Contestaţie la executare. Decizia nr. 913/2013. Tribunalul GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 913/2013 pronunțată de Tribunalul GALAŢI la data de 16-10-2013 în dosarul nr. 20920/233/2012
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2949
ROMÂNIA
TRIBUNALUL G.
SECTIE I CIVILA
DECIZIA CIVILĂ Nr. 913
Ședința publică de la 16 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE R. J.
Judecător F. L. N.
Judecător A. P.
Grefier G. R.
Pentru astăzi fiind amânată soluționarea recursului declarat de recurentul -intimat A. M. P., cu domiciliul în G., ., ., județul G., în contradictoriu cu intimații ASOCIAȚIA F. DE PROTECȚIE A VICTIMELOR STRĂZII, cu sediul în .. 40- 40 bis, sector 2, București și BIROUL EXECUTORILOR JUDECĂTOREȘTI ASOCIAȚI AEQUITAS, cu sediul în .. 45, ., . 3, București, împotriva sentinței civile nr. 2560/18.03.2013 pronunțată de Judecătoria G., în dosarul nr._, având ca obiect "contestație la executare".
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 10.10.2013, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 16.10.2013, data la care a pronunțat următoarea decizie.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin contestația la executare înregistrată sub nr._ /25.10.2012 pe rolul Judecătoriei G., contestatoarea Asociația F. de Protecție a Victimelor Străzii în contradictoriu cu intimații A. M. P. și B. Asociați AEQUITAS, a solicitat instanței să pronunțe o hotărâre prin care să se anuleze formele de executare silită din dosarul de executare nr. 2425/2012 al intimatului B. Asociați AEQUITAS, respectiv a înștiințării din data de 17.10.2012 și a procesului-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare din data de 04.09.2012. Prin aceiași cerere contestatorul a mai solicitat și întoarcerea executării cu privire la suma de 6222, 32 lei ce reprezintă onorariu executor judecătoresc, suma de 5000 lei ce reprezintă onorariu avocat și suma de 238,44 lei ce reprezintă cheltuieli de executare și nu în ultimul rând cheltuielile ocazionate de formularea prezentei acțiuni.
În motivarea cererii, contestatoarea a arătat că, în baza sentinței penale cu nr.8638/02.03.2012 a Judecătoriei G., rămasă definitivă prin decizia penală nr. 975/R/26.06.2012 a Curții de Apel G., F. de Protecție a Victimelor Străzii, în continuare FPVS, a fost obligat în calitate de parte responsabilă civilmente la plata sumei de 6600 Euro. despăgubiri morale, la plata 4000 Euro. Daune morale și la plata sumei de 3003 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către partea civilă A. M. P.. Astfel,în data de 16.10.2012 FPVS a fost înștiințat de către Comisia de Supraveghere a Asigurărilor că B. Asociați Aequitas intenționează să înființeze poprire asupra conturilor, astfel că, ținând cont de consecințele negative ce ar fi putut avea loc asupra funcționării fondului a solicitat telefonic B. soluționarea litigiului fără a se ajunge în final la poprire. Urmare a acestei convorbiri telefonice B. a trimis înștiințarea privind executarea silită în data de 17.10.2012 și în data de 19.10.2012 a achitat sumele de plată arătate în înștiințare.
În continuare contestatoarea a arătat că, anterior prin demersurile efectuate în cursul judecății cauzei, FPVA și-a manifestat constant disponibilitatea de a plăti despăgubirile ce vor fi stabilite de instanță, solicitând instanței să informeze partea de acest lucru. Contestatorul a mai arătat în motivare și dispozițiile art.3711 C.p.c. în care se prevede mod expres că obligația stabilită într-un titlu executoriu se aduce la îndeplinire de bună voie iar din înștiințarea primită de la B. nu reiese refuzul fondului de a se conforma obligației din titlu executoriu.
De asemenea, a arătat că, potrivit normelor de organizare și funcționare a fondului, persoanele interesate se pot adresa cu o cerere pentru rezolvarea amiabilă a plății, aceasta cu atât mai mult cu cât fondul și-a arătat disponibilitatea de a se achita de sumele stabilite prin hotărârea instanței, în final contestatorul arătând că, în cel privește nu s-a făcut dovada refuzului de a executa de bună voie obligațiile din hotărâre. Astfel, având în vedere cele arătate anterior contestatorul a cerut anularea formelor de executare care au dus la plata nejustificată a onorariului executorului judecătoresc, a onorariului avocațial și a cheltuielilor de executare și obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.
În drept, a invocat disp. art.4041 și art.4042 C.p.c.
În dovedirea pretențiilor, a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
Legal citată, intimatul B. Asociați Aequitas a depus întâmpinare și a solicitat respingerea cererii ca nefondată, iar pe cale de excepție, a invocat excepția lipsei calității procesuale a B..
