Revendicare imobiliară. Decizia nr. 1152/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1152/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 24-06-2015 în dosarul nr. 13183/215/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 1152/2015
Ședința publică de la data de 24 Iunie 2015
Completul constituit din:
Președinte - V. P. - judecător
Judecător - D. O.
Grefier - L. E. C.
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor care au avut loc în ședința publică din data de 17 iunie 2015 și consemnate în încheierea de ședință de la aceeași dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, privind apelul formulat de apelanta-pârâtă B. C., împotriva sentinței civile nr. 6944 din 14.05.2014, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-reclamanți C. GH. N., C. O. E., R. O. I. și S. M., având ca obiect revendicare imobiliară și grănițuire.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față
Prin acțiunea înregistrată sub nr._, la data de 03.05.2011, reclamanții C. Gh. N. și C. Gh. C., au chemat-o în judecată pe pârâta B. C., pentru revendicare imobiliară și grănițuire, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată parata sa le lase in deplina proprietate si posesie terenul intravilan in suprafața de 1.260 m.p, situat in . are ca vecinatati: N- S. T. și S. P.; E- C. N. si CC 1288; S- B. C. si CC 188 si V- C. D., teren situat in satul Sarbatoarea, . care parata îl ocupa fără drept. Totodată, au solicitat grănițuirea proprietăților prin stabilirea corecta a liniei de hotar care sa delimiteze proprietățile.
În motivare, reclamanții au arătat că, sunt cei doi moștenitori ai defunctului C. F. G., iar in aceasta calitate li s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de teren de 3 ha 7420 m.p., suprafața situata pe teritoriul satului Sărbătoarea, . care s-a eliberat titlul de proprietate nr. 2218-_/01.02.2000.
Conform titlului de proprietate, aceștia au dobândit dreptul de proprietate asupra terenului ce a aparținut autorului care a locuit in satul Sărbătoarea, . data decesului, stăpânind terenul intravilan in suprafața de 7034 m.p. cu care a figurat în Registrul Agricol; după decesul autorului, ei au fost cei care au stăpânit terenul si căruia i-au sporit valoarea, plantând pomi fructiferi.
Au mai precizat că, din suprafața de 7034 m.p. teren intravilan începând cu luna aprilie 2011, pârâta le ocupă fără drept suprafața de 1.260 mp situată în tarlaua 124, . având categoria de folosință arabil.
Pe terenul intravilan arabil, în suprafață de 6034 au plantat pomi fructiferi, pomi care însă au fost tăiați de către parata în luna aprilie 2011,ocupând terenul proprietatea acestora, cu motivarea că are o hotărâre judecătoreasca ce-i conferă acest drept.
Au făcut precizarea ca pârâta a plecat din ., iar in casa in care locuiește acum nu a locuit nimeni din anul 1995 si pana in luna aprilie 2011 când aceasta s-a instalat in imobil, arogându-și drepturi de proprietar si cu privire la terenul proprietatea lor de pe care coșește iarba de pe care, a tăiat pomii fructiferi plantați de către aceștia, a distrus gardul despărțitor edificat de către reclamanți si refuza sa le lase in deplină proprietate terenul pe care-l ocupă fără drept.
Apreciază valoarea terenului revendicat la suma de 2.500 de lei și timbrează corespunzător acestei valori.
In drept, au invocat disp. art. 480 si urm. Cod civil.
În dovedirea acțiunii, au depus următoarele înscrisuri: titlu de poprietatate,
copie sentinței civile nr. 1135/21.01.2011 pronunțata de Judecătoria C.
in dos. nr._/215/2010, copie proces-verbal nr. 2917/26.04.201, încheiat de Primăria Comunei Bucovăț si taxa judiciara de timbru.
La data de 20.05.2011, pârâta B. C. formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii ca netemeinică și nelegală.
A arătat faptul că, prin sentința civilă nr. 1135/21.01.2011 pronunțată de Judecătoria C., rămasă definitivă și irevocabilă, s-a constatat că ea este proprietarul suprafeței de 2180 mp, teren situat în com. Bucovăț, ., această hotărâre fiind pronunțată în baza probelor administrate, care au demonstrat faptul că, stapânește terenul liber și netulburat de peste 50 de ani, perioadă în care nimeni nu a tulburat posesia acestui teren, pe care-l deține, îl muncește și pentru care achită taxele și impozitele legale.
A mai precizat că, nu este adevărat faptul că, ar fi plecat vreodată din comună, a locuit și locuiește permanent în casa proprietatea sa, plecând doar pentru scurte perioade la fiica sa, pentru a o ajuta în gospodărie.
La data de 22.06.2011 reclamanții au formulat răspuns la întâmpinarea pârâtei, solicitând să se constate faptul că, ei sunt cei doi moștenitori ai defunctului C. G., care a locuit în com. Bucovăț, . s-a reconstituit dreptul de proprietate și pentru suprafața de 7034 mp teren intravilan . se regăsește în T.D.P. nr. 2218-_ din 01.02.2000 și anume: 1000 mp curți construcții și 6034 mp teren intravilan arabil.
Au precizat că, din suprafața de 6034 mp teren intravilan, începând cu luna aprilie 2011, pârâta B. C. le ocupă fără drept suprafața de 2180 mp., ce se regăsește in TDP mai sus amintit.
Au solicitat o comisie de constatare la Primăria . făcut plângere la Poliția . procese verbale de constatare pe care le-au depus în copie la dosar.
