Contestaţie la executare. Decizia nr. 951/2013. Tribunalul GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 951/2013 pronunțată de Tribunalul GALAŢI la data de 18-10-2013 în dosarul nr. 2232/316/2012
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2949
ROMÂNIA
TRIBUNALUL G.
SECTIE I CIVILA
DECIZIA CIVILĂ NR. Nr. 951
Ședința publică de la 18 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE R. J.
Judecător F. L. N.
Judecător A. P.
Grefier G. R.
Pentru astăzi fiind amânată soluționarea recursului declarat de recurenta – intimata . SA, cu sediul în București, sector 1, .. Stălpeanu nr. 8, județul Ilfov și în ., sector 2, București, județul Ilfov, în contradictoriu cu intimata -contestatoare A. V., cu domiciliul în ., împotriva sentinței civile nr. 372/21.03.2013 pronunțată de Târgu B., în dosarul nr._, având ca obiect "contestație la executare".
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 10.10.2013, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 16.10.2013 și respectiv la data de 18.10.2013, data la care a pronunțat următoarea decizie.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu - B. sub nr._, la data de 27.12.2012, contestatoarea A. V. în contradictoriu cu intimata . SA a solicitat instanței să constate perimarea executării silite pornită de executorul judecătoresc P. A. M. în dosarul nr. 1387/2012 și să dispună anularea formelor de executare.
De asemenea, a solicitat obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea contestației s-au învederat următoarele:
La data de 16.05.2007 a încheiat cu . SA un contract de L. având ca obiect achiziționarea unui autoturism Dacia L. cu o valoare finanțată de 7056,30 euro pe o perioadă de 48 luni.
A achitat ratele până în anul 2009 când, datorită dificultăților financiare a luat legătura cu societatea de leasing și le-a solicitat o perioadă de grație sau o prelungire a contractului.
Societatea de leasing a refuzat acordarea oricărei facilități,motiv pentru care a solicitat să predea bunul achiziționat, sens în care a fost întocmit procesul verbal de predare în anul 2009.
A precizat contestatoarea că în perioada în care a încheiat contractul de leasing lucra în Italia și nu a avut cine să îi primească corespondența iar la data de 21.06.2012 a primit din partea executorului judecătoresc o adresă de continuarea executării deși nu mai primise vreo altă adresă anterior.
În opinia contestatoarei, având în vedere că suma finanțată era de 7056,30 Euro și, ulterior încheierii contractului de leasing, a achitat o parte din rate, suma solicitată de societatea de leasing, respectiv_,44 lei nu este o creanță certă.
A mai solicitat contestatoarea suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare.
În drept, și-a întemeiat cererea pe disp. art. 389 și art. 399 și urm. Cod procedură civilă.
În dovedirea cererii a solicitat proba cu înscrisuri.
A depus în copie la dosarul cauzei adresa continuare executare din data de 21.06.2012; somația executorului bancar și somația imobiliară a B. P. A. M., contract de leasing și a solicitat atașarea dosarului de executare nr. 1387/2012 al B. P. A. M..
Taxa judiciară de timbru în sumă de 194 lei a fost achitată cu chitanța . nr._/22.01.2013 și a fost depus timbru judiciar.
Intimata, legal citată, nu a formulat întâmpinare.
La termenul de judecată din data de 21.03.2013, contestatoarea a precizat că renunță la capătul de cerere privind suspendarea executării silite.
Prin sentința civilă nr. 372/21.03.2013, pronunțată de Judecătoria Târgu – B. în dosarul nr._ , instanța a admis contestația la executare înregistrată sub nr._ la data de 27.12.2012 formulată de contestatoarea A. V. în contradictoriu cu intimata . SA, a dispus anularea formelor de executare întocmite în dosarul nr. 1387/2012 al executorului judecătoresc P. A. M. și a obligat-o pe intimată să plătească contestatoarei suma de 2194,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, prin încheierea de ședință nr. 135/25.06.2010 pronunțată de Judecătoria Tg.B. s-a încuviințat executarea silită a debitoarei – contestatoarea din prezenta cauză – conform contractului de leasing financiar nr._/2007, la data de 20.12.2010 a fost emisă somația în dosarul de executare nr. 683/2010 iar prin adresa nr. 683/16.05.2011 s-a dispus poprirea conturilor debitoarei la BCR, BT, BRD, B. Post, Raiffeisen Bank, Volksbank.
