Stabilire program vizitare minor. Încheierea nr. 31/2013. Tribunalul GALAŢI
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 31/2013 pronunțată de Tribunalul GALAŢI la data de 14-11-2013 în dosarul nr. 23363/233/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL G.
SECTIE I CIVILA
ÎNCHEIERE
Ședința publică de la 31 OCTOMBRIE 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. A.
Judecător R. G. F.
Judecător M. M.
Grefier L. T.
Pe rol fiind soluționarea recursului promovat de recurenta – pârâtă R. M., cu domiciliul în G., ..59, jud. G., în contradictoriu cu intimatul – reclamant V. I., cu domiciliul în G., ., . civile nr.810/31.01.2013 a Judecătoriei G..
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta personal, asistată de avocat I. M. F., lipsă fiind intimata.
Procedura este legal îndeplinită..
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, în sensul că recursul este la primul termen de judecată, recursul nu a fost timbrat, după care:
Apărătorul recurentei – pârâte depune la dosar dovada plății taxei judiciare de timbru în cuantum de 4 lei.
Tribunalul, având în vedere obiectul cauzei pune în discuție calificarea căii de atac.
Apărătorul recurentei apreciază prezenta cale de atac ca fiind cea a apelului.
Tribunalul, având în vedere obiectul acțiunii - stabilire program vizitare minor, și dispozițiile art.281 indice 1 Cod procedură civilă recalifică calea de atac ca fiind cea a apelului, cauza fiind soluționare de primii doi membri ai completului de judecată, respectiv:
PREȘEDINTE M. A.
Judecător R. G. F.
Apărătorul apelantei – pârâte depune la dosarul cauzei acte medicale privind sănătatea minorei și alte acte pentru a se vederea condițiile de trai ale mamei.
Nemaifiind cereri de formulat și probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri:
Apărătorul apelantei – pârâte solicită admiterea apelului, apreciază hotărârea instanței de fond ca fiind nelegală și netemeinică. Instanța de fond nu a ținut cont de condițiile în care locuiesc părțile la stabilirea programului de vizitare minor. Solicită a se avea în vedere faptul că tatăl nu are o locuință proprie și în general nu se află în țară. Acesta locuiește într-o singură cameră împreună cu mai multe persoane. Solicită admiterea apelului, modificarea în parte a sentinței apelate în sensul ca programul de vizitare minor să aibă loc la locuința reclamantei, odată la două săptămâni. Apreciază că în prezent nu se justifică prezența minorei la locuința tatălui. Nu solicită cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Având nevoie de timp pentru deliberare,
DISPUNE
Amână pronunțarea cauzei la data de 07.11.2013.
Pronunțată în ședința publică din 31.10.2013.
Președinte, M. A. | Judecător, R. G. F. | |
Grefier, L. Talpes |
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL G.
SECTIE I CIVILA
ÎNCHEIERE
Ședința publică de la 07.11.2013
PREȘEDINTE M. A.
Judecător R. G. F.
Grefier L. T.
-.-.-.-.-.-.-
TRIBUNALUL
Având nevoie de timp pentru deliberare,
DISPUNE
Amână pronunțarea cauzei la data de 14.11.2013.
Pronunțată în ședința publică din 07.11.2013.
Președinte, M. A. | Judecător, R. G. F. | |
Grefier, L. Talpes |
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL G.
SECTIE I CIVILA
DECIZIA CIVILĂ NR.319
Ședința publică de la 14.11.2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. M.
Judecător R. G. F.
Grefier L. T.
Pe rol fiind soluționarea apelului promovat de apelanta – pârâtă R. M., cu domiciliul în G., ..59, jud. G., în contradictoriu cu intimatul – reclamant V. I., cu domiciliul în G., ., . civile nr.810/31.01.2013 a Judecătoriei G..
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 31.10.2013, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea cauzei la data de 14.11.2013 când a pronunțat următoarea hotărâre.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei G., sub nr._, reclamantul V. I., în contradictoriu cu pârâta R. (fostă V.) M., a solicitat, stabilirea unui program de vizitare în favoarea sa a fiicei sale minore Alesia M..
În motivare, reclamantul a arătat că dorește să i se permită vizitarea minorei la domiciliul pârâtei, cu posibilitatea de a-l lua la el acasă la sfârșit de săptămână, în prima și ultima săptămână a fiecărei luni, precum și în timpul vacanțelor școlare, câte o săptămână în vacanța de iarnă și în cea de primăvară și două săptămâni în vacanța de vară, apreciind în acest fel că poate menține în mod efectiv relațiile personale cu minora.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 262 alin. 2 N.C.civ.
