Pretenţii. Sentința nr. 206/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 206/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 17-04-2015 în dosarul nr. 4210/63/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA Nr. 206/2015
Ședința publică de la 17 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. C. F.
Grefier E. D. C.
Pe rol judecarea cererii de chemare în judecată formulată de reclamanții C. C. M., T. F., A. E. D., P. E., M. C. în contradictoriu cu pârâta A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR - COMISIA CENTRALĂ PT. STABILIREA DESPĂGUBIRILOR, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că:
- este primul termen de judecată.
- cauza a fost declinată de la Curtea de Apel C..
- prin Serviciul Registratură reclamanții au depus o cererea prin care solicită lăsarea cauzei la sfârșitul ședinței de judecată, în subsidiar solicită judecarea cauzei în lipsă.
Instanța, având în vedere că prezenta cauză este ultima cauză pe rolul completului de judecată de la acest termen de judecată și observând că se solicită judecarea cauzei în lipsă, pune în discuție excepția necompetenței teritoriale a instanței în raport de dispozițiile art.35 aliniatul 1 raportat la dispozițiile art.33-34 din Legea nr.165/2013 și reține cauza în pronunțare pe această excepție.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei civile de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel C. la data de 4 decembrie 2014, sub nr._, reclamanții C. C. M., T. F., A. E. D., P. E. și M. C. au chemat în judecată pe pârâta A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR - COMISIA NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată pârâta să emită decizia reprezentând titlul de despăgubire în echivalent pentru imobilul situat în C., ..35, județul D., imobil imposibil de restituit în natură, conform dispoziției nr.8080/20.04.2006 emisă de primarul municipiului C..
În fapt, reclamanții au arătat că, prin Decretul nr.157/1985 al Consiliului de Stat al RSR, au fost expropriate și trecute abuziv în proprietatea statului mai multe imobile din județul D., identificate în planul de situații și prevăzute în anexele la decretul menționat.
Prin notificarea nr.2233/N/2001, au solicitat măsuri reparatorii pentru imobilul expropriat, situat în C., ..35, jud. D. în calitate de persoane îndreptățite în baza Legea nr.10/2001, emițându-se astfel Dispoziția nr.8080/20.04.2006 a Primarului Municipiului C..
Urmându-se procedura stabilită Legea nr. 10/2001, la data de 06.04.2005 a fost întocmit procesul-verbal de Negociere încheiat între Comisia Locală de Aplicare a Legii nr. 10/2001 și P. M. și F. C. M.. Prin acest document s-a stabilit valoarea imobilului expropriat, la suma de 4.533.000 lei ron.
Ulterior la data de 24.09.2007, au primit din partea pârâtei comunicarea nr._ la care se află atașată și o cerere tip, punându-li-se în vedere să transmită toate documentele necesare și cererea tip completată în conformitate, inclusiv, un număr de cont pentru a fi efectuată plata despăgubirii cuvenite.
Au mai arătat că, deși s-au conformat întocmai solicitărilor pârâtei, transmițând în totalitate
documentele solicitate, de la acea dată și până în prezent nu le-a fost achitată nici o
sumă din despăgubirea cuvenită.
Ulterior au făcut numeroase intervenții atât telefonice cât și audiențe la consilierii instituției pârâte, ultimul astfel demers fiind efectuat la data ce 3 noiembrie 2014, fără însă ca până în prezent să le fie comunicat vreun răspuns. Pentru aceste motive, au hotărât promovarea prezentei cereri.
Arătând că au trecut 13 ani din momentul în care au solicitat despăgubiri în baza Legii nr. 10/2001, conform notificării nr. 2233, și până în momentul introducerii prezentei acțiuni, fără ca autoritățile abilitate de lege să ajungă la finalizarea procedurii, deși s-a stabilit de peste 9 ani valoarea acelei despăgubiri fără să fie despăgubiți pentru imobilul preluat abuziv de către statul român, reclamanții au susținut că durata excesivă a procedurilor administrative este de natură a încălca în mod evident principiul procesului rezonabil astfel cum este reglementat de art.6 din CEDO.
În drept, reclamanții au invocat dispozițiile art. 6 paragraful I din CEDO, Legea nr. 10/2001, HG nr.498/2003, Legea nr. 247 și Legea nr.165/2013.
La data de 01.01.2015, pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor a depus întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței materiale a Curții de Apel, excepția prematurității cererii de chemare în judecată, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
La data de 29.01.2015, reclamanții au depus răspuns la întâmpinare prin care au răspuns la excepțiile invocate prin întâmpinare.
Prin decizia civilă nr. 119/09.03.2015, pronunțată de Curtea de Apel C., în dosarul nr._, a fost declinată competența de soluționare a acțiunii formulată de reclamanții C. C. M., T. F., A. E. D., P. E. și M. C., în contradictoriu cu pârâta A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR - COMISIA NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR – București, sector 1, Calea Floreasca, nr. 202, având ca obiect despăgubire, în favoarea Tribunalului D. – Secția I Civilă.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că potrivit art. 35 alin. 1 din Legea 165/2013, deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității, în termen de 30 de zile de la data comunicării.