A reținut instanța că de la data ordinului de poprire nr. 683/16.05.2011 ( pe care intimata nu a făcut dovada că l-ar fi comunicat terților popriți la vreo dată anume) și până la data emiterii somației nr. 1387/22.08.2012, a trecut o perioadă de aproximativ un an și trei luni, împlinindu-se astfel termenul de perimare prevăzut de art. 389 alin. 1 Cod procedură civilă și, așa fiind, executarea silită începută cu somația de plată nr. 683/20.12.2010 s-a perimat prin trecerea unui termen mai mare de șase luni de la ultimul act de executare.
Au fost invocate dispozițiile art. 389 alin. 1 Cod procedură civilă.
Împotriva sentinței civile nr. 372/21.03.2013, pronunțate de Judecătoria Târgu – B. în dosarul nr._ a declarat recurs intimata . IFN SA. A solicitat recurenta – intimată casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei la prima instanță și, în subsidiar,admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței atacate și, pe fond, respingerea contestației, ca neîntemeiată..
În motivarea recursului formulat, recurenta – intimată a arătat că pentru termenul de judecată din data de 07.03.2012, după ce, la termenele anterioare, fusese constatată o lipsă de procedură cu intimata, a primit citație pentru C3 fără a-i fi comunicată cererea introductivă și înscrisurile anexate, iar, la acest termen, cauza a fost repartizată către C1, cu termen la data de 21.03.2013, termen pentru care nu a fost citată.
În opinia recurentei – intimate, la data de 21.03.2013, instanța a încălcat dispozițiile art. 85 C.proc.civ., întrucât, deși intimata nu fusese legal citată a procedat la soluționarea cauzei.
A apreciat recurenta – intimată că hotărârea conține motive contradictorii sau străine de natura pricinii în condițiile în care instanța analizează perimarea executării silite, însă respinge contestația la executare pe fond.
Recurenta – intimată a arătat că hotărârea recurată este lipsită de temei legal sau a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii și a învederat că în mod nelegal instanța a apreciat că executarea silită ar fi perimată în condițiile în care în cazul executării silite prin poprire dispozițiile privind perimarea nu sunt aplicabile, conform art. 390 alin. 1 C.proc.civ..
A mai arătat recurenta – intimată că onorariul avocatului ales de contestatoare și reținut de prima instanță în stabilirea cheltuielilor de judecată este excesiv.
Recurenta – intimată a precizat că, la data de 22.08.2012, i-a fost comunicată contestatoarei o somație imobiliară, iar cererea de chemare în judecată a fost formulată la data de 27.12.2012, cu mult peste termenul de 15 zile acordat de legiuitor pentru contestarea unui act de executare silită., instanța fiind ținută să analizeze cu prioritate excepția tardivității contestației la executare și să admită, respingând acțiunea ca fiind tardiv formulată.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 7 și pct. 9 și art. 3041 C.proc.civ..
În temeiul art. 242 C.proc.civ., recurenta – intimată a solicitat judecata cauzei în lipsă.
Cererea de recurs a fost legal timbrată cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 97 lei și timbru judiciar în valoare de 0,3 lei.
Intimata – contestatoare, legal citată, nu a formulat întâmpinare, însă, în ședința publică din data de 10.10.2013, a depus concluzii scrise.
Analizând legalitatea sentinței civile nr. 372/21.03.2013, pronunțate de Judecătoria Târgu – B. în dosarul nr._, prin prisma motivelor de recurs, instanța de control judiciar reține că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
În fapt, pentru termenul de judecată din data de 07.03.2013, procedura de citare a recurentei - intimate a fost legal îndeplinită, așa cum rezultă din dovada de citare depusă, în copie, la dosarul cauzei (f. 23) și, potrivit art. 153 C.proc.civ., semnând dovada de citare pentru termenul de judecată din data de 07.03.2013, la termenul de judecată din data de 21.03.2013, recurenta – intimată avea termen în cunoștință.
Fiind prezumată că are cunoștință despre data la care a fost fixat termenul de judecată, recurenta – intimată putea invoca, cel mai târziu la data de 21.03.2013, orice neregularități legate de citarea sa pentru termenele anterioare sau legate de necomunicarea actelor de procedură în vederea pregătirii apărării, conform art. 108 alin. 3 C.proc.civ..
