Uzucapiune. Hotărâre din 02-02-2015, Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 02-02-2015 în dosarul nr. 185/2015
Dosar nr._ -uzucapiune-
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 185/2015
Ședința publică din data de 02 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: V. P.
Judecător: D. G.
Grefier: E. D. C.
Pe rol se află judecarea apelului formulat de apelantul-pârât M. C. PRIN PRIMAR, împotriva sentinței civile nr. 5056/04.04.2014, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți O. M.-C. și O. E.-I. și intimata-reclamantă O. E., având ca obiect uzucapiune.
Dezbaterile și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din data de 26.01.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când, instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 02.02.2015, când instanța a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
La data de 06.03.2013, reclamanta O. E. a chemat in judecata pe pârâtul M. C. prin Primar solicitând ca, prin sentința ce se va pronunța, sa se constate ca a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului in suprafață de 197, 74 mp. situat in C., .( fost Teleajen nr. 12, fost R. nr. 5 bis) si casa de locuit situata in interiorul terenului cu suprafața de 76, 30 mp prin efectul uzucapiunii de 30 de ani.
In motivare, a arătat ca, la data de 07.05.1903, bunicul sau, D. G., a cumpărat de la A. Klatz, printr-un înscris, un teren si o casa situate in C., locația Catunul Lascar C., in mărime de „sase stânjeni de-a latul si 20 stânjeni de-a lungul”, actul fiind autentificat prin procesul-verbal nr. 2205 la Tribunalul Regional D. si transcris sub nr. 1962/07.05.1903.
Ulterior, actul a fost legalizat la 13.06.1967, sub nr._ de către tatăl său, D. I., la notariatul de Stat Regional Oltenia C.. In anul 1935 bunicul sau, D. G., a decedat, lăsând imobilul tatălui reclamantei.
La data de 02.06.1999, a fost întocmit actul de partaj voluntar autentificat sub nr. 1064 dintre reclamanta, sora sa B. G. si D. E., soția tatălui lor, D. I. (aceasta nefiind mama lor naturala). Actul a fost făcut pentru ieșirea din indiviziune, in conformitate cu cotele lor din certificatul de moștenitor nr. 1753/26.09.1984, emis de Notariatul de Stat Județean D., din care a rezultat ca, de pe urma defunctului D. I., a rămas un teren in suprafața de 429 mp. si o casa de locuit dobândita prin moștenire de la D. G.. Din anul 1999 figurează de sine stătător in evidentele fiscale ale Primăriei C. cu o casa de locuit si un teren in suprafața de 197, 74 mp.
A mai arătat ca B. G. si D. E. au înscris proprietatea lor in Cartea Funciara, dar ei personal i s-a refuzat acest lucru deoarece nu este proprietara. Explicația este ca terenul are o suprafața mai mare decât cea din acte din cauza măsurătorilor empirice din acea perioadă. A menționat ca, la data de 14.06.1967, D. I. a dat o declarație legalizata la notar prin care a consimțit la ridicarea construcției pe terenul sau de către reclamanta. A edificat construcția pe cheltuiala ei ca urmare a autorizației de construire nr. 123/26.06.1967 si anume casa de locuit ce face obiectul litigiului, compusa din 4 camere, vestibul, hol, baie, bucătărie si care ocupa 76, 30 mp din teren.
A mai menționat ca a exercitat o posesie asupra terenului de peste 30 de ani si a invocat joncțiunea posesiilor, împreună cu cea a autorilor săi, D. G. si I., fiind întrunite condițiile art. 1859-1960 C.civ, art. 1837, 1847, 1890 C.civ.
Considerentul pentru care a înțeles sa cheme in judecata M. C. este faptul ca niciodată antecesorii săi nu au deținut un act translativ de proprietate, corespunzător cerințelor legislative, ci un înscris sub semnătura privata, astfel ca statul prin reprezentantul legal este persoana care are calitate procesuala pasiva.
In drept, a invocat art. 1050 N.c.p.c., art. 928-930 N.c.p.c., art. 1837-1890 C.civ.
A solicitat ca probe: acte, doi martori si expertiza tehnica topo cadastrala.
A depus in copie certificat de atestare fiscala, documentație cadastrala, act de partaj voluntar autentificat sub nr. 1064/02.06.1999 de BNP Patrau G., încheiere de rectificare nr. 1139/11.06.1999 de BNP P. G., certificat de moștenitor nr. 1753/26.09.1984 emis de Notariatul de Stat Județean D., act de vânzare autentificat sub nr. 2205/07.05.1903 de Tribunalul D., certificat emis de Primăria C., autorizație pentru executare de lucrări nr. 123/26.06.1967 emisa de Sfatul Popular al Orașului C., declarație autentificata sub nr. 5558/14.06,1969 de Notariatul de Stat Regional C., declarație data de O. E., BI, adresa nr._/09.12.2009 emisa de Primăria C., acte de stare civila, certificat de nomenclatura stradala.