În dovedirea acțiunii, reclamantul a solicitat proba cu înscrisuri, depunând la dosar sentința civilă nr. 9804/21.10.2011 pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr._, copii ale chitanțelor/mandatelor poștale, copii ale bonurilor fiscale de achiziție.
Pârâta R. (fostă V.) M., a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantului, ca nefondată, și obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, pârâta a arătat că prin sentința civilă nr. 9804/21.10.2011 pronunțată de Judecătoria G., s-a dispus desfacerea căsătoriei dintre ea și reclamant, din culpa exclusivă a acestuia, autoritatea părintească asupra minorei să fie exercitată în exclusivitate de către mamă, reclamantul fiind obligat să plătească lunar, în beneficiul minorei, o pensie de întreținere în cuantum de 25% din venitul minim net pe economia națională, da la data înregistrării acțiunii și până la majoratul minorei, respectiv 21.05.2027.
A învederat pârâta că, de la nașterea minorei, reclamantul a manifestat un interes sporadic pentru aceasta, la acest moment fiind restant cu plata pensiei de întreținere, sens în care pârâta a formulat o plângere de abandon de familie împotriva reclamantului. Mai mult, atunci când i se solicită să-și respecte obligația, reclamantul adresează injurii și amenințări, și pentru acestea fiind formulate plângeri la poliție.
Pârâta a precizat că, minora este la grădiniță și este bine îngrijită, însă numai datorită ei, iar minora manifestă atașament numai față de ea, astfel încât se impune respingerea acțiunii reclamantului.
Pârâta a solicitat în probațiune, proba cu înscrisuri și proba cu martori.
Au fost depuse la dosar plângere penală, adeverința nr. 1175/28.09.2012 eliberată de Selgros G., certificat de naștere al minorei, referat și rezoluție de neîncepere a urmăririi penale în dosarul 322/P/2011, tabel cu mesaje pe telefonul mobil, decizia nr. 7146/02.11.2009 emisă de S.C. Security W.B.C. S.R.L., referat și rezoluție de neîncepere a urmăririi penale din dosarul nr. 974/P/2011, cupoane poștale, adresa din dosarul nr. 6975/P/2012, copiile referatelor de anchetă socială din dosarul de divorț, citație emisă de Secția 5 Poliție G., mandat poștal.
În ședința publică din data de 15.11.2012, instanța a încuviințat, în temeiul art. 167 C.pr.civ., și a administrat, pentru părți, proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul părților și proba testimonială cu câte un martor pentru fiecare parte.
Au fost atașate, la dosar, raportul de anchetă psihosocială întocmit de Serviciul Autoritate Tutelară din cadrul Primăriei Municipiului G. la domiciliul reclamantului, precum și cel întocmit la domiciliul pârâtei.
În ședința publică din data de 16.01.2013, a fost administrată proba cu interogatoriul părților, răspunsurile acestora fiind consemnate și atașate la dosar.
În aceeași ședință publică, au fost audiați, sub jurământ, martorii V. Romița și R. V., declarațiile acestora fiind consemnate în scris și atașate la dosar.
Prin sentinta civilă nr. 810/07.02.2013, Judecătoria G. a admis acțiunea formulată de reclamantul V. I., în contradictoriu cu pârâta R. M., a încuviințat ca reclamantul să aibă legături personale cu minora V. Alesia M., născută la data de 21.05.2009, după următorul program:
- o dată la două săptămâni, de sâmbătă orele 10.00 până duminică orele 20.00,
- 1 săptămână în vacanța de iarnă;
- 1 săptămână în vacanța de primăvară;
- 2 săptămâni în vacanța de vară și o treime din concediul legal de odihnă al reclamantului.
A obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 406,3 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța aceasta hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
În fapt, prin sentința civilă nr. 9804/21.10.2011 pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr._, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta V. M., în contradictoriu cu pârâtul V. I., s-a dispus desfacerea căsătoriei dintre părți, din culpa exclusivă a pârâtului, s-a dispus ca reclamanta să revină la numele purtat anterior căsătoriei, acela de „R.”, s-a dispus ca autoritatea părintească în ceea ce o privește pe minora V. Alesia – M. - M., născută la data de 21.05.2009, să fie exercitată pe viitor de reclamanta V. M. și l-a obligat pe pârât la plata, în favoarea minorei, a unei pensii de întreținere lunare în cuantum de 25 % din venitul minim net pe economia națională, de la data înregistrării acțiunii, respectiv 01.02.2011 și până la majoratul minorei, respectiv 21.05.2027.
