Reziliere contract. Sentința nr. 02/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 02/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 26-03-2015 în dosarul nr. 38993/215/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
Decizia civila Nr. 563/2015
Ședința publică de la 26 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. C. Tițoiu
Judecător A. B.
Grefier C. D. S.
Pe rol judecarea apelului formulat de apelantul-reclamant V. S. îmotriva Sentinței civile nr._ din 02.10.2014 pronuntata de Judecătoria C. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul-pârât G. M. D., având ca obiect reziliere contract.
Dezbaterea cauzei și concluziile asupra apelului au avut loc în ședinta din 12.03.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când tribunalul, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 19.03.2015, dată la care a amânat pronunțarea pentru 26.03.2015.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față;
Prin cererea înregistrată sub nr._ pe rolul Judecătoriei C., reclamantul V. S. în contradictoriu cu pârâtul G. M. D. a solicitat rezilierea contractului de întreținere autentificat sub nr.972/21.12.2007, fără repunerea părților în situația anterioară.
În motivare, reclamantul arată că a încheiat la datat de 21.12.2007 cu numitul B. G., reprezentant al pârâtului G. M. D. în baza dispoziției nr._/2007 emisă de primăria Mun.C., contractul de întreținere nr.972 la BNP C. T. prin care i-a fost transmisă nuda proprietate asupra apartamentului situat în C., ., ., . de întreținere a pârâtului, respectiv cheltuieli cu asigurarea hranei și asistența medicală, inclusiv procurarea medicamentelor pentru tratament medical ambulatoriu.
Începând cu luna iunie 2009 pârâtul G. M. D. a refuzat să plătească cheltuielile de întreținere pentru apartamentul pentru care și-a rezervat dreptul de uzufruct, iar prin sentința civilă nr._/12.09.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ a fost admisă acțiunea Asociației de proprietari Piața Unirii și a fost obligat reclamantul să plătească suma de 8420,96 lei cheltuieli de întreținere și penalități, iar chematul în garanței Gregorian M. D. să achite reclamantului suma de 8420,96 lei cu titlu de cheltuieli de întreținere și penalități.
Reclamantul mai arată că, în calitate de nud proprietar este acționat în instanță în continuare de Asociația de Proprietari Piața Unirii întrucât pârâtul refuză să plătească plata întreținerii, astfel încât este îndreptățit să promoveze prezenta acțiune în instanță.
Prin contractul de întreținere reclamantul s-a obligat doar la cheltuielile cu asigurarea hranei și asistența medicală, însă din anul 2009 pârâtul nu i-a permis acordarea întreținerii, refuzând categoric orice prestație din partea sa.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.1020-1021 Cod Civil, art.548 Cod Civil.
în scop probatoriu, au fost anexate următoarele înscrisuri:copie contract de întreținere nr.972/21.12.2007, copie adrese comunicate de DAPAS-Serviciul de Autoritate Tutelară, sent.civilă nr._/12.09.2012.
Instanța, la solicitarea reclamantului a desemnat curator special pentru pârâtul G. M. D. în conformitate cu art.58 Cod proc civilă și a administrat proba cu înscrisuri și proba testimonială cu martorii S. I. și C. N..
Pârâtul, prin curatorul special desemnat, a formulat întâmpinare prin care a solicitat admiterea acțiunii, rezilierea contractului de întreținere autentificat sub nr.972/21.1.2.2007 și repunerea părților în situația anterioară, cu obligarea reclamantului de a achita cheltuielile de întreținere în sumă de 8420 lei.
Prin sentința civilă nr._/02.10.2014 pronunțată de Judecătoria C. a fost respinsă acțiunea având ca obiect reziliere contract de întreținere formulată de reclamantul V. S., în contradictoriu cu pârâtul Gregorian M. D., ca neîntemeiată.
A fost respinsă cererea privind obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată reclamantul V. S. solicită în contradictoriu cu pârâtul G. M. D. rezilierea contractului de întreținere autentificat sub nr.972/21.12.2007, fără repunerea părților în situația anterioară, deoarece pârâtul refuză întreținerea sa începând cu luna iunie 2009.
