Pretenţii. Decizia nr. 1207/2013. Tribunalul GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1207/2013 pronunțată de Tribunalul GALAŢI la data de 19-12-2013 în dosarul nr. 5395/121/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL G.
SECTIE I CIVILA
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr. 2949
DECIZIE CIVILA Nr. 1207/2013
Ședința publică de la 19 Decembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE F. L. N.
Judecător D. G. N.
Judecător A. F.
Grefier L. C.
Pentru astăzi fiind amânată soluționarea cererii de revizuire formulată de recurenta B. M. împotriva deciziei civile nr. 700/4.07.2013 pronunțată de Tribunalul G. în Dosar nr._/233/2011 în contradictoriu cu intimat M. G., intervenient în numele altei persoane S. C. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ SF. „A. A.” G., având ca obiect pretenții.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 12.12.2013 când instanța având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea la data de 19.12.2013.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului G. - Secția I Civilă, sub nr._, din 08.07.2013, revizuenta B. M. a solicitat, în contradictoriu cu intimații M. G. și S. C. Județean de Urgențe Sf. A. A. G., revizuirea deciziei civile nr.700/04.07.2013, pronunțate de Tribunalul G. în dosarul nr._/233/2011.
În motivare, a arătat că instanța nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut în dosarul menționat. A susținut că a fost prejudiciată material și moral de intimata M. G..
Deși au fost legal citați, intimații nu au depus întâmpinare și nu au fost prezenți în instanță pentru a-și formula apărări.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin decizia civilă nr.700/04.07.2013 Tribunalul G., Secția I Civilă, a respins recursul declarat de reclamanta B. M. împotriva sentinței civile nr._/20.12.2012 a Judecătoriei G., ca nefondat.
Pentru a pronunța această soluție, a reținut că, prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei G. sub nr._/233/2011, reclamanta B. M. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta M. G., să pronunțe o hotărâre prin care să oblige pârâta la plata sumei de 2500 lei lunar, reprezentând despăgubiri.
În motivarea cererii, a arătat că s-a înscris la concursul organizat de S. Sf. A. A. G. pentru postul de asistent medical generalist. În data de 24.10.2011 pentru prima dată în an și pentru prima dată în susținerea concursurilor de asistenți medicali s-a făcut testare psihologică, probă eliminatorie. În data de 10.08.2011 a depus un memoriu în care a specificat modul în care a lucrat și a fost exploatată atât în unitatea în care a lucrat, cât și în perioada programului de voluntariat pe care a efectuat-o în acest spital.
A mai precizat reclamanta că pârâta asociază faptul că i-au luat apartamentul, l-au devastat, au dărâmat pereții, cu acest concurs, pe care trebuia să-l susțină și i-a luat dreptul de a participa la concurs trimițând-o la psihiatrie.
În drept cererea nu a fost motivată.
În dovedirea pretențiilor, a depus înscrisuri.
Legal citată, pârâta nu s-a prezentat și a formulat întâmpinare. A susținut pârâta că în calitate de psiholog clinician în această instituție a fost numită prin decizia nr. 228/20.09.2011 să examineze din punct de vedere psihologic candidații înscriși la concursurile organizate, iar la data de 24.10.2011 S. C. de Urgență Sf. A. A. G. a organizat concurs pentru ocuparea unor posturi de asistenți medicali, infirmiere, brancardieri în regim de ASE. La acest concurs s-au înscris un număr de 24 de candidați printre care și B. M.. Evaluarea psihologică a tuturor candidaților a fost făcută cu scopul de a evalua starea de sănătate mentală, de a identifica prezența sau absența problemelor psihocomportamentale, dar și a vulnerabilităților de a dezvolta în timp astfel de probleme. A mai precizat pârâta că a aplicat în acest sens CASM (Chestionarul de Autoevaluare a Sănătății Mentale). În urma acestui chestionar și în funcție de răspunsurile date au fost identificate la Secțiunea E (prezența simptomelor psihotice) 3 răspunsuri. Conform manualului de interpretare în astfel de situații este necesar interviul clinic și examinare psihiatrică. În urma coroborării datelor de la cele două teste cu interviul clinic este considerată INAPTĂ din punct de vedere psihologic.
Instanța a încuviințat și a administrat în cauză proba cu înscrisuri precum și proba cu interogatoriul reclamantei.
În cauză, S. C. Județean de Urgență Sf. A. A. G. a formulat cerere de intervenție voluntară accesorie.