Totodată, au arătat că, pe de o parte sentința civilă nr. 1135/21.01.2011 pronunțată de Judecătoria C., favorabilă pârâtei, nu le este opozabilă, reclamanții nefiind parte în acea cauză, această hotărâre fiind pronunțată în baza probelor false aflate la dosarul cauzei și anume: adresa nr. 3285 din 01.07.2010 eliberată de către Primăria Bucovât către Judecătoria C., adresa nr. 3609 din 14.06.2011, emisă de Primăria Bucovăț și adresa nr. 3609 din 10.06.2011, emisă de Primăria Bucovăț –Impozite și Taxe, mărturia martorilor C. I. și G. I., în dosarul nr._/215/2010 al Judecătoriei C..
Au mai precizat că, pârâta minte când spune că, deține acest teren de peste 50 de ani și pentru care achită taxe și impozite legale, ea plătind impozit pe acest teren numai din 01.03.2011, conform adresei nr. 3609/2011 eliberată de Primăria Bucovăț. Familia C. moștenește suprafața din tată în fiu, pentru care plătește impozite și taxe conf. T.D.P.
Prin mijloace viclene, pârâta B. C., în urma sentinței civile nr. 1135 din 21.01.2011 a obținut nu suprafața de 2180 mp ci suprafața de 3456 mp, expertiza întocmită de expertul tehnic judiciar D. V. nu corespunde cu realitatea, pârâta ocupând fără drept suprafața de 2 536 mp începând cu luna aprilie 2011 și dacă ar fi locuit în acest imobil tot tipul așa cum susține, i-ar fi văzut pe reclamanți când veneau pe proprietatea acestora, așa cum i-au văzut și alt vecini, ori de câte ori au venit la cules de pruni, gutui, nuci.
În dovedirea acțiunii reclamanții au depus un set de înscrisuri, din care rezultă că, sunt moștenitorii de drept și pentru suprafața de 2180 mp, inclusă în cei 7034 mp.
La termenul de judecată din 14.09.2011 pârâta a formulat întâmpinare la precizarea formulata si depusa la dosarul cauzei de către reclamanți, invocând pe cale de excepție uzucapiunea de lungă durată.
Arată că, prin sentința nr._ a Judecătoriei C. i s-a constatat în mod definitiv și irevocabil dreptul de proprietate pe suprafața totală de 21.80 mp în baza uzucapiunii de lungă durată, iar dispozițiile sentinței menționate au intrat puterea lucrului judecat.
Faptul că, pentru a i se constata dreptul de proprietate în baza uzucapiunii, s-a judecat în contradictoriu cu . și nu cu reclamanții, nu înlătură valabilitatea celor constatate de către instanță cu privire la îndeplinirea, de către aceasta a condițiilor necesare uzucapiunii de lungă durată pentru întreaga suprafața de teren de 2180 mp. Probele administrate în vederea pronunțării acestei sentințe au fost considerate de către instanță sincere și conforme realității, reclamanții nu au făcut nici o înscriere în fals.
La data de 14.09.2011, reclamanții au depus precizare acțiune, prin care au solicitat să se constate faptul că pârâta B. C. le ocupă fără drept suprafața de 1260 m.p. începând cu luna aprilie 2011. Această suprafață de 1260 m.p. face parte din suprafața de 7034 m.p., teren intravilan, suprafață care este trecută în TDP nr. 2218-_ din 01.02.2000.
Au mai solicitat să se constate că, B. C. a primit de la fostul CAP Bucovăț suprafața de 240 m.p. din proprietatea autorului or, din satul Sărbătoarea, . construirii unei locuințe, nu 2180 m.p. așa cum susține ea. Pârâta a primit de la fostul CAP, tot din proprietatea tatălui lor, suprafața de 1940 m.p., în folosință, ca lot ajutător, pe care l-a muncit până în 1990.
În baza legii 18/1991, Comisia de Fond Funciar . de cei 240 m.p. i-a mai măsurat încă 680 m.p. teren intravilan, tot din proprietatea autorului lor, însumând astfel 920 m.p., suprafață pe care pârâta a avut-o: împrejmuită în timpul colectivizării, iar ulterior au refăcut gardul. Acest gard delimita cele două proprietăți, iar pârâta l-a dărâmat.
Solicită ca în urma probelor ce se vor administra să se dispună și stabilirea liniei de hotar, care să delimiteze cele două proprietăți, cu rugămintea ca proprietatea să nu fie micșorată și nici divizată. Să rămână așa cum este în TDP nr. 2218-_/01.02.2000 și în registrul agricol al . din caietul de măsurători al comisiei de fond funciar.
În fapt, pârâta B. C. nu și-a manifestat dorința și interesul de intra în stăpânirea suprafeței de 920 m.p. timp de 20 de ani, pentru care nu are TDP și nici n-a plătit impozit până în anul 2010.
În 2010 a apucat-o dorința de a vinde o suprafață de teren cât mai mare, circa 3456 mp, așa că mai întâi și-a găsit un cumpărător, și anume pe F. G., de la care a luat arvună 1000 euro, apoi în data de 05.05.2010 s-a dus la Primăria Bucovăț, a plătit suma de 190 lei cu chitanța nr._, în aceeași zi și-a luat și certificatul de atestare fiscală nr. 2526/2010 (care se eliberează numai pe baza unui act de proprietate pe care pârâta nu îl are), iar în 07.05.2010, două zile mai târziu, a dat Primăria Bucovăț în judecată, formulând acțiune în constatare, pentru a obține acte de proprietate, pe proprietatea lor.
