Pretenţii. Hotărâre din 23-01-2015, Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 23-01-2015 în dosarul nr. 43240/215/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 116/2015
Ședința publică de la 23 Ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. N.
Judecător V. F.
Grefier C. C. S.
Pe rol judecarea recursului declarat de reclamantul S. C. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ C. în contradictoriu cu pârâtul S. I., împotriva sentinței civile nr. 7442 din 23 mai 2014 pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează:
este primul termen de judecată în apel;
- apelul este declarat și motivat în termen;
- au fost comunicate motivele de apel;
- nu s-a depus întâmpinare;
- se solicită judecarea cauzei în lipsă.
Față de lipsa părților, instanța, în temeiul art. 104 pct. 13 din Regulamentul de Ordine Interioară al instanțelor dispune lăsarea cauzei la a doua strigare.
La a doua strigare a cauzei nu au răspuns părțile.
Instanța, având in vedere ca s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă de către apelantul reclamant, verificând din oficiu competenta constata ca, potrivit art 95 alin 1 pct 2 C., este competenta sa soluționeze cauza, că nu s-au solicitat probe prin cererea de apel și în raport de dispozițiile art. 248 aliniatul 1 Noul Cod procedură civilă invocă excepția prescripție dreptului material la acțiune al reclamantei și reține cauza în pronunțare .
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată la această instanță la data de 18.12.2013, reclamanta S. C. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ C. a chemat în judecată pe pârâtul S. I., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună admiterea acțiunii și obligarea pârâtului la plata sumei de 1338,25 lei reprezentând contravaloarea zilelor de spitalizare ocazionate cu internarea pârâtului .
În motivarea acțiunii, reclamanta arată că în data de 24.04.2010, pârâtul S. I. a fost internată la secția Ortopedie a Spitalului C. Județean de Urgență C., în perioada 24.04.2010 – 29.04.2010, iar contravaloarea zilelor de spitalizare în cuantum de 1338,25 lei nu au fost achitată nici până în prezent, fiind întrunite condițiile generale ale răspunderii civile delictuale prevăzute de art.998 și 999 Cod civil, precum și condițiile prevăzute de art.313 din Legea nr.95/2006, privind reforma în domeniul sănătății .
Mai arată că, având în vedere dispozițiile art.313 din Legea nr. 95/2006, privind reforma în domeniul sănătății, persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale, reprezentând cheltuieli efective ocazionate de asistența medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale.Pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subrogă în toate drepturile și obligațiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate și dobândesc calitatea procesuală a acestora., iar spitalul în calitate de furnizor de servicii medicale are obligația de a recupera prejudiciul ce i-a fost cauzat, de la persoanele care datorează debitul reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată, întrucât pârâtul/a a fost victima unei agresiuni, iar sumele ocazionate de spital cu tratamentul acestuia nu sunt suportate din Fondul național de asigurări de sănătate și are obligația de a le restitui către Casa de Asigurări de Sănătate D..
A precizat că angajarea răspunderii civile a autorului faptei presupune întrunirea cumulativă a următoarelor condiții: existența prejudiciului cauzat Spitalului C. de Urgență C. reprezentat de contravaloarea zilelor de spitalizare; existența unor fapte ilicite prin încălcarea prevederilor art. 184 alin. 1 și 3 C.p., existența raportului de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu (contravaloarea zilelor de spitalizare), precum și existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciul constând în neglijența sau imprudența cu care a acționat .
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art.998, 999 Cod civil, art. 112 Cod procedură civilă și art. 313 din Legea nr. 95/2006.
În dovedirea cererii, în procedura de regularizare, reclamanta S. C. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ C., prin reprezentantul legal, a depus la dosarul cauzei decont de cheltuieli .
