Acţiune în constatare. Decizia nr. 371/2015. Tribunalul GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 371/2015 pronunțată de Tribunalul GALAŢI la data de 30-06-2015 în dosarul nr. 19459/233/2010
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL G.
SECTIE I CIVILA
DECIZIE CIVILA NR.371
Ședința publică din 30.06.2015
Completul compus din:
P.: R. N.
Judecător: N. D. B.
Judecator: A. P.
Grefier: A. D.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului formulat de recurenții G. O. M. și G. S. L. ambii cu domiciliul in G. . . jud.G. împotriva sentinței civile nr._/2012 pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații C. B. și C. C. ambii cu domiciliul in ..G., având ca obiect acțiune in constatare.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 12.06.2015, fiind consemnate în încheierea din aceeași zi, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea la data de 19.06.2015 și ulterior la data de 23.06.2015 și 30.06.2015.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei G. sub nr._, reclamanții G. O. M. și G. S. L., în contradictoriu cu pârâții C. B. și C. C. au solicitat să se constate că au dobândit prin accesiune reală imobiliară dreptul de proprietate asupra construcției pârâților, edificate pe terenul reclamanților, urmând a-i despăgubi potrivit legii pe pârâți, să se dispună obligarea pârâților la contravaloarea lipsei de folosință asupra terenului, prejudiciul material cauzat reclamanților în perioada martie-septembrie 2010 fiind de aproximativ 8946 lei lunar (total 62.622 lei) și să se dispună evacuarea pârâților din construcția edificată pe terenul reclamanților, sub sancțiunea plății de daune cominatorii de 500 lei/zi de întârziere.
În motivarea în fapt a cererii au arătat că prin actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 246/22.02.2010 au dobândit dreptul de proprietate asupra terenului situat în intravilanul comunei C. V., județul G., cvartal 21, . de 852 mp.
Actul de proprietate a fost perfectat ca urmare a înstrăinării terenului de către . licitația publică organizată la data de 11.01.2010, cu respectarea disp. Legii nr. 213/1998, licitație ce a avut loc în urma aprobării vânzării terenului de către Consiliul Local C.-V. prin HCL nr. 54/29.04.2009.
La această licitație au participat și pârâții reprezentați prin mandatar C. E., tatăl pârâtului, având astfel deschis dreptul de a adjudeca terenul scos la licitație, drept pe care nu l-au exercitat.
Pe terenul achiziționat se afla amplasată construcția pârâților în suprafață de 461 mp.
Anterior vânzării terenului, pârâții au folosit o parte din acest teren prin contractul de închiriere nr. 616/18.03.2009, încheiat cu Consiliul Local C.-V..
Conform cap. III art. 3, 4 și 5 din acest contract, durata contractului este „până la perfectarea documentației în vederea înstrăinării suprafeței închiriate prin hotărâre a Consiliului Local”.
Chiar dacă documentația de vânzare a terenului nu putea fi perfectată până la data de 31.12.2009, efectele contractului de închiriere urmau a înceta la acea dată, potrivit art. 4 din contract.
Practic, la momentul vânzării terenului, dreptul de folosință asupra terenului de sub construcția pârâților atribuit prin contractul de închiriere nr. 616/18.03.2009 nu mai exista încă din aprilie 2009, când s-a adoptat HCL nr. 54/29.04.2009 prin care s-a decis vânzarea la licitație publică a terenului.
S-a mai arătat că potrivit art. 482 C.civ. de la 1864, în cauză a operat accesiunea imobiliară, deoarece pârâții au edificat construcția pe terenul altuia (teren proprietate privată a comunei C. V.).
În privința despăgubirilor, a arătat că legea distinge între două situații: situația constructorului de rea-credință și situația constructorului de bună-credință.
Întrucât pârâții cunoșteau că terenul pe care au construit aparține comunei C. V., chiar dacă au avut acordul autorităților locale de a construi, au susținut reclamanții că au situația juridică a unor constructori de rea-credință, motiv pentru care reclamanții le datorează valoarea materialelor și prețul muncii prestate, fără luarea în considerare a sporirii valorii terenului, ocazionată de lucrările efectuate ( art. 494 C.civ.).
S-a mai arătat că anterior promovării prezentei acțiuni, s-au adresat pârâților și au încercat soluționarea amiabilă a litigiului prin manifestarea disponibilității de a achiziționa construcția existentă pe teren la un preț ce va rezulta din evaluarea acesteia de un expert autorizat, dar aceste încercări au rămas fără rezultat.
