Pretenţii. Hotărâre din 30-01-2015, Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 30-01-2015 în dosarul nr. 167/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 167/2015
Ședința publică de la 30 Ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. C. F.
Judecător L. A.
Grefier E. D. C.
Pe rol judecarea apelului formulat de apelanții-pârâți . PRIN PRIMAR, P. C. ȘIMNICU DE SUS, P. C. ȘIMNICU DE SUS împotriva sentinței civile nr. 3676/14.03.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații-reclamanți P. F. G., B. M. I., P. C., având ca obiect pretenții.
Dezbaterile și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică de la 23.01.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la 30.01.2015 când instanța a hotărât:
INSTANȚA
Deliberând asupra apelului dedus judecății, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 3676/2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul_ a fost respinsă excepția lipsei calității procesual pasive a pârâților P. C. Șimnicu de Sus și P. comunei Șimnicu de Sus ca neîntemeiată.
A fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanții P. F. G., B. M. și P. C. în contradictoriu cu pârâții . PRIN PRIMAR P. C. ȘIMNICU DE SUS și P. C. ȘIMNICU DE .
Au fost obligați în solidar pârâții la plata către reclamanți a sumei de_,48 lei reprezentând lipsa de folosință a imobilului compus din teren intravilan în suprafață de 1748 mp și construcție casă de locuit cu P+1E, situat în ., Sat Cornetu, ., Jud. D. pentru perioada 01.01._12.
Au fost obligați solidar pârâții să efectueze lucrările de reparații la imobilul construcție casă de locuit cu P+1E, situat în ., Sat Cornetu, ., Jud. D. așa cum au fost precizate în raportul de expertiză întocmit de expert P. M. I. care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Au fost obligați în solidar pârâții să plătească reclamanților contravaloarea lucrărilor de reparații, în sumă de_,79 lei, la imobilul construcție casă de locuit cu P+1E, situat în ., Sat Cornetu, ., Jud. D. așa cum au fost precizate în raportul de expertiză întocmit de expert P. M. I. care face parte integrantă din prezenta hotărâre, în situația în care pârâții nu vor efectua de bunăvoie lucrările de reparații la imobilul construcție casă de locuit cu P+1E, situat în ., Sat Cornetu, ., Jud. D. așa cum au fost precizate în raportul de expertiză întocmit de expert P. M. I. care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
A fost respins capătul de cerere privind obligarea pârâților la plata daunelor cominatorii în sumă de 100 lei pe zi de întârziere ca sancțiune pentru situația în care pârâții nu vor efectua de bunăvoie lucrările de reparații la imobilul construcție casă de locuit cu P+1E, situat în ., Sat Cornetu, ., Jud. D. așa cum au fost precizate în raportul de expertiză întocmit de expert P. M. I. care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
A fost respinsă acțiunea ca prescrisă pentru perioada 10.01.2003 și până în anul 2010.
A fost admis în parte capătul de cerere privind obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată și au fost obligați în solidar pârâții la plata sumei de 3864,17 lei cheltuieli de judecată către reclamantul P. C. și la plata sumei de 1912,16 lei cheltuieli de judecată către reclamanții P. C., P. F. G. și B. M. I..
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 29.11.2012 reclamanții P. F. G., B. M. și P. C. au solicitat în contradictoriu cu pârâții . prin Primar, P. comunei Șimnicu de Sus și P. comunei Șimnicu de Sus obligarea pârâților la plata lipsei de folosință, evaluate provizoriu la suma de 500 lei, sumă ce urmează a fi precizată în funcție de valoarea rezultată din expertiza tehnică de specialitate pentru folosirea imobilelor teren în suprafață de 1748 m.p. și construcție parter și etaj situată pe acest teren, teren și construcție situate în ., ..
Au solicitat de asemenea obligarea pârâților și la efectuarea lucrărilor de reparații așa cum vor fi precizate de expert, ale imobilului construcție în caz contrar să fie autorizați reclamanții să le efectueze pe cheltuiala pârâților sau plata contravalorii acestor lucrări de reparații, contravaloarea lucrărilor de reparații evaluată provizoriu la suma de 2500 lei, urmând ca suma finală să fie precizată de reclamanți după efectuarea în cauză a unei expertize de specialitate. Solicită obligarea pârâților și la plata sumei de 100 lei zi de întârziere cu titlu de daune cominatorii, pentru fiecare zi de întârziere fie a efectuării lucrărilor de reparații, fie de plată a sumei reprezentând contravaloarea lucrărilor de reparații pentru situația în care pârâții optează pentru plata contravalorii lucrărilor de reparație.
