Pretenţii. Decizia nr. 259/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 259/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 01-04-2015 în dosarul nr. 12065/63/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 259/2015
Ședința publică de la 01 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. G. Ș.
Judecător M. N.
Judecător L. C. C.
Grefier F. C. C.
Pe rol judecarea cererii de revizuire formulată de revizuentul M. M. împotriva deciziei civile nr. 1421/04.07.2012, pronunțată de Tribunalul D., în dosarul nr._/215/2009, în contradictoriu cu intimații ASOCIAȚIA DE P. NR. 7 G. E., O. G. și R.A. T. C., având ca obiect pretenții revizuire dosar nr._/215/2008.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință care a învederat instanței următoarele:
- prin încheierea din data de 09 octombrie 2013 cauza a fost suspendată în temeiul art. 242 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă;
- cu referat întocmit de C. Arhivă dosarul a fost înaintat în vederea discutării excepției perimării.
Din oficiu, în temeiul dispozițiilor art. 248 Cod procedură civilă, instanța, invocă excepția perimării revizuirii și reține cauza pentru soluționarea excepției invocate.
TRIBUNALUL
Asupra cererii de revizuire de față:
La data de 10 iunie 2008, reclamanta Asociația de P. nr. 7 G. E. a chemat în judecată pe pârâții M. M. și O. G., solicitând instanței, ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligați aceștia la plata sumei de 2691,34 lei, reprezentând cheltuieli de întreținere restante aferente perioadei noiembrie 2005- martie 2008.
In motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că pârâții sunt coproprietari ai camerei nr.401 din ., O. G. 95% și M. M. 5%, însă, întrucât nu locuiesc in mod efectiv în această cameră, sunt scutiți de la plata cheltuielilor curente (apă rece, apă caldă, gaze naturale, gunoi, curent electric pe casa scării).
În drept acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr.230/2007 și ale art.1073 C.civ.
La data de 11.09.2008, s-a depus de către pârâtul M. M.întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii, arătând că, deși în acte se menționează ca și coproprietar O. G., acesta este cel care achită impozitul și întreținerea.
A mai arătat că nu-i recunoaște calitatea de președinte de asociație a numitului T. M., întrucât acesta nu a fost ales in mod legal, astfel că pe rolul instanței există dosarul nr._/215/2007, motiv pentru care solicită suspendarea prezentei cauze până la soluționarea dosarului menționat.
Totodată, a precizat că a cerut administratorului-casier al asociației de proprietari nr. 7 sa-i compenseze cheltuielile de judecata obținute în dosarul nr. 3915/2004 - fond si nr._ -recurs, dar acesta a refuzat.
A menționat că nu a putut folosi locuința din anul 2004, așa cum rezultă din adresa Direcției de Sănătate Publică D., nr.R/36/08.02.2006 fiind nevoit să locuiască cu chirie, și a solicitat diminuarea cheltuielilor din acțiune, respectiv cheltuielile administrative in cuantum de 207,23 lei, din care a solicitat să fie scăzută retribuția conducerii asociației, încălzirea în cuantum de 790,69 lei, din care să fie scăzută suma plătită regiei de termoficare, penalizări in cuantum de 1403,51 lei, a căror anulare o solicită, întrucât reprezintă dublu sumei datorate pentru cheltuielile cu încălzirea.
In ceea ce privește fondul de reparații in cuantum de 290 lei a solicitat scăderea sumei de 137,7 lei reprezentând cheltuieli de judecată in sarcina asociației, rămânând astfel suma de 152,75 lei, ce urmează a fi plătiți in trei tranșe.
A mai arătat că se angajează să plătească lunar suma de 50 lei, întrucât venitul său este de 834 lei.
Totodată pârâtul M. M. a depus și o cerere de chemare in garanție a Asociației de P. nr.7- G. E. și R.A T.-Criova, cu motivarea că în perioada anilor 2004-2007 chemații în garanție au facturat consumuri de apă caldă și agentul termic in cantități foarte mari, prin regularizări efectuate la intervale de 3 luni, fără o bază legală reală, făcută in complicitate cu administratorul asociației de proprietari in scopul recuperării pierderilor suferite de RA T., puse pe seama contribuabililor nesesizați in număr de 80 de familii.