Prin sentință civilă nr._/20.12.2012, Judecătoria G. a respins ca nefondată cererea formulată de reclamanta B. M., în contradictoriu cu pârâta M. G. și intervenientul în numele altei persoane S. C. Județean ce Urgență Sf. A. A. G., având ca obiect „pretenții”, reținând următoarele:
La data de 24.10.2011 S. C. de Urgență Sf. A. A. G. a organizat concurs pentru ocuparea unor posturi de asistenți medicali, infirmiere, brancardieri în regim de ASE. La acest concurs s-au înscris un număr de 24 de candidați printre care și B. M..
Având în vedere că toate cadrele sanitare trebuie să fie testate psihologic atât la angajare cât și periodic, întrucât de modul în care își desfășoară activitatea depind sănătatea și viața pacienților aflați în suferință și internați în spital s-a apreciat că este necesară desfășurarea unei testări psihologice eliminatorii.
Prin decizia nr. 1344/20.10.2011 (f.79) s-a împuternicit psihologul practician autonom angajat al Spitalului C. Județean de Urgență Sf. A. A. G., M. G., de a testa psihologic candidații înscriși pentru examenul din data de 26.10.2011. În urma desfășurării acestei testări (CASM, MCMI III) reclamanta a fost declarată inaptă. Psihologul are atestat de liberă practică precum și licență de utilizare în Millon Clinical Multiaxial Inventory, Ediția a III-a dar și licență de utilizare pentru Sistemul de evaluare clinică.
Având în vedere respingerea candidaturii sale reclamanta s-a adresat cu o plângere și Parchetului de pe lângă Judecătoria G. în care a invocat aceleași motive ca și în prezenta acțiune. Prin rezoluția nr.9300/P/2011 din 15.03.2012 a Parchetului de pe lângă Judecătoria G. s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de pârâta M. G. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu, soluție rămasă definitivă prin sentința penală nr. 1207/18.06.2012 a Judecătoriei G..
Reclamanta a invocat culpa psihologului în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu susținând că nu ar fi trebuit să o declare inaptă. Instanța a constatat că din probele existente la dosar nu reiese atitudinea culpabilă a pârâtei. Faptul că pârâta și-a exercitat corect atribuțiile reiese și din sentința penală nr. 1207/18.06.2012 a Judecătoriei G. prin care s-a stabilit definitiv că pârâta nu se face vinovată de infracțiunea de abuz în serviciu.
Potrivit referatului de evaluare psihologică din 24.10.2011 pârâta a menționat că, subiectul examinat (reclamanta) potrivit testului CASM, prezintă probleme psiho-comportamentale evidente recomandându-i o evaluare psihologică. Studiind chestionarul de autoevaluare a sănătății mintale (CASM) prin prisma răspunsurilor completate de reclamantă și ținând cont de recomandările manualului aferent acestei baterii de teste, instanța a apreciat că pârâta nu a făcut decât să reproducă în conținutul referatului aceste recomandări ale manualului pe baza răspunsurilor reclamantei.
Potrivit art.998-999 și 1000 C.civ., pentru a fi antrenată răspunderea civilă delictuală a autorului unei fapte ilicite se cer a fi îndeplinite următoarele condiții: să existe o faptă ilicită; să existe un prejudiciu produs; între fapta produsă și prejudiciu să existe un raport de cauzalitate; să nu existe o cauză de exonerare de răspundere a autorului.
Instanța a reținut din analiza probatoriului administrat că nu se poate reține vreo conduită culpabilă a pârâtei în acțiunea de examinare psihologică a reclamantei.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs reclamanta B. M., arătând ca în mod greșit instanța de fond a admis ca parte în dosar și S. C. Județean de Urgență Sf. A. A. G., reclamanta neformulând acțiunea în contradictoriu cu acesta.
A mai arătat că prin faptul că a fost declarată inaptă pentru funcția respectivă i s-a îngrădit dreptul la muncă și chiar la viață, neavând un venit. A arătat că la dosarul cauzei există o . înscrisuri care nu au relevanță, precum copii de pe procedura de concurs. A arătat, de asemenea, că evaluarea psihologică a fost făcută când reclamanta se afla într-o stare de stres, provocată de starea sănătății sale fizice.
Intervenientul în interesul altei persoane a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Pârâta nu a depus întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs, tribunalul a constatat următoarele:
În ceea ce privește calitatea procesuală a S. C. Județean de Urgență Sf. A. A. G., acesta a formulat cerere de intervenție accesorie, în favoarea pârâtei, în calitatea sa de persoană juridică ce a organizat concursul, având deci un interes în cauză.
În ceea ce privește fondul pricinii, tribunalul a constatat că reclamanta nu a făcut dovada existenței nu numai a culpei pârâtei, cum corect a reținut instanța de fond, ci și a existentei faptei ilicite cauzatoare de prejudiciu.
