate la etajele superioare băi, spălătorii, uscătorii, prin hotărâre a adunării generale, persoanele care locuiesc în apartamente situate la subsol, demisol, parter, mezanin, precum și la etajul 1 din clădirile fără mezanin pot să fie exceptate de la plata cheltuielilor aferente consumului de energie electrică pentru funcționarea ascensorului/ascensoarelor, în baza unor angajamente personale, date în scris către asociația de proprietari de către persoanele care nu folosesc spațiile de la etajele superioare.
Art. 36
(1) În clădirile în care consumul de gaze naturale pentru bucătării și spălătorii se înregistrează prin același aparat care măsoară și consumul aferent încălzirii, se stabilește consumul aferent bucătăriilor și spălătoriilor pe baza unor bareme stabilite potrivit legislației în vigoare.
(2) Pentru repartizarea valorii consumului de apă caldă menajeră pe apartamente și spații cu altă destinație decât aceea de locuință la clădirile cu centrală termică proprie, asociația de proprietari poate monta un contor pe instalația de apă caldă, astfel încât acesta să înregistreze consumul de apă caldă menajeră din condominiu. Valoarea consumului de gaze naturale, în lipsa unui contor care să înregistreze acest consum, pentru prepararea apei calde se determină pe baza unor bareme stabilite potrivit legislației în vigoare.
(3) Cheltuielile privind consumul de gaze naturale pentru încălzire la clădirile cu centrală termică proprie, în situațiile în care nu există aparate de măsură a consumului respectiv, se determină scăzând din factura de gaze naturale contravaloarea gazelor naturale rezultate pentru apa caldă și bucătării conform prevederilor de la alin. (1) și (2).
Art. 37
(1) Cheltuielile care sunt determinate de numărul persoanelor care locuiesc în condominiu și nu pot fi individualizate pe fiecare proprietar pe baza unor dispozitive de măsură se repartizează proporțional cu numărul de persoane care locuiesc sau desfășoară activități în clădire în luna pentru care se calculează lista de plată și reprezintă cheltuielile asociației pentru: apă și canalizare; combustibil pentru prepararea apei calde menajere și a hranei; energia electrică utilizată pentru funcționarea instalațiilor comune; colectarea deșeurilor menajere; vidanjare. Modul de repartizare a acestor cheltuieli se stabilește printr-o convenție aprobată de comitetul executiv al asociației de proprietari.
(2) Convenția prevăzută are durată nedeterminată, fiind valabilă pe toată perioada activității desfășurate de deținătorii prevăzuți la alin. (1), și se actualizează periodic, în funcție de elementele noi care intervin, în funcție de numărul persoanelor care desfășoară zilnic activități în spațiul sau apartamentul respectiv, de numărul mediu zilnic de clienți și de obiectul de activitate. Numărul acestora se stabilește de deținătorul spațiului și se certifică de comitetul executiv al asociației de proprietari. Acest număr se utilizează pentru calculul cheltuielilor pe persoană aferente spațiului respectiv.
(3) Convenția precizează contribuția proprietarului la cheltuielile asociației de proprietari, cu privire la consumurile care nu pot fi înregistrate distinct pe fiecare proprietate în cauză și care sunt determinate de activitatea desfășurată.
(4) Convenția completează obligațiile proprietarului față de cheltuielile din cadrul asociației de proprietari menționate la art. 47 din Legea nr. 230/2007 lit. b)-f).
(5) În situația în care, la notificarea scrisă din partea asociației de proprietari, proprietarii spațiilor cu altă destinație decât aceea de locuință din condominiu refuză încheierea convenției, sunt aplicabile criteriile stabilite și adoptate în acest sens de către comitetul executiv al asociației de proprietari prin decizie scrisă și în baza constatărilor vizuale cu privire la activitatea desfășurată din punct de vedere al numărului de persoane angajate și al numărului de clienți.
(6) În situația în care, la notificarea scrisă a proprietarului, conducerea asociației de proprietari refuză încheierea convenției, este aplicabil criteriul prevăzut la art. 47 lit. a) sau b) din Legea nr. 230/2007, după caz,cu obligația proprietarului de a declara, în scris, numărul persoanelor angajate sau care desfășoară activități în spațiul său.