Examinând cererea de chemare în judecată, conform dispozițiilor art. 200 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța a constatat că aceasta nu îndeplinește toate cerințele prevăzute la art. art. 194-197 Codul de procedura civila.
Prin rezoluția președintelui completului de judecată din data de 22.05.2013 s-au comunicat reclamantei în scris lipsurile cererii, cu mențiunea că, sub sancțiunea anularii acesteia, conform art. 200 alin. 3 Cod procedură civila, trebuie sa facă, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării, modificările sau completările necesare, după cum urmează: să indice codul unic de înregistrare ori codul de identificare fiscala, numărul de înmatriculare în registrul comerțului sau de înscriere în registrul persoanelor juridice și contul bancar ale pârâtului în măsura în care sunt cunoscute de reclamanta; in cazul reprezentării prin avocat sa indice numele, prenumele acestuia si sediul profesional, valoarea obiectului acțiunii si al precizării de acțiune si modul de calcul prin care s-a ajuns la determinarea acestei valori cu indicarea înscrisurilor corespunzătoare, sa depună împuternicirea avocațiala de redactare a avocatului, copii certificate de reclamanta pentru conformitate cu originalul de pe actele depuse la 26.03.2013.
La data de 11.03.2013, reclamanta a depus o precizare de acțiune prin care a arătat ca solicitat constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin accesiune imobiliara artificiala asupra construcției-casa de locuit, așa cum este descrisa in acțiune.
In drept, a invocat art. 577-579 N.c.c. (fost art. 492-494 si art. 480 C.civ).
A solicitat ca probe: acte, martori si expertiza tehnica.
La 26.03.2013, a mai depus o cerere prin care a indicat numele si adresele martorilor, numele, prenumele si sediul avocatului, valoarea imobilului si modul de calcul.
A mai depus înscrisuri: certificat de atestare fiscala in original, adresa nr._/22.03.2013 emisa de Primăria C. in original, certificat de sarcini nr._/05.03.2013 emis de OCPI D. in original.
La data de 17.04.2013, s-a dispus comunicarea cererilor si a înscrisurilor către pârât in temeiul art. 201 alin 1 N.c.p.c. cu mențiunea ca are obligația de a depune întâmpinare in termen de 25 de zile de la comunicare conf. art. 165 N.c.p.c., sub sancțiunea prevăzuta de art. 208 alin 2 N.c.p.c., dar pârâtul nu a depus întâmpinare.
La data de 22.05.2013, instanța a fixat primul termen de judecata la data de 12.07.2013, dispunând citarea părților in ședința publica.
La termen s-au admis de instanța probele cu înscrisuri, proba testimoniala cu martorii B. T. si Tecu A. si proba cu expertiza tehnica judiciara in specialitatea construcții având ca obiective: identificarea construcției si in specialitatea topografie având ca obiective: identificarea terenului din litigiu, sa se menționeze daca si in ce măsura terenul solicitat de reclamanta figurează în actul de partaj voluntar nr. 1064/1999 si daca exista vreo suprafața excedentara fata de cea atribuita reclamantei prin actul de partaj, in posesia cui este si daca face parte din terenul din litigiu.
Reclamanta a mai depus la dosar, in copie, înscrisuri: declarație autentificată sub nr. 2464/28.08.2013 de BNP S. F. si, in original, si adresa nr._/22.08.2013 emisa de OCPI D.-si in original, acte de identitate, sentința civila nr. 3936/06.03.2009 a Judecătoriei C., documentație cadastrala, încheiere nr._/30.03.2010 a OCPI D., extras din cf_ C., certificat de moștenitor nr. 180/09.12.2009 emis de BNP S. F., declarație autentificata sub nr. 5641/09.12.2009 de BNP S. F., procura, contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1437/19.04.2010 de BNPA Capusan N. si S. I. A., certificate de nomenclatura stradala, anexele 23, 24 după O. G..
S-a administrat proba testimoniala cu martorii B. T. si S. V.,declarațiile fiind consemnate si atașate la dosar.
S-au depus rapoartele de expertiza in specialitatea topografie întocmit de expert M. G. P. si in specialitatea construcții întocmit de expert O. E., la care nu s-au formulat obiecțiuni.
S-a dispus efectuarea unei adrese către expert Muraretu G. P. pentru a ne comunica toate documentele la care s-a referit in raportul de expertiza si menționate in adresa către OCPI depusa de acesta si efectuarea unei adrese către expertul O. E. pentru a ne comunica daca construcția, respectiv casa pe care a identificat-o in raport, este cea la care se refera autorizația de construire de la dosar, depunându-se răspunsurile la 13.11.2013 si respectiv 14.11.2013 si 13.01.2014.