A arătat că R.A.T. avea obligația de a factura la timp si corect consumul la sfârșitul fiecărei perioade de o luna de zile, fiind pe paușal - fapt realizat, și nu o dată la trei luni de zile, astfel că în lunile ianuarie, februarie și martie 2004 s-a înregistrat un consum mediu de 17,8967 gigacal.
Pârâtul a menționat că la sfârșitul perioadei trimestrului I 2004 s-a făcut o regularizare de 44,3353 gigacalori, ducând la un consum mediu de 32,6751 gigacal. fata de 17,8967, ducând astfel la o triplare a consumului in perioada de referința, fapt ce a antrenat cheltuieli suplimentare in sarcina asociației de proprietari nr. 7 si implicit a proprietarilor.
De asemenea, paratul a menționat că din consumurile înregistrate, rezulta ca R.A.T. a înregistrat consumuri la perioade lungi de timp, pentru a acoperi pe seama contribuabilului pierderile pe care nu reușește să le controleze.
A arătat că agentul termic nu a avut temperatura necesara, asfel că nivelul temperaturii din locuința sa nu a depășit max. 12-13 grad Celsius, așa cum rezulta din minuta încheiata de reprezentantul regiei si expertul tehnic P. M. cu ocazia efectuării expertizei tehnice in dosarul nr. 3915/2004 al Judecătoriei Bălcești.
Totodată a precizat că în mod nejustificat au fost percepute penalizări la penalizările de întârziere, întrucât nu există nici un act normativ in acest sens.
Prin încheierea de ședință din data de 02.10.2008 s-a dispus suspendarea cauzei in temeiul art.155 ind.1 C.p.c, care a fost repusă pe rol la data de 30.04.2009.
La data de 22.05.2009 s-au depus de către Asociației de P. nr.7- G. Enesc note scrise, prin care s-a arătat că cererea de chemare în garanție depusă de către pârâtul M. M. este o copie de pe cererea depusă inițial, care a făcut obiectul dosarului nr._/215/2007, iar această cerere a fost anulată întrucât nu a fost achitată taxa judiciară de timbru stabilită de instanță.
A fost anexată sentința civilă nr.1264/29.01.2009 pronunțată de Judecătoria C. in dosarul nr._/215/2007 și întâmpinarea depusă in dosarul menționat.
La data de 01.10.2009, pârâtul M. M. a depus la dosar un înscris, prin care a arătat că cererea de chemare în garanție este în fapt o cerere reconvențională.
Acesta a menționat că nu recunoaște conducerea actuală a asociației de proprietari întrucât nu a fost legal aleasă și substituită prin fraudă, iar înscrisurile depuse la dosar de către reclamantă sunt fabricate și semnate la cererea expresă a administratorului Salavarin D..
De asemenea a specificat că nu exista registru de procese verbale numerotat si securizat al adunărilor generale si nici rapoartele cenzorului, pe perioada anilor 2004-2009, cenzorul a demisionat in luna iunie 2008, iar cheltuielile puse in sarcina sa sunt fictive.
A solicitat efectuarea unei expertize tehnice în specialitatea contabilitate și a arătat că locuința sa a fost grav avariată de infiltrațiile de apa din plafonul blocului, iar începând cu data de 01.08.2008 și-a achitat obligațiile de plata, mai puțin penalitățile de întârziere, întrucât acestea nu sunt legal percepute.
La data de 12.11.2009 s-a depus de către pârâtul M. M. completare la cererea reconvențională, prin care a arătat că RA T. nu și-a onorat la timp obligațiile ce decurg din HG nr.933/2004, care prevede că termenul pentru instalarea gigacalorimetrului la nivel de scară sau . 30.06.2006 și nu 05.12.2006, data când s-a instalat, iar in perioada martie 2004- martie 2006, regia a facturat consumuri in plus față de cele înregistrate lunar privind energia termică, prin care locatarii au fost siliți să suporte fără a ști, pierderile regiei care sunt in sumă de 302,75 lei.
A mai arătat că potrivit contractului nr.354/03.05.2005 încheiat pe o perioadă determinată nu este inserată vreo clauză prin care regia să dispună penalizări, iar asociația de proprietari avea la dispoziție fondul de rulment pentru a putea suporta eventualele penalizări cerute de către regie, sau trebuia să stabilească noi condiții de livrare și costurile aferente, fapt nerealizat.
