Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 114/2013. Tribunalul GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 114/2013 pronunțată de Tribunalul GALAŢI la data de 22-01-2013 în dosarul nr. 4942/121/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL G.
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2949
SECTIE I CIVILA
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 114/2013
Ședința publică de la 22 Ianuarie 2013
Completul compus din:
Președinte – A. B.
Grefier – L. N.
MINISTERUL PUBLIC REPREZENTAT DE PROCUROR: L. I.
La ordine fiind soluționarea acțiunii civile formulată în baza Legii 221/2009 de către reclamanta L. D., cu domiciliul în G., ., ..2, . cu pârâtul S. R. – PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI, cu sediul în București, sector 5, ..
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru reclamantă avocat L. M.-L. cu împuternicire la dosar (fila 23), lipsă fiind pârâtul.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că s-au prorogat discuțiile cu privire la excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei față de primul capăt de cerere din cererea completatoare, excepție invocată din oficiu la termenul din 13.11.2012, după care;
Tribunalul acordă cuvântul pe excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei față de primul capăt de cerere din cererea completatoare, excepție invocată din oficiu la termenul din 13.11.2012.
Apărătorul reclamantei arată că așa cum a susținut și prin notele de ședință depuse la data de 23.11.2012 și cum rezultă și din certificatul de moștenitor nr. 91/16.08.2000 (fila 85 dosar), precum și din certificatul de moștenitor suplimentar nr. 5/21.01.2005 (fila 86 dosar), reclamanta în calitate de soție supraviețuitoare a defunctului ei soț L. A. justifică interesul în promovarea cererii de acordare de despăgubiri materiale, sens în care solicită respingerea excepției.
Reprezentantul Ministerului Public solicită admiterea excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei față de primul capăt de cerere din cererea completatoare având în vedere că reclamanta este practic nora persoanei de la care se solicită reconstituirea dreptului de proprietate cu privire la suprafața de teren expropriată. Având în vedere disp. art. 5 din Legea nr. 221/2009 potrivit cărora după decesul persoanei care a suferit condamnări cu caracter politic în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, soțul sau descendenții acesteia până la gradul al II-lea inclusiv pot solicita instanței, în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, obligarea statului la acordarea de despăgubiri și față de împrejurarea că reclamanta are calitate de afin în raport de persoana interesată, solicită admiterea excepției.
Tribunalul, având în vedere calitatea de moștenitor a reclamantei ca soție a fiului foștilor proprietari a bunurilor confiscate de statul R. și având în vedere și disp. art. 5 din Legea nr. 221/2009 potrivit cu careorice persoană care a suferit condamnări cu caracter politic în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, precum și, după decesul acestei persoane, soțul sau descendenții acesteia până la gradul al II-lea inclusiv pot solicita instanței, în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, obligarea statului la despăgubiri pentru prejudiciul material suferit ca urmare a măsurii administrative de confiscare, admite excepția lipsei de calitate procesuală activă a reclamantei L. D. și respinge primul capăt de cerere din cererea completatoare formulat de aceasta prin care solicită obligarea statului la despăgubiri pentru prejudiciul material suferit ca urmare a măsurii administrative de confiscare ca fiind formulat de o persoană fără calitate procesuală activă. Face cunoscut apărătorul reclamantei că are posibilitatea ca împotriva prezentei Încheieri să formuleze cale de atac odată cu fondul cauzei.
Apărătorul reclamantei, referitor la al doilea capăt de cerere, arată că a solicitat proba cu martora A. D., în dovedirea daunelor morale, respectiv suferințele prin care a trecut atât soțul reclamantei cât și reclamanta, cu privire la care s-au prorogat discuțiile pentru acest termen.
Tribunalul face cunoscut reclamantei, prin apărător, că la termenul de judecată din 23.11.2012 astfel cum s-a consemnat prin încheierea de la acea dată (fila 89 dosar), s-a pus în discuție utilitatea audierii acestei martore.
Apărătorul reclamantei solicită admiterea probei cu martora A. D. pe care o consideră concludentă, pertinentă și utilă cauzei.
Reprezentantul Ministerului Public consideră că proba testimonială propusă de reclamantă, prin apărător, nu este utilă cauzei de față având în vedere că la dosarul cauzei s-au depus înscrisuri în dovedirea faptului că cele solicitate de reclamantă sunt reale, astfel încât nu se mai impune audierea unui martor pentru a dovedi suferințele psihice la care face trimitere reclamanta.
