Pretenţii. Decizia nr. 784/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 784/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 04-05-2015 în dosarul nr. 7431/215/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
Decizia civilă nr. 784
Ședința publică de la 04 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: D. G. - judecător
Judecător V. P.
Grefier A. B.
Pe rol, se află soluționarea apelului formulat de apelanta-pârâtă B. M., împotriva sentinței civile nr. 9097/24.06.2014, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant N. F., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns avocat B. A., pentru apelanta-pârâtă B. M. și avocat U. P., pentru intimatul-reclamant N. F..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Instanța, din oficiu, în temeiul art. 479 alin. 1 C.pr.civ., invocă excepția inadmisibilității acțiunii.
Avocat B. A., pentru apelanta-pârâtă B. M., solicită instanței admiterea excepției inadmisibilității acțiunii, având în vedere că acțiunea provine dintr-un contract de vânzare-cumpărare, reclamantul având posibilitatea promovării unei alte acțiuni. Cu cheltuieli de judecată pe cale separată.
Avocat U. P., pentru intimatul-reclamant N. F., solicită instanței respingerea excepției inadmisibilității acțiunii, în speță fiind aplicabile dispozițiile art. 581 Cod civil. Cu obligarea pârâtei la cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față;
Prin acțiunea formulată și înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 22.02.2013 sub nr._ reclamantul N. F. a chemat în judecată pe pârâta B. M., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată pârâta să-i achite contravaloarea unei case de locuit, construită în anul 2008 pe terenul proprietatea pârâtei, compusă la parter din hol, living, două camere și baie iar la mansardă două camere, hol și baie, casă construită din cărămidă porotherm și acoperită cu tablă "belle profile"; contravaloarea cheltuielilor pentru autorizația de construcție și certificatul de urbanism în sumă de 400 lei; contravaloarea energiei electrice începând din data de 14.04.2011; suma de 1500 lei suportată de reclamant pentru încheierea contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere autentificat sub nr. 1459/25.07.2008; suma de 700 lei achitată de reclamant pentru dezbaterea succesiunii autorilor pârâtei pentru a puntea încheia contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere autentificat sub nr. 1459/25.07.2008; suma de 3659 euro (16.100 lei) achitată de reclamant către pârâtă până la încheierea contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere autentificat sub nr. 1459/25.07.2008; contravaloarea materialelor de construcție rămase după construcția casei, astfel: 350 lei reprezentând contravaloarea unui număr de 20 țevi metalice achiziționate pentru construirea unui solar și gardul de la stradă, 1.200 lei reprezentând contravaloarea unui număr de 15 paleți de lemn pe care se aflau materialele de construcție (1 palet = 80 lei), 300 lei reprezentând contravaloarea porților metalice de la stradă, 300 lei reprezentând contravaloarea unui TV color și suma de 125 lei contravaloarea unui calorifer electric, bunuri pe care le-a cumpărat reclamantul și au rămas în posesia pârâtei, 300 lei reprezentând contravaloarea unei rabe de 12 tone piatră pentru construcție, 150 lei contravaloarea unei rabe de nisip, 100 lei contravaloarea a 5 saci de ciment și suma de 1000 lei contravaloarea parazăpezilor și a jgheaburilor ce trebuiau montate pe acoperișul casei, materiale de construcție care au rămas în posesia pârâtei iar aceasta le-a dat la fier vechi sau le-a înstrăinat, astfel încât nu mai există. De asemenea, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că, în fapt, la data de 25.07.2008, a încheiat cu pârâta contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere autentificat sub nr. 1459/25.07.2008. Înainte de a perfecta acest act, reclamantul arată că i-a achitat pârâtei suma de 3659 euro și a fost nevoit să achite și contravaloarea dezbaterii succesiunii autorilor pârâtei, precum și cheltuielile cu perfectarea contractului la notar.
Reclamantul a mai arătat că după încheierea contractului a construit cu acordul pârâtei o casă de locuit, porți metalice la gardul de la stradă și a achiziționat și țevi metalice pentru construirea unui solar și a gardului în totalitate la stradă. De asemenea, a cumpărat un TV color și un calorifer electric, bunuri ce au rămas în posesia pârâtei.