De asemenea, potrivit alin. 2 al aceluiași articol, în cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 și 34, persoana care se consideră îndreptățită se poate adresa instanței judecătorești prevăzută la alin 1 în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluționarea cererilor.
Așa cum rezultă din dispozițiile anterior citate, coroborate cu dispozițiile art. 33, 34 din Legea 165/2013, o dată cu . acestui act normativ, competența de soluționare a contestațiilor formulate împotriva deciziilor emise de entitățile învestite de lege cu soluționarea cererilor formulate potrivit Legii 10/2001 și Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor dar și împotriva refuzului de soluționare a cererii, revine în mod exclusiv secției civile a tribunalului în a cărei circumscripție se află sediul entității învestite cu cererea de despăgubire.
În speță, prin cererea de chemare în judecată reclamanții au solicitat obligarea pârâtei să emită decizia reprezentând titlul de despăgubire în echivalent pentru imobilul situat în C., ..35, județul D., imobil imposibil de restituit în natură, conform dispoziției nr.8080/20.04.2006 emisă de Primarul Municipiului C..
În aceste condiții, având în vedere aspectele anterior reținute, precum și faptul că, potrivit art. 4 din Legea 165/_, dispozițiile acestei legi se aplică și cererilor formulate și depuse în termen legal la entitățile învestite de lege, nesoluționate până la . raport de sediul entității învestite de reclamanți cu cererea de retrocedare a imobilului imposibil de restituit în natură, Curtea a constatat că Secției I Civile a Tribunalului D. îi revine competența de a soluționa prezenta cauză.
Ca atare, în temeiul art. 132 alin 1 și 3 din Codul de procedură civilă, admițând excepția de necompetență materială a instanței, Curtea a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului D. - Secția I Civilă.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului D. – Secția I Civilă sub nr._ .
În ședința publică din 17.04.2015, instanța, din oficiu, a invocat excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului D..
Analizând excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului D., excepție invocată, din oficiu, de către instanță și care are prioritate cu privire la soluționare, în raport de fondul cauzei, în temeiul disp. art. 248 alin. 1 N.c.p.c., tribunalul constată următoarele:
Prin cererea adresată Secției de C. Administrativ și Fiscal a Curții de Apel C., la data de 04.12.2014, reclamanții C. C. M., T. F., A. E. D., P. E. și M. C., au solicitat obligarea pârâtei COMISIA NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR să emită și să comunice decizia de acordare a despăgubirilor pentru imobilul, situat în C., .. 35, jud. D., conform dispoziției nr. 8080/2006 emisă de Primarul Mun. C..
Tribunalul reține că art. 33 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România prevede că "entitățile învestite de lege au obligația de a soluționa cererile formulate potrivit Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, înregistrate și nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi și de a emite decizie de admitere sau de respingere a acestora, după cum urmează: a) în termen de 12 luni, entitățile învestite de lege care mai au de soluționat un număr de până la 2.500 de cereri; b) în termen de 24 de luni, entitățile învestite de lege care mai au de soluționat un număr cuprins între 2.500 și 5.000 de cereri; c) în termen de 36 de luni, entitățile învestite de lege care mai au de soluționat un număr de peste 5.000 de cereri.
(2) Termenele prevăzute la alin. (1) curg de la data de 1 ianuarie 2014.
(3) Entitățile învestite de lege au obligația de a stabili numărul cererilor înregistrate și nesoluționate, de a afișa aceste date la sediul lor și de a le comunica Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților. Datele transmise de entitățile învestite de lege vor fi centralizate și publicate pe pagina de internet a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților.
(4) Cererile se analizează în ordinea înregistrării lor la entitățile prevăzute la alin. (1) "
Potrivit art. 34 din Legea nr. 165/2013 "dosarele înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor vor fi soluționate în termen de 60 de luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, cu excepția dosarelor de fond funciar, care vor fi soluționate în termen de 36 de luni.
(2) Dosarele care vor fi transmise Secretariatului Comisiei Naționale ulterior datei intrării în vigoare a prezentei legi vor fi soluționate în termen de 60 de luni de la data înregistrării lor, cu excepția dosarelor de fond funciar, care vor fi soluționate în termen de 36 de luni.
(3) Numărul dosarelor prevăzute la alin. (1) și data înregistrării dosarelor prevăzute la alin. (2) se publică pe pagina de internet a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților și se comunică, la cerere, persoanelor îndreptățite".