La termenul din 24.01.2014, s-a dispus, in temeiul art. 78 alin. 2 N.c.p.c., introducerea in cauza in calitate de pârâți a numiților O. M. C. si O. E. I., fiind comoștenitori ai reclamantei după defunctul O. G..
Prin sentința civilă nr. 5056/04.04.2014, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, a fost admisă în parte acțiunea precizata formulata de reclamanta O. E. și pe pârâții M. C. prin Primar, O. M. C. și O. E. I., a fost constatat dreptul de proprietate al reclamantei si al autorului O. G. asupra casei de locuit cu parter si pivnița, având fundație din beton, zidărie din cărămida si învelitoare din tabla pe șarpanta de lemn, situata in C., ., jud. D., așa cum a fost identificata in raportul de expertiza tehnica judiciara întocmit in cauza de expert O. E., a fost respins capătul de cerere privind constatarea dreptului de proprietate al reclamantei asupra terenului situat la aceeași adresa și s-a luat act ca reclamanta nu a solicitat cheltuieli de judecata.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Prin actul de vânzare autentificat sub nr. 2205/07.05.1903 de Tribunalul D. si transcris sub nr. 1962/07.05.1903, bunicul reclamantei, D. (P.-fiind prenumele tatălui) G., a dobândit de la numitul A. Klatz un teren si o casa situate in locația Cătunul Lascar C., terenul având „sase stânjeni de-a latul si 20 stânjeni de-a lungul”, așa cum s-a consemnat în înscris.
Numitul D. G. a decedat la 16.01.1935, iar, din adresa nr._/09.12.2009 emisa de Primăria C., a rezultat ca nu exista evidente privind dezbaterea succesiunii acestuia.
Fiul acestuia, D. I., care este tatăl reclamantei, a decedat la 22.01.1984, iar, conform certificatului de moștenitor nr. 1753/26.09.1984 emis de Notariatul de Stat Județean D., rezulta că, in masa succesorala a acestuia, a rămas un imobil compus din teren in suprafața de 429 mp. si o casa de cărămida acoperita cu tabla si carton, fiind dobândit, prin moștenire, de la D. G. si fiind situat in C., ..
Potrivit certificatului de moștenitor, succesorii acestuia sunt D. E. in calitate de soție supraviețuitoare si reclamanta si numita B. G. în calitate de fiice.
La data de 02.06.1999, a fost întocmit actul de partaj voluntar autentificat sub nr. 1064 (rectificat prin încheierea nr. 1139/11.06.1999) prin care moștenitoarele numitului D. I. au efectuat ieșirea din indiviziune asupra terenului din certificatul de moștenitor, înțelegând sa rămână în indiviziune cu privire la casa.
Din cuprinsul actului de partaj, a rezultat ca terenul a fost identificat in memoriul tehnic si planul de încadrare si delimitare întocmit de top. P. E., certificat de autorizare nr. 1192 si avizat de OJCGC D. sub nr. 1258 /01.06.1999-depuse la dosar.
Tot conform actului de partaj voluntar, reclamanta a primit in lot suprafața de teren de 197, 74 mp. individualizata prin vecinătăți.
Conform certificatului de atestare fiscala reclamanta figurează in evidente cu o casa de locuit si un teren intravilan in suprafața de 197, 70 mp. situate in C., ., iar, potrivit certificatului de nomenclatura stradala nr. 834/13.02.2002, adresa actuala a imobilului este C., . (fosta . bis).
Potrivit certificatului nr._/22.08.2013 emis de OCPI D. emis ca urmare a solicitării reclamantei daca s-a întocmit carte funciara si daca s-a atribuit număr cadastral, imobilul nu are număr cadastral, insa, din certificatul de sarcini nr._/05.03.2013 emis de OCPI D., a rezultat ca, cercetându-se registrele de inscripțiuni si transcripțiuni, a rezultat ca nu au fost găsite sarcini pe numele reclamantei pentru imobilul din C. . (fost . bis), insa s-a atribuit număr cadastral pentru acesta_.
Conform declarației autentificate sub nr. 2464/28.08.2013 de BNP S. F., sora reclamantei B. G. A. a menționat ca are cunoștința despre proces si ca suprafața de teren pe care aceasta a obținut-o prin actul de partaj nu a făcut obiectul vreunei neînțelegeri, fiecare dintre moștenitoarele lui D. I. având câte un imobil distinct, dar reclamanta este singura care nu are acte de proprietate.
Terenul a fost identificat in raportul de expertiza întocmit in cauza si s-a concluzionat ca este situat in C. . (fost . bis, fost .) si ca are din măsurători o suprafața de 203 mp, deci cu 5, 26 mp mai mult decât este înscris in actul de partaj voluntar, suprafața excedentara aflându-se in posesia reclamantei si făcând parte din terenul din litigiu.