Prin sentința civilă nr. 1994/09.02.2011 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._/215/2011 rămasă definitivă și irevocabilă s-a dispus rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere autentificat sub nr. 1459/25.07.2008.
Reclamantul a mai precizat că a continuat să achite energia electrică pentru pârâtă și după ce aceasta l-a acționat în judecată (14.04.2011).
În drept, au fost invocate prevederile art. 1345 și urm. C.civ.
În susținerea acțiunii au fost depuse la dosar, în xerocopie, contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere autentificat sub nr. 1459/25.07.2008, chitanță din 25.07.2008 în cuantum de 392 lei, sentința civilă nr. 1994/09.02.2011 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._/215/2011, încheiere nr._/15.08.2008 a O.C.P.I. D., chitanța nr._/12.05.2010 eliberată de O.C.P.I. D. și chitanța nr._/25.07.2008 eliberată de B.N.P. M. M. D., autorizație de construire nr. 06/09.04.2010, autorizație de construire nr. 16/19.12.2008, certificat de urbanism nr. 31/30.09.2008 eliberat de Primăria Comunei Teasc, certificat de urbanism nr. 10/11.03.2010 eliberat de Primăria Comunei Teasc, chitanțele nr._/05.11.2008, nr._/25.08.2010, nr._/27.01.2011, nr._/16.07.2008, bon fiscal eliberat de B.N.P. D. F. reprezentând contravaloare taxă dezbatere succesiune, calcul materiale de construcție efectuat de S.C. B. PROFILE S.R.L., chitanța nr. 2501/09.09.2010 eliberată de B.N.P. "N. și G.", certificat de urbanism, memoriu general, memoriu tehnic, program de control, deviz general privind cheltuielile necesare realizării "construire locuință P+M", aviz de amplasament nr. 542/05.05.2010 eliberat de S.C. Cez Distribuție S.A., facturi fiscale emise de CEZ Vânzare și chitanțe de plată utilități, facturi fiscale prin care au fost achiziționate materiale de construcție.
Instanța, reținând că pârâta, deși i s-a comunicat că are obligația de a depune întâmpinare, nu a depus la dosar întâmpinare, în temeiul art. 254 Noul Cod de Procedură Civilă, a constatat că pârâta este decăzută din dreptul de a mai propune probe.
La data de 24.09.2013 pârâta a depus la dosar cerere de repunere în termenul de 10 zile pentru formularea întâmpinării potrivit art. 186 Noul Cod Civil, cerere care a fost respinsă de către instanță, prin încheierea de ședință din data de 29.10.2013.
În ședința publică din data de 11.02.2014 pârâta a depus la dosar declarație olografă a sa.
În cauză a fost administrată proba cu interogatoriul pârâtei, proba testimonială, fiind audiați martorii S. M. M. și S. M., la propunerea reclamantului și proba cu expertiză tehnică judiciară specialitatea construcții civile, raportul de expertiză fiind întocmit de către expert P.-M. A. și depus la dosar la data de 28.02.2014.
Împotriva acestui raport de expertiză a formulat obiecțiuni reclamantul, în sensul că expertul nu a cuantificat sportul de valoare adus terenului prin construirea casei, obiecțiune care a fost încuviințată de către instanță pentru ca ulterior, la data de 16.06.2014 reclamantul să depună la dosar cerere prin care a învederat că renunță la capătul de cerere referitor la sportul de valoare adus terenului prin edificarea construcției.
Prin sentința civilă nr. 9097/24.06.2014 pronunțată de Judecătoria C. a fost admisă, în parte, acțiunea precizată formulată de reclamantul N. F., în contradictoriu cu pârâta B. M..
A fost obligată pârâta la plata către reclamant a sumei de 72.954 lei reprezentând contravaloarea casei de locuit P+M edificată de reclamant pe terenul pârâtei situat în ., ., sumei de 400 lei – contravaloarea cheltuielilor ocazionate de eliberarea autorizației de construcție și a certificatului de urbanism, 3.708,30 lei – reprezentând contravaloarea materialelor de construcție rămase în curtea pârâtei.
A fost obligată pârâta la plata către reclamant a sumei de 1800 lei cheltuieli de judecată.
