Obligaţie de a face. Hotărâre din 24-03-2015, Tribunalul DOLJ

Comentarii

0

Hotărâre pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 24-03-2015 în dosarul nr. 13514/215/2012

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL D.

SECȚIA I CIVILĂ

DECIZIE Nr. 560/2015

Ședința publică de la 24 Martie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE A. B.

Judecător R. L. Z.

Grefier G. D.

Pe rol, pronunțarea apelurilor formulate de reclamanții Ș. M., Ș. A. E., S. A. A., S. M. F. și de pârâtul C. JUDEȚEAN D. împotriva sentinței civile nr. 4331/25.03.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._, în contradictoriu cu pârâții . SRL, M. D. REGIONALE ȘI TURISMULUI și chemații în garanție . SRL, P. C. PODARI, I. I. SL MADRID SUCURSALA BUCUREȘTI, . având ca obiect obligație de a face.

Dezbaterile în fond asupra cauzei au avut loc în ședința publică din data de 17.03.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când pentru a da posibilitatea apărătorului reclamanților să depună concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea la termenul de azi, 24.03.2015.

TRIBUNALUL

Asupra apelurilor civile de față:

Prin acțiunea înregistrată la data de 29.05.2012, reclamanții Ș. M. și Ș. A., S. A. A. și S. M. F. au solicitat în contradictoriu cu pârâții C. Județean D. și . SRL să lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de teren de aproximativ 700 m.p. ocupată din terenul lor în suprafață de 1900 m.p. situată în extravilanul ., tarlaua 139, . nr._ ( nr. CF vechi 247 ), nr.cadastral 343, să oblige pârâtele să își ridice construcția realizată nelegal pe terenul reclamanților și să readucă terenul la starea inițială, iar în caz de refuz să fie autorizați reclamanți să o ridice pe cheltuiala pârâților, să oblige pârâtele să desființeze lucrările aferente DJ 561 prin care apele pluviale sunt direcționate către terenul reclamanților, mai solicită despăgubiri privind lipsa folosinței terenului din luna iunie 2010 până la momentul restabilirii situației anterioare pe care le evaluează cu titlu provizoriu la suma de 2500 lei, cu cheltuieli de judecată.

În fapt, au arătat că sunt proprietarii terenului in suprafața de 1900 mp, situat in satul G., ., P 125, care se invecineaza la N - V. M., E - DJ 42, S - Maruntelu G., V - PD 1090/3, pe care l-a dobândit prin contractul de vanzare-cumpărare incheiat in forma autentica sub nr. 907/10.03.2008 in fata notarului public D. E.. Terenul este inscris din 2008 in Cartea funciara sub nr._ (nr. vechi 247), nr. cadastral 343.

Pe parcursul anului 2010 au fost efectuate lucrări de reabilitare si modernizare a drumului județean DJ 561 C. - S., beneficiar al lucrării fiind C. județean D., iar lucrarea realizata de . SRL București. Recepția lucrării s-a realizat la sfârșitul lunii septembrie 2010.

In luna iunie-iulie 2010, cu puțin timp inainte de finalizarea lucrării si predarea ei beneficiarului, la întoarcerea din concediu au constatat ca in lipsa reclamanților constructorul . SRL a realizat o lucrare prin care colecta apele pluviale din santurile alăturate drumului si le deversa pe terenul reclamanților. Mai mult de atat, terenul lor a fost excavat si s-a construit un sant betonat având lățimea de aprox. 6 m si lungimea de cca.65-70 m. Pentru preluarea apelor pluviale de pe partea opusa a DJ 561 si direcționarea lor către acest sant a fost construita o fosa de acumulare si o subtraversare .

Santul a fost amplasat pe mijlocul terenului, au fost taluzate malurile, a fost indepartat stratul fertil, din proprietatea reclamanților rămânând neocupata o suprafata de teren argilos si denivelat. Au impreuna 50 stupi de albine si daca in anii anteriori au avut plantate si culturi si au putut amplasa si vagoanele apicole, dupa realizarea acestei lucrări nu am mai putut folosi intreg terenul deoarece este impropriu culturilor agricole si nu ne mai putea desfășura nici activitatea apicola neputand deplasa vagonul apicol fara a trece peste proprietățile invecinate.

Desi au avut mai multe intalniri cu factori de decizie din cadrul Consiliului județean D. si . SRL București in vederea soluționării litigiului pe cale amiabilă nu au primit nicio explicație si nicio propunere concreta de remediere a situației, fiind invitați sa se adreseze instanței de judecata. Solicită instanței sa le pună in vedere paraților sa depună la dosarul cauzei actele care au stat la baza executării și receptionarii lucrării prin care le-a fost incalcat dreptul de proprietate si pentru care potrivit adresei nr. 2308 din 31 .08.2011 a Primăriei Tuglui, nu a fost emisa Autorizația de construire.

Parații au fost somați sa-si ridice lucrările prin B. L. N. – Notificare nr .22/N/3.02.2012.

Pentru restabilirea situației anterioare consideră ca nu este suficient sa fie readus terenul acestora la starea inițiala, ci trebuie modificate si lucrările aferente DJ 561 prin care apele pluviale au fost directionate către terenul reclamanților, acest lucru fiind realizat prin faptele paraților si nu determinat de formele naturale de relief. Or, paratele prin lucrările realizate colectează apa pluviala de pe o suprafața intinsa si o dirijează către terenul reclamanților.

Dreptul de proprietate il dovedesc cu Contractul de vanzare-cumparare autentificat de BNPA D. E. si D. F. L. sub nr.907/10.03.2008, iar opozabilitatea acestuia fata de terți prin Extrasul de Carte funciara nr._ (nr. vechi 247), corn. Tuglui, eliberat pe 18.04.2012.

Reaua-credință a paraților este evidenta in condițiile in care lucrarea a fost executata cu încălcarea formelor legale (adresa Primăriei Tuglui nr. 8308/31.08.2011) lipsa oricărei verificări la OCPI si Carte funciara privind situația juridica a terenului, în lipsa acordului reclamanților, iar parații sunt un profesionist-constructor (. SRL) si o autoritate - beneficiar, care chiar ea emite autorizații de construire in baza Legii 50/1991 (C. județean D.).

Consideră ca răspunderea paraților este solidara deoarece constructorul - . SRL a executat lucrarea cu nerespectarea formelor legale, iar beneficiarul - C. județean D. a receptionat-o, desi trebuia sa stie ca santul betonat a fost construit pe terenul reclamanților.

In dovedirea celor afirmate înțelege sa folosească proba cu înscrisuri, interogatoriul paratelor, expertize, martori, precum si alte mijloace de proba admise de lege.

Raportat la valoarea din Contractul de vanzare-cumparare evaluează terenul a cărui posesie a pierdut-o la suma de 2.000 lei, iar despăgubirile privind lipsa folosinței terenului le evaluează cu titlu provizoriu pana la efectuarea expertizei la suma de 2.500.

În dovedirea pretențiilor, au anexat în copie, următoarele înscrisuri: contractul de vânzare-cumpărare nr. 907/10.03.2008; extras de Carte funciara nr.5310/3.03.2008 - la momentul încheierii contractului; extras de Carte funciara nr._/18.04.2012; adresa Primăriei Tuglui nr.8308/31.08.2011; notificarea B. L. N. nr.22/N/2012; planșe foto.

In drept, își întemeiează cererea pe dispozițiile art.480, 494, 578, art.1073 si 1077 Cod civil, precum si pe dispozițiile art.555, 582, 604, 1516 si 1528 din Noul Cod Civil.

La data de 22.06.2013 pârâta . Construcții și Montaj 93 SRL a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată.

Pe cale de excepție a invocat lipsa calității procesuale pasive a pârâtului C. Județean D.. În motivarea excepției a arătat că sunt incidente prevederile art. 21 alin. 1 din Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale republicată, din conținutul cărora rezultă că în speță, calitatea procesuala pasiva revine unităților administrativ teritoriale, așa cum sunt enumerate de art. 20 alin. 1 din Legea nr. 215/2001: "Comunele, orașele, municipiile și județele sunt unități administrativ-teritoriale în care se exercită autonomia locală și în care se organizează și funcționează autorități ale administrației publice locale."

De asemenea, art. 1 alin. 2 lit. d) din același act normativ face referire la C. Județean drept "autoritate deliberativa", ce nu beneficiază de capacitate juridica.

Pe fond a solicitat respingerea cererii de chemare in judecata, pentru următoarele considerente:

In fapt, S.C. D. A. 93 S.R.L a indeplinit toate condițiile legale pentru executarea lucrărilor in satul Gura Vaii, . ce face obiectul dosarului aflat pe rol.

Intre societatea pârâtă și M. D. Lucrărilor Publice si Locuințelor a fost încheiat contractul de lucrări cu numărul RO 2006/018_.01.03.01/20.02.2008 ( anexa 1) ce avea ca obiect realizarea de către . SRL în calitate de executant a unor lucrări pentru Reabilitarea și Modernizarea Drumului Județean DJ 561(C.- Podari- S.) în favoarea achizitorului.

Menționează faptul ca respectivele lucrări au fost efectuate in baza Autorizației de construire nr. 87/17.08.2007, emisa ca urmare a cererii Consiliului Județean D. (anexa 2). De asemenea, demararea lucrărilor a avut loc in urma întocmirii Procesului verbal nr. 7081/10.06.2008 de predare-primire a amplasamentului (anexa 3).

Prin nota de constatare încheiata la data de 15.07.2010 (anexa 4), in cadrul unei comisiei întrunita in acest scop, a fost hotărâta executarea lucrărilor la km 5+256, întrucât in urma unor precipitații abundente din data de 14 iulie 2012 din zona drumului județean DJ 561, datorita faptului ca podețul de la km 5+204 nu a avut descărcare suficienta a apelor pluviale, unele terenuri ale localnicilor din . inundate. In acest sens, prin adresa nr. 4024/15.07.2010 emisa de Consiliului Local Podari (anexa 5), societatea noastră a primit ordinul de executare a lucrărilor la km 5+256, partea dreapta.

In urma celor hotărâte de comisie, prin dispoziția de șantier nr. 16.07.2010 (anexa 6), proiectantul . a dispus ca societatea pârâtă sa construiască un podeț transversal tip C2 la km 5+256 si o rigola de-a lungul drumului lateral pe o lungime de 100 m. Precizează ca D. A. 93 S.R.L. nu are obligația sa efectueze demersuri pentru a identifica cine este proprietarul terenului, acestea fiind obligații ce ii revin conform prevederilor contractuale, Achizitorului. . SRL este responsabila doar de indeplinirea obligațiilor ce reieșeau din contractul de lucrări amintit.

Cele de mai sus au fost menționate in Justificarea (anexa 7) atașata Modificării cu numărul 09 a contractului de lucrări, prin care se dispune si construirea unui parapet metalic la km 3+400 - 3+424, având in vedere producerea frecventa a unor accidente rutiere in zona drumului DJ 561, construcție dispusa anterior prin Dispoziția de Șantier nr. 76.

In urma finalizării lucrărilor, a fost incheiat Procesul verbal de recepție la terminarea lucrărilor nr._/23.09.2010 (anexa 8), recepție realizata de Comisia special intrunita in acest sens, din care au făcut parte inclusiv dirigintele de șantier reprezentat de I. si .., in calitate de proiectant.

Menționează de asemenea, ca drept urmare a notificării cu nr. 22/N/3.02.2012 emisă de Biroul Executiv Judecătoresc, C. Județean D. a informat-o cu privire la notificarea reclamanților referitoare la incalcarea dreptului de proprietate prin executarea lucrărilor de la km 5+256 si a solicitat punctul de vedere al S.C. D. A. 93 S.R.L. Prin adresa inregistrata sub numarul 2163/23.02.2012 la sediul Consiliului Județean D. si sub nr. 2635/23.02.2012 (anexa 9) la sediul societății pârâte. D. urmare, prin adresa din data de 2724/24.02.2012 (anexa 10), D. A. 93 S.R.L. comunica Consiliului Județean D. situația terenurilor inundate din .> Precizează ca S.C. D. A. 93 S.R.L. a realizat lucrările in conformitate cu prevederile legale si respectând toate standardele in domeniu, precum si faptul ca aceasta nu a făcut altceva decât sa-si respecte obligațiile contractuale.

Având in vedere lipsa răspunderii societății in ceea ce privește cauza ce face obiectul prezentului dosar si ținând cont de documentele doveditoare atașate prezentei, solicită respingerea cererii formulate de reclamanți ca nefondata.

In drept, își întemeiază acțiunea pe dispozițiile art. 115-118 Cod procedura civila si pe art. 1 alin. 2 lit. d), art. 20 alin. 1 si art. 21 alin. 1 din Legea nr. 215/2001 republicata si pe contractul de lucrări cu numărul RO2006/_.01.01.03.01/20.02.2008.

Solicită ca judecarea cauzei să se facă si in lipsă, conform art. 242 alin. (2) Cod procedura civila.

În susținerea apărării, a anexat în copie următoarele înscrisuri: contractul de lucrări cu numărul RO2006/_.01.01.03.01/20.02.2008 (anexa 1); autorizația de construire nr. 87/17.08.2007 (anexa 2); procesul verbal nr. 7081/10.06.2008 de predare-primire a amplasamentului (anexa 3); nota de constatare încheiata la data de 15.07.2010 (anexa 4); adresa nr. 4024/15.07.2010 (anexa 5); dispoziția de șantier nr. 16.07.2010 (anexa 6); justificarea din Modificarea nr. 09 a contractului de lucrări (anexa 7); procesul verbal nr._/23.09.2010 de recepție la terminarea lucrărilor (anexa 8); notificare nr. 2635/23.02.2011 (anexa nr. 9 ); adresă din data de 2724/24.02.2010 ( anexa 10).

La data de 22.06.2012, pârâta . Construcții și Montaj 93 SRL a depus cerere de chemare în garanție a Ministerului D. Rurale și Turismului, în calitate de achizitor în contractul de lucrări RO 2006/018_.01.03.01/20.02.2008 încheiat cu . SRL pentru ca în cazul în care va fi admisă acțiunea formulată de către reclamanți, obligațiile pe care instanța le dispune în sarcina lor precum și eventualele despăgubiri și alte cheltuieli solicitate de aceștia prin acțiunea introductivă să cadă în sarcina chematului în garanție.

În motivarea cererii a arătat că între M. D. Regionale si Turismului si S.C. D. A. 93 S.R.L. a fost incheiat la data de 28.02.2008 contractul de lucrări nr. RO2006/_.01.01.03.01, in scopul finalizării lucrărilor pentru "Reabilitarea si modernizarea drumului județean DJ 561 (C.-Podari-S.)", contract in care chematul in garanție deține calitatea de achizitor. Lucrările au fost efectuate pe suprafața asupra căreia reclamanții ridica pretenții. Conform art. 11.1 din contract, obligația predării amplasamentului revine Achizitorului iar conform art 11.4 achizitorul este obligata sa traseze linia terenului pus la dispoziția executantului.

Având in vedere cele menționate mai sus, solicită ca in situația in care se va admite acțiunea reclamanților, sa îl oblige pe chematul in garanție M. D. Regionale si Turismului sa îndeplinească toate obligațiile pe care le va dispune instanța in sarcina sa precum si eventualele despăgubiri si alte cheltuieli solicitate de care aceștia prin acțiunea introductiv.

In drept, își întemeiază prezenta cerere pe dispozițiile art. 17, art. 600 si urm. Cod proc. civila. Anexează contractul de lucrări nr. RO2006/_.01.01.03.01.

La data de 25.06.2012, pârâtul C. Județean D. a depus întâmpinare și cerere de chemare în garanție a proiectantului SC E. P._ SRL, a Primarului comunei Podari, a societății I. I. SL și a proiectantului ., la cererea formulată de reclamanți în contradictoriu cu C. Județean și . SRL ce are ca obiect revendicarea suprafeței de 700 m.p., ridicarea construcției, desființare lucrări și despăgubiri.