"Entitatea învestită de lege "este definită, prin enumerare, la art. 3 pct. 4 din aceeași lege, fiind menționate mai multe structuri cu atribuții în procesul de restituire a imobilelor preluate abuziv și de stabilire a măsurilor reparatorii:
"a) unitatea deținătoare, în înțelesul Hotărârii Guvernului nr. 250/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945- 22 decembrie 1989, cu modificările și completările ulterioare, al Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 94/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și al Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 83/1999, republicată;
b) entitatea învestită cu soluționarea notificării, în înțelesul Hotărârii Guvernului nr. 250/2007, cu modificările și completările ulterioare;
c) comisia locală de fond funciar, comisiile comunale, orășenești și municipale, constituite în temeiul Legii nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare;
d) comisia județeană de fond funciar sau, după caz, Comisia de Fond Funciar București, constituite în temeiul Legii nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare;
e) Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase comunităților cetățenilor aparținând minorităților naționale din România;
f) A. Națională pentru Restituirea Proprietăților, organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică;
g) Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, înființată potrivit prezentei legi".
În speță, reclamanții au obținut dispoziția nr. 8080 din data de 20.04.2006 prin care s-a propus acordarea despăgubirilor pentru imobilul notificat sub nr. 2233/N/2001, situat în localitatea C., .. 35, jud. D., imposibil de restituit în natură (conform procesului-verbal privind starea de fapt a imobilului solicitat), dosarul urmând a fi predat Secretariatului Comisiei Centrale din cadrul ANRP.
Așadar, față de stadiul procedurii-faza de emitere a titlului de despăgubire stabilit prin dispoziția anterior menționată, rezultă, în mod evident, că entitatea învestită de lege este cea menționată la litera "g" din enumerarea structurilor cu atribuții în procesul de restituire a imobilelor preluate abuziv și de stabilire a măsurilor reparatorii, respectiv Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, înființată potrivit Legii nr. 165/2013, pârâtă care a și fost chemată în judecată, în speța de față, de către reclamante.
Art. 35 alin. 1 din actul normativ menționat anterior statuează că "deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității, în termen de 30 de zile de la data comunicării", iar, la alin. 2 din aceeași lege, se prevede că "în cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 și 34, persoana care se consideră îndreptățită se poate adresa instanței judecătorești prevăzute la alin. 1 în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluționarea cererilor".
Din conținutul articolelor de lege anterior menționate se desprinde concluzia ca legea nr. 165/2013 se refera la doua proceduri distincte: una care vizează cererile formulate potrivit Legii nr. 10/2001, înregistrate și nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentelor reglementari și cu privire la care trebuie a se emite decizie de admitere sau de respingere (art. 33) de către entitatea notificata, caz in care competenta teritoriala aparține tribunalului în a cărui circumscripție se afla sediul entității respective (art. 35 alin. 1) si una care are ca ipoteză existenta unei decizii a entității notificate în sensul acordării de despăgubiri persoanei îndreptățite și înregistrarea, în acest sens, a dosarului la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor (art. 34), caz in care competenta teritoriala aparține tribunalului în circumscripția căruia se află sediul Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor (art. 35 alin. 1).
In speța de fata este incidenta ipoteza art. 34 din legea nr. 165/2013, deoarece reclamantele, în contradictoriu cu Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, emiterea și comunicarea deciziei de compensare pentru imobilul notificat sub numărul 2233/N/2001, situat în C., .. 35, jud. D., ceea ce înseamnă ca procedura la entitatea notificata a fost finalizată.
Prin urmare, instanța in circumscripția căreia se afla entitatea notificata nu mai are nicio competenta de a se pronunța în etapa în care se află în prezent procedura de acordare a despăgubirilor.
Textele legale citate anterior au caracter imperativ și nu sunt susceptibile de o altă interpretare decât aceea a existenței unor norme de competență teritorială exclusivă, incidente în acele categorii de litigii avute în vedere de legiuitor.
Competența teritorială exclusivă aparține, în mod neechivoc, instanței în a cărei circumscripție se află sediul entității cu atribuții în aplicarea legii, în speță, pârâta avându-și sediul în Municipiul București, aspect pentru care tribunalul în a cărui circumscripție se află sediul Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor este Tribunalul București.
Pentru toate aceste considerente, tribunalul va admite excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului D. și va declina competența de soluționare a cauzei formulată de către reclamanții C. C. M., T. F., A. E. D., P. E. și M. C., în contradictoriu cu pârâta A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR - COMISIA NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR, în favoarea Tribunalului București.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția necompetență teritorială.
Declină competența de soluționare a cauzei formulată de reclamanții C. C. M., T. F., A. E. D., P. E. și M. C., toți cu domiciliul ales la cab av. G. M. din Slatina, ..1, jud. O., în contradictoriu cu pârâta A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR - COMISIA NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR – București, sector 1, Calea Floreasca, nr. 202, având ca obiect despăgubire, în favoarea Tribunalului București.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședința publică de la 17 Aprilie 2015
Președinte, G. C. F. | ||
Grefier, E. D. C. |
Red.jud.G.C.F.
Tehn.F.M./8 ex.
| ← Acţiune în constatare. Sentința nr. 18/2015. Tribunalul DOLJ | Contestaţie la executare. Hotărâre din 10-04-2015, Tribunalul... → |
|---|