Art. 38
(1) În lipsa contoarelor de înregistrare a consumului de apă la branșament, repartizarea consumului se face potrivit normelor legale, pe bază de bareme pe fiecare tip de consumator în parte.
(2) În cazurile în care condominiul dispune numai de dușuri și băi comune care deservesc apartamentele/spațiile, cheltuielile se repartizează pe fiecare proprietar în raport cu numărul persoanelor care locuiesc curent în clădire, aferent fiecărui apartament/spațiu.
(3) În cazul în care nu se pot separa, prin măsurare, consumurile de energie electrică la părțile comune ale clădirii de cele din apartamente, repartizarea acestor consumuri se realizează conform cu baremele stabilite potrivit normelor legale, pentru consumul comun și pentru deținătorii de apartamente, ținându-se seama de consumatorii electrici existenți, iar cheltuielile aferente părților de folosință comună se repartizează pe fiecare proprietar proporțional cu numărul de persoane care locuiesc în condominiu, conform cu legislația în vigoare.
cheltuieli pe consumuri individuale, cheltuieli pe cota-parte indiviză, în funcție de suprafața utilă a proprietății individuale, cheltuieli pe beneficiari, aferente serviciilor individuale ale proprietarilor, dar gestionate financiar prin intermediul asociației de proprietari, cheltuieli pe consumatori tehnici, cheltuieli de altă natură.
Ori, cheltuielile efectuate de reclamantă cu titlu de cheltuieli de executare nu se circumscriu cheltuielilor asociației de proprietari, astfel cum acestea au fost prevăzute de textul de lege menționat anterior, recuperarea acestora neputând fi realizată prin repartizarea acestor sume pe listele lunare de plată ci exclusiv în cadrul procedurii de executare silită declanșată împotriva pârâtei și prin modalitățile specifice acesteia.
Vor fi înlăturate de asemenea și susținerile pârâtei în sensul că prin ordinul de plată nr.1/26.04.2012 emis pentru suma de 2241 lei a achitat contravaloarea debitelor restante către reclamantă reprezentate de cheltuielile de întreținere pentru perioada iulie 2011-ianuarie 2012, având în vedere următoarele considerente.
Astfel, s-a reținut că deși în ordinul de plată antemenționat, pârâta a indicat că suma de 2241 lei reprezintă contravaloare debit întreținere pentru perioada iulie 2011-ianuarie 2012, din concluziile raportului de expertiză, specialitatea contabilitate întocmit în cauză de expert B. M. rezultă că la stabilirea cheltuielilor de întreținere restante aferente perioadei octombrie 2011-mai 2012 au fost luate în calcul și sumele achitate de către pârâtă până la data efectuării acestuia, inclusiv cea achitată prin ordinul de plată nr.1/26.04.2012, dar aceste plăți au stinns debitele restante înregistrate de pârâtă anterior datei de 01.10.2011.
În ceea ce privește penalitățile de întârziere instanța a reținut că prin Hotărârile Adunării Generale a asociației din data de 31.03.2011 s-a stabilit menținerea cuantumului penalităților stabilite la nivelul anului 2010, adică un procent de 0,2% pe zi de întârziere care urmează să fie calculate la 90 de zile calendaristice de la data scadenței, iar prin Hotărârea Adunării Generale a Asociației din data de 29.03.2012 s-a stabilit aplicarea unui procent de 0,1% pe zi de întârziere începând cu data de 01.04.2012, păstrându-se același modalitate de calcul.
Raportat la aspectele stabilite prin hotărârile adunării generale și dispozițiile art.25, alin.1 din HG nr.1588/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 230/2007, instanța a constatat că expertul a stabilit în mod corect în completarea la raportul de expertiză depus la dosar(filele 139-144), anexa 2 cuantumul acestora ca fiind de 165,88 lei, prin aplicarea procentului de penalitate stabilit prin Hotărârile Adunării Generale, după 90 de zile de la scadența debitelor lunare.