La data de 19.11.2011, reclamanții au formulat răspuns la întâmpinarea pârâtei, depusă la data de 14.09.2011, solicitând să se constate faptul că în baza Legii 18/1991, Comisia de fond funciar . atribuit pârâtei B. C. suprafața de 920 mp din proprietatea părinților lor, nu de 2180 mp, așa cum susține ea. Au solicitat ca în urma probelor ce se vor administra să se dispună și stabilirea liniei de hotar care să delimiteze cele două proprietăți, cu rugămintea ca proprietatea acestora să nu fie micșorată și nici divizată, să rămână așa cum este trecută în TDP nr. 2218-_ din 01.02.2000, în schița din caietul de măsurători al Comisiei de fond funciar al comunei Bucovăț și în registrul agricol al .> B. C. a posedat și posedă de peste 20 de ani terenul în suprafață de 920 mp pe care este construită o casă, ci nu terenul de 2180 mp, cum susține ea.
De la dizolvarea fostului C.A.P. pârâta nu a mai muncit altă suprafață de teren decât suprafața de 920 mp pe care a avut-o împrejmuită.
Potrivit art. 645, 1837 și 1840 cod civil uzucapiunea de lungă durată se aplică în cazul pârâtei B. C., pentru casă și teren intravilan în suprafață de 920 mp.
Dispozițiile cuprinse în sentința nr. 1135/2010 a Judecătoriei C., au intrat în puterea lucrului judecat, tocmai datorită faptului că ei, reclamanții, nu ai fost parte proces și nu au avut cunoștință de acest lucru, pentru a depune întâmpinare și a face apărările necesare în cauză prin înscrisuri și probe cu martori. Astfel, expertiza făcută de expertul D. V. s-a făcut în lipsa acestora.
La data de 30.11.2011, reclamanții au formulat note de ședință, prin care au solicitat să se constate faptul că pârâta B. C. le ocupă fără drept suprafața de 1260 mp, începând cu luna aprilie 2011, suprafață ce se regăsește în cei 7034 mp conform TDP nr. 2218-_ din 01.02.2000, să se constate faptul că sentința civilă nr._ a Judecătoriei C., prin care pârâta susține că a căpătat dreptul de proprietate și pe proprietatea acestora de 1260 mp, este fondată pe probe false aflate la dosarul Judecătoriei nr._/215/2010, solicitând daune morale.
La termenul de judecată din 30.11.2011, deoarece TDP nr. 2218-_ /01.02.2011 este emis pe numele de C. N., iar conform certificatului de naștere și cărții de identitate, reclamantul se numește C. N., instanța a dispus suspendarea cauzei potrivit disp. art. 155 ind. 1 C.p.c. până la depunerea de către reclamant a TDP 2218-_ /01.02.2000 cu numele de C. N., cauza fiind repusă pe rol la data de 30.05.2012.
În probațiune, reclamantul C. Gh. N. a solicitat și instanța a încuviințat proba cu înscrisuri, proba testimonială cu martorii C. N. și G. I..
Având în vedere prevederile art. 129 alin. 5 coroborate cu prevederile art. 201 Cod procedură civilă, instanța a dispus și administrarea probei cu expertiza tehnică în specialitatea „ topografie”.
Instanța, în temeiul art. 129 alin. 5 Cpciv, ce consacră rolul activ al instanței de judecată în materie probatorie, la data de 20.06.2012, instanța a dispus emiterea unei adrese către Primăria . înaintării actelor care au stat la baza emiterii T.D.P. 2218-_ din 01.02.2000, cererea de reconstituire, file din registrul agricol, planul parcelar, schița terenului, hotărârea de validare, procesul-verbal de punere în posesie, răspunsul fiind înaintat la data de 30.08.2012.
În apărare, pârâta a solicitat și instanța a încuviințat proba testimonială, învederând că-și însușește martorul G. I.-propus de reclamanți și a nominalizat al doilea martor: C. I.
La termenul de judecată din 05.09.2012 au fost audiați martorii C. N. și G. I., propuși de reclamant, declarațiile acestora, sub prestare de jurământ, fiind consemnate și atașate la dosar, pârâta renunțând la audierea martorului C. I., întrucât are o vârstă înaintată și este netransportabil.
La același termen de judecată, instanța, în conformitate cu art. 202 alin. 1 C.pr.civ., a procedat la tragerea la sorți a numelui expertului în specialitatea topografie, acesta fiind nr.24 din lista comunicată de către BLET D., respectiv expert N. C-tin, și s-a emis adresă către acesta, cu mențiunea să întocmească expertiza tehnică in specialitatea topografie dispusă in cauză, având următoarele obiective: identificarea și delimitarea tehnică a suprafeței de teren de 1260 mp, situată în com. Bucovat, ., ce face obiectul acțiunii, întocmirea unui plan de amplasament al terenului în litigiu și a unei schițe topografice corespunzătoare, să se precizeze în funcție de actele prezentate de părți în care dintre acestea este înscris și cine îl ocupă, stabilirea valorii de circulație terenului în litigiu, urmând a depune raportul de expertiză in termenul prev. de art. 209 C.p.c.
La data de 24.10.2012, s-a luat interogatoriu pârâtei B. C., de către reclamanți.
Totodată, s-a depus la dosarul cauzei de către expertul N. C., raportul de expertiză specialitatea topografie nr._/27.11.2012.
La data de 23.01.2013 instanța a dispus citarea moștenitorilor defunctului C. C-tin, respectiv: C. E. O., R. I. O., S. M., cu mențiunea de comunica dacă, înțeleg să continue judecata inițiată de autorul lor.