Prin întâmpinare a solicitat respingerea capătului de cerere privind lăsarea în deplină proprietate și liniștită posesie a suprafeței de 700 m.p.. ce face parte dintr-o suprafață mai mare - 1.900 m.p.- situată în extravilanul satului G., corn. Ț., tarlaua 139/. nr._ (nr. vechi carte funciară 247), nr. cadastral 343; respingerea capătului de cerere privind ridicarea construcției realizate pe terenul reclamanților; precum și a capătului de cerere privind readucerea terenului în situația inițială, iar în caz de refuz să fie autorizați reclamanții să ridice construcția, pe cheltuiala noastră; respingerea capătului de cerere privind desființarea lucrărilor aferente DJ 561 prin care apele sunt direcționate spre terenul lor; respingerea capătului de cerere privind plata lipsei de folosință a terenului din luna iunie 2010 și până la momentul restabilirii situației anterioare.

În fapt, C. Județean D., in calitate de Beneficiar Local, alături de M. D. Lucrărilor Publice si Locuințelor (in calitate de Autoritate Contractata) si ADR SV Oltenia (in calitate de Autoritate de Implementare) a implementat in perioada februarie 2008 - septembrie 2010 proiectul „Reabilitarea si modernizarea drumului județean DJ 561 C.-Podari-S." în cadrul Programului Phare Coeziune Economica si Sociala, Dezvoltarea Infrastructurii Regionale, Contract RO 2006/_.01.01.03.01.

Prin acest proiect C. Județean D. a vizat stimularea dezvoltării economice regionale și județene prin realizarea unei infrastructuri de transport care să asigure economie de timp și de cost de operare a autovehiculelor, precum și reducerea gradului de poluare și reducerea costurilor de întreținere a drumului reabilitat.

Conform Acordului Tripartit, încheiat intre MDLPL, ADR SV Oltenia si C. Județean D., pentru toate aspectele tehnice si financiare legate de implementarea programului, pentru construirea si exploatarea obiectivului si, in special, pentru licitarea si contractarea de lucrări si a contractului de supervizare aferent, monitorizarea si controlul programului, M. (MDLPL, actualmente MDRT) a avut calitatea de Autoritate Contractanta/Agenție de Implemetare.

In temeiul acestei calități, M. a incheiat in data de 20.02.2008, contractul de lucrări nr. RO 2006/_.01.01.03.01(cu . SRL (contract FIDIC Rosul precum si contractul de supervizare a lucrărilor Cu I. INGENIERIA SL (denumit generic de către FIDIC „lnginer") contract care nu a parvenit niciodată Consiliului Județean D..

Conform clauzelor contractului de lucrări (FIDIC roșu), întocmirea detaliilor de execuție a fost in sarcina constructorului . SRL.

Potrivit clauzelor generale, respectiv clauza 3.3, „Inginerul -I. I. poate (în orice moment) să transmită executantului dispoziții și planșe adiționale sau modificate care pot fi necesare pentru execuția lucrărilor și remedierea oricăror defecte, toate în conformitate cu prevederile contractului. Executantul va primi dispoziții numai de la Inginer sau de la un asistent căruia i-a fost delegată autoritatea relevantă potrivit prevederilor prezentei clauze. Dacă o dispoziție reprezintă o modificare, se vor aplica prevederile clauzei 13 [Modificări și ajustări]. Executantul va respecta dispozițiile primite de la Inginer sau de la asistenți delegați, cu privire la orice problemă în legătură cu contractul..."

De asemenea, potrivit clauzelor particulare, respectiv clauza 3.6, Limitarea Autorității Inginerului: „Inginerul -I. I. SL- va obține aprobarea expresă a Achizitorului și a Beneficiarului Local înaintea inițierii următoarelor acțiuni:

a) emiterea autorizațiilor pentru orice variație a scopului lucrărilor care poate duce la creșterea prețului contractului;

b )Aprobarea sub-executanților care nu sunt nominalizați în contract pentru realizarea unei părți a serviciilor;

c )Aprobarea oricăror extensii de timp pentru finalizarea lucrărilor;

d) Aprobarea oricărei variații a scopului lucrărilor, care poate duce la creșterea sau scăderea Prețului Contractului, sau care poate schimba fundamental scopul, natura sau calitatea lucrărilor;

e) Aprobarea Recepției Parțiale a Lucrărilor, (după obținerea aprobării prealabile a Achizitorului). Inginerul recomandă UIP și Achizitorului posibila oportunitate de a face acest lucru"

f ) Aprobarea emiterii Certificatului de Bună Execuție.

In pofida obligației de obținere expresă a aprobării specificate mai sus, dacă Inginerul -I. I. SL- identifică o situație de urgență care afectează siguranța vieții, a lucrărilor sau a proprietăților învecinate, acesta poate instrui Executantul să execute acele lucrări sau să inițieze acele acțiuni necesare care în opinia Inginerului pot atenua sau reduce riscul fără a diminua prin aceasta responsabilitățile contractuale ale Executantului. Conform acestor instrucțiuni Inginerul va stabili orice creștere a Prețului Contractului, in conformitate cu Clauzele 12 și 13 și va înștiința Executantul, și va trimite o copie a acestei înștiințări Achizitorului, ADR-ului si Beneficiarului Local."

C. Județean D. a avut calitatea de Beneficiar Local, si a fost responsabil de stabilirea si intretinerea Unității de Implementare a proiectului, precum si de exploatarea si întreținerea lucrărilor dupa incheierea unui protocol pe baza eliberării de către Inginer a Certificatului de Buna Execuție.

Potrivit clauzelor particulare ale contractului de lucrări, respectiv clauzei 2.6 „...ADR și Beneficiarul Local nu au autoritatea necesară să modifice, să influențeze Contractul, să atribuie orice parte a Contractului sau orice alt beneficiu legat de acesta."

Pe parcursul execuției lucrărilor, mai precis in data de 14.07.2010, in urma unor ploi abundente au avut loc inundații ale satului Gura Văii din . pus in pericol populația din aceasta localitate.

Pentru a remedia aceasta situație de urgenta, pe baza Notei de constatare incheiata la fata locului, in data de 15.07.2010, si a adresei nr. 4024/15.07.2010 emisa de C. Local Podari, a fost emisa Dispoziția de Șantier nr. 74/16.07.2010, aprobata de Inginer - I. INGENIERIA SL - (conform înștiințării nr. P6195/10/RO.06.01 - CS/715/AL/la) prin întocmirea Ordinului de variație nr. 9, a fost executat la km 5+256 al DJ 561, un podeț transversal si o rigola pereata de-a lungul drumului lateral, pe o lungime de 100 m liniari.

Aceasta lucrare nu necesita o noua autorizație de construire, fata de autorizația de construire existenta nr. 87/17.08.2007, deoarece se încadrează in prevederile art. 67, alin.2 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991, reprezentând modificări locale ale soluțiilor tehnice din documentația tehnică - D.T. autorizată, nefiind necesară emiterea unei noi autorizații de construire, întrucât: a) nu se modifică funcțiunea consemnată în autorizația inițială; b) se asigură respectarea prevederilor avizelor/acordurilor/punctului de vedere al autorității competente pentru protecția mediului, precum și ale actului administrativ al acesteia după caz, anexe la autorizația inițială; c) se asigură respectarea prevederilor Codului civil; d) nu se modifică condițiile de amplasament (regim de înălțime, POT, CUT, aliniament, distanțele minime față de limitele proprietății, ori aspectul construcției); e)nu sunt periclitate rezistența și stabilitatea clădirilor învecinate; f) se asigură respectarea prevederilor reglementărilor tehnice în domeniul securității la incendiu; g) se asigură economia de energie.

De asemenea se încadrează și în prevederile alin. (3) deoarece lucrările din aceste dispoziții au devenit necesare ca urmare a unor situații imprevizibile la faza de proiectare.

Ca urmare, lucrările au fost executate cu respectarea Acordului tripartit si a clauzelor contractuale ale contractului de lucrări, conform cărora, C. Județean D. nu a decis ce lucrări trebuiesc a fi executate, aceasta prerogativă revenind exclusiv Inginerului -I. I. SL- iar emiterea dispozițiilor de șantier fiind responsabilitatea firmei .., ca specialiști în proiectare și executare, soluție acceptată de primarul comunei Podari.

Invocă excepția lipsei calității sale procesuale pasive.

Conform contractului RO 2006/_.01.01.03.01, reabilitarea DJ 561 C.-S. a fost realizată din fonduri provenite de la U.E., prin programul de coeziune socială Phare 2006.

Contractul de execuție a fost încheiat între MDLPL și . SRL (contract FI PIC R.) și I. INGENIERIA SL (denumit generic de catre FIDIC „Inginer"), contract care nu a parvenit niciodată Consiliului Județean D., având calitatea de terț beneficiar, așadar fiind vorba despre o stipulație pentru altul.

Terenul reclamanților nu este ocupat de către C. Județean D. în baza autorizației de construire nr. 87/17.08.2007 emisă de C. Județean D., a fost executată lucrarea "Reabilitarea și Modernizarea Drumului Județean DJ 561 C.-Podari-S. KM 0+000-22+000" pe teritoriul localităților Podari-Calopăr-S., conform planului de încadrare în teritoriu, în baza proiectului elaborat de . și inginer cu drept de semnătură C. Vilcu.

Datorita situației de forță majoră descrisă anterior, executantul lucrării . SRL a adoptat o soluție e tehnică care a constat în efectuarea unei lucrări suplimentare față de cea a autorizată conform proiectului, în speță, constituirea unui podeț care să subtraverseze DJ 561 și a unei rigole pereate astfel încât apele pluviale să nu se scurgă spre . opusă, nelocuită, dar numai după obținerea acordului primarului comunei Podari.

Pentru capătul de cerere privind ridicarea construcției realizate pe terenul reclamanților, adică rigola pereată, solicită și respingerea acestuia, inclusiv a cererii de autorizare a reclamanților pe cheltuiala Consiliului Județean D., întrucât, așa cum a arătat, nu a fost construită de C. Județean nefiind nici beneficiarul acestei lucrări; această rigolă pereată este construită în beneficiul locuitorilor comunei Podari, primarul acestei comune manifestându-și acordul scris pentru efectuarea lucrării.

Pe cale de consecință solicită și respingerea capătului de cerere formulat în contradictoriu cu Consiliului Județean D. privind readucerea terenului în situația inițială.

Cu privire ca capătul de cerere privind desființarea lucrărilor aferente DJ 561 prin care apele sunt direcționate spre terenul reclamanților, de asemenea solicită respingerea acestuia, cu aceeași motivare ca la punctul anterior și, în plus cu sublinierea că lucrarea este de utilitate publică, în sensul podețul în sine, construit pe DJ 561- proprietatea publică a Județului D. nu afectează terenul proprietatea reclamanților și că rigola construită pe proprietatea vecină împiedică scurgerea apelor către .> A dezafecta această construcție ar însemna producerea unor pagube însemnate, periodic, datorită apelor pluviale, locuitorilor comunei Podari, această soluție fiind una antisocială și neeconomică.

Cu privire la capătul de cerere privind lipsa folosinței terenului, solicită respingerea acestuia întrucât nu există legătură de cauzalitate între un posibil prejudiciu produs și fapta ilicită a Consiliului Județean D., întrucât, așa cum a arătat, pârâtul este un terț beneficiar, părțile contractante fiind MDLDP -stipulant și . SRL –promitent.

Cu privire la un eventual prejudiciu viitor, consideră că acesta este nedeterminat și nedeterminabil, solicitând respingerea cererii.

În drept, își întemeiază întâmpinarea pe prevederile art.115 C.pr.civ iar cererile de chemare în garanție pe prevederile art.61 C.pr.civ.

În dovedirea susținerilor sale solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, interogatorii, expertiză tehnică specialitatea topo, alte probe a căror necesitate va rezulta din dezbateri.

A atașat următoarele înscrisuri autorizația de construire nr. 87/17.08.2007; adresa 4024/15.07.2010 a Consiliului Local Podari; dispoziția de șantier nr. 74/16.07.2010; aprobarea dispoziției de șantier de catre Inginer - I. INGENIERIA SL; adresa nr. 2163/23.02.2012 a Consiliului Județean D. catre I.; adresa nr. 2263/27.02.2012 (2724/24.02.2012) a . SRL ; răspuns la adresa nr. 2163/23.02.2012 a Consiliului Județean D. catre I.; acordul tripartit; contractul de lucrări; modificarea 09 la proiect.

Prin încheierea de ședință din data de 26.06.2012 instanța a dispus introducerea în cauză în calitate de chemați în garanție a M. D. Regionale și Turismului, . SRL, P. comunei Podari, a . și ..

Cererea de chemare în garanție este timbrată cu 409 lei și timbru judiciar de 3 lei .

La data de 04.09.2012, reclamanții au depus precizare la acțiune în sensul că înțeleg să se judece în contradictoriu și cu M. D. Regionale și Turismului.

În motivarea cererii privind completarea acțiunii, a arătat că din întâmpinările paraților a observat ca lucrarea a fost executata in baza unui contract reprezentând o stipulație pentru altul: stipulant - MDRT, promitent - . SRL si tert beneficiar - C. județean D..

Acțiunea a fost întemeiata pe art. 494 Cod civil, dispoziție legala care are in vedere situația in care o persoana construiește cu materialele ei pe terenul altcuiva, în cauza nu sunt întrunite toate aceste atribute ., ci MDRT a finanțat lucrarea, . SRL a executat-o, iar C. județean D. a receptionat-o devenind proprietara acesteia.

Oricare dintre cei trei parați ar fi putut stopa incalcarea proprietății reclamanților daca ar fi manifestat o minima diligenta si s-ar fi intrebat cui aparține terenul pe care urma sa fie executata lucrarea, atâta timp cat amplasamentul excede amplasamentului ce fusese predat la începerea lucrării. Daca ar fi respectat legislația in vigoare si nu ar fi construit fara a deține Autorizație de construire, primul act care urma sa fie analizat era Titlul de proprietate asupra terenului (sau un alt act juridic care le permitea sa construiască).

Astfel, MDRT a plătit materialele si manopera executării lucrării, modificând contractul inițial încheiat cu . SRL fara a verifica in Cartea funciara cui aparține terenul in cauza, lucru pe care daca l-ar fi făcut putea sa nu accepte executarea lucrării. . SRL a construit fara a deține Autorizație de construire si nu se poate apara spunând ca nu era obligația ei sa o obtina, in lipsa acestei autorizații nu trebuia sa inceapa executarea lucrării. C. județean D. a recepționat lucrarea, devenind proprietara acesteia. Chiar daca nu este parte in contractul dintre MDRT si . SRL avea obligația sa verifice legalitatea executării lucrării la momentul recepției si oricum raportat la capetele de cerere privind acțiunea in revendicare si ridicarea construcției nu se pot îndrepta decât împotriva proprietarului actual al lucrării, contractul fiind executat.

Cu acest argument solicită respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a Consiliului județean D..

In ceea ce privește legea aplicabila consideră ca in cauza se aplica dispozițiile Codului civil 1864 si avem in vedere dispozițiile art. 58 din Legea 71/2011: "In toate cazurile in care accesiunea imobiliara artificiala presupune exercitarea unui drept de opțiune de către proprietarul imobilului, efectele accesiunii sunt guvernate de legea in vigoare la data începerii lucrării." Potrivit art. 220 din Legea nr. 71/2011 Noul cod civil a intrat in vigoare pe data de 1 octombrie 2011. Lucrarea a fost recepționată pe 23.09.2010 (anexa 8 din întampinarea . SRL), fiind executata in lunii iulie - august 2010, deci anterior datei de 1.10.2011.