În fapt, motivând acțiunea a arătat că în baza hotărârii judecătorești nr. 438 din data de 10.12.2003 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosar nr. 438/civ/2003 definitivă și irevocabilă, pârâții au fost obligați să le predea imobilele menționate mai sus. Având în vedere că predarea s-a efectuat cu întârziere, reclamanții au fost lipsiți de folosința acestor imobile: teren și construcție. Mai mult, imobilul construcție a fost predat în stare avansată de degradare.
Au invitat pârâții la discuții prealabile, însă nu a u dat curs solicitărilor lor.
Temeiul de drept îl reprezintă art. 555, 1349, 1521, 1522 Noul Cod Civil, art. 998 cod civil vechi și art. 720 prim C.pr.civ.
La data de 05.03.2013 pârâții au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea acțiunii formulate de reclamanți ca fiind neîntemeiată și nelegală, privitor la toate petitele acțiunii.
.
La data de 08.03.2013, reclamanții au depus precizare la acțiune prin care au solicitat lipsa de folosință a imobilelor: teren și construcție așa cum au fost identificate în acțiune începând cu data pronunțării Deciziei definitive și irevocabile 438/10.12.2003 pronunțată de Curtea de Apel C., dosar nr. 3843/civ/2003 și până la restituiri prin protocolul nr.176 din data de 10.01.2013 a imobilelor: Decizia Curții de Apel C. îl obligă să le restituie imobilele încă din data de 10.12.2003, imobilul teren și construcții fiindu-i restituit într-o stare avansată de degradare abia la data de 10.01.2012 conform Protocolului de predare primire încheiat cu primăria.
Prin încheierea de ședință din data de 24.05.2013, instanța de fond a dispus încuviințarea probei cu înscrisuri, probei testimoniale în cadrul căreia să fie audiat martorul G. I., proba cu interogatoriul pârâtei primăria C. Șimnicu de Sus și proba cu două expertize specialitatea evaluări bunuri imobile și construcții cu obiectivele stabilite la acest termen de judecată, probe solicitate de reclamanți și, de asemenea, a încuviințat pârâților proba cu un martor și proba cu interogatoriile reclamanților.
Prin aceeași încheiere instanța a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâți pentru perioada 10.01.2003 și până în anul 2010.
La termenul de judecată din data de 05.07.2013 instanța a dispus luarea interogatoriului reclamantului P. C..
La același termen de judecată din data de 05.07.2013 instanța a dispus revenirea asupra dispoziției de efectuarea a două expertize în prezenta cauză urmând a fi efectuată o singură expertiză de un expert tehnic cu dublă calificare cu obiectivele stabilite la acest termen de judecată și a încuviințat reclamanților privind participarea unui expert asistent la efectuarea expertizei specialitățile construcții civile și evaluări bunuri imobile.
Raportul de expertiză specialitatea construcții civile și evaluare bunuri imobile a fost efectuat de către expert P. M. I. și depus la data de 09.10.2013 asupra căruia pârâții au formulat obiecțiuni ce au fost respinse la termenul de judecată din data de 15.11.2013.
La data de 17.01.2014, reclamanții au depus precizare la acțiune prin care a solicitat obligarea pârâților la plata sumei de 71.064 lei reprezentând contravaloarea lipsei de folosință evaluate de expert pentru folosirea imobilelor teren în suprafață de 1748 m.p. și construcție parter și etaj situate pe acesta, teren și construcție situate în ., ..
La data de 27.02.2014, pârâții au depus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesual pasive a primarului comunei Șimnicu de Sus, deoarece în situația de față nu P. poate sta în judecată ca pârât, nefiind vorba de acte administrative emise de acesta, pentru a putea sta în judecată.
De asemenea invocă lipsa capacității procesual pasive a Primăriei Șimnicu de Sus, deoarece P. este edificiul, construcția, nefiind organismul cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu.
În drept, art. 20,21,62 și 63, 115 din Legea nr. 215/2001 privind administrația publică locală.