Legal citat intimatul A. M. P. nu a formulat întâmpinare și nu a fost prezent la nici un termen de judecată.
Instanța a încuviințat și a administrat în cauză proba cu înscrisuri
A fost atașat, în copie, dosarul de executare silită nr. 2425/2012 al intimatului B. Asociați Aequitas.
Prin sentința civilă nr. 2560/18.03.2013, pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr._ , instanța a admis excepția privind lipsa calității procesuale a Biroului E. Judecătorești Asociați AEQUITAS, a respins acțiunea formulată de către Asociația F. de Protecție a Victimelor Străzii împotriva Biroului E. Judecătorești Asociați AEQUITAS, a admis în parte contestația la executare formulată de contestatoarea ASOCIAȚIA F. DE PROTECȚIE A VICTIMELOR STRĂZII, în contradictoriu cu intimatul A. M. P., a anulat formele de executare întocmite în dosarul nr. 2425/2012 al B. Asociați AEQUITAS, a admis cererea privind întoarcerea executării silite, a dispus întoarcerea executării silite realizată în dosarul de executare nr. 2425/2012 al B. Asociați AEQUITAS, l-a obligat pe pârât la restituirea către reclamantă a sumei de 6222, 32 lei, reprezentând onorariu avocat, a sumei de 5000 lei reprezentând onorariu avocat și a sumei de 238,44 lei reprezentând cheltuieli de executare și a respins cererea privind obligarea la plata cheltuielilor de judecată a pârâtului.
Cu privire la excepția lipsei calității procesual pasive a intimatului B. Executorului Judecătoresc Asociați Aequitas, instanța, prin prisma dispozițiilor art. 2 alin. 1 din legea nr. 188/2000, art. 7 alin. 1 lit. a, art. 57 și 58 din aceeași lege, a reținut rolul executorului judecătoresc este acela de a îndeplini un serviciu de interes public și, astfel, acesta nu poate fi parte într-o acțiune în fața instanței judecătorești cu privire la actele de executare îndeplinite în exercitarea atribuțiilor de serviciu, calitate procesual activă și pasivă în cadrul unei contestații la executare având doar părțile interesate sau vătămate prin actul de executare întocmit în cadrul unui dosar de executare.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut că, față de debitorul Asociația F. de Protecție a Victimelor Străzii nu a fost emisă o somație conform art.387 C.p.c, deși, înainte de a trece la executarea silită asupra patrimoniului debitorului, executorul judecătoresc este obligat să-i facă acestuia o încunoștințare despre pornirea executării silite, aceasta cu atât mai mult cu cât debitorul este o persoană juridică de tipul debitoarei din cauză, făcând numai plăți în cazul în care este obligată prin hotărâri judecătorești irevocabile.
A mai reținut instanța că, în fapt, contestatorul își are sediul în București și participă în procese la nivelul întregii țări, astfel că bunăvoința acestuia în executarea obligațiilor de plată trebuie verificată cu multă atenție.
A apreciat instanța că, ulterior emiterii somației, dacă debitorul plătește suma de bai la care a fost obligat, el face acest lucru de bună voie și nu mai sunt necesare formele de executare silită, cheltuielile în acest caz fiind numai cele avansate de creditor conform legii la formularea cererii de executare și care la cerere îi vor fi restituite, cu condiția ca, dreptul său de a cere executarea silită să nu fie exercitat abuziv.
S-a reținut că, în cauză, nu au fost respectate dispozițiile legale incidente.
Instanța a dispus și restabilirea situației anterioară executării, având în vedere faptul că actele de executare au fost desființate. Au fost avute în vedere conduita creditorului care nu s-a prezentat și nici nu a formulat întâmpinare și întreaga disponibilitate a debitorului în a se achita de bună voie de obligațiile de plată ce se vor stabili de instanță prin hotărârea ce va rămâne definitivă, invitând în acest fel creditorul să se adreseze direct acestuia în satisfacerea cererii. S-a reținut că, în fapt, contestatorul are sediul în care își desfășoară activitatea doar în mun. București dar participă la procesele în care este parte la nivelul întregii țări și nu are cum să ia la cunoștință de toate cauzele în care a fost obligat la plata unor sume de bani, precum și că are și pagină de internet, solicitările față de acesta putând fi făcute și prin mijloace moderne de comunicare.
Instanța a constata că nu a fost făcută o simplă cerere prin care să fie informat și debitorul despre obligația de plată stabilită de instanță pentru a putea în felul acesta să dispună în cunoștință de cauză cu privire la sumele de plată, ci creditorul, reprezentat și de avocat a formulat direct cerere de executare silită, fără a se verifica bunăvoința debitorului în executarea obligației de plată, în mod abuziv.