Pârâtului S. I. deși i s-a comunicat cererea de chemare în judecată, cu mențiunea ca în termen de 25 de zile de la primirea comunicării, sub sancțiunea decăderii din dreptul de a mai propune probe și de a invoca excepții aveau obligația de a depune întâmpinare la dosar, existând dovada comunicărilor efectuate către pârât, în procedura de regularizare a cererii, pârâtul nu a depus întâmpinare, instanța reținând la acest termen de judecată incidența în cauză a dispozițiilor art.254 alin 4 din Noul Cod de pr. civilă, fiind astfel decăzut din dreptul de a mai propune probe .
Întrucât pârâtul S. I., deși legal citat nu a depus întâmpinare, în conformitate cu dispozițiile menționate mai sus, instanța a fixat prin rezoluție primul termen de judecată, potrivit art.201 alin.4 din Noul Cod procedură civilă, dispunând citarea părților .
Prin sentința civilă nr.7442/23 mai 2014, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, a fost respinsă acțiunea formulată de către reclamanta S. C. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ C. în contradictoriu cu pârâtul S. I., ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a constatat și reținut următoarele:
Astfel, instanța a apreciat că, în perioada 24.04.2010 – 29.04.2010, pârâtul S. I. a fost internată în secția Ortopedie a Spitalului C. Județean de Urgență C., cu diagnostic principal . a unei vertebre lombare, nivel L2, astfel cum rezultă din decontul de cheltuieli aflat la fila 7, iar în perioada internării în vederea asigurării tratamentului medical necesar pârâtului reclamanta a efectuat multiple cheltuieli, respectiv cheltuieli
pentru hrană, medicație, investigații, materiale sanitare, în cuantum de 1338,25 lei, astfel cum rezultă din decontul de cheltuieli .
Prin prezenta acțiune, reclamanta urmărește recuperarea sumelor de bani constând în contravaloarea tratamentului medical prestat pârâtului, invocând existența condițiilor răspunderii civile delictuale și, având în vedere că în urma cheltuielilor efectuate a dobândit calitatea de creditor, este îndreptățit la satisfacerea acestei creanțe .
Totodată, instanța a apreciat că reclamanta S. C. Județean de Urgență C. nu a făcut dovada cu înscrisurile depuse la dosar că pârâtul S. I. a fost victima unui accident de circulație ori a unei agresiuni și nu a făcut demersurile legale pentru a afla cine a fost victima agresiunii, chiar și numai în scopul rezolvări obligaților ce rezultă din acordarea serviciilor medicale.
Mai mult decât atât, instanța a constatat că reclamanta S. C. Județean de Urgență C. nu a făcut dovada că sumele ocazionate de unitățile sanitare cu serviciile medicale acordate pacienților, victime ale agresiunilor sau accidentelor rutiere, trebuie recuperate de spital și restituite către Casa de Asigurări de Sănătate, acestea fiind suportate diferit .
Având în vedere toate considerentele menționate mai sus, instanța a respins acțiunea formulată de către reclamanta S. C. Județean de Urgență C., prin reprezentantul legal, în contradictoriu cu pârâtul S. I., ca neîntemeiată .
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul, solicitând admiterea apelului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În dezvoltarea motivelor de apel, apelantul a arătat că printr-o simplă interpretare gramaticală a dispozițiilor art. 313 alin. 1 Legea 95/2006 rezultă că cel obligat la repararea prejudiciului este persoana care prin fapta proprie a produs o vătămare a sănătății altei persoane, dar printr-o interpretare teleologică se ajunge la concluzia că în acele situații în care din culpa beneficiarului de servicii medicale nu a fost stabilită persoana a cărei faptă proprie a produs o vătămare, cel obligat la repararea prejudiciului este chiar beneficiarul.
Apelantul a mai arătat că a suferit o diminuare a patrimoniului fără să existe o justă cauză, la baza acestei diminuări stând atitudinea pârâtului care nu a înțeles să solicite tragerea la răspundere a celui care l-a vătămat.
Instanța de fond a pronunțat sentința fără a ține seama de faptul că unitatea reclamantă s-a aflat în imposibilitate de a cunoaște făptuitorul/autorul accidentului, pârâtul fiind singura persoană care avea cunoștință de acesta.