Din actele și lucrările dosarului instanța de fond a reținut următoarele:
Prin decizia nr. 438 din data de 10.12.2003 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosar nr. 3843/civ/2003 definitivă și irevocabilă prin respingerea recursului conform deciziei civile nr. 1367/07.02.2006 în dosarul nr._/1/2004 al ÎCCJ, a fost admis apelul declarat de apelanții reclamanți B. M., P. C. și P. G. împotriva sentinței civile nr. 316 din 19.06.2003, pronunțată de Tribunalul D. în contradictoriu cu intimații pârâți P. Șimnicu de Sus, P. C. Șimnicu de Sus, Statul Român prin Ministerul Finanțelor și T. R., s-a schimbat sentința menționată și s-a admis în totalitate acțiunea formulată de reclamanți, s-a anulat dispoziția nr. 79/2002 a Primarului C. Șimnicu de Sus și s-a dispus restituirea în natură a imobilului solicitat, situat în ., compus din teren în suprafață de 1748 mp și construcția de pe teren deținute în prezent de ..
Prin Dispoziția nr. 2 de restituire în natură P. C. Șimnicu de Sus a dispus restituirea în natură a imobilului, compus din parter, 5 camere și hol, și etaj, 2 camere și hol, și terenul în suprafață de 1748 mp situate în ., Sat Cornetu, . Jud. D..
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesual pasive a pârâților P. C. Șimnicu de Sus și P. comunei Șimnicu de Sus instanța de fond a constatat că excepția este neîntemeiată și a respins-o pentru următoarele considerente:
Din cuprinsul deciziei nr. 438 din data de 10.12.2003 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosar nr. 3843/civ/2003 definitivă și irevocabilă prin respingerea recursului conform deciziei civile nr. 1367/07.02.2006 în dosarul nr._/1/2004 al ÎCCJ rezultă că a fost admis apelul declarat de apelanții reclamanți B. M., P. C. și P. G. împotriva sentinței civile nr. 316 din 19.06.2003, pronunțată de Tribunalul D. în contradictoriu cu intimații pârâți P. Șimnicu de Sus, P. C. Șimnicu de Sus, Statul Român prin Ministerul Finanțelor și T. R., s-a schimbat sentința menționată și s-a admis în totalitate acțiunea formulată de reclamanți, s-a anulat dispoziția nr. 79/2002 a Primarului C. Șimnicu de Sus și s-a dispus restituirea în natură a imobilului solicitat, situat în ., compus din teren în suprafață de 1748 mp și construcția de pe teren deținute în prezent de ..
Prin urmare, și pârâții P. Șimnicu de Sus, P. C. Șimnicu de Sus au fost obligați la restituirea în natură a imobilelor menționate mai sus, în consecință aceștia au calitate procesual pasivă în speța de față.
În ceea ce privește fondul cauzei instanța de fond a reținut drept temeiuri de drept aplicabile disp. art. 25 din Legea 10/2001 în forma de la data de 10.01.2012, art. 998-999 din Vechiul Cod Civil ,art. 1073, Art. 1075, Art. 1077 .
Având în vedere că pârâții nu au respectat obligația legală prevăzută de art. 25 alin. 5 din Legea 1/2010 pârâții fiind lipsiți de folosința imobilelor pentru perioada 01.01._12 instanța a admis în parte acțiunea și a obligat în solidar pârâții la plata către reclamanți a sumei de_,48 lei reprezentând lipsa de folosință a imobilului compus din teren intravilan în suprafață de 1748 mp și construcție casă de locuit cu P+1E, situat în ., Sat Cornetu, ., Jud. D. pentru perioada 01.01._12, având în vedere raportul de expertiză întocmit în cauză de expert P. M. I., raport de expertiză pe care instanța îl consideră ca reflectând realitatea, în condițiile în care raportul de expertiză întocmit în cauză de expertul asistent ales de reclamanți D. D. nu își fundamentează în nici un fel concluziile din cuprinsul raportului.
De asemenea din probele administrate în cauză, respectiv declarațiile martorilor P. I. și G. I., rezultă că pârâții, după 2003 când s-a pronunțat deciziei nr. 438 din data de 10.12.2003 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosar nr. 3843/civ/2003 definitivă și irevocabilă prin respingerea recursului conform deciziei civile nr. 1367/07.02.2006 în dosarul nr._/1/2004 al ÎCCJ nu au mai întreținut în nici un fel imobilul construcție, în condițiile în care nu se emisese dispoziția de restituire și nu se întocmise procesul verbal de predare-primire, lucru ce a dus la degradarea acestuia, lucru care s-a constatat și în cuprinsul raportului de expertiză întocmit în cauză de expert P. M. I..