Cu privire la contractele invocate in cauza, reclamanții suntem terți fata de acestea, deci pentru aceștia sunt simple fapte juridice si îi interesează doar in măsura in care putem stabili contribuția fiecăruia dintre parați la încălcarea proprietății lor .

După cum se afirma in întâmpinarea . SRL lucrarea executata pe terenul lor s-a datorat faptului ca podețul de la km 5+204 "nu a avut descărcare suficienta" si ca "s-au inundat unele terenuri ale localnicilor din . a fost construit tot de către parata la 50 m distanta de lucrarea executata pe terenul lor (km 5+256) si daca tot a fost o eroare de proiectare nu înțelege de ce nu au remediat-o modificând podetul construit greșit. Apoi, s-au inundat unele terenuri agricole ale localnicilor, nu gospodăriile acestora, satul Gura Văii fiind situat la 2 km fata de terenul lor. O asemenea împrejurare nu poate constitui forța majora (împrejurare imprevizibila si invincibila) si chiar daca s-ar fi impus in mod imperios executarea acestei lucrări calea legala este alta, nu încălcarea proprietății cuiva prin realizarea unei construcții permanente. Acordul autorității locale din Podari (anexa 5) nu poate justifica executarea lucrării atâta timp cat terenul lor nici nu este amplasat pe raza comunei Podari, ci a comunei Tuglui. Eroarea in care s-au aflat îi este imputabila deoarece puteau obține informații de la OCPI si Cartea funciara (nemo allegans propriam turpitudlnem auditur).

Afirmația din întâmpinarea Consiliului județean D., cum ca nu ar fi fost nevoie de o noua Autorizație de construire este contrazisa chiar de dispoziția legala invocata (art.62 al in. 2 din Normele metodologice de aplicare a Legii 50/1991), respectiv pct.c: "se asigura respectarea prevederilor Codului civil" si pct.d: "nu se modifica condițiile de amplasament (...distante minime fata de limitele proprietății...)", condiții care in mod evident nu au fost respectate atâta timp cat au construit pe un teren asupra căruia nu aveau niciun drept. Autorizația de construire existenta,87/2007,nu acoperă lucrarea executata pe terenul lor.

În drept a invocat prevederile art. 132 C.pr.civ.

La data de 06.11.2012, reclamanții au depus precizare la acțiune prin care au arătat că înțeleg să se judece cu M. D. Regionale și Turismului pentru toate cele 4 capete de cerere.

Acțiunea este întemeiată pe art.494 Cod civil, iar textul de lege se raportează la constructor. Consideră ca toate cele 3 parate se încadrează in noțiunea de constructor, cu argumentele prezentate in cererea depusa la termenul anterior, prin care a solicitat extinderea cadrului procesual.

Parata M. D. Regionale si Turismului a comandat lucrarea, a finantat-o si a supravegheat executarea ei. Toate aceste operațiuni sunt specifice constructorului la care se raportează textul de lege.

In ceea ce privește contractul încheiat intre paratele MDRT si . SRL, in urma căruia a fost realizata lucrarea prin care s-a adus atingere proprietății reclamanților, se poate observa ca el a fost executat necorespunzător. Părțile contractului nu si-au respectat obligațiile asumate, construind pe un teren care nu le aparținea si fara a deține autorizație de construire.

Parata M. D. Regionale si Turismului avea obligația de a se interesa privind situația juridica a terenului si de a obține autorizația de construire, daca acest lucru era posibil, obligații pe care le-a încălcat.

Atingerea adusa proprietății noastre atrage angajarea răspunderii civile delictuale a celor vinovați, iar in aceasta materie operează solidaritatea autorilor faptei ilicite in ceea ce privește repararea integrala a prejudiciului cauzat.

Cu aceste argumente consideră ca parata M. D. Regionale si Turismului trebuie sa răspundă alături de celelalte doua parate - C. județean D. si . SRL pentru toate cele 4 capete de cerere formulate prin acțiunea introductiva.

La data de 02.11.2012, chematul în garanție M. D. Regionale si Turismului a depus întâmpinare la cererea de chemare în garanție formulată de . SRL și la cererea de chemare în judecată formulată de reclamanți pe care solicită să se respingă.

Înțelege să invoce excepția lipsei calității procesuale pasive a MDRT Conform art. 10 alin.(l) din Acordul tripartit încheiat între instituția pârâtă, C. Județean D. și ADR Sud Vest proprietatea, titlul și drepturile de proprietate industrială și intelectuală asupra rezultatelor proiectului vor aparține Beneficiarului local, după încheierea unui Protocol de transfer de proprietate de la minister la Beneficiarul local.

Arătă faptul că, potrivit Protocolului încheiat în data de 18.04.2012 între instituția pârâtă și C. Județean D., a fost transferată proprietatea, titlul și drepturile de proprietate industrială și intelectuală asupra rezultatelor proiectului PHARE cu numărul de contract RO2006/_.01.03.01, cu titlul „Reabilitarea și modernizarea Drumului Județean DJ561 C.-Podari-S." către Beneficiarul local (C. Județean D.).

În consecință, referitor la capetele de cerere nr.1-3, înțelege să invoce excepția lipsei calității procesuale pasive a instituției pârâte, motivat de faptul că doar proprietarul construcției -în speță C. Județean D. - ar putea duce la îndeplinire o asemenea obligație.

Referitor la capătul de cerere nr.4 precizează faptul că, potrivit art.5 alin.(l) din OUG1 nr.76/2006 privind stabilirea obligațiilor beneficiarilor contractelor de lucrări finanțate din fonduri PHARE componenta Coeziune economică și socială și PHARE Cooperare transfrontalieră. C. Județean D. avea obligația să pună la dispoziția constructorului amplasamentul lucrării, liber de orice sarcini. În concluzie, obligația verificării și predării amplasamentului nu revenea instituției pârâte, ci beneficiarului local - C. Județean D..

Conform art.5 alin.(2) din OUG nr.76/2006, în cazul în care MDRT ar fi obligată la plata unor sume care s-ar datora nerespectării de către beneficiarul local a prevederilor art.5 alin.(l), instituția pârâtă are drept de regres împotriva acestuia pentru recuperarea acestor sume.

Având în vedere cele mai sus menționate, solicită instanței să se admită excepția invocată și să constatați faptul că MDRT nu are calitate procesuală pasivă în prezenta speță.

II. Pe fondul cauzei, atât în ceea ce privește cererea de chemare în garanție, cât și acțiunea precizată a reclamanților înțelege să formuleze următoarele apărări:

Instituția pârâtă a semnat în data de 20.02.2008 contractul de lucrări nr.RO2006/_.01.03.01 cu . Construcții și Montaj 93 SRL, în calitate de Executant.

Contractul de lucrări a fost aprobat de Agenția de Dezvoltare Regională Sud Vest și de către C. Județean D. care, are calitatea de Beneficiar local.

C. Județean D., în calitate de Beneficiar local și I. C. SRL, în calitate de Proiectant, au pus la dispoziția Executantului amplasamentul lucrărilor, potrivit procesului-verbal de predare-primire a amplasamentului nr.7081/10.06.2008 semnat de către părți în prezența firmei de Consultanță I. I. SL (care a îndeplinit rolul de „Inginer") și a Agenției de Dezvoltare Regională Sud Vest Oltenia (în calitate de Autoritate de Implementare).

Arătă că pe parcursul implementării proiectului au apărut o . variații.

Referitor la Ordinul de variație nr. 9, menționează că acesta a fost emis în scopul includerii în cadrul contractului de lucrări, a execuției podețului de la km.5+256 și a parapetului metalic de la km.3+400 - 3+424.

Având în vedere nota de constatare încheiată la fața locului în data de 15.07.2010 și adresa consiliului Local Podari nr.4024/15.07.2010, prin care s-a obținut acordul cu privire la execuția lucrării la km.5+ 256, partea dreaptă, a lucrării de regularizare a apelor pluviale spre punctul „P."", a fost emisă Dispoziția de șantier nr. 74/16.07.2010 prin care s-a dispus executarea acestei lucrări suplimentare, având în vedere inundarea unor terenuri ale localnicilor din .> Dispoziția de șantier a fost aprobată de Inginer, conform adresei nr.P6195/10/RO.06.01-CS/715/AL/la.

Lucrările respective au devenit necesare ca urmare a unor situații imprevizibile la faza de proiectare.

In ceea ce privește această lucrare suplimentară, s-a considerat că nu este necesară o altă autorizație de construire, având în vedere acordul scris al Consiliului Local Podari, precum și faptul că situația se încadrează în prevederile art.67 alin.(2) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr.50/1991, reprezentând modificări locale ale soluțiilor tehnice din documentația tehnică - DT autorizată.

In ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Județean D., solicită respingerea acesteia având în vedere faptul că acesta, potrivit art.5 alin.(l) din OUG nr.76/2006, avea obligația să pună la dispoziția constructorului, amplasamentul lucrării, liber de orice sarcini.

Față de cele mai sus menționate, solicită respingerea ca nefondată cererea de chemare în garanție formulată de . SRL.

În conformitate cu dispozițiile art.242 Cod Procedură Civilă, solicită judecarea cauzei și în lipsa părților.

In drept: Codul de Procedură Civilă.

În susținerea acțiunii a solicitat proba cu înscrisuri și orice probe ce ar rezulta din dezbateri .

Prin încheierea de ședință din data de 04.12.2012, instanța a încuviințat pentru reclamanți proba cu înscrisurile depuse la dosar și alte înscrisuri pentru capătul de cerere patru și proba cu un martor pentru capătul de cerere patru și a respins proba testimonială în care să fie audiat un la doilea martor pe aceeași teză probatorie, proba cu interogatoriul pârâtei . SRL, probă solicitată de reclamanți.

La același termen de judecată a încuviințat proba cu expertiză specialitatea topografie cu obiectivele stabilite la același termen de judecată, probă solicitată de reclamanți.

La același termen de judecată a încuviințat pârâtului C. Județean D. proba cu înscrisurile depuse la dosar și proba cu alte înscrisuri și a respins proba cu interogatoriul reclamanților și a mai încuviințat proba cu înscrisurile depuse la dosar de toate celelalte părți.

La același termen de judecată din oficiu a dispus efectuarea unei expertize specialitatea construcții civile cu obiectivele stabilite la acest termen de judecată.

La data de 06.12.2012 pârâtul M. D. Regionale și Turismului a depus note scrise la precizarea acțiunii formulate de reclamanți.

Astfel cum a arătat și în întâmpinarea formulată în cauza ce formează obiectul dosarului mai sus menționat, instituția lor nu are calitate procesuală pasivă în ceea ce privește primele trei capete de cerere.

Conform art.10 alin.(l) din Acordul tripartit încheiat între instituția lor, C. Județean D. și ADR Sud Vest, proprietatea, titlul și drepturile de proprietate industrială și intelectuală asupra rezultatelor proiectului vor aparține Beneficiarului local, după încheierea unui Protocol de transfer de proprietate de la minister la Beneficiarul local.

Potrivit Protocolului încheiat în data de 18.04.2012 între instituția noastră si C. Județean D., a fost transferată proprietatea, titlul și drepturile de proprietate industrială și intelectuală asupra rezultatelor proiectului PHARE cu numărul de contract RO2006/_.01.03.01, cu titlul „Reabilitarea și modernizarea Drumului Județean DJ561 C.-Podari-S." către Beneficiarul local (C. Județean D.).

Astfel, în cazul în care instanța de judecată va admite acțiunea reclamanților, C. Județean D. este singura pârâtă care ar putea duce la îndeplinire o asemenea obligație, întrucât este proprietarul construcției.

Referitor la capătul de cerere nr.4 - așa cum a arătat și în întâmpinarea depusă la dosarul cauzei - în conformitate cu dispozițiile art.5 alin.(l) din OUG nr.76/2006. privind stabilirea obligațiilor beneficiarilor contractelor de lucrări finanțate din fonduri PHARE componenta Coeziune economică și socială și PHARE Cooperare transfrontalieră, C. Județean D. avea obligația să pună la dispoziția constructorului amplasamentul lucrării, liber de orice sarcini.

Astfel, solicită să se constate faptul că obligația verificării și predării amplasamentului nu revenea instituției lor, ci beneficiarului local - C. Județean D..

In conformitate cu dispozițiile art. 242 Cod Procedură Civilă, solicită judecarea cauzei și în lipsa părților..

In drept: Codul de Procedură Civilă.

In susținerea celor de mai sus înțelege să se folosească de proba cu înscrisuri, precum și de orice alte probe a căror utilitate ar reieși din dezbateri.

Reclamanții la data de 22.01.2013 au depus precizarea punctului 3 al cererii de chemare în judecată în sensul că lucrările aferente DJ 561 prin care apele pluviale sunt direcționate către terenul reclamanților înțeleg acele lucrări efectuate pe domeniul public DJ 561 după ce a intrevenit modificarea proiectului din luna iulie 2010, respectiv: modificarea șanțurilor colectoare limitrofe drumului, fosa de acumulare și subtravesarea prin care apele din aceasta fosă sunt direcționate pe terenul reclamanților.

La data de 22.01.2013, instanța a dispus audierea martorului N. P.

Raportul de expertiză specialitatea construcții civile a fost efectuat de către expert M. F. și depus la data de 29.04.2013 asupra căruia pârâtul C. județean D. a formulat obiecțiuni ce au fost admise la data de 21.05.2013 la care expertul a răspuns la data de 25.06.2013 și la data de 15.10.2013.

Raportul de expertiză specialitatea topografie a fost efectuat de către expert Bara M. și depus la data de 29.03.2013, asupra căruia pârâtul C. Județean D. a formulat obiecțiuni ce au fost respinse la data de 21.05.2013, iar reclamanții au formulat obiecțiuni ce au fost admise și la care expertul a răspuns la data de 09.09.2013 și la data de 14.10.2013

La data de 19.02.2013 reclamanții au depus cerere de îndreptare a erorii materiale strecurată în primul capăt de cerere în sensul că a fost menționată tarlaua 139, . tarlaua 39 . este corect.

Prin încheierea de ședință din data de 26.02.2013, instanța a dispus încuviințarea unei expertize specialitatea agricultură cu obiectivele stabilite la acest termen judecată și o expertiză specialitatea apicultură cu obiectivele stabilite la acest termen de judecată, pentru a se stabili contravaloarea lipsei de folosință.

Raportul de expertiză specialitatea agricultură a fost efectuat de către expert P. E. și depus la data de 20.05.2013 asupra căruia pârâtul C. Județean D. și reclamanții au formulat obiecțiuni ce au fost încuviințate în parte la termenul de judecată din data de 25.06.2013 la care expertul a răspuns la data de 03.10.2013, răspuns asupra căruia pârâtul C. Județean D. a formulat obiecțiuni ce au fost parțial admise de instanță la care expertul a răspuns la data de 21.02.2014 asupra căruia pârâtul C. Județean D. a formulat obiecțiuni ce au fost respinse de instanță la data de 11.03.2013.

Raportul de expertiză specialitatea apicultură a fost efectuat de către expert C. C. și depus la data de 17.06.2013, asupra căruia reclamanții au formulat obiecțiuni la care expertul a răspuns la data de 07.10.2013.

Prin încheierea de ședință din data de 01.04.2014 instanța a dispus admiterea cererii de reexaminare formulată de expert P. E. și a revenit asupra amendării expertului dispusă prin încheierea de ședință din data de 11.02.2014.

Prin sentința civilă nr.4331/25.03.2014, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului C. Județean D., ca neîntemeiată.

A fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministeriul D. Regionale și Turismului, ca neîntemeiată.

A fost respinsă acțiunea precizată și modificată formulată de reclamanții Ș. M. și Ș. A. E., S. A. A. și S. M. F., în contradictoriu cu pârâții . SRL și Ministeriul D. Regionale și Turismului, ca neîntemeiată.