Referitor la capătul de cerere privind lipsa de folosință, au arătat că din momentul cumpărării terenului și până în prezent nu au putut utiliza terenului și nu au beneficiat de prerogativele dreptului de proprietate din cauza atitudinii pârâților care, nu numai că nu au fost de acord cu oferta reclamanților, dar au și închiriat construcția unor societăți comerciale care folosesc terenul de parcă ar fi proprietatea pârâților.
Lipsa de folosință a terenului le aduce prejudicii, în condițiile în care susțin că au primit oferte de închiriere a terenului de la două societăți comerciale pentru suma de 2,5 sau 3 Euro/mp lunar, rezultând astfel un prejudiciu de 8946 lei/lunar ( 2,5 x 852mpx 4,2=8946 lei).
În drept au invocat disp. art. 480, 482, 493, 494 și 998-999 C.civ.
Au solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit art. 242 alin. 2 C.pr.civ.
Au depus la dosar înscrisuri ( filele 5-19).
Instanța a stabilit taxă de timbru aferentă acțiunii de 5.985,06 lei.
Reclamanții au formulat cerere de ajutor public judiciar, admisă de instanță prin încheierea de ședință din data de 20.09.2011, prin care s-a acordat ajutor public judiciar sub forma scutirii de la plata taxei de timbru în cuantum total de 5.985,06 lei.
Pârâții, legal citați, s-au prezentat în instanță și au formulat întâmpinare și cerere reconvențională.
Prin întâmpinare au solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
Au arătat că situația de fapt descrisă de reclamanți nu-i îndreptățește pe aceștia să pretindă dobândirea proprietății prin accesiune asupra construcției proprietatea pârâților.
Au arătat că nu au construit nimic pe terenul proprietatea reclamanților sau a autorului lor, ci, dimpotrivă, au achiziționat construcția denumită „magazin mixt” din intravilanul comunei C. V. de la vânzătoarea Cooperativa CONSUMCOOP Slobozia C., prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 4937/16.11.2005 de BNP H. C. și H. C. H..
Terenul în suprafață de 2160 mp pe care s-a edificat construcția denumită „magazin mixt” a fost transmis în folosință fără termen și fără plată către fosta Întreprindere Județeană a Cooperativelor de Consum G. prin Decizia nr. 159/07.04.1973.
Prin sentința civilă nr. 1916/08.04.2004 a Judecătoriei G. s-a constatat că reclamanta CONSUMCOOP Slobozia C. este constructor de bună credință a construcției „magazin mixt” C. V..
S-a mai arătat că potrivit art. 107 din Legea nr. 1/21.02.2005 „Terenurile transmise în folosință pe durată nedeterminată și fără plată în vederea realizării de construcții pentru activitatea organizațiilor cooperației de consum și meșteșugărești, precum și a asociațiilor cooperatiste, existente până la data intrării în vigoare a prezentei legi, care nu sunt revendicate și pe care au fost realizate construcții conform legii, își mențin acest regim juridic pe toată durata existenței construcțiilor respective sau până la trecerea lor, cu plată, în proprietatea societății cooperative.”
Construcția „magazin mixt” este situată în intravilanul comunei C. V. cvartalul 21 . construită de 452,52 mp construcție identificată prin număr cadastral 1152 și intabulată în cartea funciară cu mențiunea că terenul este proprietatea statului.
Faptul că reclamanții au devenit proprietarii terenului prin actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 246/22.02.2010 nu îi îndreptățește să devină proprietarii construcției prin accesiune, cu atât mai mult cu cât au avut cunoștință, la cumpărarea terenului de existența construcției și și-au asumat riscul invocării unui dezmembrământ al dreptului de proprietate, respectiv un drept de superficie, situație față de care solicitarea reclamanților de obligare la plata despăgubirilor și evacuarea sunt nefondate.
Au formulat și cerere reconvențională prin care au solicitat să se dispună constituirea unui drept de superficie asupra terenului proprietatea reclamanților-pârâți pentru buna exploatare a construcției proprietatea pârâților.
În motivarea în fapt a cererii au arătat că sunt proprietarii construcției „magazin mixt” cu o suprafață construită de 425,52 mp, formată din 7 încăperi ( C1) și un wc în suprafață de 6,72 mp, alcătuit din 2 încăperi, așa cum rezultă din Contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 4937/16.11.2005.
Reclamanții sunt proprietarii suprafeței de 852 mp teren pe care se află construcțiile proprietatea pârâților.
S-a mai arătat că dreptul de superficie s-a dobândit în temeiul legii prin atribuirea folosinței terenului de către stat prin organele sale competente persoanelor juridice în scopul ridicării unor construcții și astfel pârâții, fiind dobânditorii construcției, solicită constituirea în favoarea lor a unui drept de superficie asupra terenului proprietatea reclamanților.