A fost obligată pârâta la plata către stat a sumei de 2.688 lei reprezentând cota de 3/4 din ajutorul public judiciar încuviințat de instanță reclamantului.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
La data de 25.07.2008, reclamantul N. F. a încheiat cu pârâta B. M. contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere autentificat sub nr. 1459/25.07.2008, iar prin sentința civilă nr. 1994/09.02.2011 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._/215/2011 rămasă definitivă și irevocabilă s-a dispus rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere autentificat sub nr. 1459/25.07.2008.
După încheierea contractului, reclamantul a construit cu acordul pârâtei o casă de locuit pe terenul ce făcuse obiectul contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere, după rezilierea acestui contract aceasta casa revenindu-i paratei in calitate de proprietara a terenului întrucât efectele rezoluțiunii contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere sunt in sensul că se procedează la restabilirea situației anterioare, prin reintrarea bunului în patrimoniul fostului proprietar, ca și cum nu ar fi ieșit niciodată din patrimoniul său prin repunerea părților în situația anterioară.
Art.1345 Cciv. prevede ca cel care, în mod neimputabil, s-a îmbogățit fără justă cauză în detrimentul altuia este obligat la restituire, în măsura pierderii patrimoniale suferite de cealaltă persoană, dar fără a fi ținut dincolo de limita propriei sale îmbogățiri.
Cel care s-a îmbogățit este obligat la restituire, în condițiile prevăzute la art. 1639 și următoarele. Pentru obținerea restituirii prestațiilor, se poate formula o cerere in restituire, dar o astfel de cerere este admisibila numai daca cel prejudiciat nu are la dispoziție altă acțiune pentru a obține ce îi este datorat. De regula, îmbogățirea fără just temei este un rezultat al unei alte acțiuni sau inacțiuni si cel prejudiciat își va întemeia acțiunea în principal pe obligațiile pe care nu le-a executat partea care s-a îmbogățit fără justa cauza. Îmbogățirea fără justă cauză dă naștere unui raport obligațional între îmbogățit și însărăcit. Îmbogățitul este debitorul, iar însărăcitul este creditorul obligației de restituire. Restituirea trebuie să se facă, ori de câte ori este posibil, în natură. În toate celelalte cazuri, restituirea se face prin echivalent bănesc. Articolul 1347 alin(2) C.civ., trimite la regulile restituirii prevăzute de art. 1639 C.civ., adică la exact aceleași reguli ca și la restituirea plății nedatorate. Cu toate acestea, din prevederile art. 1347 alin(1). C.civ. și din cele ale art.1245 C.civ se deduc și reguli proprii doar îmbogățirii fără justă cauză.
Regulile cărora le sunt supuse efectele restituirii prestațiilor prevad că obligația de restituire are o dublă limită: îmbogățitul este obligat să restituie însărăcitului doar valoarea îmbogățirii sale, chiar dacă însărăcirea reclamantului este mai mare. Astfel, de exemplu, el nu poate fi ținut să restituie fructele civile. Explicația rezidă din faptul că îmbogățitul este de bună-credință și că din partea lui nu există culpa; însărăcitul are dreptul de a i se restitui doar valoarea însărăcirii sale, chiar dacă foloasele obținute de îmbogățit sunt mai mari. Așadar, obligația îmbogățitului este de a restitui valoarea îmbogățirii sale, doar în limita însărăcirii corelative, îmbogățirea și însărăcirea fiind limite reciproce.
Având în vedere aceste dispoziții legale si reținând din raportul de expertiza efectuat in cauza ca valoarea casei de locuit P+M edificată de reclamant pe terenul pârâtei situat în ., . este de 72.954 lei, instanța a obligat pârâta la plata către reclamant a acestei sume de bani.
Din probele administrate in cauza, respectiv înscrisurile depuse la F. 11-21 a rezultat că reclamantul a achitat și contravaloarea cheltuielilor ocazionate de eliberarea autorizației de construcție și a certificatului de urbanism necesare edificării imobilului, drept pentru care in virtutea aceluiași principiu al îmbogățirii fără justă cauza, instanța a obligat pârâta și la restituirea către reclamant a sumei de 400 lei reprezentând contravaloarea acestor cheltuieli.