A fost admisă în parte acțiunea precizată și modificată formulată de reclamanții Ș. M. și Ș. A. E., S. A. A. și S. M. F., în contradictoriu cu pârâtul C. Județean D..

A fost obligat pârâtul C. Județean D. să lase în deplină proprietate și liniștită posesie terenul în suprafață de 460 mp, parte din terenul de 1900 mp situat în . P 125, identificat prin raportul de expertiză și schița anexă (f. 351-355) întocmit de expert tehnic judiciar Bara M., prin punctele 5-6-7-8-9-10-11-12-13-14-5.

A fost obligat pârâtul C. Județean D. să desființeze canalul de evacuare a apelor pluviale construit pe suprafața de 460 mp identificată de expert Bara M., prin punctele 5-6-7-8-9-10-11-12-13-14-5, precum și lucrările aferente drumului județean 561 situate la km 5+256 m care determină scurgerea apelor pluviale prin acest canal de evacuare, respectiv rigole de colectare aflate de o parte și alta a drumului, fosa de decolmatare și curățire și podețul, astfel cum au fost identificate și descrise în raportul de expertiză întocmit de expert tehnic judiciar M. F. (f. 462).

A fost obligat pârâtul C. Județean D. să readucă terenul în suprafață de 460 mp la starea inițială conform destinației sale agricole, efectuând lucrările necesare, astfel cum au fost descrise în raportul de expertiză specialitatea agricultură completat întocmit de expert tehnic judiciar P. E. (f. 494).

A fost obligat pârâtul C. Județean D. să plătească reclamanților contravaloarea lipsei de folosință a terenului în suprafață de 460 mp, pentru perioada iunie 2010 - mai 2012, în cuantum de 308,33 lei.

A fost respinsă cererea reclamanților privind autorizarea acestora de a desființa canalul de evacuare a apelor pluviale și a readuce terenul în suprafață de 460 mp la starea inițială, pe cheltuiala pârâților, în caz de neexecutare.

A fost respinsă cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul C. Județean D., în contradictoriu cu chemații în garanție . SRL P. C. Podari cu sediul în ., I. I. SL Madrid Sucursala București și ., ca neîntemeiată.

A fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a chematului în garanție Ministeriul D. Regionale și Turismului, ca rămasă fără obiect.

A fost respinsă cererea de chemare în garanție formulată de pârâta . SRL, în contradictoriu cu chematul în garanție Ministeriul D. Regionale și Turismului, ca rămasă fără obiect.

A fost admisă în parte cererea reclamanților privind obligarea pârâților la cheltuieli de judecată.

A fost obligat pârâtul C. Județean D. să achite reclamanților cheltuieli de judecată în cuantum de 5259 lei.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:

Asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului C. Județean D. și excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministeriul D. Regionale și Turismului, instanța le-a respins ca neîntemeiate, pentru următoarele considerente.

Reclamanții au formulat acțiunea în revendicarea terenului ocupat de canalul colector și, pe cale de consecință, de ridicare a acestei construcții și a altor construcții aferente drumului județean care determină scurgerea apelor prin acest canal, precum și de achitare a contravalorii lipsei de folosință a acestui teren, apreciind că, prin fapta pârâților C. Județean D., Ministeriul D. Regionale și Turismului și . SRL, aceștia se fac vinovați de ocuparea fără drept a terenului reclamanților.

A stabili într-o cerere privind revendicarea imobiliară a faptului ocupării fără drept a terenului reclamanților și a persoanelor care ocupă acest teren, implică analiza pe fondul raportului juridic dedus judecății a existenței faptului invocat.

Întrucât reclamanții apreciază că responsabili de ocuparea fără drept a terenului lor sunt toți cei trei pârâți, iar stabilirea culpei și a stării de fapt implică o analiză pe fondul raportului juridic dedus judecății, instanța a apreciat că pârâții C. Județean D. și Ministeriul D. Regionale și Turismului au calitate procesuală pasivă.

Reclamantul, fiind cel ce pornește acțiunea, trebuie să justifice atât calitatea procesuală activă, cât și calitatea procesuală pasivă a pârâtului, deoarece raportul de drept procesual nu se poate lega decât între titularii dreptului ce rezultă din raportul de drept material.

Prin acțiunea în revendicare se urmărește apărarea dreptului de proprietate al reclamanților în raport de cei care ar folosi fără drept terenul acestora, drept absolut care este opozabil tuturor persoanelor, astfel încât calitatea procesuală pasivă revine persoanelor indicate de reclamanți ca responsabili de săvârșirea faptei de încălcare a dreptului lor de proprietate.

Din aceste motive, instanța a respins excepțiile ca neîntemeiate, urmând ca susținerile părților să fie analizate pe fondul cauzei.

Pe fond, potrivit art. 555 N.C.civil aplicabil conform 6 alin. 6 N.C.civ., fiind vorba de efecte viitoare ale situațiilor juridice născute anterior intrării în vigoare, derivate din raporturile de proprietate și din raporturile de vecinătate, întrucât situația juridică subzistă după . legii noi, " proprietatea privată este dreptul titularului de a poseda, folosi și dispune de un bun în mod exclusiv, absolut și perpetuu, în limitele stabilite de lege".

Conform art. 563 N.C.civil, "proprietarul unui bun are dreptul de a-l revendica de la posesor sau de la o altă persoană care îl deține fără drept", dreptul său la acțiune fiind imprescriptibil.

Acțiunea în revendicare este o acțiune prin care proprietarul care a pierdut posesia asupra unui bun determinat cere instanței să i se stabilească dreptul de proprietate asupra bunului și să redobândească posesia lui de la cel care îl stăpânește fără drept.

Orice persoană care este proprietar neposesor poate astfel chema în judecată o altă persoană care îi tulbură proprietatea și posesia pentru restabilirea dreptului său de proprietate.

Conform contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 907/10.03.2008 de BNP D. E. (f. 7), reclamanții S. A. A. și Ș. M., căsătoriți cu reclamantele S. M. F. și, respectiv, Ș. A.-E., sunt proprietarii terenului în suprafață de 1900 mp situat în extravilanul satului G., ., tarlaua 39 . învecinează la est cu drumul județean, teren având nr. cadastral 343 și înscris în cartea funciară nr. 247 a comunei Ț..

Dobândirea proprietății prin cumpărare de la vânzătoarea M. M. (proprietară conform TDP 1330-_/1996 și certificatului de moștenitor nr. 268/2007 emis de BNP D. Emisl) a fost înscrisă în CF nr._ a comunei Ț. (nr. CF vechi 247), astfel cum rezultă din extrasul de carte funciară pentru informare (f. 10).

Din măsurătorile efectuate cu ocazia întocmirii expertizei topografice, dispuse în cauză, a rezultat că terenul în suprafață de 460 mp ce parte din terenul de 1900 mp situat în comuna Ț., . P 125, astfel cum a fost identificat prin raportul de expertiză și schița anexă (f. 351-355) întocmit de expert tehnic judiciar Bara M., prin punctele 5-6-7-8-9-10-11-12-13-14-5, este ocupat de un canal de evacuare a apelor pluviale colectate de rigolele situate de o parte și de alta a drumului județean, canalul fiind în dreptul podețului construit pe acest drum.

Raportul de expertiză topografie a fost refăcut de expert (f. 538-542) doar pentru a se menționa corect . în loc de 25, cum eronat se menționase în raportul inițial, fără a se aduce modificări cu privire la constatările efectuate în teren.

Canalul de evacuare a apelor pluviale construit pe suprafața de 460 mp identificată de expert Bara M., prin punctele 5-6-7-8-9-10-11-12-13-14-5, precum și lucrările aferente drumului județean 561 situate la km 5+256 m care determină scurgerea apelor pluviale prin acest canal de evacuare, respectiv rigole de colectare aflate de o parte și alta a drumului, fosa de decolmatare și curățire și podețul, au fost identificate și descrise în raportul de expertiză întocmit de expert tehnic judiciar M. F. (f. 462).

Aceste lucrări aflate pe terenul reclamanților, precum și cele aferente drumului județean se pot observa și în fotografiile depuse la dosar de către reclamanți (f.4-6), în fotografia 1 de la fila 5 putându-se observa clar rigolele de colectare a apelor pluviale construite de o parte și de alta a drumului județean și fosa de decolmatare, iar în fotografiile de la filele 4-6 și în cele efectuate de expert agricol P. E. (f. 424) și podețul prin care se scurg apele pluviale către canalul construit pe terenul reclamanților.

Potrivit concluziilor raportului specialitatea construcții, aceste lucrări pot fi ridicate de pe terenul reclamanților doar prin distrugere, urmând ca ulterior să fie executate lucrări de reabilitare a terenului pentru a fi adus la starea inițială.

Expertul specialitatea construcții a mai arătat că numai canalul de colectare este amplasat pe terenul reclamanților, celelalte elemente - rigole de colectare, podețul și fosa de decolmatare și curățire – fac parte integrantă din sistemul de drenare a apelor pluviale creat și care se termină prin canalul colector final de pe terenul reclamanților (f.462).

Din aceste probe, întrucât prin acțiune reclamanții au revendicat o suprafață de aproximativ 700 mp, fără a exista o precizare a acțiunii, în sensul reducerii suprafeței ce formează obiectul acțiunii, ulterior întocmirii și depunerii rapoartelor de expertiză specialitatea topografie și construcții, instanța constată întemeiată în parte cererea reclamanților în sensul că terenul în suprafață de 460 mp, parte integrantă din terenul de 1900 mp, dobândit prin contractul de vânzare cumpărare menționat, este ocupat de un canal colector al apelor pluviale.

Rămâne de stabilit care, dintre pârâții indicați prin acțiunea precizată și modificată a încălcat dreptul de proprietate al reclamanților, respectiv cine ocupă în prezent acest teren, fiind proprietarul construcției aflate pe acest teren.

Se reține că reclamanții au înțeles să cheme în judecată C. Județean D. în calitate de beneficiar, constructorul . SRL, iar M. D. Regionale și Turismului în calitate de achizitor, invocând răspunderea solidară a acestora pentru fapta de încălcare a dreptului lor de proprietate.

Însă, într-o acțiune în revendicare se pune problema stabilirii persoanei care încalcă la data formulării acțiunii dreptul de proprietate, privându-i pe titularii acestuia de atributele sale, aceasta fiind cea care stăpânește fără drept bunul aflat în proprietatea reclamanților.

Deși, în speță, s-a urmărit a se dovedi în ce manieră fiecare dintre pârâți, respectiv chemații în garanție ai pârâtului C. Județean D. se fac vinovați de construirea unui canal și modificarea drumului în sensul modificării locului în care trebuia construit podețul pentru scurgerea apelor pluviale, instanța a apreciat că, în realitate, ceea ce interesează aici este cine anume este proprietarul actual al construcțiilor ce afectează dreptul de proprietate asupra terenului reclamanților și care, astfel stăpânește terenul pe care sunt amplasate.

Toate celelalte împrejurări, respectiv modalitatea în care s-a ajuns la încălcarea dreptului de proprietate al reclamanților, nu pot face decât obiectul unei acțiuni în răspundere contractuală sau delictuală, în funcție de raporturile existente între părți, acțiune promovată de cel căzut în pretenții. În raporturile cu reclamanții, nu răspunde, însă, decât cel care îi încalcă dreptul de proprietate prin deținerea în patrimoniul său a construcțiilor aflate pe terenul reclamanților și a celor care împiedică folosința liniștită a acestui teren.

Prin urmare, instanța a apreciat că numai proprietarul drumului public și al canalului de scurgere a apelor pluviale, răspunde în raport cu reclamanții. Cum, prin protocolul din data de 18.04.2012 încheiat între M. D. Regionale și Turismului în calitate de achizitor și C. Județean D. în calitate de beneficiar, a fost transferată proprietatea, titlul și drepturile de proprietate industrială și intelectuală asupra rezultatelor proiectului PHARE cu numărul de contract RO2006/_.01.03.01, cu titlul de "Reabilitare și modernizarea Drumului Județean DJ 561 C. – Podari - S.", către beneficiarul local C. Județean D., instanța apreciază că răspunderea față de reclamanți revine acestuia din urmă.

Ca situație de fapt, instanța a constatat că terenul reclamanților se învecinează la Est cu drumul județean ce a format obiectul unui proiect de reabilitare, construirea drumului fiind făcută, în cadrul proiectului Phare 2006 "Dezvoltarea Infrastructurii Regionale", ca urmare a contractului de lucrări nr. RO2006/_.01.03.01 din 20.02.2008 încheiat între M.D.R.T. (fost M. D., Lucrărilor Publice și Locuințelor) în calitate de achizitor și . Construcții și Montaj 93 S.R.L. în calitate de executant (f. 25-30).

Acest contract a fost încheiat în temeiul OUG 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune servicii și având în vedere acordul ce se va încheia între MDRT și beneficiarul local (ca anexă la prezentul contract).

Conform autorizației de construire nr. 87/17.08.2007, executarea lucrărilor de reabilitare a drumului se întindeau de la km 0+000 la km 22+000, drum județean 561 C.-Podari-S., astfel că lucrările efectuate la km 5+256 m în dreptul terenului reclamanților fac parte din acest proiect de reabilitare drum.

Pentru efectuarea lucrărilor de reabilitare a drumului, C. Județean D. a emis acordul unic nr. 23/16.08.2007 (f. 35), amplasamentul lucrărilor fiind predat de beneficiarul local către executantul . SRL (f. 36-37)

Pe parcursul executării lucrărilor, s-a emis nota de constatare încheiată la data de 15.07.2010 de către o comisie formată din reprezentanți ai beneficiarului local C. Județean D., ai proiectantului ., inginerul I. I. SL Madrid Sucursala București și primarul comunei Podari prin care s-a propus proiectarea și execuția unui podeț transversal la km 5+256 și o rigolă pereată de-a lungul drumului lateral pe o lungime de 100 m pentru descărcarea apelor pluviale (f.38). Conform acestei note, șeful UIP (Unității de Implementare a Proiectului din partea Consiliului Județean D.) a convocat factorii implicați în derularea proiectului, ca urmare a faptului că, în urma ploilor torențiale din data de 14.07.2010, din zona drumului județean DJ 651, datorită faptului că podețul de la km 5+204 nu a avut descărcare suficientă, unele terenuri ale localnicilor din . inundate.

Prin urmare, beneficiarul C. Județean D. este cel care a avut inițiativa modificării proiectului de reconstruire a drumului, astfel că nu se poate prevala de faptul că nu ar fi avut cunoștință despre construirea podețului, rigolei și a canalului de scurgere a apelor pluviale, chiar dacă decizia de modificare nr. 09 a contractului de lucrări a fost aprobată de achizitorul M. D. Regionale și Turismului (f. 41-55).

S-a constatat că ulterior acestei note, inginerul de șantier . Madrid Sucursala București a transmis executantului . SRL și beneficiarului local C. Județean D., un exemplar al modificării nr. 09 la contractul nr. RO2006/_.01.03.01 (lucrări suplimentare de execuție a podețului de la km 5+256), aprobat de către achizitor - MDRT (f. 40).

Din cuprinsul modificării nr. 09 a contractului de lucrări (f. 55) rezultă că s-a avut în vedere notat de constatare (propunere execuție podeț și rigolă) emisă la 15.07.2010 de beneficiarul local, dispoziția de șantier nr. 74 (execuție podeț km 5+256) emisă la 16.07.2010 de proiectantul I. C. SRL și transmiterea analizei prețului și oferte materiale aferente dispoziției de șantier nr. 74 emisă de D. A. 93 la 29.07.2010 și aprobarea dispoziției de șantier nr. 74 emisă de I. la 19.08.2010.

Ca atare, decizia finală în modificarea proiectului de reabilitare drum a fost luată de către achizitorul M.D.R.T., ca urmare a propunerii beneficiarului local și a întocmirii unui proiect și a unei dispoziții de șantier, tot la propunerea beneficiarului (f. 57) .