Instanța a reținut că la data de 21.12.2007, a fost încheiat contractul de întreținere autentificat prin încheierea nr. 972 la BNP C. T., prin care numitul B. G., reprezentant al pârâtului Gregorian M. D., a vândut către reclamantul V. S. nuda proprietate asupra imobilului situat în C., ., ., ., vânzătorul rezervându-și dreptul de uzufruct viager pe toată perioada vieții. Prețul contractului l-a reprezentat obligația reclamantului de a asigura pe durata vieții pârâtului întreținere în natură și anume: cheltuieli cu asigurarea hranei și asistență medicală, inclusiv procurarea medicamentelor pentru tratament medical permanent ambulatoriu, întreținere evaluată la suma de 110.000 lei.
Potrivit clauzelor contractuale, neîndeplinirea obligațiilor reclamantului-întreținător stabilite în favoarea pârâtului-întreținut va avea drept consecință rezilierea contractului.
Contractul de întreținere este convenția sinalagmatică prin care creditorul întreținerii se obligă către debitorul acesteia să asigure prestația în natură la care s-a obligat potrivit clauzelor contractuale, fiind în același timp un contract aleatoriu, pentru că durata obligației debitorului este în funcție de durata vieții creditorului - eveniment incert.
Prestarea întreținerii, în sarcina debitorului, este obligația de a face, cu caracter strict personal, care, în caz de neexecutare, determină rezoluțiunea contractului respectiv (art. 1020 C.civ.). În baza art.969 C.civ, convenția legal făcută are putere de lege între părțile contractante.
Caracteristica esențială a contractelor sinalagmatice o constituie reciprocitatea și interdependența obligațiilor ce revin părților, iar sancțiunea care intervine în cazul în care una dintre părți și-a executat obligația, dar cealaltă parte refuză să execute este rezoluțiunea contractului, cu efecte retroactive.
Atât rezoluțiunea cât și rezilierea sunt sancțiuni datorate neexecutării culpabile a obligației uneia dintre părți, prin rezoluțiune desființându-se cu efecte retroactive contractele sinalagmatice cu executare „ uno ictu” iar prin reziliere desființându-se cu efecte pentru viitor contractele sinalagmatice cu executare pentru viitor.
Atât rezoluțiunea cât și rezilierea sunt varietăți de executare prin echivalent a obligațiilor contractuale și forme speciale de răspundere civilă contractuală, existând aceleași condiții necesare pentru aplicarea acestor sancțiuni și anume neexecutarea obligațiilor asumate de către una dintre părți, vinovăția părții respective, prejudiciul, punerea în întârziere și inexistența unei clauze de nerăspundere.
Prin urmare, așa cum s-a statuat și în practica judecătorească, în cazul contractului cu obligație de întreținere se vor aplica regulile generale prevăzute de art. 1020 C.civ., si anume rezoluțiunea pentru neexecutarea culpabila a obligației si nu rezilierea contractului.
Pentru a fi admisibilă rezoluțiunea contractului, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: una din părți să nu-și fi executat obligațiile ce-i revin, neexecutarea să fi fost imputabilă părții care nu și-a îndeplinit obligația, debitorul obligației neexecutate să fi fost pus în întârziere.
Cu privire la condiția punerii în întârziere, instanța reține că potrivit dispozițiilor art. 1079 pct. 3 Cod civil, debitorul este de drept în întârziere datorită caracterului alimentar al prestației la care se obligă debitorul și care trebuie să fie efectuată în mod succesiv, termenele stipulate pentru executare având un caracter esențial.
În ceea ce privește condiția neexecutării, instanța pe baza probelor administrate în dosar, trebuie să stabilească dacă a avut loc o neexecutare a obligației de întreținere, și dacă aceasta este esențială în executarea contractului astfel încât să intervină sancțiunea rezoluțiunii contractului.
Mai mult decât atât, în ceea ce privește locul executării întreținerii, în cazul în care părțile au domicilii separate, instanța apreciază că locuirea în comun nu este de esența, ci numai cel mult de natura contractului de întreținere.
În privința celei de-a treia condiții necesare pentru a se putea dispune rezoluțiunea, respectiv neexecutarea sa fie imputabilă pârâților, instanța reține că sancțiunea rezoluțiunii contractului de întreținere se poate dispune numai dacă din culpa debitorului, creditorul nu a primit întreținerea cuvenită.
