Pretenţii. Decizia nr. 957/2013. Tribunalul GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 957/2013 pronunțată de Tribunalul GALAŢI la data de 23-10-2013 în dosarul nr. 7804/233/2012
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2949
ROMÂNIA
TRIBUNALUL G.
SECTIE I CIVILA
DECIZIA CIVILĂ Nr. 957/2013
Ședința publică de la 23 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE R. J.
Judecător F. L. N.
Judecător A. P.
Grefier R. G.
Pentru astăzi fiind amânată soluționarea recursului declarat de recurentul –reclamant D. E., cu domiciliul în G., ., ., . și cu domiciliul procesual ales la Societatea civilă profesională de avocați "D. & Asociații", cu sediul în ., ., județul G., în contradictoriu cu intimata- pârâtă S.C. N. S.R.L., cu sediul în G., .-L, județul G., împotriva sentinței civile nr. 2307/12.03.2013 pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr._, având ca obiect "pretenții".
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 10.10.2013, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 16.10.2013 și, respectiv 23.10.2013, data la care a pronunțat următoarea decizie.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei G. la data de 07.05.2012, sub nr._, reclamantul D. E. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta . acesteia la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 7.440 lei efectuate în dosarul nr._, reprezentând onorariu avocat.
În motivare, reclamantul a arătat că în luna februarie 2012 a pornit demersurile în vederea anulării unei hotărâri a Adunării Generale Extraordinare a Asociaților . sa făcând obiectul dosarului nr._ . Dosarul a fost soluționat prin admiterea cererii reclamantului, pârâta prin reprezentant arătându-se de acord cu admiterea acțiunii.
A apreciat reclamantul că în speță sunt îndeplinite condițiile pentru acordarea de cheltuieli de judecată pe cale separată, întrucât acțiunea sa din dosar nr._ a fost admisă în întregime prin sentința civilă nr. 93cc/01.03.2012, iar pârâta a fost de drept pusă în întârziere în temeiul art. 1.523 NCC, săvârșind un fapt ilicit extracontractual prin nerespectarea prevederilor Legii nr. 31/1990.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 112 și 274 C. Pr. Civ și 1523 NCC.
În susținerea cererii formulate, reclamantul a solicitat proba cu înscrisuri, depunând la dosar copie după factura nr. 427/27.04.2012 și chitanțele 276/27.04.2012 și 277/28.04.2012.
Cererea reclamantului de preschimbare a primului termen de judecată a fost respinsă prin încheierea din 16.05.2012.
Acțiunea a fost legal timbrată cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 557,40 lei și timbru judiciar de 3 lei.
În ședința publică din data de 05.02.2013, instanța a încuviințat, pentru părți, proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
S-a atașat la dosarul cauzei dosarul nr._ al Tribunalului G..
Prin sentința civilă nr.2307/12.03.2013 Judecătoria G. a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul D. E., în contradictoriu cu pârâta . următoarele:
Prin sentința civilă nr. 93cc/01.03.2012 pronunțată de Tribunalul G. în dosar nr._, instanța a admis cererea reclamantului D. E. în contradictoriu cu . a dispus anularea hotărârii A. nr. 01/04.11.2011 și a hotărârii A. nr. 02/04.11.2011, ambele privind pe .>
Prin cererea inițială formulată în dosar nr._ al Tribunalului G., reclamantul D. E. a solicitat obligarea pârâtei . plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest litigiu.
În dosarul nr._, pârâta a formulat pentru primul termen de judecată întâmpinare prin care s-a arătat de acord cu admiterea cererii de chemare în judecată și a solicitat respingerea cererii reclamantului de obligarea a sa la plata cheltuielilor de judecată.
La primul termen de judecată, reclamantul, prin reprezentant, față de poziția pârâtei, a arătat că renunță la petitul privind cheltuielile de judecată, urmând a solicita recuperarea lor pe cale separată, formulând ulterior cererea ce face obiectul prezentului dosar.
În drept, potrivit art. 274 C.proc.civ., partea care cade în pretenții va fi obligată la cerere să plătească cheltuielile de judecată. Obligația părții căzute în pretenții de a o despăgubi pe cealaltă parte pentru cheltuielile pe care aceasta le-a făcut are ca temei răspunderea civilă delictuală, reglementată de art. 1349 NCC, respectiv culpa procesuală a celui căzut în pretenții.