În drept, potrivit art. 262 alin. 2 C.civ., copilul care nu locuiește la părinții săi, sau, după caz, la unul dintre ei, are dreptul de a avea legături personale cu aceștia. Exercițiul acestui drept nu poate fi limitat decât în condițiile prevăzute de lege, pentru motive temeinice, luând în considerare interesul superior al copilului.
Potrivit art. 14 din Legea nr. 272/2004, copilul are dreptul de a menține relații personale și contacte directe cu părinții, rudele, precum și cu alte persoane față de care copilul a dezvoltat legături de atașament.
Pe de altă parte, potrivit art. 401 C.civ., părintele separat de copilul său păstrează dreptul de a avea legături personale cu acesta, iar, în caz de neînțelegere între părinți, instanța de tutelă decide cu privire la modalitatea de exercitare a acestui drept.
În raport de dispozițiile legale menționate, instanța a reținut că dreptul părintelui divorțat de a avea legături cu copilul său, încredințat celuilalt părinte cu ocazia divorțului, trebuie să se realizeze efectiv și real, prin stabilirea unui program de vizitare extins și pe cat posibil, care să țină cont de interesul superior al copilului.
La stabilirea modalității concrete a exercițiului dreptului de a avea legături personale cu minorul, se are în vedere interesul superior al acestuia, apreciat în raport de un complex de factori: vârsta minorului, mediul în care locuiește, raporturile dintre cei doi părinți, localitățile de domiciliu ale acestora, asigurarea unui mediu stabil si coerent si pentru o normala dezvoltare psiho-sociala.
Din probele administrate în cauză, instanța a reținut că pârâta nu-i permite reclamantului să o viziteze pe minoră, din luna septembrie 2011, datorită comportamentului reclamantului față de ea. În luna decembrie 2012, cu ocazia Crăciunului, pârâta i-a permis reclamantului să o vadă pe minoră, 5 minute, în fața casei, în prezența mamei pârâtei, potrivit răspunsurilor la interogatoriu. Până în luna august – septembrie, pârâta i-a permis reclamantului să o vadă pe minoră, însă doar în prezența sa.
Aceleași aspecte au fost invocate și de martorii audiați în cauză, mamele părților.
Martora R. V., a precizat, că în prezența sa s-au desfășurat întâlnirile dintre minoră și tatăl său, în vara anului 2012 și în luna decembrie, a aceluiași an, pârâta fiind de fiecare dată în casă. Cu referire la ultima vizită, martora a declarat că fetița i-a spus reclamantului, despre care știe că este tatăl ei, o poezie sau două, și s-a comportat normal atunci când reclamantul a luat-o în brațe.
Instanța a reținut că minora este foarte atașată de mamă, aceasta fiind cea care se ocupă, în mod constant de îngrijirea, creșterea și educarea acesteia. Totodată, a reținut că, dată fiind despărțirea părinților săi, tensiunile inerente divorțului și rarele ocazii în care și-a văzut tatăl, minora poate fi ușor timorată în prezența acestuia.
Cu toate acestea, conform jurisprudenței Curții europene a Drepturilor Omului, pentru un părinte și copilul său, a fi împreună reprezintă un element esențial al vieții de familie, chiar dacă relația dintre părinți a încetat, și că măsurile interne care îi împiedică să fie împreună constituie o ingerință în dreptul protejat la art. 8 din Convenție (a se vedea, printre altele, Johansen împotriva Norvegiei, 7 august 1996 și Bronda împotriva Italiei, 9 iunie 1998). În general, după divorț, este în interesul copilului ca legăturile dintre acesta și familia sa să se păstreze (Gnahoré împotriva Franței, nr._/98).
Examinarea a ceea ce folosește cel mai bine interesului copilului este întotdeauna de o importanță crucială în toate cauzele de acest fel. Un echilibru just trebuie să fie păstrat între interesele copilului și cele ale părintelui, iar Curtea Europeană a acordat o importanță deosebită interesului superior al copilului, care, în funcție de natura și gravitatea sa, poate să primeze asupra celui al părintelui. În special, art. 8 din Convenție nu poate fi interpretat ca autorizând părintele să ia măsuri care să prejudicieze sănătatea și dezvoltarea copilului (Johansen împotriva Norvegiei, 7 august 1996).
Principiul interesului superior al copilului este impus inclusiv în legătură cu drepturile și obligațiile ce revin părinților, potrivit dispozițiilor art. 2 alin. 2 din Legea 272/2004, altfel spus acestora le revine în mod corelativ obligația de a respecta dreptul copilului de a avea nestingherit legături personale cu tatăl sau și cu alți membri ai familiei, sau alte persoane față de care a dezvoltat relații de atașament, câtă vreme acest lucru nu contravine interesului lui superior.