Faptul că reclamanta se afla sau nu într-o stare specială la momentul examinării psihologice și că de fapt corespunde din punct de vedere psihologic postului pentru care intenționa să concureze nu este de natură a conduce la concluzia existenței vreunei fapte ilicite a pârâtei.
Astfel, reclamanta nu a făcut niciun moment dovada, prin vreun mijloc de probă, că toate concluziile examinării efectuate de către pârâtă nu ar fi reale și că de fapt ar corespunde postului pe care intenționa să îl ocupe.
Tribunalul a constatat că nu poate fi vorba de o îngrădire a dreptului la muncă, așa cum susține reclamanta, faptul că un specialist consideră că o anumită persoană nu corespunde cerințelor unui anumit post.
Față de aceste considerente, tribunalul a apreciat că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică și, pe cale de consecință, a respins recursul, ca nefondat.
Împotriva acestei decizii, B. M. a formulat cerere de revizuire.
Specific acestei căi extraordinare de atac este că hotărârea atacată prin intermediul ei nu este criticată în raport de materialul dosarului existent la data pronunțării acelei hotărâri, ci numai pe baza unor împrejurări noi, necunoscute de instanță la momentul pronunțării. Deci, în cazul revizuirii, nu se pune problema realizării unui control judiciar, ci a unei noi judecăți, pe temeiul unor elemente ce nu au format obiectul judecății finalizate cu pronunțarea hotărârii a cărei revizuire se solicită.
Motivele caracteristice de revizuire presupun că hotărârea a fost justă în raport de actele dosarului existente la data pronunțării hotărârii însă ulterior s-au descoperit materiale noi sau se constată că probele care au fundamentat-o au fost false, astfel încât situația de fapt reținută de instanță, văzută prin prisma noilor elemente, nu mai corespunde realității.
Or, în cauză, revizuenta nu a prezentat astfel de elemente noi.
Expresie a aplicării principiului disponibilității în procesul civil, art.322 alin.1 pct.2 C.proc.civ. se referă exclusiv la obiectul cererii, deci la pretențiile concrete formulate de reclamant în cererea de chemare în judecată. Prin formularea din art.322 pct.2 C.proc.civ. se face referire la aplicarea acestui principiu, care nu îngăduie instanței să depășească obiectul acțiunii sau al celorlalte cereri accesorii sau incidentale, dar nici nu-i permite să omită de a se pronunța asupra unui capăt de acțiune.
Întrucât instanța de recurs, prin decizia civilă nr.700/04.07.2013, s-a pronunțat asupra cererii în întregul său, nu se poate susține că nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut. Prin lucru cerut trebuie să se înțeleagă cererea concretă, cererile accesorii sau subsidiare și nu diferitele argumente care susțin sau combat aceste cereri.
Sub un alt aspect, pentru a se putea cere revizuirea unei hotărâri date de instanța de recurs, legiuitorul a impus condiția ca această instanță să fi evocat fondul, ceea ce implică fie stabilirea unei alte stări de fapt decât cea care fusese reținută în fazele de judecată anterioare, fie aplicarea altor dispoziții legale la împrejurările de fapt ce fuseseră stabilite, în oricare din ipoteze, urmând să se dea o altă dezlegare raportului juridic dedus judecății decât cea care fusese aleasă până în acel moment.
O astfel de situație nu se întâlnește în cazul în care instanța de recurs respinge recursul. Procedând astfel, instanța nu a pronunțat ea însăși o hotărâre asupra fondului cererii, ci numai a analizat motivele de casare invocate de recurentă.
Hotărârile instanțelor de recurs care evocă fondul sunt acelea prin care instanțele admit recursul și, rejudecând cauza, modifică în tot sau în parte hotărârea recurată, nefăcând, astfel, obiectul cererii de revizuire, deciziile prin care recursul a fost respins.
Așa fiind, instanța va respinge cererea de revizuire.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondată, cererea de revizuire formulată de recurenta B. M. domiciliată în G., Micro 18, ., ..6, jud. G. împotriva deciziei civile nr. 700/4.07.2013 pronunțată de Tribunalul G. în Dosar nr._/233/2011 în contradictoriu cu intimat M. G., domiciliată în G., ., . și intervenient în numele altei persoane S. C. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ SF. „A. A.” G., cu sediul în G., . având ca obiect pretenții.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 19.12.2013.
PREȘEDINTE,JUDECATOR,JUDECATOR,
F. L. NiculițăDaniel G. NechiforAngela F.
GREFIER,
L. C.
Red. N.F.L.
CL/2 ex.
2.04.2014
| ← Exequator. Recunoaștere înscris / hotărâre străină.... | Legea 10/2001. Sentința nr. 752/2013. Tribunalul GALAŢI → |
|---|