La termenul de judecată din 15.05.2013, s-a luat declarație moștenitorului S. M. care a arătat că este de acord cu continuarea procesului inițiat de autorul său C. C., solicitând judecarea în lipsă. Deasemnea, tot pentru acest termen de judecată, ceilalți moștenitori C. E. O., R. I. O., S. M., au comunicat că sunt de acord să continue judecata inițiată de autorul lor.
Având în vedere prevederile art. 129 alin. 5 coroborate cu prevederile art. 201 Cod procedură civilă, instanța a dispus și administrarea probei cu expertiza tehnică în specialitatea „ evaluare”, care să evalueze terenul în litigiu, prin două metode (la valoarea de circulație de pe piață și prin metoda comparației).
La data de 11.09.2013 instanța, a procedat la înlocuirea expertului Papală I. și a dispus emiterea unei adrese către BLET D. cu mențiunea de a înainta lista cu experti evaluatori proprietăți bunuri imobiliare-autorizați ANEVAR.
La data de 15.10.2013, expertul N. C. a răspuns la obiecțiunile formulate de procuratorul reclamantului C. Gh. N..
La termenul de judecată din 16.10.2013, instanța, în conformitate cu art. 202 alin. 1 C.pr.civ., a procedat la tragerea la sorți a numelui expertului în specialitatea evaluare bunuri imobiliare, acesta fiind nr. 5, din lista comunicată de către BLET D., respectiv expert O. E..
La data de 19.02.2014, instanța a respins cererea de înlocuire formulată de expertul O. E., a prorogat cererea de reexaminare formulată de către acesta și a repetat adresa către expert, cu mențiunea să întocmească expertiza tehnică in vedere evaluării terenului, astfel cum a fost identificat prin raportul de expertiză tehnică întocmit de către expertul topo.
La 02.04.2014, instanța a revenit asupra necesitații efectuării raportului de expertiza pentru evaluării terenului și în raport de Anexa Z a camerei Notarilor Publici, a stabilit valoarea terenului revendicat la 2920 lei, stabilind taxa judiciara de timbru 244 lei, conform art. 2 din lg.146/1997 si 19 lei pentru acțiunea în grănițuire, conform art. 3 lit. i din Lg. 1476/1997, din care s-a achitat cu chitanța nr._-123-0081/03.05.2011 suma de 211, urmând ca reclamantul să achite diferența taxă judiciară de timbru în cuantum de 52 lei. Totodată, instanța a admis cererea de reexaminare formulata de expert O. E., si a revenit asupra măsurii amendării. De asemenea, a dispus restituirea onorariului de expert evaluator, către reclamant, ca nefolosit.
Prin sentința civilă nr. 6944/14.05.2014 pronunțată de Judecătoria C. a fost dmite acțiunea precizată, formulată de reclamantul C. Gh. N., și moștenitorii C. E. O., R. I. O., S. M. în contradictoriu cu pârâta B. C..
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Potrivit disp. art. 480 C.civ., proprietatea este dreptul titularului de a poseda, folosi și dispune de un bun în mod exclusiv, absolut și perpetuu, în limitele stabilite de lege, având dreptul de a-l revendica de la posesor sau de la o persoană care îl deține fără drept.
Acțiunea în revendicare este o acțiune prin care proprietarul care a pierdut posesia asupra unui bun determinat cere instanței să i se stabilească dreptul de proprietate asupra bunului și să redobândească posesia lui de la cel care îl stăpânește fără drept.
Orice persoană care este proprietar neposesor poate astfel chema în judecată o altă persoană care îi tulbură proprietatea și posesia pentru restabilirea dreptului său de proprietate.
Conform titlului de proprietate nr. 2218-_/01.02.2000 emis de Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate în temeiul Legii 18/1991, de pe urma defunctului C. F. G. s-a reconstituit pe numele moștenitorilor C. N. și C. C., dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 3 ha și 7420 mp situat în ., teren din care face parte și suprafața de teren revendicată de 2139 mp situată în T 124, P188 și P188/1.
Prin sentința civilă nr. 5325/06.04.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._/215/2011 s-a dispus irevocabil, rectificarea titlului de proprietate menționat mai sus, în sensul că numele corect este C. N. în loc de C. N., așa cum eronat s-a trecut, restul mențiunilor acestuia rămânând neschimbate.
Pârâta B. C. a invocat dreptul de proprietate, potrivit sentinței civile nr. 1135/21.01.2011, pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._/215/2010, sentință prin s-a admis acțiunea formulată de către reclamanta B. C. în contradictoriu cu pârâta ., județul D., s-a constat că reclamanta este proprietara suprafeței de 2180 mp situat în intravilanul comuna Bucovăt . având ca vecini la Nord - G. I., la Est - C. Sică, la Sud . Vest - U. I..
Din măsurătorile efectuate cu ocazia întocmirii expertizei topografice de către expert N. C., dispusă în cauză, a rezultat că terenul intravilan ocupat în fapt de către reclamanți în T124, P188 și 188/1 are o suprafață totală de 5108 mp, față de 7034 mp pentru care dețin titlu de proprietate ; iar pârâta deține în fapt suprafața de 2373 mp, față de suprafața de 2180 mp, așa cum a fost stabilită prin sentința civilă nr. 1135/21.01.2011, terenul ocupat în fapt de părți fiind detaliat în anexa 1 la raport.