În prezenta cauză, față de împrejurările descrise mai sus, rezultate din probatoriul administrat, instanța a apreciat că dezvoltarea unei relații între minoră și tatăl său are o deosebită importanță pentru evoluția ulterioară a acesteia. Contrar susținerilor pârâtei, instanța a apreciat că legăturile personale dintre tată și fiică nu pot fi dezvoltate în mod firesc sub stricta supraveghere a pârâtei.
De asemenea, instanța a reținut că vârsta minorei (4 ani) permite ca aceasta să petreacă mai multe zile sub supravegherea exclusivă a tatălui (care de altfel va beneficia de ajutorul familiei sale), chiar dacă, în trecut, nu a rămas singură cu acesta. Instanța a apreciat că, dată fiind dorința exprimată de reclamant, de a se implica în îngrijirea, creșterea și educarea fiicei sale, sănătatea și dezvoltarea copilului nu ar fi prejudiciate prin stabilirea unui program de vizitare care să îi permită tatălui să dezvolte o relație reală cu fiica sa.
Potrivit concluziilor referatului de anchetă psihosocială întocmit la domiciliul reclamantului, acesta locuiește împreună cu părinții săi, într-un apartament proprietate de stat, compus dintr-o cameră compartimentată, hol, baie și o bucătărie, mobilate și întreținut corespunzător, beneficiind astfel de condițiile materiale necesare pentru găzduirea temporară a minorei.
La stabilirea în concret a programului de vizitare, instanța a avut în vedere că, dată fiind vârsta minorei și atașamentul față de mamă, cel puțin în prezent, rolul mamei în viața minorei, nu poate fi nici negat și nici înlăturat și nici limitat, mai cu seama, ținându-se cont de atașamentul puternic al minorei față de pârâtă.
Instanța a constatat că între părți există animozități și o stare tensionată puternică, născută în realitate, din destrămarea raporturilor de familie. Neplata sau plata cu întârziere a pensiei de întreținere stabilită prin hotărâre judecătorească în sarcina reclamantului și în favoarea minorei nu poate determina o întrerupere a legăturilor acesteia cu tatăl său. Există posibilități legale de sancționare a reclamantului pentru nerespectarea obligațiilor, la care, de altfel, pârâta a și apelat (plângerea penală pentru abandon de familie). Nici comportamentul reclamantului față de pârâtă nu poate justifica îndepărtarea lui din viața minorei, atât timp cât cu aceasta are un comportament normal, de părinte.
În opinia instanței, manifestările reclamantului nu sunt de natură a limita dreptul părților de a-și exercita drepturile părintești, minora continuând să aibă doi părinți, față de care se impune să dezvolte relații de afectivitate și respect și să le recunoască autoritatea. Din materialul probator aflat la dosarul cauzei, instanta a retinut ca nu se poate aprecia și nu reiese că reclamantul ar fi un părinte cu o moralitate îndoielnică.
Instanța a constatat ca opoziția pârâtei la acțiunea reclamantului, calificarea ca absurde și deplasate a solicitărilor acestuia, nu fac decât să demonstreze relațiile tensionate dintre cele două părți. Instanța a apreciat, față de concluziile scrise depuse de pârâtă, că stabilirea unui program de vizită a minorei, chiar la domiciliul reclamantului, nu determină schimbarea autorității părintești stabilită prin hotărârea de divorț, și în nici un caz nu înseamnă împărțirea custodiei minorei, așa cum a înțeles pârâta.
Vizitarea tatălui și a familiei acestuia, la domiciliul lor, nu o va scoate pe minoră din colectivitatea în care este obișnuită, va putea în continuare să urmeze cursurile grădiniței, iar colegi de joacă poate să-și găsească și la domiciliul reclamantului, fiind la vârsta la care relațiile cu ceilalți copii se creează repede și ușor.
Instanța a apreciat ca trebuie să se asigure că drepturile părinților prevăzute de lege și, nu în ultimul rând de morală și echitate, sunt respectate, în schimb maniera în care aceștia înțeleg să procedeze în armonizarea relației cu minora, nu poate fi stabilită în mod ferm, depinzând de părinți cum înțeleg să gestioneze aceasta situație, astfel încât drepturile ambelor părți să fie respectate, iar minora să nu fie supusă unor schimbări bruște de situații și cu consecințe ireversibile pentru viitor.
