Actiune in raspundere delictuala. Sentința nr. 2518/2013. Tribunalul GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2518/2013 pronunțată de Tribunalul GALAŢI la data de 04-06-2013 în dosarul nr. 2623/324/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL G.
SECTIE I CIVILA
DECIZIE CIVILA Nr. 568/2013
Ședința publică de la 04 Iunie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. A.
Judecător R. G. F.
Judecător M. M.
Grefier L. C.
Pentru astăzi fiind amânată soluționarea recursului promovat de pârâta M. C. împotriva sentinței civile nr. 2518/27.09.2012 a Judecătoriei T. în contradictoriu cu intimat ASOCIAȚIA DE proprietari NR.7 T., având ca obiect acțiune în răspundere delictuala.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 28.05.2013 când Tribunalul, având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea la data de 4.06.2013.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei T. sub nr._ la data de 01.06.2012, reclamanta Asociația de proprietari nr. 7 T. a chemat în judecată pe pârâta M. C., solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 26.591,46 lei cu titlul de daune, precum și a cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că pârâta a fost administrator al asociație până la sfârșitul anului 2008, când a plecat fără nicio explicați și fără a preda gestiunea. Urmare a acestui fapt, reclamanta a solicitat efectuarea unei expertize extrajudiciare, de către un expert contabil autorizat, iar din concluziile acestui raport a rezultat un prejudiciu de 4.000 lei produs prin falsificarea unor chitanțe( sumă recuperată ulterior de la soțul pârâtei) și un prejudiciu de 26.591,46 lei cauzat prin activitatea defectuoasă a pârâtei privind evidența contabilă primară( neînregistrarea unor facturi sau nedescărcarea pe apartamente a altora).
A mai arătat reclamanta că a formulat plângere penală împotriva pârâtei, dar că prin ordonanța nr. 1378/P/2009 s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a pârâtei, aplicarea unei sancțiuni administrative, soluție rămasă definitivă, în ciuda plângerilor formulate împotriva acestei soluții, la prim procuror și la instanța de judecată.
În drept, reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 1357 și 1365 din Noul C.civ.
Legal citată, pârâta nu a depus întâmpinare și nici nu s-a prezentat în fața instanței de judecată pentru a formula apărări.
Instanța a încuviințat pentru reclamantă proba cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 2518/27.09.2012 pronunțată de Judecătoria T. a fost admisă în parte cererea, a fost obligată pârâtă să plătească reclamantei suma de 26.591,46 lei cu titlul de daune, precum și suma de 800 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, s-a reținut că sunt aplicabile dispozițiile art. 998 Vechil C.civ., dată fiind perioada în care s-a săvârșit fapta cauzatoare de prejudiciu-anterior anului 2008, potrivit cărora orice faptă a omului, care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara, precum și dispozițiile art. 999 din același act normativ potrivit cărora omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și de acela ce a cauzat prin neglijența sau prin imprudența sa.
În speță s-a considerat că reclamanta a făcut dovada, cu înscrisurile depuse la dosar, conform art. 1169 C.civ., că pârâta în calitate de administrator al Asociația de proprietari nr. 7 T., prin activitatea defectuoasă desfășurată în ceea ce privește evidența contabilă primară( neînregistrarea unor facturi sau nedescărcarea pe apartamente a altora) a cauzat reclamantei un prejudiciu în valoare de 26.591,46 lei conform raportului de expertiză întocmit de expert contabil autorizat T. A., raport necontestat de pârâtă.
S-a reținut că deși acest prejudiciu nu a fost reținut în cadrul dosarului penal, instanța a aprecia că în dosarul penal s-a reținut doar prejudiciu penal, în speță fiind vorba de prejudiciul real cauzat reclamantei, prin fapte care nu constituie din punct de vedere juridic infracțiuni.
Împotriva sentinței civile nr. 2518/27.09.2012 pronunțată de Judecătoria T. a declarat recurs pârâta M. C..
În motivarea cererii, s-a arătat că sentința civilă este nelegală și netemeinică, întrucât procedura de citare nu a fost îndeplinită în mod legal, întrucât de mai mulți ani are reședința în Italia și prin urmare nu a putut să-și formuleze apărările.
În ceea ce privește incriminarea sa privind activitatea defectuoasă, aceasta s-a bazat pe o simplă expertiză extrajudiciară efectuată de un expert care nu este agreat de Ministerul Justiției.
Mai mult, instanța de fond nu a ținut cont de termenul general de prescripție de 3 ani, având în vedere că așa-zisa activitate defectuoasă s-a desfășurat până la sfârșitul anului 2008. Cum cererea a fost înregistrată la data de 01.06.2012, termenul de prescripție a fost depășit.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 5 și 9 C.pr.civ.
A fost achitată taxa judiciară de timbru în cuantum de 838 lei și timbru judiciar în valoare de 5 lei.
Legal citat, intimata-reclamantă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
În motivarea cererii a arătat că recurenta-pârâtă a fost citată la adresa cunoscută și la care a fost citată și în cadrul dosarului penal, iar instanța de fond a dispus citarea acesteia și prin publicitate lărgită.
În ceea ce privește raportul de expertiză întocmit a arătat că acesta nu a fost contestat, iar prin plângerea penală formulată a solicitat repararea prejudiciului constatat, astfel că sunt incidente dispozițiile art. 1865 C.civ., privitoare la întreruperea cursului prescripției.
Mai mult, arată că termenul de prescripție a început să curgă la data de 03.12.2010, când s-a soluționat definitiv dosarul penal nr._ .