Din declarația martorilor S. M. M. și S. M. audiați la propunerea reclamantului a reieșit că în afara materialelor de construcție cumpărate de către reclamant si care au fost înglobate în construcția edificata, au mai rămas în curtea paratei o . materiale de construcții, respectiv ciment, multibat, scândură, tablă, piatră. Expertul desemnat de instanța a procedat la evaluarea acestor bunuri rezultând o valoare de 3.708,30 lei pe care, de asemenea pârâta o datorează reclamantului.
In ceea ce priveste celelalte sume de bani solicitate de reclamant, instanța a reținut că fie reclamantul nu a făcut dovada achitării acestora, respectiv pentru: contravaloarea energiei electrice începând din data de 14.04.2011; suma de 700 lei achitată de reclamant pentru dezbaterea succesiunii autorilor pârâtei pentru a puntea încheia contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere autentificat sub nr. 1459/25.07.2008; suma de 3659 euro (16.100 lei) achitată de reclamant către pârâtă până la încheierea contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere autentificat sub nr. 1459/25.07.2008, fie sumele solicitate nu trebuie restituite de parata in temeiul îmbogățirii fără justa cauza, plata acestor sume căzând in sarcina reclamantului, cum ar fi suma de 1500 lei suportată de reclamant pentru încheierea contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere autentificat sub nr. 1459/25.07.2008. pentru aceste considerente instanța a respins cererea reclamantului de obligare a pârâtei la plata acestor sume de bani.
In temeiul dispozițiilor art. 453 (2) N.C.P.Civ care prevăd ca atunci când cererea a fost admisă numai în parte, judecătorii vor stabili măsura în care fiecare dintre părți poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată si având în vedere ca cererea reclamantului a fost admisă numai în parte, instanța a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 1800 lei cheltuieli de judecată reprezentând ¾ din cheltuielile de judecată suportate de reclamant, cheltuieli ocazionate de onorariul de avocat și onorariul de expert.
Cum art. 18. din OUG 51/2008 prevede ca “ Cheltuielile pentru care partea a beneficiat de scutiri sau reduceri prin încuviințarea ajutorului public judiciar vor fi puse în sarcina celeilalte părți, dacă aceasta a căzut în pretențiile sale. Partea căzută în pretenții va fi obligată la plata către stat a acestor sume”, iar prin încheierea pronunțată la data de 17.09.2013 instanța a încuviințat reclamantului acordarea ajutorului public constând in scutirea de la plata taxei judiciare de timbru in suma de 3585 lei, a obligat pârâta la plata către stat a sumei de 2.688 lei reprezentând cota de 3/4 din ajutorul public judiciar încuviințat de instanță reclamantului.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta B. M., criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală.
Arată că instanța de fond nu a ținut cont de probele solicitate în cauză și astfel nu a avut cum să se apere și așa cum prevede noul cod civil, potrivit art.186, în termen de 10 zile pot formula cerere de repunere în termen a întâmpinării.
Instanța nu trebuia să admită primul capăt de cerere și anume contravaloarea casei de locuit, construită în anul 2008 pe terenul proprietatea pârâtei, identificată de către expertul numit în cauză, situată în comuna Teasc, ., și evaluată la suma de 72.954 lei.
Arată că în anul 2008 între părți s-a încheiat un contract de vânzare cumpărare cu clauză de întreținere autentificat sub nr. 1459 din 25.07.2008 având ca obiect imobilul situat în comuna Teasc, ., județ D., compus în întregime din teren intravilan 1104 mp din acte și 1198 mp din măsurători și Cl casă de locuit, construită din cărămidă acoperită cu țiglă, cu 2 camere.
In anul 2011, în aprilie pârâta din cauza de față a formulat cererea pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună rezoluțiunea contractului de vânzare cumpărare cu clauză de întreținere. Din probele administrate in prezenta cauză s-a demonstrat fără putință de tăgadă faptul că din vina întreținătorului a fost rezoluționat contractul respectiv, inclusiv martorii! propuși de întreținător au declarat în față instanței faptul că acesta timp de un an de zile nu a mai trecut pe la întreținut, că cei care o ajutau pe aceasta era o nepoată, vecinii care îi aduceau o găleată cu apă sau îi cumpărau alimente și medicamentele, tot vecinii îi făceau focul.