Totodată, potrivit art. 275 C.proc.civ, pârâtul care a recunoscut la prima zi de înfățișare pretențiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, afară numai dacă a fost pus în întârziere înainte de chemarea în judecată.
Astfel, în prezenta speță, pentru a putea aprecia în ce măsură pârâta . obligată la plata cheltuielilor de judecată, instanța trebuie să analizeze, raportat la poziția sa de recunoaștere a pretențiilor reclamantului, în dosar nr._/2012, dacă a fost pusă în întârziere înainte de cererea de chemare în judecată.
Reclamantul a invocat împrejurarea că, raportat la obiectul litigiului din dosar nr._ – derivat dintr-un fapt ilicit extracontractual al pârâtei, în speță sunt incidente prevederile art. 1523 alin. 2 lit. C din NCC și, ca atare, prevederile art. 275 teza I C.proc.civ. nu sunt aplicabile.
Reclamantul a invocat de asemenea în susținerea cererii sale și prevederile art. 43 Cod comercial, potrivit căruia în litigiile comerciale având ca obiect pretenții, pârâtul este de drept pus în întârziere.
Instanța a constatat că obiectul dosarului nr._ al Tribunalului G. l-a constituit anularea unor hotărâri a adunării generale ale unei societăți comerciale, având ca temei juridic art.192 și urm. din Legea nr. 31/1990 republicată, ca atare, în speță este vorba de un litigiu privind raporturile dintre asociații unei societăți comerciale respectiv un litigiu între profesioniști de natură contractuală, neevaluabil în bani.
Natura contractuală a raporturilor dintre asociații unei societăți comerciale cu răspundere limitată este impusă de art. 1 alin. 1 și art. 5 alin. 1 din Legea 31/1990 care prevăd că în vederea efectuării de acte de comerț, persoanele fizice si persoanele juridice se pot asocia si pot constitui societăți comerciale, contractul de societate fiind cel care guvernează activitatea societății, raporturile dintre asociații și, cel mai important, raporturile dintre societate și asociații acesteia.
Astfel, instanța a reținut că nu sunt aplicabile prevederile art. 1523 NCC, având în vedere calitatea reclamantului de asociat al . contractuale dintre asociați și societate, precum și rolul acțiunii în anularea hotărârilor asociaților de a regla divergențele izvorâte din contractul de societate – actul fundamental al societății.
În speță, deși ne aflăm în fața unui litigiu între profesioniști, instanța nu a putut reține susținerile reclamantului privind aplicabilitatea art. 43 C. Comercial, întrucât hotărârile adunării generale a asociaților fiind adoptate la data de 04.11.2011, sunt guvernate de prevederile NCC, art. 43 Codul comercial, potrivit dispozițiilor Legii 71/2011, fiind abrogat la data intrării în vigoare a NCC.
De asemenea, instanța a constatat că în dosarul nr._ al Tribunalului G., reclamantul nu a făcut dovada că ar fi notificat-o pe pârâtă anterior cererii de chemare în judecată în vederea soluționării amiabile a litigiului respectiv nu a solicitat revocarea hotărârilor considerate ca fiind nestatutare.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 195 Legea 31/1990, reclamantul în calitate de asociat al . avea dreptul și posibilitatea să convoace adunarea generală a asociaților având pe ordinea de zi revocarea hotărârilor nestatutare ale societății și pe cale de consecință să preîntâmpine litigiul ce a făcut obiectul dosarului_ .
Față de cele expuse mai sus, instanța a apreciat că în speță sunt incidente prevederile tezei I din art. 275 C.proc.civ, în sensul că pârâta a recunoscut la primul termen pretențiile reclamantului și nu a fost pusă în întârziere anterior cererii de chemare în judecată, nici de drept și nici printr-o notificare emisă de reclamant.
În concluzie, apreciind că pârâta nu poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocațial suportate de reclamant în dosarul nr._ al Tribunalului G., instanța a respins, ca neîntemeiată, cererea reclamantului.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, solicitând admiterea cererii de obligare a intimatei S.C. N. S.R.L. la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 7.440 de lei.