Tribunalul, având în vedere că la dosarul cauzei există înscrisuri care atestă cele susținute de reclamantă, în sensul ascultării telefonului și urmăriri familiei reclamantei de către serviciile de securitate; având în vedere că astfel de acțiuni în regimul comunist erau de notorietate cu privire la persoanele aflate în situația reclamantei și a soțului acesteia, precum și faptul că nivelul daunelor morale poate fi apreciat doar de către partea pe care le solicită; având în vedere că Instanța are un rol limitat de cenzurare a acestor solicitări, în temeiul disp. art. 167 al.1 C.pr.civilă respinge ca inutilă cauzei administrarea probei testimoniale cu un martor propusă în apărare de reclamantă, prin apărător.
Apărătorul reclamantei, în apărare, solicită proba cu înscrisurile aflate la dosar.
Tribunalul, în temeiul disp. art. 167 al.1 C.pr.civilă, încuviințează pentru reclamantă proba cu înscrisurile aflate la dosar ca fiind concludente, pertinente și utile cauzei.
Întrebat fiind atât reclamant, prin apărător, cât și reprezentantul Ministerului Public, pe rând, arată că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de solicitat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Tribunalul constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul reclamantei solicită admiterea capătului doi de cerere așa cum a fost formulat și probat cu înscrisurile depuse la dosar. Cu cheltuieli de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public consideră că în primul rând reclamanta trebuia să solicite constatarea caracterului politic al măsurii administrative în conformitate cu disp. art. 4 al.2 din Legea nr. 221/2009 și apoi putea pretinde acordarea de despăgubiri pentru prejudiciul suferit.
Având în vedere că reclamanta nu s-a conformat disp. art. 4 al.2 din Lege, solicită respingerea cererii reclamantei de acordare de daune morale, drepturi ce decurg din măsurile administrative sau din condamnările cu caracter politic la care au fost supuse persoanele îndreptățite conform legii.
Întrebat fiind, apărătorul reclamantei nu solicită cuvântul în replică.
Tribunalul rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 14.06.2012, reclamanta L. D., în contradictoriu cu pârâtul S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, a solicitat obligarea acestuia la plata de despăgubiri morale pentru prejudiciul suferit de familia soțului său prin dislocare și stabilirea de domiciliu forțat în perioada 02.03.1949 – 1978.
La termenul din 12.10.2012 reclamanta a formulat cerere de completare a acțiunii principale, solicitând obligarea pârâtului la:
- plata de despăgubiri de 100.000 euro pentru prejudiciul material suferit de autorii soțului prin măsura administrativă de confiscare a terenurilor deținute de aceștia în județul Bacău; și
- plata de despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit de către soțul său L. A., prin condamnarea cu caracter politic și măsurile cu caracter politic luate împotriva sa (70.000 euro), și de către reclamanta însăși, prin măsurile administrative luate împotriva sa de la momentul căsătoriei (30.000 euro).
În motivare a arătat că, în aplicarea Decretului nr.83/1949, întreaga familie a soțului a fost dislocată începând cu 02.03.1949 din ., fiind deposedată și de întreaga avere (peste 100 ha teren). După 7 ani au fost ridicate restricțiile (domiciliul forțat în orașul Râmnicu Sărat), însă nu au încetat măsurile cu caracter politic. În acest sens, atât reclamanta cât și soțul său au fost urmăriți de organele de securitate ca „dușmani ai poporului”.
În drept a invocat dispozițiile din Legea nr.221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989.
Pârâtul S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, deși legal citat, nu a formulat întâmpinare și nu a fost reprezentat în instanță.
La termenul de judecată din 13.11.2012 instanța, din oficiu, a invocat excepția lipsei de calitate procesuală activă a reclamantei cu privire la capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata de despăgubiri pentru prejudiciul material suferit de autorii soțului prin măsura administrativă de confiscare a terenurilor deținute de aceștia în județul Bacău.
La termenul de judecată din 22.01.2013 instanța a pus în discuție excepția invocată și fondul cauzei și a rămas în pronunțare.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând cu prioritate excepția lipsei de calitate procesuală activă a reclamantei, instanța reține următoarele:
În fapt, reclamanta L. D. solicită despăgubiri de 100.000 euro pentru prejudiciul material suferit de autorii soțului prin măsura administrativă de confiscare a terenurilor deținute de aceștia în județul Bacău. Partea justifică faptul că are calitate procesuală activă prin calitatea de moștenitor a soțului său, L. A., față de autorii săi, și prin propria calitate de moștenitor a reclamantei în raport cu defunctul soț (certificat de moștenitor nr.91 eliberat la 16.08.2000 de B.N.P. C. P. din G.).