În consecință, în împrejurarea în care recurenta – intimată, legal citată pentru termenul de judecată din data de 21.03.2013, nu a înțeles să invoce neregularitățile menționate, tribunalul reține că motivul de recurs legat de nelegala sa citare sau de încălcarea dreptului său la apărare este neîntemeiat.
Cu referire la tardivitatea contestației la executare, invocată ca motiv de recurs, constată că, în fapt, potrivit dovezii de comunicare depuse, în copie, la dosarul cauzei (f. 80), somația imobiliară în care a fost indicată suma reprezentând debit restant conform contractului de leasing financiar nr._/16.05.2007 și titlul executoriu i-au fost comunicate intimatei - contestatoare A. V. la data de 23.08.2012, aceasta semnând personal pentru primire.
Contestația la executare a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu – B. la data de 27.12.2012 și față de termenul de decădere indicat de art. 401 C.proc.civ., acțiunea a fost formulată de recurenta – contestatoare cu depășirea termenului de 15 zile de la comunicarea ultimului act de executare.
Față de aceste considerente, tribunalul reține că intimata – contestatoare era decăzută din dreptul de a mai formula apărări privind legalitatea executării însăși sau cu privire la cuantumul sumei de executat.
În ceea ce privește, însă, perimarea executării silite, reține că, dată fiind natura sancțiunii invocate și faptul că aceasta presupune, în sine, scurgerea unui termen de 6 luni, nu îi poate fi imputată contestatoarei invocarea perimării cu depășirea termenului de 15 zile de la comunicarea actului de executare contestat.
Cu referire la perimarea executării silite, constată că, în drept, conform art. 389 alin. 1 C.proc.civ., dacă creditorul a lăsat să treacă 6 luni de la data îndeplinirii oricărui act de executare, fără să fi urmat alte acte de urmărire, executarea se perimă de drept și orice parte interesată poate cere desființarea ei.
D. fiind faptul că perimarea determină consecințe în ceea ce privește legalitatea actelor de executare, contrar susținerilor recurentei – intimate, tribunalul constată că perimarea a fost analizată în mod corect de prima instanță ca un motiv de nelegalitate a actelor de executare, iar nu ca o excepție procesuală. O eventuală excepție procesuală ar fi vizat condițiile de exercitare a acțiunii civile – în speță, contestația la executare – sau neregularități cu referire la actele de procedură și ar fi avut, în eventualitatea admiterii, drept consecință, amânarea soluționării cauzei sau respingerea acțiunii formulate, iar nu admiterea acesteia. Astfel, nu se poate susține că motivarea instanței ar cuprinde motive contradictorii sau străine de natura pricinii.
Potrivit art. 390 alin. 1 C.proc.civ., dispozițiile art. 387 și 389 nu se aplică în cazurile când legea încuviințează executarea fără somație, iar, în sensul art. 454 C.proc.civ., poprirea se înființează fără somație, prin adresă însoțită de o copie certificată de pe titlul executoriu, comunicată celei de-a treia persoane arătate la art. 452, înștiințându-se totodată și debitorul despre măsura luată.
În fapt, așa cum rezultă din adresele depuse, în copie la dosarul cauzei (f. 42 – 45), la data de 16.05.2011 executorul M. C. – T., din cadrul Corpului Executorilor IFN a dispus înființarea popririi asupra conturilor deschise de către debitoarea A. V. la Banca Comercială Română, Banca Transilvania, BRD – Groupe Societe Generale SA, B. Post, Volksbank și Raiffeisen Bank pentru recuperarea sumelor datorate de debitoare în temeiul titlului executoriu – contract de leasing financiar nr._.
Potrivit procesului – verbal din data de 24.06.2011, întocmit în cadrul dosarului de executare nr. 683/2010, executorul M. C. – T. a procedat la eliberarea sumelor rezultate din executarea silită, respectiv la eliberarea sumei de 158,24 lei consemnate de terțul poprit Raiffeisen Bank la dispoziția executorului.
Tribunalul reține, pe de o parte, că, potrivit mențiunilor de pe adresa de înființare a popririi nr. 683/16.05.2011 (f. 44), aceasta a fost comunicată terțului poprit Volksbank SA la data de 19.05.2011 și, pe de altă parte, că, din procesul – verbal întocmit la data de 24.06.2011, rezultă că adresa de înființare a popririi i-a fost comunicată terțului poprit Raiffeisen Bank, debitoarea avea deschis un cont la această instituție bancară, iar terțul poprit a consemnat anumite sume, măsura popririi fiind efectivă.