Din toate aceste înscrisuri rezultă că pârâta . SRL în calitate de executant nu a avut nicun rol decizional în modificarea proiectului, ci doar a pus în executare contractul astfel modificat, construind podețul, rigolele și canalul de scurgere a apelor.

Conform procesului verbal de recepție la terminarea lucrărilor nr._/23.09.2010 (f. 69-71) C. Județean D. a aprobat recepția lucrărilor realizate la "reabilitarea și modernizarea drumului județean DJ 561 C. - Podari - S.".

Lucrările astfel realizate, ca urmare a modificării proiectului de reabilitare drum, au fost transmise la finalizarea lor, în proprietatea pârâtului C. Județean D., întrucât acesta era și beneficiarul local al drumului județean reabilitat, astfel cum rezultă din protocolul din data de 18.04.2012 (f. 286-287).

De altfel, și prin acordul încheiat între MDRT și C. Județean D. (f.176-190) se prevede că beneficiarul local, după eliberarea certificatului de recepție, va fi responsabil pentru îngrijirea, exploatarea și întreținerea lucrărilor aferente și, după încheierea unui protocol în urma eliberării de către inginer a certificatului de bună execuție pentru întreaga lucrare, va deveni proprietarul proiectului de infrastructură realizat. În plus, prin același acord se stabilește la art. 6(2) și art. 6(3) că ministerul va obține aprobarea oficială a beneficiarului local înainte de a-i da inginerului orice aprobare scrisă pentru modificarea sau orice variații în conținutul lucrărilor, se va consulta cu beneficiarul local și va obține decizia scrisă a acestuia cu privire la aceste chestiuni, iar în speță chiar beneficiarul local este cel care a emis nota de constatare având inițiativa modificării proiectului.

Prin urmare, cel care stăpânește fără drept terenul reclamanților prin deținerea în proprietate a drumului județean și a canalului de colectare a apelor pluviale construit pe terenul reclamanților este pârâtul C. Județean D., nu și ceilalți pârâți care au avut doar atribuții fie decizionale, fie de executare a lucrărilor, dar nu sunt cei care stăpânesc terenul reclamanților.

În ceea ce privește susținerile pârâtului C. Județean D. privind utilitatea publică a construirii podețului, instanța amintește că, atâta timp cât nu s-a realizat o trecere a terenului reclamanților în proprietatea publică, prin declararea sa ca fiind de utilitate publică și cu respectarea procedurii exproprierii ce presupune o justă și prealabilă despăgubire, pârâtul nu poate folosi acest argument.

Ceea ce a avut loc este o expropriere în fapt a reclamanților contrară dispozițiilor constituționale ce garantează dreptul de proprietate privată.

Astfel, în cauza, este lipsit de dubii ca reclamanții au suferit o expropriere de fapt, incompatibila cu prevederile constituționale care garantează respectarea dreptului de proprietate, si condițiile în care o persoana poate fi lipsita de acest drept, conținute în art. 44 din legea fundamentala, precum si cu dispozițiile art.1 din Protocolul nr.1 al Convenției europene a drepturilor omului, care consacra dreptul de proprietate în categoria drepturilor fundamentale ale omului.

Jurisprudența instanței europene a subliniat constant ca o privare de un bun nu reprezintă o încălcare a dreptului de proprietate daca aceasta măsura este prevăzuta de lege, este justificata de o cauza de utilitate publica si dublata de o indemnizare corespunzătoare a titularului dreptului, este conforma cu principiile generale ale dreptului internațional, orice limitare trebuind sa fie proporționala cu scopul urmărit.

Noțiunea de privare de proprietate are semnificația unei preluări complete si definitive a unui bun, titularul sau nemaiavând posibilitatea exercitării vreunuia din atributele conferite de acesta, calificarea ca atare a unei masuri luate de autoritățile naționale urmând a se face nu numai în raport de dispozițiile interne în vigoare, ci si ținând cont de efectul real produs de acea măsura, Convenția având ca scop protejarea unor drepturi concrete si efective.

Aceasta interpretare a fost data de Curtea Europeana în cauza Burdov contra Rusiei ( hotărârea din 7 mai 2002), în cauza Sporrong contra Suediei ( hotărârea din 23 septembrie 1982) si în cauza Papamichalopolus contra Greciei ( hotarârea din 24 iunie 1993).

De asemenea, art. 1 din Protocolul nr. 1 presupune, mai întâi si cu precădere, ca o ingerința a autorității publice in exercițiul dreptului la respectarea bunurilor sa fie legala: cea de-a doua teza a primului alineat din acest articol nu autorizează privarea de proprietate decât „in condițiile prevăzute de lege” [Iatridis împotriva Greciei (MC) nr. 31.107/96, § 59, CEDO 1999-II].

De asemenea, principiul legalității implica existenta unor norme de drept intern suficient de accesibile, precise si previzibile (Hentrich impotriva Frantei, Hotararea din 22 septembrie 1994, ., nr. 296-A, § 42, cauza B. contra României).

Pe de alta parte, instanța a observat ca în momentul ocupării suprafeței de teren aparținând reclamanților în vederea realizării canalului pentru scurgerea apelor pluviale, Legea nr. 33/1994 era in vigoare, însă autoritățile au

preferat sa nu urmeze aceasta procedura transparenta si, fără excepție, judiciara, prevăzuta specific in acest sens, acestea preferând să ocupe în mod irevocabil terenul aparținând reclamanților, fără a le plăti în prealabil despăgubiri.

In temeiul acestor considerații, in absenta unui act formal de expropriere, instanța apreciază ca situația reclamanților nu poate fi considerata „previzibila” si corespunzătoare cerinței „principiului securității juridice”, situația in cauza permițând autoritarilor sa tragă foloase din ocuparea terenului in cauza, cu încălcarea regulilor ce guvernează exproprierea (Constituția din 1991 si, in special, Legea nr. 33/1994), fără a pune în prealabil o indemnizație la dispoziția reclamanților.

Prejudiciul creat reclamanților constă tocmai în lipsirea acestora de exercițiul concret al tuturor atributelor dreptului de proprietate, inclusiv cel al folosinței.

Pentru aceste considerente, având în vedere materialul probator administrat în cauză instanța a obligat pârâtul C. Județean D. să lase în deplină proprietate și liniștită posesie terenul în suprafață de 460 mp, parte din terenul de 1900 mp situat în comuna Ț., . P 125, identificat prin raportul de expertiză și schița anexă (f. 351-355) întocmit de expert tehnic judiciar Bara M., prin punctele 5-6-7-8-9-10-11-12-13-14-5.

Asupra celui de-al doilea capăt de cerere, privind desființarea canalului de colectare a apelor pluviale și a lucrărilor aferente drumului județean care determină scurgerea acestor ape prin acest canal pe terenul reclamanților, instanța a obligat pârâtul C. Județean D. să desființeze canalul de evacuare a apelor pluviale construit pe suprafața de 460 mp identificată de expert Bara M., prin punctele 5-6-7-8-9-10-11-12-13-14-5, precum și lucrările aferente drumului județean 561 situate la km 5+256 m care determină scurgerea apelor pluviale prin acest canal de evacuare, respectiv rigole de colectare aflate de o parte și alta a drumului, fosa de decolmatare și curățire și podețul, astfel cum au fost identificate și descrise în raportul de expertiză întocmit de expert tehnic judiciar M. F. (f. 462).

Totodată a obligat pârâtul C. Județean D. să readucă terenul în suprafață de 460 mp la starea inițială conform destinației sale agricole, efectuând lucrările necesare, astfel cum au fost descrise în raportul de expertiză specialitatea agricultură completat întocmit de expert tehnic judiciar P. E. (f. 494).

Stabilind că lucrările ce se găsesc pe terenul reclamanților precum și cele aferente drumului județean aparțin în proprietate pârâtului C. Județean D., instanța apreciază că tot acestui pârât îi revine și obligația de a desființa aceste lucrări și a readuce terenul la starea inițială, pentru a putea fi folosit conform destinației sale agricole, numai în această modalitate putând beneficia reclamanții de o reparare completă a prejudiciului produs prin încălcarea dreptului lor de proprietate.

Instanța a apreciat că nu doar canalul aflat pe terenul reclamanților încalcă dreptul de proprietate al acestora, ci și lucrările aferente drumului județean care determină scurgerea apelor pe terenul acestora, lucrări care, dacă ar fi menținute ar afecta folosința terenului conform destinației sale.

În ceea ce privește susținerea pârâtului C. Județean D. potrivit căreia lucrările aferente drumului județean nu pot fi desființate întrucât drumul este un bun de utilitate publică, instanța a reținut că ceea ce se desființează nu este drumul, ci numai rigolele (șanțurile), fosa de decolmatare și podețul, fără a se afecta drumul, respectiv fără a se ajunge la distrugerea drumului. Modalitatea de desființare a acestor lucrări se realizează prin îndepărtarea sau umplerea șanțurilor și a fosei de decolmatare, prin aducerea terenului reclamanților la nivelul drumului public, fără a mai exista aceste rigole, fosă și podeț care datorită planului înclinat determină scurgerea apelor ce sunt colectate prin rigole și dirijate prin fosa de decolmatare, iar apoi prin podeț către canalul de colectare aflat pe terenul reclamanților.

Prin urmare, nu se intervine asupra unui bun proprietate publică.

În ceea ce privește lucrările necesare pentru readucerea terenului în suprafață de 460 mp la starea inițială conform destinației sale agricole, acestea au fost stabilite și descrise de expert tehnic judiciar P. E. în raportul de expertiză specialitatea agricultură completat (f. 494), ca fiind umplerea cu pământ a suprafeței ocupate de canal. Celelalte lucrări descrise de expert (decopertare, scarificarea solului, aplicarea îngrășămintelor organice, arătura de desfundare) privesc restul terenului pentru care reclamanții nu au formulat vreo cerere de readucere a sa la starea inițială, deși au solicitat ca expertul să stabilească aceste lucrări pentru întreaga suprafață de 1900 mp deținută în proprietate de reclamanți. Or, în lipsa unei cereri a reclamanților, formulată și motivată cum impune art. 112 C.p.c., instanța ce este ținută de principiul disponibilității părților în procesul civil, nu poate acorda mai mult decât s-a cerut. Astfel, punctul doi din cererea de chemare în judecată a fost formulat de reclamanți cu următorul conținut: "să obligați pârâtele să-și ridice construcția realizată nelegal pe terenul nostru și să readucă terenul la starea inițială", fiind evident că reclamanții au solicitat readucerea la starea inițială a terenului pe care se află această construcție, ulterior ridicării sale.

Asupra cererii privind achitarea către reclamanți a contravalorii lipsei de folosință, instanța a reținut că prin cererea de chemare în judecată reclamanții au solicitat obligarea pârâților să le plătească despăgubiri privind lipsa de folosință a terenului din luna iunie 2010 până la momentul restabilirii situației anterioare, precizând ulterior că le solicită până la introducerea acțiunii. Reține instanța că această cerere este accesorie cererii anterioare privind revendicarea terenului în suprafață de aproximativ 700 mp și a desființării canalului aflat pe această suprafață, astfel că, la stabilirea contravalorii prejudiciului suferit de reclamanți va avea în vedere numai suprafața ocupată de canalul de scurgere a apelor pluviale și care este de 460 mp. Considerentele sunt întemeiate tot pe principiul disponibilității ce guvernează procesul civil și care nu permite instanței să acorde mai mult decât reclamanții au cerut prin cererea de chemare în judecată, fiind fără relevanță modalitatea de formulare a obiectivelor la raportul de expertiză.

În cauză, reclamanții au susținut că prin ocuparea terenului prejudiciul produs constă în faptul că nu l-au mai putut cultiva și nu au mai avut posibilitatea de a-și exploata activitatea apicolă, fiind deținătorii a două vagoane de stupi de albine.

Pentru determinarea prejudiciului s-a efectuat o expertiză specialitatea agricultură precum și o expertiză specialitatea apicultură.

Potrivit raportului de expertiză agricultură întocmit de expert P. E., pentru anul agricol 2010-2011 s-a evaluat producția de floarea soarelui, iar pentru anul agricol 2011-2012 producția de grâu, astfel cum au susținut reclamanții că ar fi cultivat în această perioadă. Expertul a indicat mai multe variante în funcție de activitățile agricole pe care le-ar fi întreprins proprietarii, de cheltuielile de producție și valorile producției. Diferența existentă în variantele propuse a avut în vedere faptul că anumiți fermieri particulari nu întreprind în general și lucrări de erbicidare care ar crește costurile de producție, dar în același timp ar determina și o producție agricolă mai mare, expertul ținând cont de faptul că producțiile medii nu mai sunt indicate de Institutul Național de S. începând cu anul 2008, existând doar evidența producțiilor medii realizate la nivel de județ.

Varianta I în care expertul a avut în vedere producțiile medii realizate pe raza administrativ teritorială a comunei Ț., astfel cum rezultă din documentele existente la primărie, precum și valoarea produselor agricole obținute rezultată din prețurile de piață practicate în zonă este apreciată de instanță ca fiind cea corespunzătoare, iar nu varianta III care are în vedere datele statistice FAOSAT cu producțiile medii realizate la nivel de țară. Aceasta deoarece nu se poate ține cont de o valoare medie la nivel național în detrimentul valorii concrete ce se poate obține în zona respectivă în care se află terenul reclamanților, cât timp producția agricolă variază tocmai în funcție de calitățile solului, clima și relieful existent.

Totodată, dintre variantele propuse, instanța a apreciat că nu există niciun temei pentru a considera că reclamanții nu ar fi întreprins și lucrările de erbicidare, menționate în varianta I, având în vedere vârsta și profesia acestora, dar și faptul că în prezent chiar și persoanele care locuiesc la . tocmai din cultivarea terenurilor agricole folosesc erbicide.

Instanța a reținut că în varianta I (f. 411-413) expertul a calculat valoarea producției pentru terenul de 1900 mp, valoare ce urmează a fi recalculată numai pentru suprafața de 460 mp, întrucât reclamanții nu au solicitat lipsa de folosință decât pentru această suprafață și nici nu au dovedit în ce măsură ar fi fost împiedicați să cultive restul terenului.

Dacă producția de floarea soarelui pentru anul 2011 corespunzătoare unei suprafețe de 1900 mp este de 418 kg, rezultă că pentru suprafața de 460 mp producția este de 101,2 kg, valoarea producției de 2,4 lei/kg pentru 460 mp este de 242,88 lei, iar din aceasta se scad cheltuielile de producție ce se reduc corespunzător de la 472 lei cât sunt pentru 1900 mp la 114,2 lei pentru 460 mp. Rezultă astfel un venit de care au fost lipsiți reclamanții, înțeles ca diferență între valoarea producției și cheltuieli, de 128,68 lei.

Producția de grâu aferentă anului 2012, corespunzătoare suprafeței de 460 mp, este de 193,2 kg (fiind de 798 kg pentru suprafața de 1900 mp), valoarea producției de 1,5 lei/kg este de 289,8 lei pentru această suprafață, iar din aceasta se scad cheltuielile făcute pentru obținerea acesteia și care sunt în cuantum de 110,15 lei (fiind de 455 lei pentru suprafața de 1900 mp). Rezultă astfel un beneficiu de care au fost lipsiți reclamanții de 179,65 lei pentru producția de grâu.

Prin urmare, contravaloarea lipsei de folosință constând în veniturile pe care le-a fi realizat reclamanții din valorificarea producției agricole ce ar fi obținut-o de pe suprafața de 460 mp este de 308,33 lei.

În ceea ce privește pretenția reclamaților conform căreia prejudiciul ce le-a fost produs constă și în lipsirea acestora de a obține și valorifica mierea de la albinele aflate în vagoanele ce le aveau amplasate pe terenul în suprafață de 1900 mp, instanța apreciază că este neîntemeiată.