Totodată, a menționat că potrivit înscrisurilor depuse la dosar, penalizările sunt mai mari decât dublul costului pentru consum, specificând că solicită să se dispună anularea pretinselor penalizări, să se dispună ca RA T. să anuleze pretențiile pe care le-a calculat ca urmare a regularizărilor făcute in perioada martie 2004- martie 2006, obligarea la plata sumei de 7000 lei, reprezentând lipsa de folosință a imobilului pe perioada februarie 2004- ianuarie 2005, ianuarie 2006- mai 2006, din care suma de 2.255 lei reprezintă contravaloarea manoperei și materialele folosite pentru refacerea spațiului de locuit.
A mai solicitat obligarea Regiei de T. la plata sumei de 3000 lei, reprezentând lipsa de căldură în perioada 2004-2006.
La data de 27.11.2009 s-a depus de către reclamantă întâmpinarela cererea reconvențională formulată de către pârâtul M. M., prin care a arătat că fondul de rulment se folosește pentru plățile curente ale asociației și nu pentru a suporta penalizările percepute de R.A T., care se suportă de către proprietarii restanțieri, iar acoperișul a fost reparat, lucrarea de reparație începând în anul 2006 și finalizându-se in anul 2008. Totodată a arătat că este falsă afirmația pârâtului potrivit căreia din cauza degradării locuinței și lipsei căldurii a fost nevoit să părăsească locuința și să stea cu chirie.
Prin încheierea de ședință din data de 18.03.2010 s-a dispus suspendarea judecării cauzei în temeiul art. 155 ind.1 C.p.c, având in vedere că pârâtul nu a achitat diferența de onorariu de expert.
Împotriva încheierii de suspendare, pârâtul M. M. a formulat recurs, care a fost respins.
Cauza a fost repusă pe rol la data de 10.12.2010, paratului - reclamant punându-i-se în vedere să achite diferența de taxa judiciară de timru în cuantum de 265,5 lei aferentă cererii reconvenționale și diferența de onorariu de expert în cuantum de 250 lei, astfel cum au fost stabilite prin încheierea din data de 28.01.2010.
Având în vedere că pârâtul M. M. nu a achitat onorariu de expert, dispune decăderea acestuia din proba cu expertiză tehnică în specialitatea contabilitate, cu atât mai mult cu cât aceasta a avut la dispozițiile căile procedurale în vederea administrării probei solicitate și cunoaște consecințele juridice ce decurg din neefectuarea demersurilor necesare.
Întrucât pârâtul M. M. nu a achitat taxă judiciară de timbru aferentă cererii reconvenționale formulate în contradictoriu cu reclamanta –parata Asociația de P. nr. 7 G. E., obligație ce-i revine conform dispozițiilor art.10 din Legea nr.146/1997, instanța, având in vedere dispozițiile arat. 20 alin. 1 si 2 din Legea nr. 146/1997 si art. 9 alin. 2 din O.G. nr. 32 /1995, dispune anularea cererii reconvenționale ca insuficient timbrată.
În ceea ce privește cererea reconvențională formulată de către paratul-reclamant M. M. împotriva paratei reconvenționale R.A. T. C., instanța urmează să o respingă ca inadmisibilă, pentru următoarele motive:
În conformitate cu dispozițiile art. 119 alineatul (1)Cod procedură civilă ,, Dacă pârâtul are pretenții în legătură cu cererea reclamantului, el poate să facă cerere reconvențională .,,
Din interpretarea dispozițiilor menționate, rezultă că paratul are posibilitatea de a formula cerere reconvențională doar în cazul în care are pretenții proprii în legătură cu cererea reclamantului, neavând, însă posibilitatea extinderii cadrului procesual, care este doar la îndemâna reclamantului.
Astfel, în calitatea sa de pârât, dobândită prin promovarea acțiunii în pretenții de către reclamanta Asociația de P. nr. 7 G. E., formularea unei cereri reconvenționale împotriva unei terțe persoane față cadrul procesual stabilit de către reclamant nu este admisibilă.