În drept, potrivit art.5 din Legea nr.221/2009, orice persoană care a suferit condamnări cu caracter politic în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, precum și, după decesul acestei persoane, soțul sau descendenții acesteia până la gradul al II-lea inclusiv pot solicita instanței acordarea de despăgubiri reprezentând echivalentul valorii bunurilor confiscate prin hotărâre de condamnare sau ca efect al măsurii administrative.
Rezultă de aici că este strict circumstanțiată calitatea procesuală activă: doar persoana deposedată, soțul sau descendenții acesteia până la gradul al II-lea pot solicita despăgubirea. Or, în raport cu autorii soțului său (despre care arată că erau proprietarii bunurilor confiscate), reclamanta nu este nici soț și nici descendent.
În consecință, instanța va admite excepția și va respinge ca fiind formulat de o persoană fără calitate procesuală activă capătul de cerere îndreptat de reclamantă contra pârâtului S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin care se solicită despăgubiri pentru prejudiciul material suferit ca urmare a măsurii administrative de confiscare.
Analizând probele administrate în cauză, instanța reține următoarele:
În fapt, reclamanta L. D. solicită despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit de către soțul său L. A., prin condamnarea cu caracter politic și măsurile cu caracter politic luate împotriva sa (70.000 euro), și de către reclamanta însăși, prin măsurile administrative luate împotriva sa de la momentul căsătoriei (30.000 euro).
La cererea expresă a instanței, la termenul de judecată din 22.01.2013, reclamanta, prin apărător, a precizat că nu dorește recunoașterea caracterului politic al măsurilor penale și administrative la care au fost supuși autorii soțului, soțul și reclamanta însăși.
În drept, potrivit art.5, alin.1, lit.a) din Legea nr.221/2009, orice persoană care a suferit condamnări sau alte măsuri cu caracter politic în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, precum și, după decesul acestei persoane, soțul sau descendenții acesteia până la gradul al II-lea inclusiv pot solicita instanței, în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, obligarea statului la acordarea unor despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare.
Rezultă că temeiul acordării de despăgubiri este recunoașterea caracterului politic al condamnării sau măsurii, recunoaștere care se face, potrivit art.1, alin.4, de către instanța de judecată, în conformitate cu dispozițiile Legii nr.221/2009. Rezultă că nu este suficientă o altă recunoaștere cu caracter echivalent, făcută în alt temei și de altă autoritate. Or, reclamanta nu a solicitat și recunoașterea caracterului politic al măsurii de dislocare și stabilire de domiciliu obligatoriu, deci nu i se pot acorda despăgubiri.
Separat de această chestiune, instanța reamintește că, prin deciziile nr.1354, 1358 și 1360 din anul 2010, Curtea Constituțională a României a stabilit că dispozițiile art.5, alin.1, lit.a) din Legea nr.221/2009 sunt neconstituționale, în toate formele pe care le-au avut de-a lungul timpului, astfel că, potrivit art.147, alin.1 din Constituție, acestea și-au încetat activitatea. Rezultă că, în prezent, nu există temei de drept pentru acordarea despăgubirilor morale solicitate de reclamantă.
În consecință, instanța va respinge ca neîntemeiată (în drept) acțiunea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția, invocată din oficiu, a lipsei de calitate procesuală activă a reclamantei L. D., domiciliată în G., ., . 2, .> Respinge ca fiind formulat de o persoană fără calitate procesuală activă capătul de cerere îndreptat de reclamantă contra pârâtului S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în București, ., sectorul 5, prin care se solicită despăgubiri pentru prejudiciul material suferit ca urmare a măsurii administrative de confiscare.
Respinge ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanta L. D. în contradictoriu cu S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin care se solicită despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit ca urmare a condamnării și a măsurilor administrative cu caracter politic.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 22 Ianuarie 2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. BleoancăLenuța N.
red.jud.AB
tehnodact.NL/ex.5/08.02.2013
| ← Uzucapiune. Sentința nr. 1034/2013. Tribunalul GALAŢI | Contestaţie la executare. Decizia nr. 402/2013. Tribunalul GALAŢI → |
|---|