Nimic nu i-a împiedicat pe reclamanți să amplaseze vagoanele cu stupii de albine pe restul terenului, cu atât mai mult cu cât din fotografiile depuse chiar de aceștia (f. 6) se observă clar că restul terenului se află la nivelul drumului public, putând pătrunde direct de pe acesta, cât timp chiar și o mașină de teren a putut să circule direct pe acest teren. Și din fotografiile aflate la filele 424-426 și întocmite de expert se poate observa că nu există niciun impediment pentru a se pătrunde cu vagoanele cu stupi și a se amplasa aceste vagoane către pădure, acolo unde au susținut reclamanții că le poziționau anterior.

Și expertul C. C. în specialitatea apicultură a arătat în raportul întocmit că o parte din terenul de 1900 mp era folosit de reclamanți ca vatră de stupină având două vagoane cu câte 75 de familii de albine fiecare. Chiar dacă expertul a arătat că este foarte greu ca terenul să fie folosit ca vatră de stupină întrucât trecerea de pe o parte pe cealaltă a terenului împărțit în două de canal este greoaie, atunci când cad precipitații, instanța arată că nimic nu ar fi impus trecerea de pe o parte pe alta a terenului prin traversarea canalului, reclamanții putând să își deplaseze vagoanele de pe teren direct în drumul public. De altfel, expertul doar a menționat că ar fi putut fi folosit cu greu, iar nu că ar fi fost imposibil reclamanților să îl folosească, precum și faptul că această greutate ar fi apărut "odată plecat de pe terenul respectiv" și numai atunci când cad precipitații. Ca atare, nimic nu justifică pretenția reclamanților care ar fi putut și să își amplaseze vagoanele pe restul terenului și să le deplaseze de pe teren direct pe drumul public, motiv pentru care instanța nu le acordă și contravaloarea producției de miere, nefiind cu nimic împiedicați în obținerea acesteia prin construirea unui canal pe o suprafață de 460 mp din totalul de 1900 mp.

Prin urmare, a obligat pârâtul C. Județean D. să plătească reclamanților contravaloarea lipsei de folosință a terenului în suprafață de 460 mp, pentru perioada iunie 2010 - mai 2012, în cuantum de 308,33 lei.

Asupra cererii reclamanților privind autorizarea acestora de a desființa canalul de evacuare a apelor pluviale și a readuce terenul în suprafață de 460 mp la starea inițială, pe cheltuiala pârâților, în caz de neexecutare, instanța a respins pentru următoarele considerente.

Cererea subsidiară a reclamanților ca, în caz de refuz din partea pârâților de a demola construcțiile, să fie autorizați a proceda la demolare, pe cheltuiala pârâților, este supusă dispozițiilor art. 580² C.p.c. potrivit cărora dacă debitorul refuză să îndeplinească o obligație de a face cuprinsă într-un titlu executoriu, în termen de 10 zile de la primirea somației, creditorul poate fi autorizat de instanța de executare, prin încheiere irevocabilă, dată cu citarea părților, să o îndeplinească el însuși sau prin alte persoane, pe cheltuiala debitorului.

Rezultă că, pentru autorizarea creditorului, trebuie îndeplinite condițiile privind existența unei obligații de a face cuprinsă într-un titlul executoriu, a unei executări silite începute în temeiul acestui titlu, a emiterii somației de executare în cadrul unui dosar de executare. Or, în speță, titlul executoriu ar fi reprezentat tocmai de hotărârea judecătorească ce urmează a fi pronunțată în prezenta cauză și care, potrivit dispozițiilor 372 C.p.c., nu constituie titlu executoriu. Ca atare, nici condițiile existenței unei executări silite începute, prin formularea cererii de către creditori, încuviințării executării silite de către instanța de executare, urmată de emiterea de către executorul judecătoresc a somației adresate debitorului obligației de a face, precum și existența refuzului debitorului de a executa obligația, nu sunt încă îndeplinite.

În acest moment solicitarea privind autorizarea reclamanților să procedeze, pe cheltuiala pârâților, la desființarea construcțiilor indicate anterior, în caz de refuz de executare din partea pârâților, apare ca prematură. O astfel de cerere se va putea formula numai în cadrul executării silite a prezentei hotărâri, în caz de refuz al debitorului C. Județean D. de a executa de bunăvoie.

Față de toate aceste considerente, instanța a admis în parte acțiunea precizată și modificată formulată de reclamanții Ș. M. și Ș. A. E., S. A. A. și S. M. F., în contradictoriu cu pârâtul C. Județean D. și totodată, va respinge acțiunea precizată și modificată formulată în contradictoriu cu pârâții . SRL și Ministeriul D. Regionale și Turismului, ca neîntemeiată.

Asupra cererii de chemare în garanție formulată de pârâtul C. Județean D., în contradictoriu cu chemații în garanție . SRL P. C. Podari, I. I. SL Madrid Sucursala și ., instanța o va respinge ca neîntemeiată, pentru următoarele considerente.

Potrivit art. 60 C.p.c., partea poate să cheme în garanție o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte, în cazul când ar cădea în pretenții cu o cerere de garanție sau în despăgubiri.

Raporturile existente între cel care formulează o astfel de cerere și chematul în garanție pot avea la bază fie răspunderea contractuală, fie răspunderea delictuală.

Formularea cererii de chemare în garanție pe temeiul răspunderii delictuale presupune existența fie a unei răspunderi solidare pentru fapta proprie a celui care formulează cererea cu cei chemați în garanție, fie a unei răspunderi a titularului cererii pentru fapta altuia, respectiv pentru fapta celor chemați în garanție. Când cel care formulează cererea de chemare în garanței se întemeiază pe existența unor obligații contractuale asumate de chemații în garanței față de acesta, atunci temeiul chemării acestora în judecată îl reprezintă răspunderea contractuală.

În speță, s-a reținut că pârâtul C. Județean D. a chemat în garanție persoane cu care nu are raporturi contractuale, respectiv . SRL, P. C. Podari, I. I. SL Madrid Sucursala și ., acestea fiind persoane care au emis diverse acte pe parcursul derulării lucrării de reabilitare drum, acte analizate de instanță cu ocazia prezentării situației de fapt.

Pârâtul C. Județean D. nu a arătat în ce măsură și în temeiul cărei răspunderi, în situația în care ar cădea în pretenții s-ar putea îndrepta cu o cerere în garanție sau în despăgubiri împotriva acestora, astfel că instanța va analiza dacă există vreunul din temeiurile formulării unei cereri de chemare în garanție din cele prezentate anterior.

Cu privire la existența vreunei obligații contractuale asumate de vreunul din chemații în garanție față de pârât, instanța a reținut din analiza tuturor înscrisurilor depuse de părți că raporturi contractuale au existat între pârâtul C. Județean D. și pârâtul Ministeriul D. Regionale și Turismului, precum și între acesta din urmă și pârâta . SRL, dar și între pârâtul Ministeriul D. Regionale și Turismului și chemații în garanție I. I. SL Madrid Sucursala și ..

Prin urmare, în temeiul răspunderii contractuale, pârâtul C. Județean D. nu ar putea să se îndrepte împotriva chemaților în garanție cu o cerere în despăgubiri sau în garanție.

Din analiza cererii de chemare în garanție, instanța a observat că pârâtul nu a indicat niciun temei de drept material aplicabil cererii sale, doar că a solicitat ca în cazul în care se va stabili vreo obligație în sarcina sa, aceasta să fie ulterior pusă în sarcina chemaților în garanție, de unde deduce instanța că pârâtul nu a urmărit stabilirea unei culpe comune pentru fapta proprie a mai multor persoane și, deci, a unei răspunderi solidare, astfel încât în măsura în care ar fi obligat față de reclamanți, să se poată întoarce cu acțiune în regres în contra celorlalți pentru partea de prejudiciu ce ar reveni fiecăruia din chemații în garanție. Rămâne, deci, situația răspunderii pentru fapta altuia, răspundere care în speță ar putea fi cea reglementată de art. 1000 alin. 3 C.Civ din 1864 (aplicabil ca lege în vigoare la data schimbării proiectului de reabilitare drum și a construirii podețului și canalului, deci a săvârșirii faptei). Or, între pârâtul C. Județean D. și chemații în garanție . SRL, P. C. Podari, I. I. SL Madrid Sucursala și . nu există nici un raport de prepușenie pentru a fi aplicabilă răspunderea comitenților pentru fapta prepușilor în funcție.

Din aceste motive, instanța a apreciat instanța că cei chemați în garanție nu răspund nici delictual și nici contractual față de pârâtul C. Județean D..

Totodată, așa cum s-a arătat la analiza situației de fapt, responsabil de modificarea proiectului, având putere decizională ca urmare a încheierii, în calitate de achizitor, a contractului de lucrări nr. RO2006/_.01.01.03.01 din 20.02.2008, sens în care a fost emisă și modificarea nr. 09, este pârâtul Ministeriul D. Regionale și Turismului, toți ceilalți factori implicați având doar rolul fie de a întocmi proiectul de reabilitare drum, a urmări executarea sa, fie de a-l pune în executare, respectiv a construi drumul.

De altfel, chiar prin art. 6 din acordul privind realizarea lucrării (f. 176-190), s-a stabilit că achizitorul MDRT va încheia contract de lucrări cu constructorul, va acționa în calitate de angajator, va încheia un contract de servicii cu o firmă de consultanță-inginerie, va înștiința constructorul și inginerul referitor la sarcinile și puterile delegate către ADR și beneficiarul local, va asigura respectarea de către constructor și inginer a drepturilor beneficiarului, va obține aprobarea oficială a beneficiarului local înainte de a-i da inginerului orice aprobare scrisă pentru orice modificare sau variației a conținutului lucrărilor. Potrivit art. 8 (14) din același acord, beneficiarul nu va avea nicio autoritate de a amenda sau rezilia contractul de lucrări, de a atribui părți din contract sau orice beneficiu în sau rezultând din acesta. Ca atare, cel care avea raporturi contractuale cu proiectantul, constructorul și inginerul, este conform acordului, Ministerului D. Regionale și Turismului.

Rezultă din acest acord și din aprobarea modificării nr. 09, că răspunderea pentru modificarea proiectului revine beneficiarului local care a avut inițiativa modificării proiectului de reabilitare drum și achizitorului care a aprobat această modificare, deci Consiliului Județean D. și Ministerului D. Regionale și Turismului, iar limita răspunderii fiecăruia ar fi trebuit stabilită în cadrul unei cereri de chemare în garanție a ministerului de către beneficiarul local.

Cu toate acestea, pârâtul C. Județean D. care a încheiat cu pârâtul Ministeriul D. Regionale și Turismului atât acordul privind realizarea lucrării (f. 176-190), cât și protocolul din data de 18.04.2012 (f. 286-287) prin care a dobândit proprietatea lucrărilor de reabilitare a drumului județean, nu a înțeles să formuleze o cerere de chemare în garanție a celui cu care avea raporturi contractuale în sensul arătat anterior.

Pentru toate aceste considerente, instanța a apreciat că cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul C. Județean D. împotriva unor persoane cu care nu are niciun raport contractual sau delictual, este neîntemeiată.

Asupra cererii de chemare în garanție formulată de pârâta . SRL, în contradictoriu cu chematul în garanție Ministeriul D. Regionale și Turismului, instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a chematului în garanție Ministeriul D. Regionale și Turismului, precum și cererea de chemare în garanție, ca rămase fără obiect.

Având în vedere soluția privind cererea de chemare în judecată, de respingere a pretențiilor reclamanților formulate în contradictoriu cu pârâta . SRL, întrucât aceasta nu a căzut în pretenții, cum prevede art. 60 alin. 1 C.p.c., instanța a apreciat că cererea de chemare în garanție pe care a formulat-o rămâne fără obiect.

Față de soluția ce urmează să se pronunțe asupra acțiunii instanța, asupra cererii accesorii privind plata cheltuielilor de judecată, instanța a reținut că reclamanții au efectuat următoarele cheltuieli: onorariu avocat 2500 lei, onorariu expertiză construcții, topografie, agricultură și apicultură 2850 lei și taxă timbru în cuantum de 409 lei. Dintre acestea, instanța apreciază că suma totală de 1000 lei achitată de reclamanți pentru onorariile de expertiză apicultură și agricultură, dispuse pentru stabilirea contravalorii lipsei de folosință, raportat și la limita admiterii acestui capăt de cerere, trebuie redusă la valoarea de 500 lei, diferența fiind în sarcina reclamanților cărora li s-a admis în parte cererea privind lipsa de folosință.

Prin urmare, în temeiul art. 274 alin. 1 C.p.c., instanța a admis în parte cererea reclamanților privind obligarea pârâților la cheltuieli de judecată și va obliga pârâtul C. Județean D. să achite reclamanților cheltuieli de judecată în cuantum de 5259 lei reprezentând onorariu avocat (2500 lei), onorariu expertize (1850 lei) și taxă de timbru (409 lei).

Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții Ș. M., Ș. A. E., S. A. A., S. M. F. și de pârâtul C. Județean D., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.

În apelul formulat de pârâtul C. Județean D. se arată că în mod greșit instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesual pasive a Consiliului Județean D..

Arată că ,, potrivit legii, proprietarul drumului județean, este Județul D., ci nu C. Județean D.. Și chemata în garanție . SRL a arătat că nu poate avea calitate procesuală pasivă C. Județean D..

Potrivit art.1, alin.2/Legea 215/2001 privind administrata publică locală, republicată, cu modificările și completările ulterioare, consiliul județean este o autoritate deliberativă, iar potrivit art. 91, alin. (1) lit. b) „C. județean îndeplinește (....) atribuții privind dezvoltarea economico-socială a județului.

Conform art. 20 alin. (1) „Comunele, orașele, municipiile și județele sunt unități administrativ-teritoriale în care se exercită autonomia locală și în care se organizează și funcționează autorități ale administrației publice locale."

Potrivit art. 21 alin. (1) „Unitățile admmistrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu. Acestea sunt subiecte juridice de drept fiscal, titulare ale codului de înregistrare fiscală și ale conturilor deschise la unitățile teritoriale de trezorerie, precum și la unitățile bancare.

Unitățile administrativ-teritoriale sunt titulare ale drepturilor și obligațiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care aparțin domeniului public și privat în care acestea sunt parte, precum și din raporturile cu alte persoane fizice sau juridice, în condițiile legii. (2) în justiție, unitățile administrativ-teritoriale sunt reprezentate, după caz, de primar sau de președintele consiliului județean."

Potrivit art. 23, alin (1) „Autoritățile administrației publice prin care se realizează autonomia locală în comune, orașe și municipii sunt consiliile locale, comunale, orășenești și municipale, ca autorități deliberative, și primarii, ca autorități executive. Consiliile locale și primarii se aleg în condițiile prevăzute de legea pentru alegerea autorităților administrației publice locale" iar potrivit art. 24 „în fiecare județ se constituie un consiliu județean, ca autoritate a administrației publice locale, pentru coordonarea activității consiliilor comunale, orășenești și municipale, în vederea realizării serviciilor publice de interes județean. C. județean este ales în condițiile legii pentru alegerea autorităților administrației publice locale."

„Stabilind că lucrările ce se găsesc pe terenul reclamanților precum si cele aferente drumului județean aparțin în proprietate pârâtului C. Județean D., instanța apreciază ca tot acestui pârât ii revine si obligația de a desființa aceste lucrări si a readuce terenul la starea inițială, pentru a putea fi folosit conform destinației sale agricole, numai în aceasta modalitate putând beneficia reclamanții de o reparare completa a prejudiciului produs prin încălcarea dreptului lor de proprietate."

Fără temei legal „Apreciază instanța ca nu doar canalul aflat pe terenul reclamanților încalcă dreptul de proprietate al acestora, ci si lucrările aferente drumului județean care determina scurgerea apelor pe terenul acestora, lucrări care, dacă ar fi menținute ar afecta folosința terenului conform destinației sale."