Potrivit dispozițiilor art. 249 Cod procedură civilă, cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească, prin urmare sarcina probei revine celui ce face o afirmație în fața instanței.
Din probatoriul administrat în cauză, respectiv declarațiile martorilor S. I. și C. N., rezultă că reclamantul și-a îndeplinit obligațiile asumate prin contractul de întreținere încheiat la data de 21.12.2007, iar din anul 2009 din cauza exclusivă a pârâtului, care este o persoană vârstnică și foarte dificilă, întreținerea nu a mai putut fi efectuată deoarece pârâtul a refuzat categoric asigurarea alimentației zilnice, medicamente, menaj etc.
Astfel, pe fondul cauzei instanța constată că, potrivit probelor aflate la dosar, nu poate fi reținută culpa reclamantului în neexecutarea contractului deoarece acesta și-a îndeplinit obligațiile asumate prin contract atât cât pârâtul întreținut a permis acest lucru. De asemenea, nu poate fi reținută neîndeplinirea obligațiilor asumate prin contract de către pârât, deoarece la data încheierii contractului de întreținere acesta a transmis dreptul de proprietate asupra imobilului în cauză reclamantului.
Refuzul nejustificat al pârâtului cu privire la întreținerea prestată, dovedit prin probele administrate în cauză, nu îndreptățesc pe reclamantul întreținător să solicite cu succes rezoluțiunea contractului de întreținere, chiar dacă pârâtul întreținut, în întâmpinarea depusă la dosarul cauzei prin curatorul special desemnat de către instanță, a învederat că este de acord cu desființarea contractului.
În aceste condiții, apreciind că executarea contractului nu a fost posibilă din cauza conduitei culpabile a pârâtului întreținut, instanța a constatat că nu sunt îndeplinite toate condițiile pentru a interveni rezoluțiunea contractului de întreținere, motiv pentru care a respins acțiunea formulată de reclamantul V. S. ca neîntemeiată.
Sub aspectul cheltuielilor de judecată, potrivit art. 453 Cod Procedura Civila, partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată, această obligație avându-și sorgintea în culpa procesuală, dovedită prin aceea că a pierdut procesul.
În speță, ca o consecință a soluției de respingere a acțiunii introductive, instanța a respins cererea reclamantului privind obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a formulat apel reclamantul V. S., criticând-o ca netemeinică și nelegală.
A motivat apelantul că la data de 21.12.2007 a încheiat cu numitul B. G., reprezentant la acea dată al pârâtului G. M. D., contractul de întreținere autentificat sub nr. 972 prin care lui, apelantului reclamant, în calitate de întreținător i-a fost transmisă nuda proprietate asupra apartamentului situat în C., ., ., ., reclamantul având obligația de întreținere a pârâtului, respectiv cheltuieli cu asigurarea hranei și asistența medicală, inclusiv procurarea medicamentelor pentru tratamentul medical permanent ambulatoriu al acestuia, iar conform clauzelor contractuale, întreținutul și-a păstrat dreptul de uzufruct asupra imobilului.
Începând cu luna iunie 2009 pârâtul a refuzat să mai plătească cheltuielile de întreținere pentru apartamentul pentru care și-a rezervat dreptul de uzufruct, iar prin sentința civilă nr._/12.09.2012 a Judecătoriei C. a fost admisă acțiunea formulată de Asociația de Proprietari Piața Unirii, a fost obligat el, reclamantul V. S., la plata sumei de 8420,96 lei cheltuieli de întreținere și penalități, a fost admisă cererea sa de chemare în garanție a pârâtului G. M. D. și a fost obligat chematul în garanție să-i plătească suma de 8420,96 lei, reprezentând contravaloare cheltuieli de întreținere și penalități.
El, reclamantul, în calitate de nud proprietar, este și în prezent acționat în judecată de Asociația de Proprietari întrucât pârâtul refuză plata întreținerii –a cheltuielilor privind utilitățile apartamentului, caz în care intimatul pârât este de rea credință iar el, apelantul este îndreptățit să promoveze prezenta acțiune.
Mai arată apelantul că până în anul 2009 pârâtul i-a permis să-i acorde întreținere, însă ulterior a refuzat orice prestație din partea, iar instanța de fond respins acțiunea reținând că refuzul nejustificat al pârâtului cu privire la întreținerea prestată, dovedit prin probele administrate în cauză, nu îndreptățește reclamantul să solicite cu succes rezoluțiunea contractului chiar dacă pârâtul întreținut, prin întâmpinarea depusă la dosar prin curatorul special desemnat de instanță, a învederat că este de acord cu desființarea contractului.