Aspectul ca terenul din litigiu este același cu cel din actul de partaj voluntar, dar ca exista o suprafața excedentara, a fost menționat si de reclamanta in acțiune, dar si pe parcursul procesului, aceasta motivând ca solicita si constatarea dreptului de proprietate prin uzucapiune asupra lui, deoarece nu îl poate înscrie in cartea funciara, nedovedind aceasta din urma susținere.
F. de cele expuse, instanța a considerat neîntemeiat capătul de cerere privind constatarea dreptului de proprietate asupra terenului, deoarece reclamanta deține deja in patrimoniu acest drept, dobândit, insa, printr-o alta modalitate si anume prin actul de partaj voluntar nr. 1064/1999, iar, in ceea ce privește suprafața excedentara, față de mărimea acesteia de 5, 26 mp, instanța a considerat ca este posibila înscrierea in cartea funciara la cerere de către oficiul competent.
In ceea ce privește construcțiile, acestea au fost identificate in raportul de expertiza de specialitate efectuat in cauza ca fiind casa de locuit cu parter si pivnița, având fundație din beton, zidărie din cărămidă si învelitoare din tabla pe șarpanta de lemn, situata in C., ., jud. D..
Din declarația autentificata sub nr. 5558/14.06.1969 de Notariatul de Stat Regional C. a rezultat ca autorul D. I. a declarat ca, in calitate de proprietar al imobilului compus din suprafața de 300 mp de teren loc de casa, consimte ca fiica sa, O. E. si soțul său, O. G., sa construiască o clădire pe terenul proprietatea sa, conform planului aprobat de serviciul de sistematizare de pe lângă Sfatul Popular C..
Ca urmare conform autorizației pentru executare de lucrări nr. 123/26.06.1967 emisa in baza cererii reclamantei si a soțului acesteia, O. G., s-a autorizat executarea unei construcții pe . bis.
Potrivit răspunsului la adresa instanței, depus de expertul O. E., casa din litigiu a respectat acea autorizație de construire, iar, in raportul de expertiza, s-a concluzionat ca a fost edificata in anul 1967.
Autorul O. G. a decedat la 10.03.2013, iar, conform anexelor 23, 24, moștenitorii acestuia sunt reclamanta, in calitate de soție supraviețuitoare si pârâții, O. M. C. si O. E. I., in calitate de descendenți de gradul I.
Din declarațiile martorilor audiați în cauză, a rezultat, de asemenea, că reclamanta a primit, după ce s-a căsătorit cu O. G., de la tatăl sau, o suprafața de teren de cca 200 mp. din terenul acestuia, pentru a-si construi o casa, iar, după ce a obținut autorizația de construire, in anul 1967, a început edificarea acesteia, casa existând și in prezent. A mai rezultat ca reclamanta a exercitat asupra întregului imobil o posesie continua, neîntrerupta si netulburata de la data dobândirii lui si până in prezent.
Potrivit 492 C.civ. din 1864, proprietarul terenului este prezumat a fi și proprietarul construcțiilor edificate pe acesta, rezultând, deci in raport de starea de fapt expusă, că reclamanta si autorul O. G. au dobândit prin accesiune imobiliară artificială, construind casa in timpul căsătoriei, dreptul de proprietate asupra acesteia pe care au ridicat-o împreuna pe teren.
In ceea ce îl privește pe autorul O. G., instanța a considerat ca dreptul de proprietate este dobândit in patrimoniul acestuia si nu al moștenitorilor săi, deoarece succesiunea sa nu a fost dezbătută (așa cum a menționat reclamanta la termenul din 22.11.2013), astfel incit sa se stabilească aceasta calitate (de moștenitori) pentru succesori.
Fată de considerentele expuse instanța a considerat întemeiată in parte acțiunea precizată urmând a o admite ca atare si a constatat dreptul de proprietate al reclamantei si al autorului O. G. asupra casei de locuit cu parter si pivnița, având fundație din beton, zidărie din cărămida si învelitoare din tabla pe șarpanta de lemn, situata in C., ., jud. D., așa cum a fost identificata in raportul de expertiza tehnica judiciara întocmit in cauza de expert O. E. și a respins capătul de cerere privind constatarea dreptului de proprietate al reclamantei asupra terenului situat la aceeași adresă.
In baza art. 453 alin 1 N.c.p.c., a luat act ca reclamanta nu a solicitat cheltuieli de judecata
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul apelant M. C. prin Primar, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Hotărârea pronunțata a fost data cu încălcarea si aplicarea greșita a legii.
Apelantul a invocat excepția inadmisibilității cererii reclamanților si respingerea pe fond a acțiunii.
Cu privire la construcția ce face obiectul litigiului, instanța de fond trebuia sa analizeze constatarea dreptului de proprietate asupra construcției edificate prin raportare la Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construire ca lege speciala.