C. Județean nu a susținut numai că drumul este un bun de utilitate publică ci, mai mult, că acesta este proprietatea publică a Județului D., deci și lucrările care fac parte integrantă din drum sunt tot proprietate publică județului D.. Vecinul reclamanților, fiind construite într-o situație de forță majoră, pentru utilitatea comunei Podari, după inundarea gospodăriilor locuitorilor acestei comune, pentru a împiedica astfel de evenimente.

Reținerea instanței că „nu se intervine asupra unui bun proprietate publică" este eronată. Soluția aleasă de instanță, din oficiu, fără consultarea unui specialist în domeniul construcții drumuri și poduri, în sensul că „Modalitatea de desființare a acestor lucrări se realizează prin îndepărtarea sau umplerea șanțurilor și a fosei de decolmatare, prin aducerea terenului reclamanților la nivelul drumului public, fără a mai exista aceste rigole, fosa si podeț (....)""este greșită din punct de vedere tehnic, social și economic, întrucât nu prevede consecințele grave ale unei asemenea soluții.

Dacă instanța nu ar fi acordat o atenție inutilă fotografiilor din dosar și ar fi efectuat o cercetare la fața locului sau o expertiză specialitatea construcții drumuri și poduri, ar fi constatat că un simplu stăvilar ar împiedicat scurgerea apelor pluviale colectate prin lucrările drumului.

Solicită efectuarea unei noi expertize tehnice de specialitate drumuri și poduri care să răspundă, argumentat prin schițe și calcule, ci nu pe simple afirmații, obiectivelor dispuse în faza judecății în fond a cauzei.

Este nelegală și greșită soluția demolării tuturor construcțiilor, fără a deosebi între lucrările realizate pe terenul reclamanților (canalul pereat), care afectează terenul acestora prin scurgerea apelor, și lucrările construite pe-drumul public al Județului D., care sunt proprietatea publică a județului D. și fără ca reclamanții să aibă vreun drept de dispoziție asupra lor, cum reține chiar instanța din concluziile raportului de expertiză M. F..

Pârâtul arată că instanța nu a fost învestită cu vreun capăt de cerere care să izvorască din servitutea scurgerii apelor și apreciem că sentința instanței prin care a admis cererea de demolare a construcțiilor care aparțin drumului PUBLIC, deci proprietății PUBLICE a Județului D. este nelegală.

Așa cum instanța de fond a cenzurat raportul de expertiză agricolă P. E., la fel trebuia să cenzureze raportul de expertiză specialitatea construcții civile Mustața F., din care citează instanța la fila 16 „.... pot fi ridicate"

Pârâtul precizează că a criticat concluziile expertizei specialitatea construcții civile Mustața F., expert necalificat în specialitatea construcții de drumuri și poduri. La obiectivul expertizei care privește „identificarea lucrărilor aferente DJ 561 care ar determina o scurgere a apelor pluviale pe terenul reclamanților", (numărul 3) răspunsul expertului (în sensul că acestea sunt: „ rigolele de colectare a apelor pluviale de o parte și de alta a drumului fosa de decolmatare și curățire și un podeț") este complet eronat, deoarece toate aceste lucrări reprezintă un ansamblu și fac parte integrantă din DJ 561 care este domeniu public. Nu ele determină scurgerea apelor pluviale pe terenul reclamanților.

Potrivit art. 2, alin.3/OG.43/1997 privind regimul juridic al drumurilor, republicată „ (3) Fac parte integrantă din drum: ampriza și zonele de siguranță, podurile, podețele, viaductele, pasajele denivelate, zonele de sub pasajele rutiere, tunelurile, construcțiile de apărare și consolidare, trotuarele, pistele pentru cicliști, locurile de parcare, oprire și staționare, bretelele de acces, indicatoarele de semnalizare rutieră și alte dotări pentru siguranța circulației, spațiile de serviciu sau control, spațiile cuprinse în triunghiul de vizibilitate din intersecții, spațiile cuprinse între autostradă și/sau drum și bretelele de acces, terenurile și plantațiile din zona drumului, mai puțin zonele de protecție. "

Potrivit art. 15/OG.43/1997 republicată: „Ampriza drumului este suprafața de teren ocupată de elementele constructive ale drumului: parte carosabilă, trotuare, piste pentru cicliști, acostamente, șanțuri, rigole, taluzuri, șanțuri de gardă, ziduri de sprijin și alte lucrări de artă. „

Instanța stabilește o stare de fapt contrară realității, bazată pe fotografii și pe concluziile unui raport construcții (civile), în sensul că există o singură fosă de decolmatare când, în realitate, există două, câte una pe fiecare parte a drumului.

Totuși, expertul specialitatea construcții a mai arătat că numai canalul de colectare este amplasat pe terenul reclamanților, dar susține că celelalte elemente ­ rigole de colectare, podetul și fosa de decolmatare si curățire - fac parte integrantă din sistemul de drenare a apelor pluviale creat si care se termina prin canalul colector final de pe terenul reclamanților.

Asupra cererii privind achitarea către reclamanți a contravalorii lipsei de folosința, arătăm că în mod corect instanța a avut în vedere suprafața de 460 m.p.. ocupată de canal (cu nu întreaga suprafață a reclamanților de 1900 m.p) dar a greșit instanța când a omologat varianta I a raportului de expertiză Pârcălăbioru E., (efectuând reducerile proporționale cu suprafața de 460 m.p de la 1900 m.p), care folosește valori ideale; varianta II a (din completarea la raport) ar fi fost cea corectă întrucât folosește date concrete, bazate pe adeverința eliberată de Primăria Ț..

Cu privire la respingerea cererilor de chemare în garanție, în situația admiterii cererilor privind revendicare terenului de sub canalul pereat și cea privind obligarea la demolarea construcțiilor, consideră că judecătoria a greșit procedând în acest fel.

În această situație, apreciem că toți cei chemați în garanție (constructor, proiectant, inginer, primarul comunei Podari) trebuie obligați să acopere prejudiciul de către instanța care îl stabilește, pe temeiul faptului ilicit cauzator de prejudicii

În drept, apelul a fost întemeiat pe disp. art. 296, 298 C.pr.civ.1864.

Solicită admiterea apelului, schimbarea sentinței atacate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată a Consiliului Județean D..

În apelul formulat de reclamanți se arată că instanța a apreciat in mod greșit ca am solicitat despăgubiri pentru lipsa de folosința a terenului doar pentru suprafața de 460 mp ocupată de canalul betonat, de scurgere a apelor pluviale construit de către intimate pe terenul proprietatea acestora, și nu pentru întreaga suprafața de 1.900 mp.

Aprecierea instanței de fond este subiectiva, nu este motivata, nu este susținuta de probatoriul administrat in cauza, iar daca instanța avea neclarități in ceea ce privește obiectul celui de al patrulea capăt de cerere,in baza rolului activ prevăzut de art. 129 din vechiul C., trebuia sa ne solicite precizări/explicații si sa supună aceasta împrejurare unei dezbateri in condiții de contradictorialitate.

Reclamanții arată că obiectul cererii este clar.Mai mult decât atât, daca ar fi apreciat instanța ca solicitarea reclamanților sub acest aspect este susceptibila de mai multe interpretări, avea atât posibilitatea, cât și obligația de a lamuri cadrul procesual sub aspectul obiectului cererii, sens in care trebuia să pună în vedere să formuleze precizări în legătură cu acesta.

Cu ocazia administrării expertizelor tehnice specialitatea agricultura si apicultura, s-au avut in vedere despăgubiri privind lipsa de folosința a întregului teren in suprafața de 1.900 mp si nu doar suprafața de teren de 460 mp ocupata de lucrarea nou construita.

Expertiza tehnica specialitatea agricultura a avut stabilite trei obiective: Sa se determine valoarea producției agricole ce se putea obține de pe terenul "suprafața de 1.900 mp ...Sa stabilească expertul daca terenul poate fi folosit din punct de vedere agricol, adică daca prin lucrările realizate pe teren (inclusiv de excavare) au fost cetate însușirile pedologice ale solului (structura, textura, inversare straturi de sol) si însușirile de fertilitate (îndepărtarea stratului de humus si materiale organice).

In cazul in care răspunsul pct.3 este afirmativ, sa se precizeze lucrările necesare restabilirii situației anterioare si estimarea cuantumului acestor lucrări. "

In privința primului obiectiv al expertizei, arată ca au existat in instanța discuții condiții de contradictorialitate, reprezentantul Consiliului Județean D. solicitând ca expertiza sa aibă in vedere doar suprafața de 460 mp ocupata de canalul betonat si nu întreaga suprafața de 1.900 mp, obiecțiuni la care ne-am opus si care au fost respinse de instanță prin încheierea din data de 15 octombrie 2013, instanța dispunând ca expertul judiciar sa aibă in vedere întreaga suprafața de 1.900 mp.

In ceea ce privește celelalte doua obiective al expertizei tehnice agricole, concluziile expertului judiciar sunt categorice:

Toata suprafața de teren este afectata prin edificarea canalului,depozitare de pământ, beton, moloz, pietriș, dislocarea stratului de sol fertil de apele pluviale, aducerea de materii grosiere de către ape. Actualmente terenul nu poate fi folosit pentru agricultura,necesita lucrări de reabilitare. "

In răspunsul la de-al treilea obiectiv al expertizei,expertul judiciar stabilește lucrările necesare reintroducerii in circuitul agricol al si le evaluează.

Expertul a efectuat fotografii, iar planșele foto sunt depuse la dosarul instanței de fond la filele 424-426. Si din aceste planșe foto, un observator independent si imparțial, poate aprecia in ce măsura terenul care nu a fost ocupat de canalul nou construit (1.900 - 460 = 1.440mp) mai poate fi folosit pentru agricultura.

Prin urmare, cu ocazia administrării expertizei tehnice specialitatea agricultura nu numai ca s-a pus in discuția pârtilor suprafața de teren afectata de lucrări si de a cărei folosința am fost lipsiți, dar este cat se poate de clar ca in timpul cercetării judecătorești s-a discutat doar despre lipsa folosinței suprafeței de teren de 1.900 mp, deci a întregului teren.

Expertiza tehnica specialitatea apicultura s-a raportat de asemenea la suprafața de 1.900 mp. Expertiza a avut stabilite doua obiective in legătura cu aceasta suprafața de teren si la ambele s-a avut in vedere întreaga suprafața de teren:"2. Sa se stabilească daca in condițiile existente reclamanții ar fi putut folosi terenul pentru amplasarea stupinei

3. În caz contrar sa se stabilească costul "închirierii unei suprafețe de teren in aceeași zona si in perioada indicata de reclamanți. "

Expertul a avut in vedere suprafața de 1.900 mp si nimeni nu a ridicat vreo obiecțiune. Obiecțiunile la raportul de expertiza au avut in vedere alte considerente, dar nu mărimea suprafeței de teren. Si acest aspect tine tot de principiul disponibilității si arată limitele in care părțile înțeleg sa aibă loc judecata pricinii.

Având in vedere cele prezentate, consideră ca instanța s-a pronunțat pe altceva decât i s-a cerut si ca nu exista niciun temei și nicio justificare să diminueze antumul despăgubirilor privind lipsa folosinței terenului de la suprafața de 1.900mp la cea de 460 mp.

Prin urmare, in ceea ce privește despăgubirile privind lipsa de folosința a terenului. pentru perioada iulie 2010 - data introducerii acțiunii, reprezentând contravaloarea producției agricole pe care ar fi obținut-o, nu solicitam efectuarea unei expertize tehnice, ci solicitam instanței de apel să acorde despăgubirile rezultate

Din raportul de expertiza tehnica întocmit Ia instanța de fond de expert Pircalabioru E., Varianta I (varianta reținuta si de către instanța de fond), insa pentru întreaga suprafața de teren de 1.900 mp si nu doar pentru suprafața 460 mp, cum în mod greșit pe-a acordat instanța de fond.

În ceea ce privește despăgubirile privind lipsa de folosința a terenului, pentru perioada iulie 2010 - data introducerii acțiunii, reprezentând contravaloarea producției de miere pe care ar fi obținut-o de pe urma celor 150 de familii de albine pe care le deținem, solicitam efectuarea unei noi expertize apicole, întrucât concluziile la care a ajuns expertul sunt contradictorii.

Astfel, la primul obiectiv al. Raportului de expertiza expertul judiciar C. C. afirma că:"cantitatea si valoarea producției de miere ce se obținea prin amplasarea celor 50 familii de albine ... nu a fost influențată de construcția canalului de preluare a apelor pluviale, iar la cel de-al doilea obiectiv al raportului expertul concluzionează ca: "suprafața de teren pe care s-a construit canalul de ape pluviale, ca urmare a împărțirii acestuia in doua bucăți, cu greu poate fi folosita ca vatra de stupina, deoarece odată plecat de pe terenul respectiv (UI), mai ales când cad precipitații, cu greu se pot amplasa cele doua vagoane apicole. De aceea consider ca este necesar stabilirea unei noi vetre de stupina pe alta suprafața de teren."

Contradicția dintre concluziile expertului este mai mult decât evidenta, iar concluziile la care ajunge acesta nu sunt rezultatul unor date si raționamente, ci aprecieri pur subiective, motiv pentru care solicitam efectuarea unei noi expertize tehnice de specialitate. In realitate, nu se mai pot amplasa cele doua vagoane pe suprafața de teren rămasa deoarece amplasarea vagoanelor apicole nu tine de suprafața de teren pe care acestea o ocupa, ci de orientarea acestora (albinele culegătoare "încărcate" cu polen prese la primul vagon întâlnit si mai aduc polenul in stupul lor,...), de faptul ca nu se pate introduce un focar de infecție, cum este canalul nou construit, in mijlocul unei vetre de stupina, ... si mai sunt multe alte motive...

Arată că au formulat obiecțiuni la raportul de expertiza, insa acestea au fost respinse in mod nejustificat de către instanța de fond.

Consideră că în mod nelegal instanța de fond a respins cererea de a fi despăgubiți cu contravaloarea producției de miere pe care ar fi obținut-o de pe urma celor 150 familii de albine.

Atâta timp cat instanța a reținut ca a existat o limitare a prerogativelor dreptului nostru de proprietate, in sensul ca am fi putut folosi terenul doar atunci când nu plouă, consecința firească era sa li se acorde despăgubiri întrucât răspunderea civilă delictuală este angajată de cea mai ușoară formă de culpă dacă sunt îndeplinite și celelalte condiții.

În drept, apelul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 282 și urm. din vechiul C.pr.civ.

Solicită admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței, în sensul acordării de despăgubiri pentru lipsa de folosință a terenului.

Intimatul M. D. Regionale și Administrației Publice (MDRAP) au formulat întâmpinare la apelul formulat de reclamanți, arătând că prin apelul formulat nu a fost criticată ea instanței de fond și în ceea ce privește calitatea procesuală a MDRAP.

Intimatul solicită să constate faptul că sentința civilă nr.4331/25.03.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul_ este definitivă în ceea ce privește soluția pronunțată de instanța de fond privitoare la respingerea ca neîntemeiată a cererii de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu intimat.

Intimatul C. Județean D. a formulat întâmpinare la apelul formulat de reclamanți, arătând că în mod corect prima instanță a avut în vedere numai suprafața de 460 m.p. ocupată de canal, iar nu întreaga suprafață de 1900 m.p., dar a greșit când a omologat varianta I a raportului de expertiză a expertului P. E., care folosește valori ideale; varianta a II-a ar fi fost cea corectă întrucât folosește date concrete, bazate pe adeverința eliberată de primăria Ț.

Reclamanții Ș. M., Ș. A. E., S. A. A. si S. M. F. au formulat întâmpinare la apelul declarat de C. Județean D. împotriva Sentinței civile

Cu privire la excepția lipsei calității procesual pasive a Consiliului Județean D., consideră că în mod corect instanța de fond a respins excepția invocată.