Au solicitat efectuarea unei expertize imobiliare.
Cererea nu a fost întemeiată în drept.
Cererea reconvențională a fost legal timbrată cu taxă de timbru de 3031 lei și timbru judiciar de 5 lei.
Au depus la dosar înscrisuri ( filele 62-87).
Instanța a admis pentru reclamanții-pârâți proba cu înscrisuri, cu interogatoriul pârâților, cu expertiză tehnică imobiliară și proba testimonială cu un martor, iar pentru pârâții-reclamanți a admis proba cu înscrisuri și proba cu expertiză tehnică imobiliară.
Interogatoriul luat pârâtei C. C. se află atașat la filele 88-89 dosar, iar interogatoriul luat pârâului C. B. se află atașat la filele 94-95 dosar.
Raportul de expertiză imobiliară întocmit de expert A.-H. E.-F. se află atașat la filele 99-114.
Având în vedere faptul că expertul A.-H. E.-F. a indicat că nu are calificare pentru a răspunde la obiectul nr. 2 al expertizei, instanța a dispus efectuarea unei expertize topografice de către expert B. Sterica, aflat la filele 124-130 dosar.
Părțile nu au formulat obiecțiuni la expertize.
Prin sentința civilă nr._/25.10.2012 Judecătoria G. a respins acțiunea principală privind pe reclamanții-pârâți G. O. M. și G. S. L., în contradictoriu cu pârâții-reclamanți C. B. și C. C., ca nefondată, a admis cererea reconvențională, a constatat că pârâții-reclamanți C. B. și C. C. au un drept de superficie asupra terenului în suprafață de 852 mp, identificat în . 21, .-pârâți, teren aferent construcției în suprafață de 425,52 mp, proprietatea pârâților-reclamanți și a obligat reclamanții-pârâți către pârâții-reclamanți la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 5996 lei reprezentând taxă judiciară de timbru, timbru judiciar, onorariu expert și onorariu avocat, reținând următoarele:
La data de 07.04.1973 s-a emis de către Consiliul Popular al Județului G. Decizia nr. 159 (fila 62) prin care s-a transmis din administrarea Comitetului executiv al Consiliului Popular al comunei Slobozia C., în folosința fără termen și fără plată a Întreprinderii Economice Județene a Cooperativelor de Consum G., terenul în suprafață de 2160 mp, situat în vatra de . C., urmând ca pe teren să se construiască un magazin universal cu bufet.
Prin Sentința civilă nr. 1916/08.04.2004 pronunțată de Judecătoria G. în Dosar nr. 1457/c/2004 ( filele 63-64) s-a admis acțiunea în constatare formulată de reclamanta CONSUMCOOP Slobozia C. în contradictoriu cu pârâții Primăria Comunei Slobozia C. și Consiliul Local al comunei Slobozia C. și s-a constatat că reclamanta este constructor de bună credință a imobilelor: magazin metalo-chimic, magazin cu etaj, magazin mixt și magazin Izvoarele, situate în . G..
Din adeverința nr. 380/26.01.2004 emisă de . 69) rezultă că în evidențele fiscale ale primăriei figura înscris la poziția de rol nr. 1 Consumcoop Slobozia C., cu impozit clădiri din data de 23.08.1959 magazin metalo-chimice Slobozia C. și cu data de 07.11.1960 magazin mixt C. V. și magazin Izvoarele, aceste imobile fiind în posesia netulburată a Consumcoop.
Potrivit Contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 4937/16.11.2005 de BNP Asociați H. C. și H. C.-H. (filele 69-70), Societatea Cooperativă CONSUMCOOP Slobozia C. a vândut cumpărătorilor C. B. și C. C. dreptul de proprietate asupra spațiului comercial denumit în acte „magazin mixt” situat în intravilanul satului C. V., . G., identificat în cvartalul 21, . construită de 425,52 mp.
Dreptul de proprietate al pârâților-reclamanți asupra construcției „magazin mixt” a fost intabulat în cartea funciară nr._-C2, potrivit încheierii nr. 3978/03.02.2010 a OCPI G. ( filele 86-87).
Așa cum rezultă din cuprinsul Hotărârii nr. 54/29.04.2009 a Consiliului Local al comunei C. V. (fila 78), prin Ordinul prefectului nr. 361/28.11.2006 s-a atribuit în proprietatea comunei C. V. suprafața de 1318 mp teren intravilan, situat în cvartalul 21, .> Potrivit Contractului de închiriere nr. 616/18.03.2009 (fila 8), Consiliul Local al comunei C. V. a închiriat pârâților-reclamanți suprafața de 461 mp teren aferent, de sub construcții, situat în . 21, . fiind, potrivit art. 3 până la perfectarea documentației în vederea înstrăinării unui procent din suprafața închiriată prin hotărârea consiliului local al comunei.