Ori, potrivit clauzelor contractului, „în cazul restabilirii situației anterioare asupra proprietății, prin voință comună, ori prin hotărâre judecătorească, părțile semnatare stabilesc că în cazul prevăzut în acest alineat, dacă aceasta se produce din vina întreținătorului, acesta nu poate emite pretenții cu privire la valoarea prestației întreținerii până la desființarea actului. Dacă întreținătorul solicită desființarea convenției datorită culpei întreținutului, prin reaua credință a acestuia din urmă în executarea contractului, prin refuzul nejustificat a primirii prestației întreținerii, întreținătorul va fi îndreptățit la restituirea prestației întreținerii potrivit duratei ființării actului și evaluării făcute de însuți acest înscris”.
În cauza de față, susține apelantul, creditorul obligației de întreținere, intimatul pârât, are o conduită culpabilă pentru că, pe de o parte, nu își plătește utilitățile la Asociația de Proprietari și cu rea credință îi cauzează lui, reclamantului, un prejudiciu, iar pe de altă parte, refuză întreținerea la care reclamantul s-a obligat, astfel că, existând un acord de reziliere, conform contractului, instanța trebuia să dispună rezilierea acestuia, cu atât mai mult cu cât prin întâmpinare pârâtul este de acord cu rezilierea.
Apelantul a solicitat numirea pentru intimat a unui curator special, întrucât acesta o persoană lipsită de capacitate de exercițiu și în prezent nu are reprezentant legal.
Prin încheierea de ședință din data de 24.02.2015 instanța a menținut curatorul special în persoana d-nei avocat B. A., desemnat de instanța de fond pentru pârâtul G. M. D.,stabilind un onorariu provizoriu de 300 lei.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței prin prisma criticilor formulate se constată că acesta este nefondat.
Prin contractul de întreținere încheiat, pârâtul s-a obligat să transmită reclamantului nuda proprietate asupra apartamentului în schimbul întreținerii în modalitatea convenită, și nu să primească întreținere, astfel că, în condițiile în care pârâtul refuză a primi întreținerea la care s-a obligat reclamantul, făcând astfel imposibilă executarea de către acesta a obligațiilor asumate prin contract, reclamantul nu poate cere rezilierea contractului, ci are posibilitatea de a solicita transformarea în bani a obligației de întreținere, pe care să o presteze periodic pârâtului.
În ceea ce privește neplata cheltuielilor cu utilitățile apartamentului asupra căruia pârâtul și-a rezervat dreptul de uzufruct, acest aspect nu are legătură cu obligațiile asumate de părți prin contractul de întreținere, astfel încât obligarea reclamantului prin hotărâre judecătorească la plata acestor cheltuieli către Asociația de Poprietari, în calitate de proprietar al apartamentului nu are relevanță în cauza de față.
Instanța de apel mai reține că prin întâmpinarea de la filele 27-28 din dosarul de fond pârâtul arată că este de acord cu rezilierea contractului de întreținere însă, ținând seama că pârâtul este o persoană lipsită de capacitate de exercițiu, iar la momentul depunerii acelei întâmpinări nu avea desemnat un reprezentant legal în cauza de față, instanța apreciază că cele menționate de pârât în întâmpinare,nu reprezintă voința reală a acestuia, astfel că, față de cele arătate mai sus, se constată că apelul este nefondat, urmând ca în temeiul art. 480 alin. 1 C.pr.civ. să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de apelantul-reclamant V. S., domiciliat în C., ., nr.17, ., CNP_, împotriva sentinței civile nr._ din 02.10.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul-pârât G. M. D., domiciliat în C., ., ., ., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 26 Martie 2015.
Președinte, A. C. Tițoiu | Judecător, A. B. | |
Grefier, C. D. S. |
Red.jud.A.B.
Tehn.S.V./4 ex.
| ← Uzucapiune. Decizia nr. 254/2015. Tribunalul DOLJ | Pretenţii. Decizia nr. 739/2015. Tribunalul DOLJ → |
|---|