Dispozițiile art. 492 din Cod civil, cu privire la constatarea dreptului de proprietate asupra construcțiilor trebuie coroborat cu art. 35 din N.c.p.c., partea care are interes poate sa facă cerere pentru constatarea existentei sau neexistenței unui drept. Cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului pe orice altă cale prevăzută de lege".
Temeiul de drept invocat de reclamant nu poate sa fie luat in considerare fără art. 35 Noul Cod de procedura civila pentru constatarea existentei unui drept, care prevede ca cererea nu poate fi primita daca partea poate cere realizarea dreptului, pe orice alta cale prevăzuta de lege, respectiv eliberarea autorizației de construire, cerere care trebuia sancționată potrivit legii cu respingerea acțiunii.
Instanța trebuia să aibă în vedere norme speciale în materie, Legea nr. 50/1991 prevede edificarea oricărei construcții numai in baza autorizației de construire, care constituie o condiție absoluta si un temei de drept pentru dovedirea proprietății si pentru intabularea in cartea funciara, legiuitorul prevăzând, in dispozițiile art. 10 din Noul Cod Civil, ca legile care deroga de la o dispoziție generala, care restrâng exercițiul unor drepturi civile sau care prevăd sancțiuni civile se aplica numai in cazurile expres si limitativ prevăzute de lege, ceea ce se transpune prin faptul edificării unor construcții doar in baza unei autorizații de construire, care constituie drept de proprietate asupra construcției.
Dreptul de accesiune instituit de vechiul cod civil, care este un drept relativ, nu poate fi valorificat înaintea dreptului in realizare, care este un drept absolut, constituit numai prin emiterea autorizației de construire
Din materialul probatoriu existent la dosarul cauzei, reiese fără putința de tăgada ca reclamanții dovedesc reaua credința in respectarea legii, acesta având, însă, la îndemână instituția intrării in legalitate prevăzuta de Legea nr. 50/1991, ca acțiune in realizarea dreptului, cu prioritate de aplicare ca lege speciala înaintea legii generale, cod civil, care instituie o prezumție relativa de proprietate asupra construcției edificata cu nerespectarea autorizației de construire.
Astfel, modul de dobândire al proprietății asupra construcției in litigiu are originea in lege, potrivit art. 645 vechiul cod civil, respectiv in Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construire, ca temei in realizarea dreptului, cu prioritate fata de constatarea existentei dreptului circumstanțiat de dispozițiile art. 492 cod civil.
Insa, reclamanții au refuzat sa îndeplinească aceasta condiție, dovedind astfel reaua credința in respectarea actelor normative legale, instigând astfel la nerespectarea ordinii sociale impusa prin aceste acte normative.
Dispozițiile Legii nr. 50/1991 au prioritate ca lege speciala in aplicarea constatării dreptului de proprietate asupra unei construcții, in sensul ca edificarea unei construcții se face numai prin emiterea unei autorizații de construire, ce constituie si prezumția dreptului de proprietate asupra unei construcții si nu in temeiul dispozițiilor legii generale, respectiv dispozițiile art. 492 vechiul cod civil.
Sub acest aspect, acțiunea introdusa de reclamanți trebuia respinsa, ca fiind inadmisibila.
Apelantul a considerat că hotărârea instanței de fond a fost dată fără a se analiza în mod judicios conținutul material probator administrat în cauză.
De asemenea, a învederat instanței de control judiciar faptul ca, in prevederile art. 1049 si 1050 Noul cod de procedura civila, se regăsește obligația reclamantului de a anexa cererii de chemare in judecata următoarele documente, sub sancțiunea anularii cererii: certificatul de rol fiscal, atunci când este cazul înscrisul constatator al actului juridic pe care reclamantul si-a întemeiat posesia, atunci când este cazul un certificat eliberat de primăria în a cărei raza teritoriala este situat imobilul, din care sa rezulte ca acesta nu face parte din domeniul public al statului sau al unității administrativ teritoriale, documentația tehnica cadastrala a imobilului, realizată pe cheltuiala celui interesat, de o persoana fizica sau juridica autorizata, potrivit legii, extrasul de carte funciara pentru informare, cu arătarea titularului înscris in cartea funciara ori a înscrierii declarației de renunțare la proprietate, precum și a faptului daca imobilul este sau nu grevat de sarcini, eliberat de biroul teritorial de cadastru si publicitate imobiliara; in cazul in care imobilul nu este înscris in cartea funciara in folosul altei persoane și nici grevat de sarcini, un certificat emis de același birou, care atesta acest fapt, inclusiv faptul ca nu a fost alocat un număr cadastral pentru înscrierea imobilului.
Dispozițiile legale in materia prescripției imobiliare de lunga durata cu privire la construcții nu sunt de ordine publica, nefiind incidente nici daca părțile, prin convenția lor, au stabilit un alt regim juridic sau daca prin dispozițiuni speciale se deroga de la regulile stabilite de codul civil, cum ar fi dispozițiile Legii nr. 50/1991 care prevăd derogarea ca orice construcție se realizează numai cu respectarea autorizației de construire.