Pentru considerentele de mai sus, apreciază că, în speță, nu era incidentă sancțiunea perimării în condițiile în care actele de executare s-au concretizat prin emiterea unor adrese de înființare a popririi, iar,din interpretarea coroborată a dispozițiilor art. 389, art. 390 și art. 454 C.proc.civ., rezultă că sancțiunea perimării nu este aplicabilă în cazul popririi.
În ceea ce privește cele invocate de intimata – contestatoare cu referire la caracterul cert al creanței, constată, pentru considerentele de mai sus, că, la data formulării acțiunii – 27 .12.2013 - intimata – contestatoare era decăzută din dreptul de a mai invoca apărări în acest sens.
Chiar având în vedere aspectele învederate de contestatoare tribunalul reține că apărările acesteia cu referire la lipsa caracterului cert al creanței nu sunt întemeiate.
Astfel, potrivit art. 13 din contractul de leasing financiar nr._, însușit de ambele părți prin semnătură, în cazul încetării înainte de termen a contractului, toate obligațiile financiare prevăzute în sarcina utilizatorului, altele decât cele care au avut scadența până la data încetării contractului devin scadente la termenul indicat în factura emisă de către finanțator și, în acest sens, finanțatorul are dreptul să calculeze toate creanțele care decurg din contract (de exemplu: dobânda de prefinanțare neachitată, valoarea însumată a tuturor ratelor de leasing neplătite, a primelor de asigurare CASCO, RCA, etc…). De asemenea, potrivit aceluiași articol, în cazul în care plățile nu sunt efectuate la termen, utilizatorul va plăti finanțatorului, în afara diferențelor de curs și penalități de întârziere, conform art. 10.9 din contract.
Contrar susținerilor intimatei – contestatoare, date fiind dispozițiile mai sus menționate, reține că creanța pentru care a fost continuată executarea silită împotriva sa este una certă și constă, așa cum rezultă din fișa calcul prezentată de intimată (f. 34), din diferența de capital finanțat la data stopării în cuantum de 22 309,12 lei, dobânda calculată la diferența de capital finanțat în cuantum de 1532,42 lei, penalități la facturi neachitate în cuantum de 22 280,03 lei, penalități la facturi achitate în cuantum de 605,90 lei, prime asigurare în cuantum de 326,92 lei, comision de recuperare în cuantum de 1532 lei și facturi neachitate în cuantum de 4761,80 lei din care a fost scăzută suma de 20 924 lei obținută prin vânzarea bunului ce a făcut obiectul contractului.
În ceea ce privește apărările intimatei – contestatoare invocate prin concluziile scrise, reține că acestea vizează, în parte, caracterul abuziv al clauzelor contractului de leasing. Or, așa cum am arătat, la data formulării contestației, intimata – contestatoare era decăzută din dreptul de a mai invoca apărări referitoare la caracterul cert al creanței. Pe de altă parte, constată că apărările menționate nu au fost susținute în fața primei instanțe și nu au fost invocate nici pe parcursul soluționării cauzei în recurs, astfel încât nu pot fi analizate în acest cadru.
Pentru toate argumentele de mai sus, în temeiul art. 312 alin. 3 C.proc.civ.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurenta – intimata . SA, cu sediul în București, sector 1, .. Stălpeanu nr. 8, județul Ilfov și în ., sector 2, București, județul Ilfov, în contradictoriu cu intimata - contestatoare A. V., cu domiciliul în com. Măstăcani, ., împotriva sentinței civile nr. 372/21.03.2013 pronunțată de Târgu B., în dosarul nr._ .
Modifică în tot sentința civilă nr. 372/21.03.2013, pronunțată de Judecătoria Târgu – B. și în consecință:
Respinge contestația la executare formulată de contestatoarea A. V., în contradictoriu cu intimata . SA, ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 18 Octombrie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
R. J. N. F. L. A. P.
Grefier,
R. G.
Red.RJ/Tehn.RG/2ex/27.11.2013
Jud. Fond R. L. M.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 913/2013. Tribunalul GALAŢI | Actiune in raspundere delictuala. Sentința nr. 2518/2013.... → |
|---|