În motivarea recursului, a arătat că în litigiul ce a vizat anularea hotărârii Adunării Generale a Asociaților S.C. N. S.R.L. s-a prezentat numitul D. N., reprezentant al societății, care a achiesat pretențiilor formulate prin cererea de chemare în judecată, instanța dispunând, pe cale de consecință, anularea hotărârii vizate. A susținut că pârâta nu și-a executat obligațiile ce-i reveneau, iar rămânerea fără obiect a dosarului se datorează atitudinii de recunoaștere la primul termen. Intimata nu a respectat dispozițiile Legii nr.31/1990, în sensul că nu a notificat ședința adunării generale, luând decizii în absența sa, astfel că obligația s-a născut din săvârșirea unei fapte ilicite extracontractuale, iar debitorul de afla de drept în întârziere, căzând în sarcina sa obligația de a plăti cheltuielile de judecată, indiferent de atitudinea acestuia în fața instanței la primul termen de judecată.
În drept, au fost invocate disp. art. 304/1, art.304 pct.9 C.proc.civ.
În apărare, intimata a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, arătând că reclamantul nu a făcut dovada notificării anterioare cererii de chemare în judecată și, neexistând o punere în întârziere, sunt incidente prevederile art.275 C.proc.civ. teza I. A subliniat că litigiul existent a fost de natură contractuală, având în vedere calitatea recurentului-reclamant de asociat al S.C. N. S.R.L., raporturile contractuale dintre asociați și societate, precum și rolul acțiunii în anularea hotărârilor asociaților de a regla divergențele izvorâte din contractul de societate – actul fundamental al societății.
Verificând sentința recurată prin prisma motivelor invocate, sub toate aspectele de fapt și de drept în conformitate cu disp. art. 3041 C.proc.civ., Tribunalul constată că recursul este neîntemeiat, pentru următoarele considerente:
Prin cererea înregistrată sub nr._ pe rolul Tribunalului G., reclamantul D. E. a solicitat, în contradictoriu cu S.C. N. S.R.L., pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună anularea hotărârilor Adunării Generale a Asociaților S.C. N. S.R.L. nr.01/04.11.2004 și nr.02 din aceeași dată și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de juedcată.
La prima zi de înfățișare pârâtul a arătat că este de acord cu acțiunea reclamantului și a solicitat admiterea acesteia, cu excepția capătului de cerere privind obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentința civilă nr.93cc/01.03.2012 Tribunalul G. a admis acțiunea formulată de reclamantul D. E. și a anulat hotărârile.
Conform art.275 C.proc.civ., pârâtul care a recunoscut la prima zi de înfățișare pretențiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, afară numai dacă a fost pus în întârziere înainte de chemarea în judecată.
Față de acestea, instanța constată că, faptul că pârâtul, la primul termen, a declarat că nu se opune admiterii acțiunii, exclude culpa sa procesuală și, deci, instanța nu putea să-l oblige la suportarea cheltuielilor de judecată.
Pârâtul a recunoscut integral pretențiile reclamantului, iar recunoașterea sa a fost efectivă, expresă și neechivocă, nefăcându-se dovada punerii sale anterioare în întârziere.
Având în vedere că raporturile dintre asociații unei societăți comerciale cu răspundere limitată și cele dintre aceștia și societate sunt de natură contractuală, în conformitate cu dispozițiile Legii nr.31/1990, nerespectarea unei obligații rezultând din prevederile acesteia nu poate atrage o răspundere delictuală pentru S.C. N. S.R.L., pentru a fi considerată de drept în întârziere, ci răspunderea contractuală, astfel cum în mod corect a reținut prima instanță.
Față de acestea, în baza art.312 C.proc.civ., va respinge, ca neîntemeiat, recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de recurentul –reclamant D. E., cu domiciliul în G., ., ., ., județul G. și cu domiciliul procesual ales la Societatea civilă profesională de avocați "D. & Asociații", cu sediul în ., ., județul G., în contradictoriu cu intimata- pârâtă S.C. N. S.R.L., cu sediul în G., .-L, județul G., împotriva sentinței civile nr. 2307/12.03.2013 pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr._, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 23 Octombrie 2013.
Președinte, R. J. | Judecător, F. L. N. | Judecător, A. P. |
Grefier, G. R. |
Red.NFL/Tehn .RG/2ex/03.02.2014
Jud fond O. B
| ← Încuviinţare executare silită. Sentința nr. 18/2013.... | Uzucapiune. Sentința nr. 1034/2013. Tribunalul GALAŢI → |
|---|