Mai mult, cu privire la construcția edificata ce face obiectul litigiului, instanța de fond trebuia sa analizeze constatarea dreptului de proprietate prin raportare la Legea nr. 50/1991 R privind autorizarea executării lucrărilor de construire ca lege speciala, Legea nr. 7/1996 republicata, cu modificările și completările nr. 127/2013.
Apelantul a precizat că, potrivit dispozițiilor art. 36. (1) din Legea nr. 7/1995 republicată, dreptul de proprietate asupra construcțiilor se înscrie in cartea funciara in baza autorizației de construire și a procesului-verbal de recepție la terminarea lucrărilor semnat de reprezentantul autorității locale sau a unui certificat eliberat de autoritatea locala pe raza căreia este edificata construcția, precum si a unei documentații cadastrale.
Astfel, dispozițiile art. 36 alin. (3) din același act normativ stipulează ca dreptul de proprietate asupra construcțiilor se poate înscrie în cartea funciara si pe stadii de execuție, in baza certificatului de atestare a stadiului realizării construcției, eliberat de primarul unității administrativ-teritoriale si procesului-verbal de constatare privind stadiul realizării construcției.
Dreptul de proprietate si celelalte drepturi reale asupra unui imobil se vor înscrie în cartea funciara pe baza înscrisului autentic notarial sau a certificatului de moștenitor, încheiate de un notar public in funcție in România, a hotărârii judecătorești ramase definitiva si irevocabila sau pe baza unui act emis de autoritățile administrative, in cazurile in care legea prevede aceasta, prin care s-au constituit ori transmis in mod valabil, în speța sunt incidente dispozițiile art. 36 (2) din Legea nr. 7/1996 republicata, cu modificările si completările aduse de Legea nr. 127/2013 "Construcțiile realizate înainte de 1 august 2001, care este data intrării in vigoare a Legii nr. 453/2001 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1991-privind autorizarea executorii lucrărilor de construcții si unele masuri pentru realizarea locuințelor, se intabulează în lipsa autorizației de construire, in baza certificatului de atestare fiscala prin care se ateste achitarea tuturor obligațiilor fiscale de plata datorate autorității administrației publice locale in a cărei raza se afla situata construcția, precum si a documentației cadastrale."
Din interpretarea textelor de lege mai sus menționate, a reieșit faptul că înscrierea unei construcții se face ca regulă pe baza autorizației de construire si a procesului verbal de recepție la terminarea lucrărilor, iar, prin excepție, înscrierea se poate face pe baza certificatului de atestare a edificării/extinderii construcției prin care se atesta faptul ca proprietarul a edificat construcțiile.
Actele normative invocate au prioritate ca lege speciala in aplicarea constatării dreptului de proprietate asupra unei construcții, in sensul ca edificarea unei construcții se face prin emiterea unei autorizații de construire, ori, eliberarea certificatului de atestare a edificării/extinderii construcției prin care se atesta faptul ca proprietarul a edificat construcțiile înainte de 01 august 2001 și nu în temeiul dispozițiilor legii generale.
Instanța a omis să lămurească cauza sub toate aspectele, încălcând, în același timp, normele de drept incidente în cauza cu privire la constatarea dreptului de proprietate asupra construcției edificata pe teren.
Instituindu-se în anumite materii reglementări speciale, acestea sunt prioritare față de norma de drept comun și constituie excepția de la regula generală.
Reclamanții au urmărit recunoașterea dreptului de proprietate asupra construcției fiind invocate prevederi care nu-si au aplicabilitate în speța.
F. de cele prezentate, apelantul a solicitat admiterea apelului și modificarea sentinței atacate în sensul admiterii excepției invocate, iar, pe fondul cauzei, respingerea acțiunii formulata de reclamanți ca neîntemeiată.
Apelul a fost legal timbrat cu taxă de timbru și timbru judiciar conform chitanței depuse la fila 23 din dosar.
Intimata O. E. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului ca nefondat.
Intimata a arătat că a dovedit, fără echivoc, exercitarea și posesia neîntreruptă în termen de 30 de ani cerut de lege, precum publicitatea,
continuitatea netulburată, publică și sub nume de proprietar, achitarea taxelor și
impozitele către stat - fiind dovedit momentul începerii posesiei, cât și edificarea
casei de locuit pe terenul respectiv. Imobilul casă de locuit, este unul și
același, așa cum a fost identificat și în raportul de expertiză.
Intimata a menționat că apelantu-pârât, deși legal citat, nu a înțeles să formuleze cererii, să ridice excepții să facă apărări de fond.
Intimata a arătat că apelantul a invocat cereri noi în calea de atac a apelului.
Intimata a invocat intervenită prescripția constatării faptei.