In cadrul aceleiași acțiuni de rezolutiune a contractului de vânzare cumpărare cu clauză de întreținere, reclamantul din prezenta cauză, nu a menționat că pe terenul respectiv a fost edificată o nouă casă, că a solicitat autorizații de desființare, de construire, certificate de urbanism, etc. Mai mult, analizând certificatul de urbanism nr.31/30.09.2008 este pentru desființaare locuință și construire locuință, valoarea acestuia fiind de 15 lei. Ulterior, în 19.12.2008 se emite autorizația pentru desființare locuință cu o valoare de_ lei.Ca și la certificatul de urbanism cât și autorizația de desființare au autorizarea desființării pe o cu totul altă adresă și anume, Buchetului, nr. 153 și nu cum ar fi trebuit Bechetuliui, nr.135.
La aproximativ 2 ani de zile s-a elibererat alt certificat de urbanism și automat autorizația de construire pe aceeași adresă, Bechetului, nr. 153. Din autorizația de construire cu nr.745 din 11.03.2010 se poate vedea foarte clar cât ar fi trebuit să fie valoarea imobilului, finisat interior și exterior, suma de_ lei, nu cum a evaluat expertul desemnat în prezenta cauză la suma de_ lei, nu s-a ținut cont de făptui că din demolarea casei vechi s-au folosit cărămizile și orice altceva ce a putut fi recuperat.
Astfel, instanța nu trebuia sa admită capătul de cerere cu privire la plata sumei de 72.954 lei reprezentând contravaloarea casei de locuit întrucât parata din cauza de față a avut o casă de locuit și așa cum rezultă din certificatul de urbanism și din autorizația de desființare valoarea acesteia este de_ lei, mai mult casa construită nu este finisată ci astfel expertul trebuia în primul rând să aibă în vedere acest aspect și să aibă mai multe variante de lotizare.
In ceea ce privește contravaloarea cheltuielilor ocazionate cu eliberarea autorizației de construcție si a certificatului de urbanism in valoare de 400 lei, este o suma mult prea mare întrucât pe una din aceste autorizații este din întâmplare menționată suma de 15 lei. La un calcul făcut, 2 autorizații de desființare, 2 certificate de urbanism, rezultă o suma de 60 lei La dosarul cauzei nu există nici o chitanța pentru dovedirea acestei sume. Considera ca respingându-le repunerea în termen a întimpinării nu și-a putut face apărările corespunzătoare.
In ceea ce privește suma de 3708,30 lei, contravaloarea materialelor de construcție rămase în curtea pârâtei, expertul desemnat în cauză nu a mai găsit nimic din ceea ce se solicita si astfel ar fi o îmbogățire fără just temei, chiar dacă ar fi depuse acele chitanțe de care reclamantul s-a folosit nu se poate distinge ceea ce s-a achiziționat.
In ceea ce privește obligarea pârâtei la plata sumelor de 1800 lei și 2688 lei este nelegală și netemeinic întrucât așa cum a menționat admiterea acțiunii este nelegală și netemeinică și în mod nejustificat a fost obligată aceasta la plata sumei menționată.
Analizând apelul, în raport de motivul de ordine publică privind inadmisibilitatea acțiunii, invocat din oficiu, potrivit disp. art. 479 alin. 1 N.C.P.C., la termenul din data de 04.05.2015, tribunalul constată că acesta este întemeiat.
Astfel, se reține că, prin cererea de chemare în judecată, reclamantul N. F. a solicitat, printre altele, obligarea pârâtei B. M. să-i achite contravaloarea unei case de locuit, construită în anul 2008 pe terenul proprietatea pârâtei, compusă la parter din hol, living, două camere și baie iar la mansardă două camere, hol și baie, casă construită din cărămidă porotherm și acoperită cu tablă "belle profile"; contravaloarea cheltuielilor pentru autorizația de construcție și certificatul de urbanism în sumă de 400 lei.
Reclamantul, la data de 25.07.2008, a încheiat cu pârâta contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere autentificat sub nr. 1459/25.07.2008, prin care a dobândit imobilul situat în comuna Teasc, ., P489, P 489/1, jud. D., compus din teren intravilan în suprafață de 1.104 mp din acte (1.198 mp din măsurători) și casă de locuit, iar după încheierea contractului a construit o altă casă de locuit. Prin sentința civilă nr. 1994/09.02.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._/215/2011 rămasă definitivă și irevocabilă s-a dispus rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere autentificat sub nr. 1459/25.07.2008.