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 115-118 și art. 312 alin. 1 C.pr.civ.
În calea de atac a recursului nu s-a administrat proba cu înscrisuri.
Verificând legalitatea sentinței civile prin prisma motivelor de recurs, instanța de control judiciar reține că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
În mod corect prima instanță a analizat cererea de chemare în judecată în raport de dispozițiile din Vechiul Cod civil, având în vedere că situația juridică analizată în cauză s-a născut anterior intrării în vigoare a Noului Cod civil, respectiv 01.10.2011.
O primă critică invocată de către recurenta-pârâtă vizează faptul că judecata în fața instanței de fond s-a făcut cu lipsă de procedură în ceea ce o privește întrucât de mai mulți ani are reședința stabilită în Italia, însă această apărare nu poate fi avută în vedere, întrucât pe de o parte nu a făcut nici o dovadă a reședinței sale în Italia, iar pe de altă parte aceasta a fost citată atât la domiciliul acesteia, cât și prin publicitate lărgită, potrivit dispozițiilor art. 95 C.pr.civ.
Pe fondul cauzei s-a susținut că este vorba de o răspundere delictuală. În aceste condiții, potrivit art. 998 și 999 C.civ. intimata-reclamantă Asociația de proprietari nr. 7 T. trebuia să facă dovada îndeplinirii condițiilor prevăzute de lege pentru antrenarea răspunderii civile a recurentei-pârâte, potrivit principiului stabilit de dispozițiile art. 1169 C.civ. și art.129 alin.1 teza finală C.pr.civ.
În mod corect s-a reținut că în cauză recurenta-pârâtă M. C. a avut calitatea de administrator a intimatei-reclamante Asociația de proprietari nr. 7 T., până la data de 31.12.2008.
Considerând că aceasta nu și-a desfășurat activitatea în mod corespunzător a formulat plângere penală, însă prin ordonanța nr.1373/P/2009 a Parchetului de pe lângă Judecătoria T. s-a dispus neînceperea urmăririi penale, soluție menținută prin decizia penală nr. 623/2010 pronunțată de Tribunalul G..
Elementul esențial în rezolvarea excepției prescripției dreptului la acțiune, raportat la dispozițiile art. 7 din Decret nr. 167/1958, invocată în motivele de recurs, îl constituie momentul de la care începe să opereze termenul de prescripție de 3 ani aplicabil în cauză.
Se reține că în cauză prescripția începe să curgă la data la care titularul a cunoscut nașterea dreptului la acțiune sau la data la care, după împrejurări, titularul trebuia să cunoască nașterea dreptului său la acțiune.
Față de data la care recurenta-pârâtă a încetat să mai îndeplinească calitatea de administrator a intimatei-reclamante Asociația de proprietari nr. 7 T., respectiv până la data de 31.12.2008, față de faptul că de la această dată a plecat fără să predea gestiunea, aspect cunoscut de către intimata-reclamantă care a determinat-o să formuleze și plângere penală, se reține că acesta este momentul la care au luat la cunoștință de presupusul prejudiciu. În aceste condiții, instanța apreciază că la data de 31.12.2008 a început să curgă termenul de prescripție și la data de 01.01.2012 acesta s-a împlinit.
Nu poate fi avută în vedere susținerea că a fost întrerupt cursul prescripției prin formularea plângerii penale, întrucât potrivit dispozițiilor art. 19 C.pr.penală persoana vătămată care nu s-a constituit parte civilă în procesul penal poate introduce la instanța civila acțiune pentru repararea pagubei materiale și a daunelor morale pricinuite prin infracțiune. De asemenea, persoana vătămată care s-a constituit parte civilă în procesul penal poate să pornească și acțiune în fața instanței civile, dacă acesta a fost suspendat, iar în caz de reluare a procesului penal, acțiunea introdusă la instanța civilă se suspendă.
În prezenta cauză nu s-a dovedit că ar fi intervenit vreuna dintre situațiile care să fi condus la întreruperea cursului prescripției, reglementate în mod expres prin dispozițiile art. 1865 C.civ., astfel că apare întemeiată excepția prescripției dreptului material la acțiune.
În consecință, se constată că sentința atacată este nelegală, motiv pentru care în temeiul art. 312 C.pr.civ., recursul va fi admis, va fi modificată în tot sentința recurată și în rejudecare va admite excepția prescripției dreptului material la acțiune și va respinge acțiunea ca fiind prescrisă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de pârâta M. C. domiciliată în T., ..E.4C, . civile nr. 2518/27.09.2012 pronunțată de Judecatoria T. în Dosarul nr._ în contradictoriu cu intimat ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI NR.7 T., cu sediul în mun. T., .. 21, . obiect acțiune în răspundere delictuala.
Modifică în tot sentința recurată și în rejudecare:
Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune și respinge acțiunea reclamantei ca fiind prescrisă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 4.06.2013.
PREȘEDINTE,JUDECATOR,JUDECATOR,
M. AlexaRobert G. FloreaMagdalena M.
-pt.jud. M.M. aflat în C.O. cf.art. 261 C.p.c.
Semnează
PREȘEDINTELE TRIBUNALULUI G.
Jud. A. P.
GREFIER,
L. C.
Red.M.A.
CL/2 ex.
2.08.2013
Fond: N.F.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 951/2013. Tribunalul GALAŢI | Contestaţie la executare. Decizia nr. 828/2013. Tribunalul GALAŢI → |
|---|