Analizând cu prioritate, potrivit dispozițiilor art 248 alin.1 Noul Cod procedură civilă, excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată din oficiu, în sedinta publică de azi, tribunalul reține următoarele:
Acțiunea reclamantului este întemeiată pe dispozițiile art. 998-999 cod civil privind răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie, aplicabile in speța față de data la care au avut loc faptele cauzatoare de prejudicii.
Astfel, reclamantul a solicitat plata contravalorii serviciilor medicale acordate pârâtului apreciind că acestea reprezintă o pagubă pricinuită spitalului prin fapta ilicită a acestuia de a solicita prestarea în favoarea sa a unor servicii medicale, fără a formula plângere penală împotriva agresorului.
Prin urmare, acțiunea reclamantului apelant este o acțiune în răspundere civilă delictuală căreia i se aplică, în ceea ce privește prescripția extinctivă, dispozițiile art.3 alin.1 și art.8 alin.1 din Decretul nr.167/1958, conform cărora termenul de prescripție este de 3 ani și curge de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba cât și pe cel care răspunde de ea.
În acest sens, există și decizia nr. 1/2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație si Justiție într-un recurs in interesul legi prin care, s-a stabilit ca, in interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 5,art. 201 și art. 223 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil și ale art. 6 alin. (4), art. 2.512 și art. 2.513 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, prescripțiile extinctive începute anterior datei de 1 octombrie 2011 (cum este cazul in speta), împlinite ori neîmplinite la aceeași dată, rămân supuse dispozițiilor art. 18 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, republicat, astfel încât atât instanțele de judecată, din oficiu, cât și părțile interesate pot invoca excepția prescripției extinctive, indiferent de stadiul procesual, chiar în litigii începute după 1 octombrie 2011.
În ceea ce privește termenului de prescripție aplicabil și al datei de la care acesta începe să curgă, Tribunalul nu poate reține susținerea reclamantului conform căreia suma pretinsă cu titlu de despăgubire este o creanță bugetară, conform dispozițiilor Codului fiscal, fiind un venit bugetar întrucât aceasta nu rezultă dintr-un raport de drept material fiscal, în sensul art. 21 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, ci dintr-un raport juridic obligațional care izvorăște dintr-o faptă ilicită cauzatoare de prejudicii.
Având în vedere că reclamantul a cunoscut paguba și pe cel care se face vinovat de ea, încă de la data de 03 05. 2010, când a fost emis decontul depus la dosar, instanța reține că de la acest moment a început să curgă termenul de prescripție de 3 ani.
Întrucât reclamantul apelant nu a făcut dovada că ar fi intervenit în speță vreo cauză de suspendare sau întrerupere a termenului de prescripție și nici nu s-a solicitat repunerea în termenul de prescripție extinctivă, instanța constată că acest termen s-a împlinit la data de 03. 05 2013, potrivit art. 181 al 1, pct 3 din Noul Cod de procedură civilă.
Cum acțiunea a fost înregistrată la data de 17. 12. 2013, (plic fila 8 dosar fond) tribunalul constată că la acel moment era prescris dreptul reclamantului la acțiune, motiv pentru care va admite excepția prescripției, invocată din oficiu în apel .
Având in vedere considerentele sus expuse, în temeiul art 480 alin 1 NCpc, tribunalul va respinge apelul .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune
Respinge apelul formulat de reclamantul S. C. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ, cu sediul în C., ., județul D., C. RO19TREZ2915005XXX000154, în contradictoriu cu pârâtul S. I., cu domiciliul în ., .. 83, județul D., CNP_, împotriva sentinței civile nr. 7442 din 23 mai 2014 pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._ .
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 23 Ianuarie 2015.
Președinte, M. N. | Judecător, V. F. | |
Grefier, C. C. S. |
Red.jud.M.N.
28. 01. 2015
Tehn.F.M./4 ex..
Jud.fond.C.C.
| ← Pretenţii. Hotărâre din 23-01-2015, Tribunalul DOLJ | Partaj judiciar. Decizia nr. 10/2015. Tribunalul DOLJ → |
|---|