Prin sentința civilă nr.2758/11.02.2011, pronunțată de Judecătoria C. a fost admisă cererea formulată de recurentul pârât M. M. împotriva sentinței civile nr. 2758/11.02.2011 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._/215/2008, în contradictoriu cu intimata reclamantă Asociația de P. nr.7 G. E. și intimatele pârâte O. G., R.A. T. C.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 46 din Legea nr.230/2007, toți proprietarii au obligația să plătească lunar, conform listei de plată a cheltuielilor asociației de proprietari, în avans sau pe baza facturilor emise de furnizori, cota de contribuție ce le revine la cheltuielile asociației de proprietari, inclusiv cele aferente fondurilor din asociația de proprietari.
Referitor la solicitarea de a obliga pârâții la plata sumei de 2691,34 lei reprezentând contribuția acestora la cheltuielile de întreținere datorate, din cuprinsul disp. art.43 și art. 44 din HG nr. 1588/2007 constată că, ”cheltuielile pe cota-parte indiviză de proprietate reprezintă cheltuielile asociației cu privire la proprietatea comună, cu privire la: fondul sau fondurile pentru lucrări de întreținere, service, reparații și, după caz, de consolidare, reabilitare, eficiență energetică, modernizare la părțile de construcții și instalații aflate în și pe proprietatea comună, astfel cum este descrisă în cartea tehnică a construcției și în acordul de asociere: subsolul; conductele de distribuție și coloanele instalațiilor de apă, canalizare, încălzire, energie electrică; casa scării; podul; spălătoria; uscătoria; terasa; ascensorul; interfonul - partea de instalație de pe proprietatea comună; centrala termică proprie; crematoriul; tubulatura de evacuare a deșeurilor menajere; structura de rezistență; fațadele; acoperișul și altele asemenea, conform prevederilor din acordul de asociere; personalul angajat sau contractat al asociației: salarii sau remunerații pentru administrator, contabil, casier, instalator, electrician, portar, cheltuieli pentru curățenie etc.; indemnizații acordate membrilor asociației de proprietari ori persoanelor alese: președintele, membrii comitetului executiv și ai comisiei de cenzori; prime; credite bancare; contracte sau polițe de asigurări; alte servicii administrative către proprietatea comună”, cheltuieli ce se suportă de fiecare proprietar proporționl cu cota parte deținută în condominium.
Din cuprinsul listelor de plată, însoțite de modalitatea de calcul ,instanța a constatat că pârâții au beneficiat de toate facilitățile furnizorilor și prestatorilor de servicii.
Pe cale de consecință, aceștia, în calitate de membri ai asociației de proprietari și de beneficiari al acestor prestări de servicii și utilități, au obligația de a suporta contravaloarea cotei părți din costurile aferente.
În concluzie, instanța a constatat ca pârâții, în calitate de proprietari ai apartamentului nr. 401 din căminul 3, aparținând Asociația de P. nr. 7 G. E. nu și-au achitat debitul acumulat la asociația de proprietari, astfel încât văzând și dispozițiile art.50 din Legea nr.230/2007, a admis cererea reclamantei, așa cum a fost precizată, și a dispus obligarea pârâților la plata sumei totale de 2691,34 lei reprezentând contravaloarea cotelor de contribuție la cheltuielile de întreținere datorate pentru perioada noiembrie 2005 – martie 2008, către reclamantă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul M. M., recurs pe care nu l-a motivat în conformitate cu prevederile art.303 C.pr.civ.
Prin decizia civilă nr.1421/04.07.2012 pronunțată de Tribunalul D. a fost admite excepția tardivității motivării recursului.
S-a constatat nul recursul declarat de recurentul pârât M. M. împotriva sentinței civile nr. 2758/11.02.2011 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._/215/2008, în contradictoriu cu intimata reclamantă Asociația de P. nr.7 G. E. și intimatele pârâte O. G., R.A. T. C..
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Art. 299 Cod procedură civilă dispune: ”Hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională sunt supuse recursului. Dispozițiile art. 282 alin. 2 sunt aplicabile în mod corespunzător.”
Art. 301 Cod procedură civilă la rândul să dispune că: ”Termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel. Dispozițiile art. 284 alin. 2 - 4 se aplică în mod corespunzător.”
Art. 101 Cod procedură civilă statuează: „Termenele se înțeleg pe zile libere, neintrând în socoteală nici ziua când a început, nici ziua când s-a sfârșit termenul. Termenul care se sfârșește într-o zi de sărbătoare legală, sau când serviciul este suspendat, se va prelungi până la sfârșitul primei zile de lucru următoare.”
