Acţiune în constatare. Decizia nr. 69/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 69/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 02-02-2015 în dosarul nr. 69/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 69/2015
Ședința publică de la 02 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. A.
Judecător D. F. S.
Judecător S. L. M.
Grefier E. B.
Pe rol, judecarea cauzei civile privind recursul declarat de recurenta reclamantă G. C., împotriva încheierii din 23.06.2014, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă U. A. TERITORIALA MUNICIPIUL C. PRIN PRIMAR, având ca obiect acțiune în constatare .
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns ; avocat M. S. și avocat M. M. pentru recurenta reclamantă G. C., lipsind cu intimata pârâtă U. A. TERITORIALA MUNICIPIUL C. PRIN PRIMAR.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează
- reclamanta G. C., a formulat recurs în termen, motiva,
- s-au comunicat motivele de recurs către intimata pârâtă,
- intimata pârâtă nu a formulat întâmpinare,
Avocat M. S. și avocat M. M. pentru recurenta reclamantă G. C., învederează că nu mai au cereri de probatorii de formulat.
Nemaifiind cereri de probatorii de formulat, excepții de invocat și constatându-se dosarul în stare de judecată, instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat M. S., având cuvântul, pune concluzii de admiterea recursului, casarea încheierii recurate și trimiterea cauzei la instanța de fond pentru reluarea judecății.
Avocat M. M., având cuvântul, pune aceleași concluzii.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față;
Prin încheierea de ședință de la 23.06.2014 pronunțată de Judecătoria C., în temeiul art. 242, alin.1 din Noul Cod de Procedură Civilă a fost suspendată judecata acțiunii privind pe reclamanta G. C. și pe pârâta U. A. Teritorială Municipiul C. prin Primar pentru neîndeplinirea de către reclamantă a obligației stabilite în sarcina acesteia prin rezoluția administrativă din data de 08.05.2014, respectiv de a depune la dosar documentația tehnică cadastrală a imobilului realizată pe cheltuiala reclamantei de o persoană fizică sau juridică autorizată potrivit legii.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs reclamanta G. C., care a arătat, în esență, că din înscrisurile ce au fost depuse la dosar se poate deduce în mod cert că terenul în cauză nu face parte din domeniul public și că suspendarea judecății în cazul prevăzut de art.242 alin.1 din noul C.proc.civ. este o facultate a instanței ce poate fi exercitată atunci când se constată că desfășurarea normală a procesului este împiedicată din vina reclamantului, care nu-și îndeplinește anumite obligații stabilite în cursul judecății și că în cadrul procedurii de regularizare nu au fost constatate lipsuri ale cererii.
Recursul va fi admis, pentru următoarele considerente:
Potrivit art.242 alin.1 C.proc.civ., "când constată că desfășurarea normală a procesului este împiedicată din vina reclamantului, prin neîndeplinirea obligațiilor stabilite în cursul judecății, potrivit legii, judecătorul poate suspenda judecata, arătând în încheiere care anume obligații nu au fost respectate".
Rațiunea și finalitatea acestei sancțiuni de drept procesual constau în oprirea cursului judecății în acele situații în care derularea firească a procedurii judiciare este împiedicată de conduita procesuală a reclamantului, care nu-și îndeplinește acele obligații legale ce vizează tocmai această derulare a procesului prin efectuarea acelor acte de procedură, scrise sau orale, care determină învestirea instanței și asigură premisele obligatorii și necesare pentru pronunțarea unui verdict al instanței de judecată. Cu alte cuvinte, reclamantului îi revine obligația de a fixa cadrul procesului civil, în acord cu normele de drept în vigoare, iar instanța este ținută să se pronunțe asupra pretențiilor și apărărilor formulate, precum și să evalueze probele administrate, neputând opri cursul procedurii judiciare pentru considerente ce țin de administrarea unor probe.
Trebuie avut în vedere și faptul că suspendarea cauzei, ca sancțiune procedurală, aplicată în temeiul art.242 alin.1 C.proc.civ., poate avea, în principiu, aceeași consecință precum orice suspendare legală sau judiciară, fiind de natură a atrage aplicarea unei alte sancțiuni de drept procesual, aceea a perimării, conform art.416 C.proc.civ. Or, perimarea nu trebuie să opereze atunci când instanța a apreciat, pur și simplu, că se impunea administrarea unor probe pe care reclamantul nu a înțeles să le administreze, ci atunci când cursul judecății a fost oprit din alte motive decât cele ce țin de probațiune, în contextul în care probele administrate într-o cauză civilă sunt supuse evaluării cu ocazia deliberării și a pronunțării soluției.
Totodată, instanța de judecată nu are o facultate de opțiune între aplicarea sancțiunii prevăzute de art.242 C.proc.civ. și alte sancțiuni prevăzute de lege; în materie probatorie, există sancțiuni specifice, iar ele trebuie aplicate cu prioritate, nefiind prevăzute alternativ cu sancțiunea ce are ca efect oprirea cursului judecății, întrucât nici reclamantului nu i se poate suspenda cauza pentru că înțelege să-și conducă propriul proces sprijinindu-se doar pe unele probe, nici pârâtul nu poate fi ținut să suporte o prelungire nejustificată a procedurii judiciare, doar pentru că reclamantul nu înțelege să administreze o probă anume; dimpotrivă, ambele părți sau toate părțile litigante cu interese contrare sunt în drept să primească un verdict din partea instanței de judecată cu privire la temeinicia pretențiilor și a apărărilor formulate, într-un termen rezonabil, în raport de probele administrate, în considerarea principiului conform căruia fiecărei părți îi revine sarcina probei în dovedirea propriilor susțineri.
Se mai impune precizarea că în calea de atac a recursului împotriva încheierii de suspendare, reglementată de art.414 C.proc.civ., instanța nu poate să cenzureze utilitatea și concludența probelor dispuse în cauză, aceasta fiind o chestiune de rezolvare a fondului, ci doar să verifice legalitatea încheierii atacate față de temeiul de drept procesual avut în vedere de instanță.
În temeiul art.498 raportat la art.496 alin.2 C.proc.civ., recursul va fi admis, Tribunalul urmând a casa încheierea recurată, urmând a trimite cauza la aceeași instanță pentru continuarea judecății.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurenta reclamantă G. C., împotriva încheierii din 23.06.2014, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă U. A. TERITORIALA MUNICIPIUL C. PRIN PRIMAR.
Casează încheierea recurată și trimite cauza pentru continuarea judecății la aceeași instanță.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 02 Februarie 2015.
Președinte, L. A. | Judecător, D. F. S. | Judecător, S. L. M. |
Grefier, E. B. |
Red.jud.S.L.M.
Tehn.S.V./3 ex.
Jud.fond-L.T.
| ← Uzucapiune. Hotărâre din 02-02-2015, Tribunalul DOLJ | Investire cu formulă executorie. Decizia nr. 96/2015.... → |
|---|