Cu privire la cererea de restituire a cheltuielilor de judecată solicitate de către contestator instanța a reținut că aceasta nu a făcut dovada efectuării cheltuielilor invocate..
Împotriva sentinței civile nr. 2560/18.03.2013, pronunțate de Judecătoria G. în dosarul nr._ a declarat recurs intimatul A. M. P.. A solicitat recurentul – intimat casarea sentinței recurate și în rejudecarea constatarea contestației la executare ca nefondată.
În motivarea recursului formulat, recurentul – intimat a arătat că, în fapt, contestatorul a fost parte în dosarul nr._/233/2011 unde a participat activ depunând întâmpinare și concluzii scrise, iar, ulterior a formulat recurs împotriva sentinței pronunțate în cauză.
A precizat recurentul – intimat faptul că, după rămânerea definitivă a sentinței penale puse în executare au trecut mai multe luni pe parcursul cărora a încercat să îi contacteze pe reprezentanții contestatorului, însă a constatat că nu răspundea nimeni la telefon sau că adresa menționată era adresa unei căsuțe poștale.
Recurentul – intimat a învederat că, la data sesizării sale, executorul judecătoresc nu era ținut să verifice existența unui refuz al debitorului de a-și aduce la îndeplinire de bunăvoie obligația, ci era ținut să verifice doar calitatea de titlu executoriu a actului depus de creditor.
Au fost invocate dispozițiile art. 3717 pct. 2 C.proc.civ. și recurentul – intimat a apreciat că, prin plata voluntară efectuată, în urma înștiințării din data de 16.10.2012, debitorul nu era exonerat de la plata cheltuielilor de executare silită.
Recurentul – intimat a învederat că poprirea se înființează fără somație și ar fi avut aceleași efecte ca și plata voluntară.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 155, art. 3711 și urm., art. 453, art. 454 și art. 457 C.proc.civ., Legea nr. 188/2000 și OMJ nr. 2550/2006.
Cererea de recurs a fost legal timbrată cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 97 lei și timbru judiciar în valoare de 0,3 lei.
Prin întâmpinarea formulată, intimatul – contestator a solicitat respingerea recursului formulat, ca nefondat.
A apreciat intimatul – contestator că, în condițiile în care a virat în contul indicat de creditor la data de 19.10.2012 suma solicitată, după ce a fost înștiințat la data de 17.10.2012, nu pot fi reținute susținerile recurentului referitoare la faptul că ar fi trecut mai multe luni în care creditorul nu ar fi fost contactat de debitor.
Intimatul – contestator a invocat reaua – credință a recurentului – intimat care nu a înțeles să folosească modalitățile puse la dispoziție pentru a-i contacta pe reprezentanții debitorului, ci a ales să demareze în mod abuziv, în opinia sa, o executare silită, deși avea cunoștință despre disponibilitatea debitorului de a achita sumele la plata cărora a fost obligat, disponibilitate manifestată în fața instanței penale. A precizat intimatul – contestator că a solicitat informații instanței penale despre datele de contact ale creditorului, însă i s-a răspuns negativ acestei solicitări.
A mai invocat intimatul – contestator faptul că reprezentantul recurentului – intimat a procedat în aceeași manieră abuzivă și în alte cauze.
Intimatul – contestator a arătat că există un abuz de drept procedural în condițiile în care, în dosarul de executare silită nu a fost emisă o somație, dat fiind caracterul special al modalității de funcționare a contestatorului.
În temeiul art. 242 C.proc.civ., intimatul – contestator a solicitat judecata în lipsă.
Analizând legalitatea sentinței civile nr. 2560/18.03.2013, pronunțate de Judecătoria G. în dosarul nr._, prin prisma motivelor de recurs, instanța de control judiciar reține că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
În drept, potrivit art. 3717 alin. 2 C.proc.civ., cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit, afară de cazul când creditorul a renunțat la executare sau dacă prin lege se prevede altfel. De asemenea, debitorul va fi ținut să suporte cheltuielile de executare făcute după înregistrarea cererii de executare și până la data realizării obligației stabilite în titlul executoriu prin executare voluntară.
În sensul art. 39 alin. 5 din Legea nr. 188/2000, sunt cheltuieli de executare:
1. taxele de timbru necesare declanșării executării silite;
2. onorariul executorului judecătoresc, stabilit potrivit legii;
3. onorariul avocatului, în faza de executare silită;
4. onorariul expertului și al interpretului;
5. cheltuielile efectuate cu ocazia publicității procedurii de executare silită și cu efectuarea altor acte de executare silită;
6. cheltuielile de transport;
7. alte cheltuieli prevăzute de lege ori necesare desfășurării executării silite.