Terenul în litigiu revendicat de reclamanți situat în T124, P188 și 188/1, care nu se află în posesia acestora are o suprafață de 2139 mp, fiind marcat pe schița nr. 2, anexă la raport, fiind compus din doua suprafețe –S" de 1543 mp cuprinsă intre punctele 15-16-17-18-32"-31"-15 și punctele 3-33-11", care se identifică prin următoarele dimensiuni Nord- 30,61 m, Sud-33,34 m, Vest-52,57 m, Est-44,32 m și suprafața S" de 596 mp, despre care expertul a reținut ,, că pârâta a arătat la fața locului că nu o ocupă și poate fi luată în posesie de reclamanți".
Expertul a reținut că, în prezent, pe suprafața de 596 mp se află lăstăriș, terenul fiind delimitat pe schița nr. 2 la raport, între punctele 1-7-12-13-14-15-31"-31-30-2-1 și care se identifică prin următoarele dimensiuni: Nord -7,58 m., Sud -9 m, Vest-74,12 m, Est-74,57 m .
Instanța a reținut ca neîntemeiate concluziile expertului, în sensul că pârâta deține în posesie doar suprafața de 1543 mp cuprinsă între punctele 15-16-17-18-32"-31"-15, nu și suprafața de 596 mp pe care se află lăstăriș, raportat la simpla susținere a pârâtei, la momentul efectuării măsurătorilor pe teren că nu o ocupă și ,, poate fi luată în posesie de reclamanți" dar și la răspunsul la obiecțiuni (fila 199), prin care se menționează că reclamații nu au exploatat terenul,, datorită interdicției exercitată de pârâtă" .
În consecință, instanța a reținut că pârâta deține suprafața de 2139 mp ( 1543 mp+596 mp) la care se adăuga suprafața de 920 mp ( din măsurători 908 mp), teren aferent casei, identificat pe anexa 2 la raport.
În speță, din mijloacele de probă administrate în cauză – înscrisurile, expertiza tehnica specialitatea topografie judiciară întocmita de către expert N. C., declarațiile martorilor C. N. și G. I. a rezultat în mod indubitabil, ca titlurile de proprietate ale părților litigante se suprapun și că pârâta ocupă suprafață de 2139 mp. teren din proprietatea reclamanților.
Instanța în compararea titlurilor de proprietate are în vedere faptul că reconstituirea dreptului de proprietate este un mod de dobândire a dreptului de proprietate și constată că pentru titlul de proprietate nr. nr. 2218-_/01.02.2000 emis pe numele moștenitorilor C. N. și C. C. s-a formulat cerere în baza legii 18/1991, a fost validat conform registrului agricol și s-a emis titlul de proprietate necontestat din anul 2000, în timp ce pârâta a inițiat acțiune în constatare la data de 07.05.2010, fiind format dosar nr._/215/2010 pe rolul Judecătoriei C., având ca obiect uzucapiune, fiind pronunțata sentința civilă nr. 1135/21.01.2011, deci aprox. la 10 ani mai târziu.
Astfel, chiar dacă pârâta este îndreptățită a obține titlul de proprietate, acesta nu trebuie să afecteze proprietatea reclamanților, acest fapt echivalând cu o atingere adusă dreptului ce decurge din art. 1 din Protocolul nr. 1 al Convenției EDO raportat la dispozițiile art. 44 din Constituție - potrivit căruia dreptul de proprietate, precum și creanțele asupra statului, sunt garantate; respectiv cel care are un drept recunoscut de lege, statul trebuie să se abțină de la orice ingerință care să atingă dreptul de proprietate recunoscut.
În consecință, instanța a reținut că actul de proprietate deținut de reclamanți, respectiv TDP nr. 2218-_/01.02.2000 eliberat de Comisia Județeană D., este mai bine caracterizat decât actul de proprietate deținut de pârâtă, respectiv, sentința civilă nr. 5325/06.04.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._/215/2011, și în consecință va admite acțiunea precizată, obligând pârâta să lase reclamanților în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 2139 mp, astfel cum a fost individualizată în raportul de expertiză și schița anexă, realizate de expert inginer N. C., S" de 1543 mp cuprinsă intre punctele 15-16-17-18-32"-31"-15 și punctele 3-33-11", care se identifică prin următoarele dimensiuni Nord- 30,61 m, Sud-33,34 m, Vest-52,57 m, Est-44,32 m și suprafața S" de 596 mp, între punctele 1-7-12-13-14-15-31"-31-30-2-1 și care se identifică prin următoarele dimensiuni: Nord -7,58m., Sud -9m, Vest-74,12 m, Est-74,57m .
Instanța a reținut că reclamanții au solicitat în prezenta cauză și stabilirea liniei de hotar dintre proprietatea lor și cea a pârâtei. Hotărnicia nu se confundă cu grănițuirea, în cazul acesteia din urmă linia de hotar fiind deja stabilită și necontestată de proprietari și fiind vorba de edificarea efectivă a împrejmuirii și suportarea cheltuielilor ocazionate de aceasta.
Cum în cauză, reclamanții au apreciat că pârâta îi încalcă dreptul de proprietate, iar linia de hotar existentă nu ar fi cea corectă, în consecință se justifică solicitarea privind stabilirea liniei de hotar.
Având în vedere soluția care urma să se pronunțe cu privire la primul capăt de cerere al acțiunii ce privește revendicarea, ca urmare a constatării că pârâta ocupă din terenul reclamanților, coroborat cu concluziile raportului de expertiză s-a stabilit linia de hotar conform variantei nr. 1 și schiței anexă nr. 2 din raportul de expertiză, realizată de expert inginer N. C., respectiv între punctele topografice 30-31-32-33, instanța apreciind că această soluție este cea corectă.