Potrivit prevederilor art. 1345 C.civ., invocate de către reclamant în susținerea acțiunii, cel care, în mod neimputabil, s-a îmbogățit fără justă cauză în detrimentul altuia este obligat la restituire, în măsura pierderii patrimoniale suferite de cealaltă persoană, dar fără a fi ținut dincolo de limita propriei sale îmbogățiri.
Îmbogățirea fără justă cauză este un fapt juridic prin care patrimoniul unei persoane este mărit pe seama patrimoniului unei alte persoane, fără ca pentru aceasta să existe un temei juridic. Din acest fapt juridic se naște obligația pentru cel care își vede mărit patrimoniul său de a restitui, în limita măririi, către cel care și-a diminuat patrimoniul. Acestuia din urmă i se recunoaște posibilitatea intentării unei acțiuni în justiție prin care pretinde restituirea, acțiune ce se numește actio de in rem verso.
Pentru admisibilitatea acestei acțiuni însă trebuie îndeplinite o . condiții, una dintre acestea fiind absența oricărui alt mijloc juridic pentru recuperarea, de către cel care și-a micșorat patrimoniul, a pierderii suferite, acțiunea de restituire întemeiată pe îmbogățirea fără justă cauză având un caracter subsidiar.
În cauză, se constată că raporturile dintre părți sunt supuse regimului juridic al accesiunii imobiliare artificiale, ca efect al rezoluțiunii contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere încheiat între părți, terenul ce a format obiectul acestuia reintrând în mod retroactiv în patrimoniul apelantei-pârâte, aceasta având deci calitatea de proprietar al fondului pe care a fost realizată construcția de către intimatul-reclamant.
Dispozițiile art. 58 din Legea nr. 71/2011 stabilesc că, în toate cazurile în care accesiunea imobiliară artificială presupune exercitarea unui drept de opțiune de către proprietarul imobilului, efectele accesiunii sunt guvernate de legea în vigoare la data începerii lucrării.
Având în vedere aceste prevederi, precum și faptul că în cauză este vorba de o construcție realizată anterior intrării în vigoare a noului Cod civil, dispozițiile aplicabile sunt cele din vechiul Cod civil.
Potrivit art. 492 din acest act normativ, "orice construcție, plantație sau lucru făcut în pământ sau asupra pământului sunt prezumate a fi făcute de către proprietarul acelui pământ, cu cheltuiala sa și că sunt ale lui, până ce se dovedește contră".
Așadar, aceste prevederi legale instituie o dublă prezumție, potrivit căreia orice construcție și plantație făcută pe un fond se prezumă că aparține proprietarului fondului și că a fost edificată pe cheltuiala sa.
Această prezumție nu este însă una absolută, ci poate fi răsturnată prin proba contrarie, astfel că persoana care a construit pe fondul altuia trebuie să dovedească acest lucru, în favoarea celeilalte operând prezumția că este proprietar a tot ce se află pe fondul său.
Dispozițiile art. 493 și 494 reglementează două cazuri de accesiune imobiliară artificială.
Potrivit alin. 1, "dacă construcțiile și plantațiile au fost făcute de o a treia persoană cu materialele ei, proprietarul terenului are dreptul de a le ține pentru dânsul sau de a îndatora pe acea persoană să le ridice".
Dispozițiile art. 494 alin. 3 vechiul c.civ stabilesc: ,,Dacă proprietarul vrea să păstreze pentru dânsul acele plantații și clădiri, el este dator să plătească valoarea materialelor și prețul muncii,fără ca să se ia în considerație sporirea valorii fondului,ocazionată prin facerea unor asemenea plantații și construcții. Cu toate acestea,dacă plantațiile,clădirile și operele au fost făcute de către o a treia persoană de bună credință,proprietarul pământului nu va putea cere ridicarea sus-ziselor plantații,clădiri și lucrări ,dar va avea dreptul,sau să înapoieze valoarea materialelor și prețul muncii,sau să plătească o sumă de bani egală cu aceea a creșterii valorii fondului."