În consecință instanța de fond a obligat în solidar pârâții să efectueze lucrările de reparații la imobilul construcție casă de locuit cu P+1E, situat în ., ., Jud. D. așa cum au fost precizate în raportul de expertiză întocmit de expert P. M. I. care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
A obligat în solidar pârâții să plătească reclamanților contravaloarea lucrărilor de reparații, în sumă de_,79 lei, la imobilul construcție casă de locuit cu P+1E, situat în ., Sat Cornetu, ., Jud. D. așa cum au fost precizate în raportul de expertiză întocmit de expert P. M. I. care face parte integrantă din prezenta hotărâre, în situația în care pârâții nu vor efectua de bunăvoie lucrările de reparații la imobilul construcție casă de locuit cu P+1E, situat în ., Sat Cornetu, ., Jud. D. așa cum au fost precizate în raportul de expertiză întocmit de expert P. M. I. care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
În ceea ce privește capătul de cerere privind obligarea pârâților la plata daunelor cominatorii în sumă de 100 lei pe zi de întârziere ca sancțiune pentru situația în care pârâții nu vor efectua de bunăvoie lucrările de reparații instanța de fond l-a respins pentru următoarele considerente:
În primul rând reclamanți au solicitat admiterea acestui capăt de cerere numai în situația în care pârâții vor fi obligați doar la efectuarea lucrărilor de reparații, ori instanța de fond a obligat pârâții să plătească reclamanților contravaloarea lucrărilor de reparații, în sumă de_,79 lei, la imobilul construcție casă de locuit cu P+1E, situat în ., ., Jud. D. așa cum au fost precizate în raportul de expertiză întocmit de expert P. M. I. care face parte integrantă din prezenta hotărâre, în situația în care pârâții nu vor efectua de bunăvoie lucrările de reparații la imobilul construcție casă de locuit cu P+1E, situat în ., ., Jud. D. așa cum au fost precizate în raportul de expertiză întocmit de expert P. M. I. care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
În al doilea rând potrivit art. 580 indice 3 alin. 5 din C. " pentru neexecutarea obligațiilor de a face sau a nu face nu se pot acorda daune cominatorii".
În ceea ce privește capătul de cerere privind autorizarea reclamanților să efectueze lucrările de reparații pe cheltuiala pârâților instanța de fond a apreciat că acest capăt de cerere se identifică parțial, fiind practic inclus în capătul de cerere privind obligarea pârâților să plătească reclamanților contravaloarea lucrărilor de reparații, în sumă de_,79 lei, la imobilul construcție casă de locuit cu P+1E, situat în ., Sat Cornetu, ., Jud. D. așa cum au fost precizate în raportul de expertiză întocmit de expert P. M. I. care face parte integrantă din prezenta hotărâre, în situația în care pârâții nu vor efectua de bunăvoie lucrările de reparații la imobilul construcție casă de locuit cu P+1E, situat în ., Sat Cornetu, ., Jud. D. așa cum au fost precizate în raportul de expertiză întocmit de expert P. M. I. care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Întrucât, prin încheierea din data de 24.05.2013 instanța a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâți pentru perioada 10.01.2003 și până în anul 2010, instanța a respins acțiunea ca prescrisă pentru perioada 10.01.2003 și până în anul 2010.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, având în vedere dispozițiile art. 276 C., instanța având în vedere că a admis în parte acțiunea, a admis în parte capătul de cerere privind obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată, proporțional cu partea din acțiune care a fost admisă, obligându-i în solidar pârâții la plata sumei de 3864,17 lei cheltuieli de judecată către reclamantul P. C. și la plata sumei de 1912,16 lei cheltuieli de judecată către reclamanții P. C., P. F. G. și B. M. I..
Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâții, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând modificarea acesteia în sensul respingerii acțiunii.
În dezvoltarea motivelor de apel, apelanții au arătata că în mod nelegal au fost respinse excepțiile invocate având în vedere disp. Art. 20,21,62,63,115 și urm Legea 215/2001. nu poate fi primit raționamentul instanței de fond în sensul că P. și primarul au stat în judecată în dosarul 3843/2003 al Curții de Apel C. și al ICCJ, deoarece acel dosar a avut ca obiect anularea dispoziției 79/2002, ori nici P. și nici P. nu sunt instituții de sine stătătoare cu personalitate juridică și patrimoniu propriu în raport cu obiectul cererii de chemare în judecată.
Acțiunea formulată de reclamanți este neîntemeiată, temeiul legal avut în vedere de instanța de fond nu poate avea aplicabilitate în prezenta cauză. În speță, dovada proprietății reclamanților a fost constituită chiar de decizia 438/2003 a Curții de Apel C., nici nu era nevoie ca instituția deținătoare să emită o dispoziție ulterioară de restituire, însă având în vedere faptul că la data de 30.12.2011 reclamanții au solicitat restituirea imobilului, pârâții de bună credință au emis dispoziție și proces verbal de predare primire.