Instanta a retinut ca interesul superior al minorei reclama stabilirea unui program de vizită, adecvat vârstei sale, și care să fie independent de preocupările și stările conflictuale ale părinților săi. Fiecare părinte are obligația morala de a permite celuilalt, implicarea în viața copilului sau, și obligația de a educa minorul în spiritul vieții de familie. Ambii părinți trebuie să se implice responsabil în creșterea și dezvoltarea armonioasă a copilului lor, care nu trebuie folosit niciodată ca mijloc moral sau sentimental de răzbunare sau de șantaj față de celalalt părinte, întrucât acest lucru este perceput de copil și se va răsfrânge asupra creșterii și dezvoltării sale.
Impotriva acestei hotarari a formulat recurs, recalificat apel, parata R. M., aratand ca instanta de fond a stabilit un program de vizitare a minorei prea larg, fara sa tina cont de varsta minorei si de conditiile de locuit ale reclamantului. Arata ca reclamantul nu este o persoana responsabila si nu paote avea grija pe o perioada mai indelungata de minora.
Legal citat, reclamantul nu a formulat intampinare.
Analizand actele si lucrarile dosarului prin prisma motivelor de apel, tribunalul constata urmatoarele:
In mod corect instanta de fond a apreciat ca reclamantul trebuie sa mentina legaturile firesti cu fiica sa si ca acestea nu pot fi ingradite, ca dezvoltarea ulterioara a copilului depinde si de pastrarea acestor legaturi.
In mod corect a retinut instanta de fond ca a sta la reclamant pentru o perioada determinata de timp nu inseamna a rupe minora din mediul ei si nu inseamna o custodie . inteles parata.
Insa in opinia tribunalului, instanta de fond a teoretizat excesiv aceste principii si nu a tinut cont de realitatea situatiei din aceasta cauza.
Astfel, in opinia tribunalului, instanta de fond nu a tinut cont ca reclamantul chiar nu detine conditii prielnice pentru ca minora sa ramana peste noapte in locuinta reclamantului, acesta locuind impreuna cu parintii sai ..
De asemenea instanta de fond, chiar daca a constat ca intre parti exista anumite animozitatisi ca minora nu este atasata foarte mult de tatal sau, nu a considerat necesar ca este nevoie de o anumita perioada ca relatiile tata-fiica sa reintre in normal si sa devina firesti. Or, pentru acest lucru este nevoie de o perioada de acomodare si ca minora sa ajunga la o varsta mai mare.
Din aceasta cauza tribunalul apreciaza ca cel putin deocamdata programul de vizitare stabilit pentru reclamant este prea larg.
Totusi este firesc ca intalnirile dintre reclamant si fiica sa sa nu se desfasoare doar sub supravegherea paratei, astfel incat tribunalul va admite ca reclamantul sa o ia pe minora in oras, fara insa ca minora sa ramana peste noapte la actuala locuinta a reclamantului.
De asemenea tribunalul considera ca minora poate fi luata de catre reclamant in vacante, in concediul sau legal, fara prezenta paratei, insa nu pentru a locui la actuala locuinta a reclamantului.
F. de aceste considerente tribunalul urmeaza sa admita apelul, sa schimbe in parte sentinta apelata si sa stabileasca ca paratul sa mentina legaturile personale cu minora, dupa urmatorul program:
- in prima si in a treia saptamana din luna, sambata intre orele 9.00 – 12.00 si duminica intre orele 14.00 – 18.00, la domiciliul paratei si cu posibilitatea luarii minorei in oras;
- o treime din concediul legal de odihna al reclamantului, numai pentru situatiile in care va duce minora in vacanta.
Tribunalul va mentine celelalte dispozitii ale sentintei apelate si le va inlatura pe cele contrare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite apelul formulat de apelanta – pârâtă R. M., cu domiciliul în G., ..59, jud. G., în contradictoriu cu intimatul – reclamant V. I., cu domiciliul în G., ., ., împotriva sentinței civile nr. 810/07.02.2013, pronunțata de Judecătoria G. in dosarul nr._ .
Schimba in parte sentința apelata in sensul ca:
Stabilește ca paratul sa mențină legăturile personale cu minorul, după următorul program:
- în prima si a treia săptămână din luna, sâmbăta intre orele 09.00 – 12.00 si duminica intre orele 14.00 – 18.00, la domiciliul paratei si cu posibilitatea luării minorei in oraș;
- o treime din concediul legal de odihna al reclamantului, numai pentru situațiile in care duce minora in vacanta.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate si le înlătura pe cele contrare.
Cu recurs in 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14.11.2013.
Președinte, M. A. | Judecător, R. G. F. | |
Grefier, L. Talpes |
Red.Jud.R.F.G./25.03.2014
Tehnored.gref. L.T./26.03.2014
Ex.4/comunicat 2 ex.28.03.2014
Fond Judecător G. N. C.
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Încheierea... | Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 1931/2013.... → |
|---|