În ceea ce privește capătul de cerere privind daunele morale (fila 74), instanța a reținut că dauna morală reprezintă orice atingere adusă uneia dintre prerogativele care constituie atributul personalității umane sau prejudiciul care rezultă dintr-o atingere adusă intereselor personale și care se manifestă prin suferința fizică sau morală pe care le resimte victima. Daunele morale sunt deci consecințe de natură nepatrimonială cauzate persoanei prin fapte ilicite culpabile, constând în atingerile aduse personalității sale fizice, psihice și sociale, prin lezarea unui drept sau interes nepatrimonial a căror reparare urmează regulile răspunderii civile delictuale.
În cauză, cererea reclamanților nu a fost motivată și reținând ca sarcina probei, conform art. 1169 Cod civil, revenea reclamanților, a respinsă cererea, ca neîntemeiată.
Având în vedere soluția de admitere a acțiunii, în temeiul art. 274 alin. 1 C.p.c., instanța a admis în parte cererea reclamanților și a obligat pârâta la plata sumei de 1836 lei cu titlul de cheltuieli de judecată reprezentate de taxa de timbru, onorariu expert, onorariu avocat, taxe O.C.P.I. D. având în vedere faptul că stabilirea unei linii de hotar profită ambelor părți, cheltuielile fiind acordate în proporție cu acest avantaj pe care îl au părțile.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta B. C., criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală.
Consideră că instanța, în mod greșit, a făcut aplicarea dispozițiilor legale în prezenta cauză, motivat de faptul că nu s-a pronunțat asupra excepției de fond (invocata de pârâtă prin întâmpinare la data de 14.09.2011), a uzucapiunii de lungă durată, de peste 30 de ani .
Având în vedere că, din toate declarațiile martorilor audiați, atât în prezenta cauză cât și în cauza având ca obiect - uzucapiune, reiese clar faptul că a exercitat o posesie efectivă, neîntreruptă, publică și sub nume de proprietar de peste 30 de ani, soluția ce se impunea în prezenta cauză era de respingere a cererii și nu cea de admitere.
În cauză operează cu succes excepția de fond a uzucapiunii de lungă durată, mod originar de dobândire a dreptului de proprietate, care creează o prezumție absolută în ceea ce privește dreptul de proprietate în raport cu titlul ca mod de dobândire a proprietății care instituie numai o prezumție relativă de proprietate.
Rămânerea în pasivitate a proprietarilor, pentru o perioada îndelungată de timp, peste 30 de ani, este sancționată conform dispozițiilor Codului civil cu pierderea dreptului de proprietate .
Chiar din declarațiile martorilor propuși de reclamanți reiese clar faptul că de peste 50 de ani nu s-au mai interesat de acest teren si nu au făcut demersuri pentru a-l deposeda, precum și faptul că folosește sub nume de proprietar, de peste 30 de ani, terenul în suprafața de 2180 mp.
La termenul din 17.06.2015, instanța de apel a pus în discuția părților motivul de ordine publică constând în excepția procesuală de fond, absolută și peremptorie, privind lipsa calității procesuale active a reclamanților moștenitori C. O. E. și R. I. O., invocată implicit de către aceste părți prin întâmpinările depuse la 21.10.2014 (filele 15-16 dosar apel), mijloc de apărare pe care îl va analiza cu prioritate în baza art. 137 alin. 1 C.p.c., fiind în strânsă legătură cu cererea de apel.
Astfel, analizând excepția arătată în paragraful precedent și cererea de apel, în raport de motivele invocate, probele administrate în cauză și dispozițiile legale aplicabile, tribunalul reține următoarele considerente de fapt și de drept:
1. În ceea ce privește motivul de ordine publică, se observă că, prin cererea de chemare în judecată, reclamanții C. Gh. N. și C. Gh. C. au chemat-o în judecată pe pârâta B. C., solicitând obligarea acesteia să le lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 1.260 m.p., precizată ulterior la 2.139 m.p., dar și grănițuirea proprietăților părților prin stabilirea corectă a liniei de hotar.
La data introducerii acțiunii, reclamanții C. Gh. N. și C. Gh. C. erau coproprietarii suprafeței de teren revendicate, în baza titlului de proprietate nr. 2218-_/01.02.2000, emis de pe urma autorului acestora, C. F. G..
Pe parcursul procesului, a decedat reclamantul C. Gh. C., în locul acestuia fiind introduși în cauză de către prima instanță moștenitorii săi, respectiv soția supraviețuitoare C. O. E. și descendenții de gradul I, S. M. și R. I. O..
Ulterior, tot pe parcursul soluționării prezentei cauze, moștenitorii reclamantului decedat C. Gh. C. au dezbătut succesiunea la Societatea Profesională Notarială B. Eugem, fiind eliberate certificatul de moștenitor nr. 35/04.10.2014 și actul de partaj voluntar autentificat sub nr. 1422/20.11.2013, ambele rectificate prin încheierile de rectificare nr. 22 și nr. 23/16.06.2015.
Din actul de partaj voluntar astfel cum a fost rectificat, rezultă că numitul S. M. a primit în lotul său cota indiviză de ½ din suprafețele de teren 6.034 m.p. și 1.000 m.p., situate în T 124, P 188/1 și P 188, cealaltă cotă indiviză de ½ aparținând în continuare reclamantului C. Gh. N..