Cei sancționați trebuiau să fie chiar reclamanții care din anul 2003 nu au făcut nimic, practic au abandonat imobilul. Pentru aceștia titlul de proprietate a fost constituit din decizia Curții de Apel, iar reclamanții nu au făcut dovada că pârâții s-au împotrivit ca aceștia să intre în stăpânirea imobilului.
Reclamanții nu au făcut dovada culpei pârâților, în sensul că în ultimii 3 ani s-ar fi opus folosinței. Pârâtul P. a afirmat că și înainte și după anul 2003 au permis ca Romtelecom să folosească imobilul, acest lucru ducând la concluzia că reclamanții au avut folosința imobilului.
Cererea de apel nu a cuprins temeiul de drept.
Intimații au formulat întâmpinare solicitând calificarea căii de atac a fi recurs.
În ședința publică din data de 03.10.2014, pentru considerentele expuse în încheierea de ședință de la acea dată, Tribunalul a calificat calea de atac incidentă în cauză a fi apelul.
Tribunalul a încuviințat pentru părți proba cu înscrisuri, la dosar fiind atașate copii ale următoarelor înscrisuri: Dispoziție de restituire nr. 40/22.09.2004 (f 28), declarație de impunere fiscală din data de 02.02.2012 (f 29), cererea din data de 02.02.2012 adresată intimatei primăria C. Șimnicu de Sus (f 30), Dispoziție de restituire în natură nr. 2/09.01.2012 (f 31-32), protocol de predare primire (f 33-34), decizia civilă nr. 438/2003 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul 3843/civ/2003 (f 35-39), decizia civilă nr. 367/2006 pronunțată de ICCJ în dosarul_/1/2004 (f 40-43), schita cadastrală a imobilului (f 44), actele de stare civilă ale reclamanților (f 45), contract de închiriere nr._/19.10.2004 și actul adițional nr. 1 la acesta(f 50-55), contract de închiriere nr. 2256/02.11.2010 și actele adiționale nr. 1 și 2 la acestea (f 56-63), contract de închiriere nr. 1292/10.09.2013 (f 64-80), înscrisurile ce au stat la baza intabulării dreptului de proprietate al reclamanților asupra imobilului în litigiu în cartea funciară (f 85-94).
Examinând sentința apelată prin prisma motivelor de apel, Tribunalul reține următoarele:
Critica apelanților vizând greșita soluționare a excepților lipsei calității procesual pasive a Primarului și Primăriei Șimnicu de Sus nu poate fi primită.
Astfel, prin decizia civilă nr. 438/2003 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul 3843/civ/2003 s-a dispus restituirea către apelanți a imobilului situat în ., jud D. compus din teren în suprafață de 1748 mp și construcție. Obligația de restituire revenea celor doi pârâți din prezenta cauză. Ca atare, în prezentul litigiu având ca obiect acoperirea prejudiciului suferit de reclamanți constând în contravaloarea lipsei de folosință a imobilului ca urmare a faptei ilicite a pârâților respectiv neîndeplinirea de către aceștia a obligației de predare efectivă a imobilelor, calitatea procesuală pasivă revine celor ce le incumbă obligația de restituire, respectiv P. și P. C. Șimnicu de Sus.
Critica vizând neîndeplinirea condițiilor angajării răspunderii civile delictuale a pârâților este însă întemeiată.
Astfel, analizând coroborat ansamblul materialului probator administrat în cauză, inclusiv înscrisurile administrate în etapa apelului, Tribunalul reține următoarea situație de fapt:
Dreptul apelanților reclamanți la restituirea în natură a imobilului situat în . compus din teren în suprafață de 1748 mp și construcție, în temeiul legii 10/2001, a fost recunoscut cu caracter definitiv prin civilă nr.438/2003 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul 3843/civ/2003, decizie care a fost pusă în executate la data de 22.09.2004, prin emiterea de către P. C. Șimnicu de Sus a Dispoziției nr. 40 (f 28).
În temeiul acestei dispoziții, reclamanții au exercitat folosința asupra imobilului, culegând fructele civile produse de acesta, prin încheierea, succesivă a contractelor de închiriere a imobilului cu .> nr._/19.10.2004 și actul adițional nr. 1 la acesta(f 50-55), nr. 2256/02.11.2010 și actele adiționale nr. 1 și 2 la acestea (f 56-63), nr. 1292/10.09.2013 (f 64-80).