În cauză se reține că, pentru reglementarea raporturilor dintre părți, trebuie determinată atitudinea subiectivă a intimatului-reclamant la momentul edificării construcției, respectiv dacă acesta a fost de bună-credinta sau de rea-credință, iar în raport de acest aspect, devin aplicabile dispozițiile alin. 1 – ce impun exprimarea unei opțiuni din partea proprietarului terenului (apelantei-pârâte) în sensul păstrării sau ridicării construcției de către intimatul-reclamant, respectiv ale alin. 3, teza a II-a, proprietarul terenului, respectiv apelanta-pârâtă, devenind în această situație, prin accesiune, și proprietarul construcției și neputând cere demolarea construcției.
Însă în situația în care devin aplicabile prevederile alin. 3, teza a II-a, și proprietarul terenului invocă accesiunea asupra constructiilor ridicate pe terenul sau, acesta are posibilitatea de a alege între două soluții posibile: să-i plătească constructorului de bună-credință contravaloarea materialelor și prețul muncii sau să-i plătească o sumă de bani ce reprezintă sporul de valoare al terenului, ca urmare a edificării pe acesta a construcției.
Or, intimatul-reclamant și-a întemeiat acțiunea pe prevederile art. art. 1345 din noul Cod civ., dispoziții a căror aplicabilitate însă, așa cum s-a arătat anterior, este subsidiară, caracter care atrage inadmisibilitatea actio de in rem verso, în situația existenței unui alt mijloc juridic de reglementare a raporturilor dintre părți.
În ședința publică din data de 04.05.2015, intimatul-reclamant, prin apărător, a arătat că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 581 din Codul Civil.
Această precizare nu poate fi însă primită în apel pentru următoarele motive:
Noul cod de procedură civilă, prin art. 204, distinge două categorii de cereri: de întregire și de modificare a cererii inițiale. Cererile de întregire au ca obiect completarea lipsurilor din cuprinsul cererii inițiale, pe când, din contră, cererile de modificare sunt acelea prin care reclamantul urmărește să schimbe unul dintre elementele importante ale cererii de chemare în judecată precum: părțile, obiectul cererii sau temeiul juridic al acesteia.
Distincția este importantă, deoarece, potrivit art. 204 alin. 1, reclamantul poate să-și modifice cererea, sub sancțiunea decăderii, numai până la primul termen la care acesta este legal citat, după acest moment, potrivit alin. 3, modificarea cererii de chemare în judecată poate avea loc numai cu acordul expres al tuturor părților.
Modificarea acțiunii însă nu este posibilă în apel, întrucât dispozițiile art. 478 alin. 1 interzic schimbarea cadrului procesual stabilit în fața primei instanțe.
În consecință, tribunalul apreciază că apelul este întemeiat, astfel că, în baza art. 480 N.C.P.C. va fi admis, va fi schimbată sentința apelată în sensul admiterii excepției inadmisibilității, invocate din oficiu și respingerii acțiunii ca inadmisibilă.
Având în vedere prevederile art. 453 alin. 1 și reținând culpa procesuală a acestuia, va obliga intimatul reclamant la plata către apelanta pârâtă a sumei de 171 lei cheltuieli de judecată în apel (taxă de timbru).
În baza art. 18 teza a II-a din O.U.G. nr. 51/2008, va fi obligat intimatul reclamant la plata către stat a sumei de 854,685 lei reprezentând taxă de timbru redusă prin încheierea din 23.03.2015.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de apelanta-pârâtă B. M., CNP_, cu domiciliul în ., ., jud. D., împotriva sentinței civile nr. 9097/24.06.2014, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant N. F., cu domiciliul în ., ., jud. D..
Schimbă sentința apelată în sensul că admite excepția inadmisibilității, invocată din oficiu.
Respinge acțiunea ca inadmisibilă.
Obligă intimatul reclamant la plata către apelanta pârâtă a sumei de 171 lei cheltuieli de judecată în apel (taxă de timbru).
Obligă intimatul reclamant la plata către stat a sumei de 854,685 lei reprezentând taxă de timbru redusă prin încheierea din 23.03.2015.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 04 Mai 2015
Președinte, D. G. | Judecător, V. P. | |
Grefier, A. B. |
Red.jud.D.G.
Tehn.S.V./4 ex., 19.06.2015
Jud.fond-S.M.B.
| ← Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr.... | Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr.... → |
|---|