D. urmare, întreaga cotă indiviză de ½ ce a aparținut reclamantului decedat C. Gh. C. a intrat exclusiv în patrimoniul succesorului S. M., astfel încât numai acesta și reclamantul inițial, C. Gh. N., au calitate procesuală activă în cauză, având în vedere că suprafața de teren revendicată face parte din suprafața totală de 7.038 m.p., compusă din cele două parcele de 6.034 m.p. și 1.000 m.p.
Ceilalți moștenitori, C. O. E. și R. I. O., nu mai au niciun fel de drept asupra terenului revendicat și nici asupra proprietății a cărei grănițuire se solicită, astfel încât nu mai justifică calitatea procesuală activă, preluată de la reclamantul decedat, C. Gh. C..
Din acest punct de vedere, respectiv cel al temeiniciei motivului de ordine publică analizat, apelul pârâtei B. C. apare ca fiind fondat, deoarece aceasta a fost obligată în cererea în revendicare imobiliară și grănițuire și către acești doi moștenitori, C. O. E. și R. I. O., deveniți reclamanți ca urmare a transmisiunii calității procesuale active.
2. Referitor la motivele de apel formulate pe fondul cauzei de către pârâtă, tribunalul constată că acestea sunt nefondate și, în consecință, nu pot conduce la reformarea sentinței în sensul dorit de această parte, adică respingerea în totalitate a cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.
Pârâta critică sentința, considerând că, în mod greșit, prima instanță nu s-a pronunțat asupra excepției uzucapiunii de lungă durată, invocată prin întâmpinarea depusă la data de 14.09.2011.
Deși prin încheierea de ședință de la data de 30.05.2012, prima instanță a calificat excepția uzucapiunii ca fiind o apărare ce vizează fondul cauzei (oricum, acesta este regimul juridic al unei excepții procesuale), în mod inexplicabil a omis să o analizeze și să-i dea o dezlegare în fapt și în drept.
Instanța de apel, având în vedere caracterul devolutiv al acestei căi ordinare de atac, consacrat de dispozițiile art. 295 C.p.civ., poate să analizeze și să-i dea o dezlegare acestui mijloc de apărare pe baza probelor administrate în dosarul primei instanțe. Această apărare nu se confundă cu cererea având ca obiect constatarea dreptului de proprietate prin uzucapiunea de 30 de ani, dedusă judecății în dosarul nr._/215/2010, astfel cum se înțelege că prima instanță a făcut această confuzie, deoarece pârâta este în drept să invoce în prezenta cauză excepția uzucapiunii, deoarece o opune chiar adevăraților proprietari ai imobilului în litigiu, reclamanții din cauză, care nu au fost părți litigante în dosarul nr._/215/2010.
Așadar, pârâta a invocat pe cale de excepție, pentru a paraliza acțiunea reclamanților, uzucapiunea de 30 de ani, ale cărei condiții de îndeplinire sunt analizate în conformitate cu dispozițiile vechiului Cod civil, aplicabile în cauză, dată fiind perioada de timp în care se pretinde că a operat termenul de prescripție achizitivă, care are ca moment de plecare începutul anilor 1960, astfel cum rezultă chiar din întâmpinarea depusă la data de 14.09.2011, prin care pârâta a susținut că a posedat această suprafață de teren încă de la . de producție.
Astfel, martorul G. I., propus de reclamanți și însușit de pârâtă, a arătat că înainte de Revoluția din anul 1989, pârâta a muncit grădina și o parte din terenul aparținând lui C. G., aproape 2 - 3 m ca lățime și aproximativ 70 - 80 m lungime.
Martorul C. N. a relatat că terenul a fost ocupat de pârâtă din anul 1964-1965 și a reprezentat proprietatea lui C. G.. Martorul știe că suprafața deținută de pârâtă era de 2.200 m.p. și i-a fost atribuită de fosta C.A.P. ca lot ajutător, pârâta cultivându-l din anul 1962 până la Revoluția din 1989.
Pârâta a renunțat la audierea celui de-al doilea martor propus, C. I., astfel cum s-a consemnat în încheierea de ședință din 05.09.2012 și nici nu a solicitat înlocuirea acestuia.
Cu proba testimonială s-a dovedit că pârâta nu a stăpânit terenul în litigiu sub nume de proprietar, deoarece acesta i-a fost atribuit ca lot ajutător, deci doar cu drept de folosință, în perioada existenței C.A.P., lipsind astfel elementul intențional (animus sibi habendi) al posesiei, motiv pentru care aceasta nu a fost utilă.
De asemenea, pârâta nu a probat în cauză în condițiile art. 1169 coroborat cu art. 1858 din vechiul Cod civil, existența unei cauze de intervertire a precarității, cum ar putea fi considerată de pildă plata impozitului pe perioada de timp în care se susține că a uzucapat.
Pârâta a început să plătească impozit pentru terenul în litigiu doar de la data înscrierii sale ca proprietar în anul 2011 în baza sentinței civile nr. 1135/21.01.2011, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._/215/2010, rămasă definitivă și irevocabilă, prin respingerea recursului ca tardiv conform deciziei civile nr. 1152/01.06.2011 a Tribunalului D., fapt care nu poate produce vreo consecință juridică.
Așadar, în perioada 1960-1989, pârâta a avut calitatea de detentor precar, folosind terenul în litigiu care s-a aflat în patrimoniul C.A.P., calitate care nu poate conduce la uzucapiune, deoarece precaritatea este un viciu al posesiei, nefiind astfel îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1847 din vechiul Cod civil.
De asemenea, se mai observă că pârâta nu a propus administrarea altor mijloace de probă concludente, care să conducă la dovedirea, în contradictoriu cu adevărații proprietari, reclamanții C. Gh. N. și S. M., a îndeplinirii condițiilor necesare pentru a putea opera prescripția achizitivă, astfel cum s-a arătat în precedent.