In cererea de apel. apelantul-parat C. Județean D. invoca mai multe articole Legea 215/2001, dar nu arata de ce starea de fapt reținuta nu este corecta si de ce instanța nu ar fi trebuit sa aibă in vedere cele doua acte juridice încheiate între MRDT si C. Județean D. raportat la textele de lege invocate.

Cu privire al doilea capăt de cerere - desființarea canalului de colectare a apelor pluviale și a lucrărilor aferente drumului județean care determina scurgerea apelor pe acest canal

Susținerea apelantului-parat, cum ca lucrările aferente drumului județean nu ar putea fi desființate întrucât fac parte integranta din drum si sunt tot proprietate publica, nu are niciun ei legal. Limitele legale ale dreptului de proprietate ce decurg din raporturile de vecinătate I aceleași indiferent de forma de proprietate.

In primul rând, după cum a reținut si instanța de fond "nu se intervine asupra drumului public", ci asupra unor lucrări auxiliare care nici nu au fost proiectate inițial.

In al doilea rând, lucrările a căror desființare am solicitat-o au fost executate nelegal.

Apelantul-pârât nu a putut prezenta o Autorizație de construire eliberată in condițiile legii. Singura Autorizație de construire emisa este cea cu nr.87/17.08.2007 (fila 32 dosar fond) care avea termen de valabilitate 12 luni si viza proiectul inițial nemodificat.

In al treilea rând, lucrarea realizata este inutilă, după cum rezulta din expertului tehnic specialitatea construcții.

Aprecierea apelantului-pârât C. Județean D. cum că instanța nu ar fi fost investita cu vreun capăt de cerere care sa izvorască din servitutea scurgerii apelor întrucât se poate observa ca reclamanții au indicat ca temei de drept pentru acest capăt de cere dispozițiile art.494 din Codul civil 1865.

Nu poate fi reținuta critica instanței de fond ca nu a efectuat o cercetare la întrucât nu a fost solicitata. Nici in ceea ce privește expertiza tehnica specialitate, drumuri si poduri nu a fost ceruta si consideră ca nici nu este necesara in cauza fi despre desființarea unor lucrări auxiliare drumului.

Problema încălcării dreptului de proprietate este cunoscuta de către factorii de decizie ai Consiliului Județean D. incă din 2010, deoarece reclamanții au încercat o soluționare amiabilă.

Cu privire la capătul de cerere privind contravaloarea lipsei de folosința a terenului, soluția instanței este greșită.

După cum au arătat si in cererea de apel formulata soluția instanței este greșita, întrucât rezulta fără niciun echivoc ca am solicitat despăgubiri pentru lipsa de folosința a întregii suprafețe de teren de 1900 mp. De altfel, si expertizele tehnice specialitatea agricultura si apicultura au avut in vedere suprafața de 1900 mp si nu s-a discutat niciodată despre vreo alta suprafața de teren pe parcursul derulării procesului in prima instanța.

Faptul ca lucrarea realizata, canalul betonat de scurgere a apelor, ocupa o suprafața de 460 mp din cei 1900 mp, nu este un motiv pentru ca lipsa de folosința a terenului sa se raporteze la aceasta suprafața, atâta timp cat si restul suprafeței de teren a devenit improprie culturilor agricole, după cum rezulta din expertiza realizata de d-na P. si după cum se poate observa si din planșele foto atașate raportului.

Reclamanții arată că nu pot fi acord nici cu readucerea la starea inițiala doar a

terenului in suprafața de 460 mp, atâta timp cât au cerut restabilirea situației anterioare -

întreaga suprafața de teren de 1900 mp a fost afectata. Soluția instanței de astuparea canalului

betonat cu pământ vine de nicăieri și în contradicție cu dispoziția de "ridicare a lucrării".

Intimatul C. Județean D. a formulat răspuns la întâmpinarea apelanților- reclamanții Ș. M., Ș. A. E., S. A. A. și S. M.

Cu privire la excepția lipsei calității procesual-pasive a Consiliului Județean D., reclamanții arată că își mențin punctul de vedere și argumentația din motivele de apel, în sensul că numai Județul D. are patrimoniu propriu, potrivit art.21 (alin.1) din Legea 215/2001 privind administrația publică locală, rep.. cu modificări și completări, în timp ce C. Județean D. este, potrivit art. 1, 23, 24 și 91 din aceeași lege, autoritate deliberativă a administrației publice prin care se realizează autonomia locală potrivit, fără a-i fi conferită de lege prerogativa dobândirii unui patrimoniu propriu. Chiar dacă a avut calitatea de simplu beneficiar local în contractul de lucrări RO2006/_.01.01.03.01, C. Județean D. nu putea deveni proprietar al lucrărilor, legea citată nepermițându-i acest lucru (ci Județul D.).

Lucrările a căror demolare s-a dispus, cu excepția canalului pereat, fac parte integrantă din drumul județean DJ 561 - domeniu public al Județului D., potrivit art. 2 și 15 din OG. 43/1997 privind regimul drumurilor, republicată.

Cu privire la contravaloarea lipsei de folosință a terenului reclamanților, în mod corect, la expertiza agricolă, instanța de fond a ținut seama numai de suprafața de 460 m.p. ocupată de canalul pereat; însă am susținut că, în mod greșit, judecătoria a dispus expertului specialitatea apicultură să aibă în vedere întreaga suprafață 1900 m.p, deoarece suprafața terenului pe care este amplasată remorca cu stupi (10 m.p sau 460 m.p. sau 1900 m.p.) nu are relevantă în cauză.

Intimata S.C.D. A. 93 SRl a formulat întâmpinare, arătând că apelanții reclamanți nu critică soluția de respingere a acțiunii formulată de aceștia în contradictoriu cu intimata.

Intimata arată că apelul reclamanților nu o vizează și lasă la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța.

Învederează că între S.C.D. A. 93 SRL ȘI M. D. Lucrărilor Publice și Locuințelor a fost încheiat contractul de lucrări, ce avea ca obiect realizarea de către S.C.D. A. 93 SRL, în calitate de executant a unor lucrări pentru "reabilitarea și modernizarea drumului județean DJ 561, în favoarea achizitorului.

Intimata nu are obligația să efectueze demersuri pentru a identifica cine este proprietarul terenului, acestea fiind obligații ce revin, conform obligațiilor contractuale, achizitorului.

Intimatul C. Județean D. a formulat răspuns la întâmpinarea chematei în garanție . SRL

Arată chemata în garanție că apelanții-reclamanți nu critică soluția de respingere a acțiunii formulată de aceștia în contradictoriu cu . SRL.

Mai arată că hotărârea Judecătoriei C. prin care s-a respins acțiunea față de această societate este legală și temeinică, . SRL executând, cu bună-credință și în conformitate cu clauzele contractuale, lucrările din satul Gura Văii, corn. Podari, și că, „prin dispoziția de șantier (nr.74) din 16.07.2010, proiectantul . a dispus ca societatea noastră să construiască un podeț transversal....și o rigolă de-a lungul drumului lateral pe o lungime de 100 m."

Intimatul arată că în fața primei instanțe chemata în garanție a invocat excepția lipsei calității procesual-pasive a Consiliului Județean D. și a chemat în garanție M. D. Regionale Și Turismului, în calitate de achizitor în contractul de lucrări RO2006/_.01.01.03.01 /28.02.2008, în care subliniază că, potrivit „ art.11.1 din contract, obligația predării amplasamentului revine Achizitorului (MDRT) iar conform art. 11.4 din contract achizitorul este obligat să traseze linia terenului pus la dispoziția executantului."

Chiar dacă a avut calitatea de simplu beneficiar local în contractul de lucrări RO2006/_.01.01.03.01, C. Județean D. nu putea deveni proprietar al lucrărilor, deoarece numai Județul D. are patrimoniu propriu, potrivit art.21 (alin.1) din Legea 215/2001 privind administrația publică locală, rep, cu modificări și completări, în timp ce C. Județean D. este, potrivit art. 1, 23, 24 și 91 din aceeași lege, autoritate deliberativă a administrației publice prin care se realizează autonomia locală, fără a-i fi conferită de lege prerogativa dobândirii unui patrimoniu propriu.

Analizind apelurile din prisma motivelor invocate si a dispozitiilor art 478-480 C. din anul 2010, Tribunalul retine urmatoarele:

F. de continutul cererii asa cum a fost precizata si modificata in raport de cadrul procesual pasiv, de solutia data de instanta de fond, si de partile care au inteles sa formuleze apel si continutul apelului, se constata ca Tribunalul, in apel, este învestit cu solutionarea cererii principale formulata impotriva Consiliului Judetean D., atît sub aspectul calitatii procesuale pasive a Consiliului Judetean cît si a temeinciei solutiei pronuntate.

Cu prioritate, va analiza critica formulata impotriva solutiei data in privinta exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive a Consiliului Judetean D..

Cererea de chemare in judecata are ca obiect o revendicare a unei suprafete de teren, obligatia de a face ( in sensul repunerii terenului in starea anterioara efectuarii constructiilor) si despagubiri pentru lipsa de folosinta, formulata cu prioritate impotriva Consiliului Judetean D..

In fapt, reclamantii au invederat ca pe terenul, proprietatea lor privata, s-au efectuat constructii in consolidarea si amenajarea unui drum judetean. F. de incadrarea drumului la categoria de drum judetean, acestia au inteles sa sa judece in contradictoriu cu C. Judetean D., care in raport de dispozitiile art 22 din OG 43/1997 are calitatea de administrator al drumului judetean si s-a apreciat ca in derularea atributiilor reglementate de art 1 (proiectarea, construirea, modernizarea, reabilitarea, repararea intretinerea si exploatarea) din acelasi act normativ, a incălcat dreptul de proprietate al reclamantilor.

Conform art 7 din OG 43/1997, proprietarul drumului este unitatea administrativ teritoriala Judetul D., dat fiind ca, drumul respectiv este de interes judetean.

In consecinta, fata de cele aratate in drept, in raport de drumul la care s-au efectuat reabilitarile, C. Judetean are calitate de administrator, iar Judetul de proprietar.

In realizarea manoperelor necesare pentru scopul avut in vedere – reabilitarea, s-au incalcat prerogativele dreptului de proprietate privata ale reclamantilor asupra unui teren limitrof drumului.

Tribunalul constata ca cel care are exercitiul prerogativelor dreptului de proprietate publica asupra drumului este Judetul si nu C., cel din urma avind calitatea unui detentor precar, care exercita dreptul de administrare, in manifestarea atributelor dreptului de proprietate in numele Judetului.

O astfel de interpretare rezulta din analiza art 20 si 21 din OG 43/1997, care fac o delimitare foarte clara intre cel ce exercita atributele dreptului de proprietate, si administratorul drumului. Astfel, se reglementeaza ca prerogativele dreptului de proprietate publica a Statului asupra drumurilor de interes national sunt exercitate de catre M. Transporturilor, iar administratorul este Administratia N. a Drumurilor, afla sub autoritatea Ministerului care exercita prerogativele dreptului de proprietate.

In continuare in art 22 se mentioneaza ca administratorul drumurilor judetene este consiliul judetean, fara ca legiuitorul sa mentioneze cui ii apartine exercitarea prerogativelor dreptului de proprietate pentru astfel de drumuri. Ca atare, interpretind per a contrario, si in raport de dispozitiile art 21 care fac delimitare intre administrator si cel ce exercita atributele dreptului de proprietate, se retine ca in cazul drumurilor judetene, exercitarea atributelor dreptului de proprietate apartine Judetului si nu administratorului.

In consecinta, s-a retinut ca in calitatea sa de administrator, C. Judetean este un simplu detentor. Cum animus-ul ramine la proprietar, responsabilitatea asupra erorilor ce privesc extinderea lucrarilor pentru reabilitarea drumului, atit cit nu se dovedeste o culpa in temeiul raspunderii civile delictuale pentru fapta proprie in calitatea sa de administrator, apartine proprietarului terenului care detine animus.

F. de cele aratate, Tribunalul constata ca piritul C. Judetean D. nu are calitate procesuala pasiva in satisfacerea prejudiciului reclamat a fi acoperit.

Cum s-a retinut lipsa calitatii procesuale pasive, se retine ca nu s-au aplicat corect dispozitiile OG 43/1997 si se impune schimbarea in parte a sentinte atacate, in sensul admiterii exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive a Consiliului Judetean D. si respingerii cererii principala fata de acesta ca formulata impotriva unei persoane fara calitate. Cum apelul reclamantilor viza aspcete de temeinicie ale analizarii cererii, in raport de solutia de respingere a cererii ca formulata impotriva unei persoane fara calitate procesuala pasiva, nu se mai impune analiza acestuia si respingerea sa.

In temeiul art 480 C. din anul 2010, Tribunalul urmeaza sa admita apelul Consiliului Judetean D., sa schimbe în parte sentința atacată în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului C. Județean D., respingerii acțiunea formulată de reclamanți împotriva Consiliului Județean D. ca formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă, respingerii cererii reclamanților de obligare a pârâtului C. Județean D. la plata cheltuielilor de judecată, cu menținerea celorlalte dispoziții ale sentinței si va respinge apelul formulat de reclamanti ca neintemeiat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelul formulat de pârâtul C. Județean D., cu sediul în C., ., județul D., împotriva sentinței civile nr. 4331/25.03.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._, în contradictoriu cu reclamanții Ș. M., Ș. A. E., ambii cu domiciliul în C., ., județul D. S. A. A., S. M. F., ambii cu domiciliul în C., .. A23, ., .,

pârâții . SRL, cu sediul în București, .-45, sector 3, M. D. REGIONALE ȘI TURISMULUI, cu sediul în . ., Latura Nord, sector 5, având Cod fiscal_ și chemații în garanție . SRL, cu sediul în București, .. 23C V. Center, .,P. C. PODARI, I. I. SL MADRID SUCURSALA BUCUREȘTI, cu sediul în București, .-72, . Nr. 1, sector 1 și . cu sediul în Ploiești, ., ., ..

Schimbă în parte sentința atacată în sensul că:

Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului C. Județean D..

Respinge acțiunea formulată de reclamanți împotriva Consiliului Județean D. ca formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.

Respinge cererea reclamanților de obligare a pârâtului C. Județean D. la plata cheltuielilor de judecată.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței.

Respinge apelul formulat de reclamanții Ș. M., Ș. A. E., S. A. A., S. M. F. și de pârâtul C. JUDEȚEAN D. împotriva sentinței civile nr. 4331/25.03.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._, în contradictoriu cu pârâtul C. Județean D., cu sediul în C., pârâții . SRL, M. D. REGIONALE ȘI TURISMULUI și chemații în garanție . SRL, P. C. PODARI, I. I. SL MADRID SUCURSALA BUCUREȘTI, ., ca neîntemeiat.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 24 Martie 2015.

Președinte, A. B.		Judecător, R. L. Z.
	Grefier, G. D.

G.D. 24 Martie 2015

← Partaj judiciar. Decizia nr. 207/2015. Tribunalul DOLJ		Pretenţii. Decizia nr. 233/2015. Tribunalul DOLJ →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Pretenţii. Decizia nr. 259/2015. Tribunalul DOLJ Anulare act. Sentința nr. 121/2015. Tribunalul DOLJ Fond funciar. Hotărâre din 16-03-2015, Tribunalul DOLJ Partaj judiciar. Decizia nr. 207/2015. Tribunalul DOLJ Pretenţii. Decizia nr. 233/2015. Tribunalul DOLJ Reziliere contract. Decizia nr. 224/2015. Tribunalul DOLJ Pretenţii. Sentința nr. 124/2015. Tribunalul DOLJ Anulare act. Sentința nr. 1445/2015. Tribunalul DOLJ