În fapt, prin cererea înregistrată pe rolul B. Aequitas sub nr. 2425/31.08.2012, recurentul – intimat A. M. P. a solicitat executarea silită a dispozițiilor titlului executoriu – sentința penală nr. 438/02.03.2012, pronunțată de Judecătoria G., definitivă.
Conform procesului – verbal încheiat la data de 04.09.2012 în cadrul dosarului de executare nr. 2425/2012 al B. Aequitas au fost stabilite cheltuieli de executare în cuantum de 11 460,76 lei din care 6 222,32 lei reprezintă onorariul executor judecătoresc, iar 5000 lei reprezintă onorariu avocat.
Așa cum rezultă din Încheierile depuse, în copie la dosarul cauzei (f. 30 – 32), executarea silită a fost încuviințată în cauză de Judecătoria Sectorului 2 București, de Judecătoria Sectorului 4 București și de Judecătoria Sectorului 5 București.
Ca urmare a solicitării telefonice formulate de debitorul F. de Protecție a Victimelor Străzii, la data de 16.10.2013, prin înștiințarea emisă în cadrul dosarului de executare nr. 2425/2012 al B. Aequitas, intimatul – contestator a fost informat cu privire la sumele datorate conform titlurilor executorii - sentința penală nr. 438/02.03.2012, pronunțată de Judecătoria G. și procesul – verbal de cheltuieli încheiat la data de 04.09.2012 (f. 35).
Conform recipisei de consemnare nr. 498/19.10.2012, la data de 19.10.2012, intimatul – contestator a consemnat la dispoziția executorului judecătoresc suma de 62 999,34 lei.
În împrejurările descrise mai sus, tribunalul reține, prin prisma dispozițiilor art. 3717 alin. 2 C.proc.civ., că debitorul – intimatul – contestator – era ținut la plata cheltuielilor de executare angajate după înregistrarea cererii de executare silită pe rolul executorului judecătoresc.
Contrar susținerilor intimatului – contestator, plata cheltuielilor de executare nu era condiționată de emiterea unei înștiințări înainte de demararea executării silite sau de emiterea unei somații în cadrul procedurii de executare silită.
Pe de o parte, constată că procedura invocată de intimatul – contestator nu are un temei legal și, pe de altă parte, reține că, potrivit dispozițiilor art. 454 C.proc.civ., poprirea se înființează fără somație. Astfel, pot fi realizate chiar măsuri de executare în cauză fără a fi necesară emiterea unei somații și, cu atât mai mult, pot fi pretinse cheltuieli de executare.
În același context, reține că, în cuprinsul sentinței penale nr. 438/02.03.2012, pronunțate de Judecătoria G. a fost menționată adresa de domiciliu a creditorului, astfel încât, pentru a-și demonstra buna – credință în executarea obligației sale, debitorul avea posibilitatea contactării acestuia.
De asemenea, reține că onorariul executorului judecătoresc a fost stabilit conform dispozițiilor legale incidente în cauză, respectiv conform Ordinului MJ nr. 2550/2006, iar plata onorariului de avocat pentru faza executării silite a fost probată prin chitanța nr._/30.08.2012 (f. 35) și contractul de asistență juridică nr. 124/15.08.2012 (f. 519.
Pentru toate argumentele de mai sus, reținând că demersul debitorului de a se adresa executorului judecătoresc în vederea valorificării creanței sale este unul legal și nu poate fi calificat drept un abuz de drept, în temeiul art. 312 alin. 3 C.proc.civ.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurentul -intimat A. M. P., cu domiciliul în G., ., ., județul G., în contradictoriu cu intimații ASOCIAȚIA F. DE PROTECȚIE A VICTIMELOR STRĂZII, cu sediul în .. 40- 40 bis, sector 2, București și BIROUL EXECUTORILOR JUDECĂTOREȘTI ASOCIAȚI AEQUITAS, cu sediul în .. 45, ., . 3, București, împotriva sentinței civile nr. 2560/18.03.2013 pronunțată de Judecătoria G., în dosarul nr._
Modifică în parte sentința civilă nr. 2560/18.03.2013 a Judecătoriei G. și în rejudecare.
Respinge ca nefondată contestația la executare formulată de contestatoarea Asociația F. de Protecție a Victimelor Străzii București în contradictoriu cu intimatul A. M. P..
Menține celelalte dispoziții ale sentinței civile recurate privind lipsa calității procesuale a B. Aequitas.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 16 Octombrie 2013
Președinte, R. J. | Judecător, F. L. N. | Judecător, A. P. |
Grefier, G. R. |
Red. RJ/Tehn RG/2ex/22.11.2013
Jud. Fond A. G.
| ← Reziliere contract. Sentința nr. 4214/2013. Tribunalul GALAŢI | Contestaţie la executare. Decizia nr. 951/2013. Tribunalul GALAŢI → |
|---|