Art. 31 raportat la art. 26 alin. 1 lit. a din Legea nr. 50/1991 prevede că aceste drept se prescrie în 2 ani de la data săvârșirii faptei. În cazul construcțiilor finalizate (precum în speță din 1967) "fapta" s-ar considera săvârșită la data terminării construcției - sens în care prin recursul în interesul legii, nr. 7/2000 Înalta Curtea de Casație și Justiție a stabilit că dreptul de a constata contravențiile și de a aplica sancțiunea din art. 23 din Legea nr. 50/1991 se prescrie în 2 ani.
Intimata a arătat că a solicitat constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin efectul accesiunii imobiliare, a calității de bun propriu pentru imobilul casă de locuit edificat de subsemnata în anul 1967, urmare a eliberării autorizației de construire. Apărarea apelantei-pârâte nu poate fi primită, cu atât mai mult cu cât cerințele enunțate în NCPC art. 32, sunt îndeplinite, prin raportare la disp. art. 1864 C.civ.vechi.
Intimata reclamantă a depus la dosar dovada achitării diferenței de taxă de timbru pentru fond, conform chitanței depuse la fila 7 din dosar.
Părțile nu au solicitat încuviințarea de noi probe în prezenta cale de atac.
Analizând sentința civilă apelată, prin prisma motivelor de apel, dar și în raport de disp. art. 477-479 N.c.p.c., tribunalul constată că apelul formulat este nefondat pentru următoarele considerente:
La data de 06.03.2013, reclamanta O. E. a chemat in judecata pe pârâtul M. C. prin Primar solicitând ca, prin sentința ce se va pronunța, sa se constate ca a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului in suprafață de 197, 74 mp, situat in C., . (fost Teleajen nr. 12, fost R. nr. 5 bis) si casa de locuit situata in interiorul terenului cu suprafața de 76, 30 mp, prin efectul uzucapiunii de 30 de ani.
Prin sentința civilă nr. 5056/04.04.2014, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, a fost admisă în parte acțiunea precizata formulata de reclamanta O. E., în contradictoriu cu pârâții M. C. prin Primar, O. M.-C. și O. E.-I., a fost constatat dreptul de proprietate al reclamantei si al autorului O. G. asupra casei de locuit cu parter si pivnița, având fundație din beton, zidărie din cărămida si învelitoare din tabla pe șarpanta de lemn, situata in C., ., jud. D., așa cum a fost identificata in raportul de expertiza tehnica judiciara întocmit in cauza de expert O. E., a fost respins capătul de cerere privind constatarea dreptului de proprietate al reclamantei asupra terenului situat la aceeași adresa și s-a luat act ca reclamanta nu a solicitat cheltuieli de judecata.
Tribunalul constată că, în prezenta cale de atac, apelantul a formulat critici doar cu privire la capătul de cerere vizând accesiunea imobiliară.
În ceea ce privește criticile referitoare la excepția inadmisibilității capătului de cerere subsidiar privind accesiunea imobiliară asupra construcției, tribunalul reține că aceste critici sunt nefondate.
Reclamanta intimată a învestit prima instanță cu o acțiune în constatarea dobândirii dreptului de proprietate asupra construcției compusă dintr-o casă de locuit cu parter si pivnița, având fundație din beton, zidărie din cărămida si învelitoare din tabla pe șarpanta de lemn, situata in C., ., jud. D., bunuri imobile astfel cum au fost identificata prin raportul de expertiza tehnica judiciara întocmit in cauza de expert O. E. și constatarea dobândirii prin uzucapiune a dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 197, 74 mp, situat în C., . (fost Teleajen nr. 12, fost R. nr. 5 bis), teren pe care sunt ridicate construcțiile.
Temeiul acțiunii în constarea dreptului de proprietate asupra construcției este dat de dispozițiile art. 492 cod civil privind accesiunea imobiliară artificială și dispozițiile art. 111 Cod procedură civilă.
Potrivit dispozițiilor art. 492 Cod civil: "Orice construcție, plantație sau lucru făcut în pământ sau asupra pământului, sunt prezumate a fi făcute de către proprietarul acelui pământ cu cheltuiala sa și că sunt ale lui, până ce se dovedește din contra."
Uzucapiunea reprezintă acel mod de dobândire a dreptului de proprietate și a altor drepturi reale principale prin exercitarea unei posesii neîntrerupte asupra unui bun, de către un neproprietar, în termenul și în condițiile prevăzute de lege.
Deci acțiunea vizând accesiunea imobiliară cu privire la construcții a reprezentat un capăt de cerere accesoriu celui principal privind uzucapiunea asupra terenului, capăt de cerere care a fost soluționat, pe fond, de către prima instanță, chiar dacă acesta a fost respins, instanța reținând că reclamanta intimată deține titlu de proprietate cu privire la terenul în litigiu.
Neîntemeiat este motivul de recurs referitor la lipsa autorizației de construcție cu privire la imobilul pentru care reclamanta intimată a solicitat instanței să se constate că este proprietară.