Nu au fost avute în vedere susținerile expertului în sensul aplicării procentului de penalitate aplicat de furnizorii de utilități având în vedere că potrivit art.25 din H.G. nr.1588/2007 asociația de proprietari poate calcula penalități de întârziere în sistem propriu, situație în care așa cum se prevede în alin.2 sumele rezultate din aplicarea penalităților de întârziere fac obiectul fondului de penalități al asociației de proprietari și se utilizează și pentru plata penalizărilor impuse asociației de proprietari de către terți.
Ori, în condițiile în care prin Hotărârile Adunării Generale a asociației din data de 31.03.2011, respectiv 29.03.2012, depuse la dosar, s-a hotărât calcularea și perceperea de penalizări de întârziere pentru suma neachitată de către proprietarii de apartamente, în sistem propriu și în cuantum de 0,2% pe zi de întârziere, respectiv 0,1% pe zi de întârziere, instanța nu poate avea în vedere procentul de penalitate aplicat de furnizorii de utilități, așa cum s-a menționat în raportul de expertiză.
Potrivit art.46 din Legea nr.230/2007, privind înființarea, organizarea si funcționarea asociațiilor de proprietari „toți proprietarii au obligația sa plătească lunar, conform listei de plata a cheltuielilor asociației de proprietari, in avans sau pe baza facturilor emise de furnizori, cota de contribuție ce le revine la cheltuielile asociației de proprietari, inclusiv cele aferente fondurilor din asociația de proprietari”, obligație stabilită si prin art. 32 din H.G nr. 1588/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 230/2007.
De asemenea, conform dispozițiilor art. 25 alin.1 din HG nr. 1588/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 230/2007, cotele de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari, calculate pentru fiecare proprietar din condominiu, vor fi achitate de aceștia, după caz, în termen de maximum 20 de zile de la data afișării listei de plată, dată care trebuie să fie înscrisă în lista de plată respectivă, iar asociația de proprietari poate calcula și percepe penalizări de întârziere pentru suma neachitată, în condițiile stabilite și aprobate de comitetul executiv al asociației de proprietari, în limitele stabilite de art. 49 alin. (1) din Legea nr. 230/2007, fără ca suma acestora să depășească suma cotei restante la care s-a aplicat.
Totodată, instanța a reținut că potrivit art.50 din Legea nr. 230/2007, asociația de proprietari are dreptul de a acționa în justiție pe orice proprietar care se face vinovat de neplata cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari mai mult de 90 de zile de la termenul stabilit.
În speță, instanța a constatat că, deși a fost depășit termenul scadenței cheltuielilor de întreținere ce revin pârâtei, corespunzător fiecărei luni din perioada octombrie 2011-mai 2012, astfel cum acestea au fost reținute anterior de către instanță, pârâta nu a făcut dovada achitării lor.
Ca atare, având în vedere că reclamanta a făcut dovada dreptului său de creanță, doar în limita sumei de 3157,87 lei reprezentând cote de întreținere restante pentru perioada octombrie 2011-mai 2012, precum și a sumei de 165,88 lei reprezentând penalități de întârziere aferente aceleiași perioade, iar pârâta nu a probat liberarea de obligație, prin plată sau într-un alt mod admis de lege, având în vedere și considerentele menționate anterior, instanța a admis în parte acțiunea și a obligat pârâta la plata către reclamantă a acestor sume.
În ceea ce privește cererea de eșalonare a debitului pe o perioadă de șase luni formulată de către pârâtă, instanța în raport de dispozițiile art.262 Cod procedură Civilă instanța a respins-o având în vedere pe de o parte faptul că reclamanta nu a fost de acord cu plata eșalonată a debitului, iar pe de altă parte faptul că pârâta nu a făcut dovada dificultăților în care va fi pusă ca urmare a executării de îndată a obligației stabilite prin hotărâre.