Nu se poate reține că proprietarii au stat în pasivitate, deoarece anterior anului 1990 terenul în litigiu s-a aflat în patrimoniul C.A.P., acesta fiind și motivul pentru care se apreciază că pârâta nu a exercitat o posesie utilă asupra bunului disputat de părți.
Pe de altă parte, instanța nu va ține cont de probele administrate în dosarul nr._/215/2010, apreciind că acestea nu au suficientă forță probantă în cauză, ca urmare a faptului că sunt mijloace de probă extrajudiciare, deci nu sunt administrate nemijlocit și direct în prezenta cauză.
Reclamanții nu au fost părți litigante în dosarul nr._/215/2010, astfel încât hotărârea judecătorească pronunțată în acea cauză, adică sentința civilă nr. 1135/21.01.2011, li se opune doar ca mijloc de probă, respectiv prezumție legală relativă, care face dovada celor constatate până la proba contrară.
Opunând unui terț un contract sau o hotărâre judecătorească, cu valoare de fapt juridic, nu i se impune efectul obligatoriu al acestora, el fiind obligat doar să le recunoască existența și, desigur, consecințele produse de acestea, prin elementele noi create în viața juridică si socială.
Așadar, o hotărâre judecătorească li se impune terților nu cu puterea relativității efectelor sale, ci sub semnul opozabilității și cu posibilitatea pentru aceștia de a face dovada contrară celor statuate prin hotărâre, statuări ce li se impun cu valoare de prezumție legală.
În cauza de față a fost făcută această probă contrară, în sensul că s-a dovedit că pârâta a folosit cu titlu precar suprafața de 2.139 mp teren în litigiu, pe toată perioada invocată ca reprezentând termenul legal de 30 de ani în care operează uzucapiunea de lungă durată.
În aceste condiții, în detrimentul titlului pârâtei reprezentat de o hotărâre judecătorească care pentru reclamanți reprezintă un simplu mijloc de probă, apreciat în ansamblul materialului probator administrat în cauză, se poate spune că este de preferat titlul de proprietate al reclamanților, nr. 2218-_/01.02.2000, deoarece autorul acestora, C. F. G., a fost proprietarul originar al suprafeței de teren în litigiu, iar moștenitorii săi, reclamanții din speță, au fost repuși în drepturi prin reconstituirea dreptului de proprietate potrivit dispozițiilor Legii de nr. 18/1991.
În consecință, văzând că titlul de proprietate al reclamanților este mai bine caracterizat, tribunalul constată că sunt nefondate motivele de apel formulate de pârâtă.
Însă, reținând motivul de ordine publică analizat la punctul 1, tribunalul va admite apelul și va schimba în parte sentința civilă apelată în baza art. 296 C.p.civ., în sensul că va respinge acțiunea continuată de moștenitorii C. O. E. și R. I. O., pentru lipsa calității procesuale active a acestora.
Va menține restul dispozițiilor sentinței civile apelate.
În baza art. 274 alin. 1 C.p.civ., fiind în culpă procesuală, va obliga apelanta-pârâtă către intimatul-reclamant S. M. la plata sumei de 1.000 lei cheltuieli de judecată în apel, reprezentând contravaloare onorariu de avocat, achitat potrivit chitanței de plată nr. 21/12.11.2014, emisă de Cabinet de avocat P. C.-C. și aflată la fila 111 dosar.
Va respinge cererea formulată de intimatul-reclamant C. N. privind obligarea apelantei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată în apel, ca neîntemeiată, văzând că această parte nu a dovedit cu înscrisuri justificative efectuarea unor astfel de cheltuieli în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților moștenitori C. O. E. și R. I. O., invocată de către aceste părți.
Admite apelul formulat de apelanta-pârâtă B. C., domiciliată în comuna Bucovăț, ., cu domiciliul ales în vederea comunicării actelor procedurale la Cabinet de Avocat M. C., cu sediul în mun. C., ., nr. 88, ., D., împotriva sentinței civile nr. 6944 din 14.05.2014, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații reclamanți C. Gh. N., cu domiciliul în C., ., jud. D., C. O. E., cu domiciliul în Statul Israel, orașul Haifa, L. Blum, nr. 24/6, R. I. O., domiciliată în Statul Israel, orașul Haifa, L. Blum, nr. 64/14 și S. M., domiciliat în mun. București, .. 9, .. 3, ., cu domiciliul procesual ales la adresa din mun. C., .. 2, ., ., județul D., unde i se va comunica decizia.
Schimbă în parte sentința civilă apelată, în sensul că respinge acțiunea continuată de moștenitorii C. O. E. și R. I. O., pentru lipsa calității procesuale active a acestora.
Menține restul dispozițiilor sentinței civile apelate.
Obligă apelanta pârâtă către intimatul reclamant S. M. la plata sumei de 1.000 lei cheltuieli de judecată în apel ( c/val. onorariu de avocat).
Respinge cererea formulată de intimatul reclamant C. N. privind obligarea apelantei pârâte la plata cheltuielilor de judecată în apel, ca neîntemeiată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la data de 24 Iunie 2015.
Președinte, V. P. | Judecător, D. O. | |
Grefier, L. E. C. |
Red. jud. D. O.
Tehnored. S.V./7 ex.
Data redactării: 02.07.2015
Jud. fond R.M. T.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 412/2015. Tribunalul DOLJ | Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr.... → |
|---|