Potrivit art. 303 Cod procedură civilă: ”Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs.”
Conform art. 306 Cod procedură civilă: ” Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute în alin. 2. Motivele de ordine publică pot fi invocate și din oficiu de instanța de recurs, care însă este obligată să le pună în dezbatere părților.”
Un recurs nul este considerat inexistent.
Sentința recurată a fost comunicată pârâtului recurent, conform dovezii de comunicare ce se regăsește la dosarul de fond la fila 279, la data de 03.06.2011.
Raportat la dispozițiile art. 101 și 301 Cod procedură civilă termenul pentru depunerea motivelor de recurs avea ca ultimă zi data de 20.06. 2011 întrucât data la care se împlinise termenul de 15 zile calculat de la data comunicării sentinței, a căzut într-o zi nelucrătoare de duminică.
Motivarea recursului a fost remisă la dosarului cauzei la data de 23.06.2012 – fila 3 dosar recurs.
Cum în cauză nu s-a constatat existența unor motive de ordine publică, ce pot fi examinate din oficiu, devine incidentă sancțiunea nulității recursului ca efect al tardivității formulării motivelor .
Având în vedere considerentele de fapt și de drept anterior expuse, precum și dispozițiile art. 301 și 306 Cod procedură civilă, s-a constatat că excepția tardivității motivării este întemeiată motiv pentru care a fost admisă și pe cale de consecință recursul a fost declarat nul.
Împotriva deciziei civile nr. 1421/04.07.2012 pronunțată de Tribunalul D. a formulat cerere de revizuire pârâtul M. M., prin care a arătat că hotărârea a cărei revizuire se solicită a fost obținută prin fraudă. Apărare vicleană, în lipsa unui contract de asistență juridică legal.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma excepției perimării cererii de revizuire, pentru termenul din 01.04.2015, în considerarea faptului că perimarea este reglementată de norme de ordine publică și că operează de drept, prin simpla împlinire a termenului de perimare, instanța reține următoarele aspecte:
Perimarea este o sancțiune procesuală care se bazează pe prezumția de desistare a părții la cererea făcută, dedusă din faptul nestăruinței vreme îndelungată în judecată, fiind determinată de necesitatea de a se curma starea de incertitudine creată asupra unor raporturi juridice deduse judecății prin cererea lăsată în nelucrare timp de un an, din vina părții.
Termenul de perimare începe să curgă de la data ultimului act de procedură îndeplinit în cauză, act ce nu a mai fost urmat, din vina părții, de actele de procedură ce trebuiau să succeadă în mod firesc. Așadar, momentul de la care începe să curgă termenul de perimare este data încheierii prin care s-a dispus suspendarea judecății în temeiul art.242 alin.1 pct.2 C.pr.civ., deoarece din acest moment recurentul – reclamant avea îndatorirea de a stărui în continuarea judecății ce a fost suspendată.
În speță, ultimul act de procedură a fost efectuat la data de 09.10.2013 când cauza a fost suspendată în temeiul dispozițiilor art. 242 alin.1 pct.2 Cod proc. civ. pentru lipsa părților.
Văzând că în conformitate cu dispozițiile art.248 C.pr.civ., „ orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare, din vina părților, mai mult de un an", iar potrivit dispozițiilor art.252 Cod proc. civ. perimarea se poate constata și din oficiu,
Constatând că de la data încheierii de suspendare, prezenta cauză a rămas în nelucrare mai mult de 1 an din vina părții,
Pentru aceste considerente, instanța, în baza art. 248 și urm. Cod proc. civ., urmează a constata perimată cererea de revizuire.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepția perimării.
Constată perimată revizuirea formulată de revizuentul M. M. împotriva deciziei civile nr. 1421/04.07.2012, pronunțată de Tribunalul D., în dosarul nr._/215/2009, în contradictoriu cu intimații ASOCIAȚIA DE P. NR. 7 G. E., O. G. și R.A. T. C..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 01.04.2015.
Președinte, I. G. Ș. | Judecător, M. N. | Judecător, L. C. C. |
Grefier, F. C. C. |
Red.jud.I.G.Ș.
10.04.2015
Tehn.S.V./2 ex.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 4944/2015. Tribunalul DOLJ | Anulare act. Sentința nr. 121/2015. Tribunalul DOLJ → |
|---|