Având în vedere că acțiunea formulată de către reclamantă a fost admisă în parte, că pârâta a solicitat obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, instanța în temeiul art.276 Cod Procedură Civilă a compensat în parte cheltuielile de judecată și a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 250 lei reprezentând cheltuieli de judecată, la stabilirea cheltuielilor de judecată care au fost compensate avându-se în vedere cheltuielile de judecată constând în onorariu de expert (500 lei achitat de reclamantă și 500 lei achitat de către pârâtă).
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Reclamanta arată că raportul de expertiză a fost întocmit în mod eronat și a formulat obiecțiuni pe care instanța în mod incorect le-a admis în parte.
În mod greșit au fost împărțite în două cheltuielile de întreținere restante aferente perioadei octombrie 2011-mai 2012, cheltuieli privind consumurile datorate de către furnizorii de servicii și utilități, cărora li s-a aplicat penalitatea percepută de aceștia, în procent de 0,04% și cheltuieli de altă natură, cum ar fi cele administrative sau salariale, cărora le-a aplicat procentul stabilit de Adunarea Generală, de 0,2% pentru perioada octombrie 2011- martie 2012, respectiv 0,1% pentru perioada aprilie- mai 2012.
Reclamanta menționează că prima instanță în mod greșit a considerat că expertul a efectuat un calcul corect al penalităților, în condițiile în care acesta a ignorat prevederile legale.
Reclamanta arată că efectuat corect calculul penalităților, aplicând prevederile art. 49 alin.3 din H.G. nr.1588 și pentru cheltuielile cu reparațiile asupra proprietății comune sau alte cheltuieli de natură administrativă.
Penalitățile în sistem propriu se calculează pentru orice sumă cu titlu de restanță și din fondul pe care îl constituie se plătesc penalitățile impuse asociației de către furnizori.
Examinând sentința recurată, conform art. 3041 C.proc.civ., prin prisma motivelor de recurs formulate de pârâtă și a dispozițiilor legale aplicabile, tribunalul constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce succed:
Prima critică referitoare la faptul că instanța de fond a înlăturat suma de 601,80 lei constând în onorariu de expert achitat de reclamantă în dosarul de executare silită 307/E/2011 apreciind că aceasta nu constituie o cheltuială de întreținere este neîntemeiată. Suma de 601,80 lei reprezintă o cheltuială efectuată de reclamantă pentru punerea în executare silită a unui titlu executoriu, cheltuială pentru a cărei recuperare sunt prevăzute norme procedurale distincte (art. 3717 C.proc.civ), aceasta urmând a fi obținută prin executare silită odată cu debitul pentru a cărui executare silită a fost efectuată. Astfel, în mod corect instanța de fond a apreciat că această cheltuială nu se încadrează în cheltuielile prevăzute de dispozițiile art. 47 și 48 Legea nr. 230/2007.
Cea de-a doua critică se referă la modul în care expertul răspunde la cea de-a doua obiecțiune formulată de reclamantă împotriva raportului de expertiză. Această critică nu poate fi reținută întrucât instanța de fond, în considerentele sentinței atacate, înlătură ca nelegal acest răspuns, iar cuantumul penalităților la care este obligată pârâta prin sentința recurată este cel cuprins în anexa 1 la completarea la raport, în această anexă penalitățile fiind calculate prin aplicarea procentului stabilit de reclamantă, la întregul debit, fără a se ține cont de penalitățile impuse de furnizori.
Față de cele de mai sus, în temeiul art. 312 C.proc.civ., tribunalul va respinge recursurile ca nefondate, menținând ca legală și temeinică sentința recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta ASOCIAȚIA DE P. NR. 1 P. CURCANUL în contradictoriu cu pârâta Z. M., împotriva sentinței civile nr._ din 15 septembrie 2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 14 Ianuarie 2015.
Președinte, R. L. Z. | Judecător, G. C. F. | Judecător, M. E. N. |
Grefier, C. C. S. |
Red.jud.G.C.F.
Tehn.F.M./2 ex.
Jud.fond.L.T.
| ← Rezoluţiune contract. Sentința nr. 07/2015. Tribunalul DOLJ | Pretenţii. Hotărâre din 21-01-2015, Tribunalul DOLJ → |
|---|