Astfel, obținerea autorizației de construire este impusă prin dispozițiile Legii nr. 50/1991, act normativ ce reglementează autorizarea executării construcțiilor și unele măsuri pentru realizarea locuințelor.
Acest act normativ guvernează raporturile de ordin administrativ între proprietarul construcției și autoritate publică emitentă a autorizației.
Ridicarea unei construcții fără autorizație implică, așadar, sancțiunile prevăzute de Legea nr. 50/1991, iar aceste sancțiuni rămân fără incidență sub aspectul achizitiv de proprietate recunoscut prin efectul accesiunii imobiliare artificiale reglementată Codul civil.
Sub imperiul dispozițiilor art. 492 Cod civil efectul achizitiv al dreptului de proprietate în persoana proprietarului terenului nu este condiționat de existența autorizației de construcție, ci se produce prin simplul fapt al construirii dublat de manifestarea de voință în sensul de a dobândi dreptul de proprietate asupra construcției ridicată pe terenul pe care s-a construit.
Oricum, constatarea dreptului de proprietate prin efectul accesiunii imobiliare artificiale nu ar avea drept scop înlăturarea consecințelor nerespectării condițiilor impuse de Legea nr. 50/1991 și nu ar suplini absența autorizației de construire sau a consecințelor ce ar putea surveni prin ridicarea unei construcții fără autorizație.
Interesul promovării unei astfel de acțiunii este dat, de regulă, de recunoașterea dreptului de proprietate în contradictoriu cu autoritatea publică ce i-ar putea contesta titularului construcției acest drept tocmai prin absența autorizației.
În speța de față, însă, la baza edificării construcțiilor în litigiu a stat autorizația pentru executarea de lucrări nr. 123 din data de 26.06.1967, eliberată pe numele O. E. și G., de către Sfatul Popular al Orașului Regional C.-Comitetul Executiv, depusă la fila 22 din cadrul dosarului de fond, pe baza declarației notariale date de numitul D. I., prin care acesta din urmă a consimțit la ridicarea construcției casă de locuit pe terenul său, de către titularii autorizației de construire (fila 23 din cadrul dosarului de fond).
Faptul că, la edificarea construcției în litigiu, s-au respectat condițiile impuse prin autorizația de construcție emisă sub nr. 123/26.06.1967 de Sfatul Popular al Orașului Regional C.-Comitetul Executiv, fiind o construcție izolată cu regim de înălțime parter și amplasată la 3 ml de la . confirmat și prin intermediul răspunsului la obiecțiuni al expertului O. E., depus la fila 158 din cadrul dosarului de fond.
Interesul promovării capătului de cerere vizând accesiunea imobiliară cu privire la construcțiile în litigiu subzistă, însă, în cauza de față, având în vedere că, potrivit disp. art. 36 alin. 1 din legea nr. 7/1996, dreptul de proprietate asupra construcțiilor se înscrie în cartea funciară în baza autorizației de construire și a procesului-verbal de recepție la terminarea lucrărilor semnat de reprezentantul autorității locale sau a unui certificat eliberat de autoritatea locală pe raza căreia este edificată construcția, precum și a unei documentații cadastrale.
Ori, în prezenta speță, reclamanta intimată deține doar autorizația de construcție, nu și un procesul-verbal de recepție la terminarea lucrărilor semnat de reprezentantul autorității locale sau un certificat eliberat de autoritatea locală pe raza căreia este edificată construcția, aspect care nu-i dovedește, pe deplin, dreptul de proprietate asupra construcțiilor în litigiu, dar face și imposibilă înscrierea acestora în cartea funciară, având în vedere dispozițiile legale anterior menționate.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul disp. art. 480 alin. 1 N.c.p.c., tribunalul va respinge apelul declarat de pârâtul apelant M. C. prin Primar, împotriva sentinței civile nr. 5056/04.04.2014, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă O. E. și intimații pârâți O. M.-C. și O. E.-I., ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge apelul declarat de pârâtul apelant M. C. prin Primar, cu sediul în municipiul C., ., nr. 7, jud. D., cod de înregistrare fiscală_, cont bancar RO07TREZ__ Trezoreria C., împotriva sentinței civile nr. 5056/04.04.2014, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă O. E., domiciliată în municipiul C., ., jud. D. și intimații pârâți O. M.-C., domiciliată în municipiul C., ., jud. D. și O. E.-I., domiciliat în municipiul Baia M., .. 10, ., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi, 02 Februarie 2015.
Președinte, V. P. | Judecător, D. G. | |
Grefier, E. D. C. |
Red. jud. V.P./Tehn. F.M. 6 ex./10.03.2015
Jud. fond: C. C. M.
| ← Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Hotărâre din... | Acţiune în constatare. Decizia nr. 69/2015. Tribunalul DOLJ → |
|---|