Ca atare, Tribunalul apreciază că în speță nu se poate reține în sarcina pârâților o faptă ilicită constând în împiedicarea reclamanților în a exercita folosința asupra imobilului.
Opțiunea reclamanților de a închiria doar o parte din imobil nu poate determina concluzia că pârâții i-au îngrădit dreptul de folosință asupra restului imobilului.
Apărarea reclamanților potrivit căreia actele legale care fac dovada proprietății asupra imobilelor în discuție au fost emise și comunicate foarte târziu nu poate fi primită.
Astfel, Tribunalul constatăcă unitatea deținătoare și-a îndeplinit obligația de a emite dispoziția de restituire la data de 22.09.2004, înainte ca decizia civilă nr. 438/2003 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul 3843/civ/2003 prin care s-a instituit în sarcina sa obligația de restituire a imobilului să devină irevocabilă (prin decizia civilă nr. 1367/07.02.2006 pronunțată de ICCJ în dosarul_/1/2004-f 40-43).
Totodată, Tribunalul constată că reclamanților le-a fost comunicată dispoziția anterior menționată, având cunoștință de întinderea dreptului recunoscut, cel mai târziu la data de 19.10.2004, când, în baza acesteia, au transmis dreptul de folosință asupra unei părți din imobil, contra unei chirii, către chiriașul . nr._/19.10.2004 (f 50-53).
Neîntemeiată apare a fi și apărarea potrivit căreia reclamanții au fost în imposibilitate de a-și intabula dreptul de proprietate și astfel de a și-l exercita pe deplin, ca urmare a neîndeplinirii de către pârâți a obligației de a încheia un protocol de predare primire a imobilului.
Astfel, disp. Art. 25 alin. 5 legea 10/2001 instituie în favoarea proprietarilor cărora, prin procedurile administrative prevăzute de lege, le-au fost restituite în natură imobilele solicitate, dreptul de a încheia în prezența executorului judecătoresc un proces-verbal de constatare unilaterală a preluării imobilului, în ipoteza în care deținătorii imobilelor nu-și îndeplinesc obligația de a semna protocolul de predare primire.
Consecințele neexercitării acestui drept subiectiv de către reclamanți în calitate de proprietari, constând în neîndeplinirea formalităților de publicitate imobiliară le sunt imputabile în exclusivitate.
Aprecierile instanței de fond potrivit cărora pârâții, în condițiile în care nu se emisese dispoziția de restituire și nu se întocmise procesul verbal de predare-primire sunt debitori ai obligației de întreținere a imobilului construcție, iar ca urmare a neîndeplinirii acesteia, datorează contravaloarea lucrărilor de reparații, sunt contrazise de mijlocele de probă administrate în etapa apelului.
Astfel, în considerentele anterior expuse am arătat că pârâții și-au îndeplinit obligația de a emite dispoziția de restituire la data de 22.09.2004, iar proprietarii aveau dreptul de a prelua unilateral imobilul. Ca atare, ulterior emiterii dispoziției de restituire care face dovada proprietății reclamanților asupra imobilului conf art. 25 alin 4 Legea 10/2001, nu se poate reține în sarcina pârâților o obligația de întreținere a acestuia.
Analizând conținutul contractelor de închiriere încheiate de reclamanți, Tribunalul constată că obligația de întreținere a părții de imobil închiriate revine chiriașului (conf art. 9 din contract). Neîndeplinirea de către acesta a obligației contractuale nu poate fi imputată în vreun fel pârâților din prezenta cauză.
Pentru aceste considerente, în temeiul disp. Art. 296 cpciv, va admite apelul, va schimba în parte sentința apelată în sensul că respinge acțiunea precizată, urmând a menține restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul formulat de apelanții-pârâți . PRIN PRIMAR, P. C. ȘIMNICU DE SUS, P. C. ȘIMNICU DE SUS împotriva sentinței civile nr. 3676/14.03.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații-reclamanți P. F. G., B. M. I., P. C. .
Schimbă în parte sentința atacată în sensul că respinge acțiunea precizată.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 30 Ianuarie 2015.
Președinte, G. C. F. | Judecător, L. A. | |
Grefier, E. D. C. |
Red LA/8 ex/10.03.2015
E.C. 05 Februarie 2015
J fond CN M.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 3791/2015. Tribunalul DOLJ | Constatare nulitate act juridic. Sentința nr. 6307/2015.... → |
|---|