Conform art. 4 din contract, în condițiile în care documentația nu se perfecta până la 31 decembrie 2009 și nu se adopta prin HCL al comunei, în vederea vânzării, contractul înceta la această dată.
Prin Hotărârea nr. 54/29.04.2009 a Consiliului Local al comunei C. V. ( fila 78), s-a aprobat vânzarea, prin licitație publică, a terenului din cvartalul 21, ., în suprafață de 852 mp.
În urma adjudecării terenului de 852 mp la licitație publică, între . reclamanții-pârâți s-a încheiat Actul de lotizare cu vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 246/22.02.2010 de BNP O. C.-E. ( filele 12-15), în contract menționându-se că pe teren se află o construcție cu destinația de spațiu comercial-magazin mixt, proprietatea soților C. B. și C. C..
În aceste condiții, nu se poate reține că pârâții-reclamanți au fost constructori de rea credință, așa cum susțin reclamanții-pârâți, deoarece prin Sentința civilă nr. 1916/08.04.2004 a Judecătoriei G. s-a constatat că Societatea Cooperativă CONSUMCOOP Slobozia C. (autorul pârâților-reclamanți) a fost constructor de bună credință al construcției „magazin mixt” C. V..
Astfel, buna credință a autorului pârâților a rezultat tocmai din convingerea că terenul pe care a construit magazinul mixt îi aparținea, situație ce se reține de către instanță în cauză, întrucât prin Decizia nr. 159/07.04.1973 a Consiliului Popular al Județului G. s-a transmis din administrarea Comitetului executiv al Consiliului Popular al comunei Slobozia C., în folosința fără termen și fără plată a Întreprinderii economice județene a cooperativelor de consum G., terenul în suprafață de 2160 mp, situat în vatra de . C., urmând ca pe teren să se construiască un magazin universal cu bufet.
În condițiile în care scopul atribuirii terenului în folosință fără termen și fără plată a fost atins, în speță au devenit incidente dispozițiile derogatorii de la regula înscrisă în art. 492 C.civ. de la 1864, respectiv dispozițiile referitoare la dreptul de superficie.
Situația pârâților-reclamanți nu poate fi asimilată cu situația constructorului de rea-credință, pentru a putea opera accesiunea imobiliară reglementată de disp. art. 494 C.pr.civ., mai ales că accesiunea imobiliară se produce de plin drept, la momentul ridicării construcției, nefiind condiționată de existența unui acord între constructor și proprietarul terenului.
Astfel, la momentul ridicării construcției de către autorul pârâților, proprietar al terenului era statul, care îi atribuise Consumcoop terenul respectiv tocmai în vederea edificării unui magazin.
Din conținutul art. 107 din Legea nr. 1/2005 privind organizarea și funcționarea cooperației rezultă că terenurile transmise în folosință pe durată nedeterminată și fără plată în vederea realizării de construcții pentru activitatea organizațiilor cooperației de consum își mențin acest regim juridic pe toată durata existenței construcțiilor respective sau până la trecerea lor, cu plată, în proprietatea societății cooperative.
Pentru aceste motive, instanța a apreciat că dreptul de folosință pe durată nedeterminată, recunoscut prin lege în favoarea autorului pârâților, s-a transmis și către pârâții-reclamanți, situație față de care a respins acțiunea principală ca nefondată.
În ceea ce privește cererea reconvențională, instanța a reținut că dreptul de superficie este un dezmembrământ al dreptului de proprietate în care se juxtapun două drepturi legate și dependente între ele, în mod perpetuu și constă în dreptul de proprietate pe care îl are o persoană, denumită superficiar, asupra construcțiilor care se află pe o suprafață de teren ce aparține altei persoane, teren asupra căruia superficiarul va avea un drept de folosință.
Dreptul de superficie poate fi constituit prin convenția părților, prin legat, prin uzucapiune sau prin lege.
În speță, dreptul de superficie se poate susține că s-a constituit în temeiul legii, respectiv a Decretului nr. 244/1955, prin atribuirea folosinței terenului de către stat, prin organele sale competente către Consumcoop, în scopul ridicării unor construcții.
Astfel, dreptul de folosință, împreună cu dreptul de proprietate asupra construcției trebuie calificat ca fiind un drept de superficie, dezmembrământ al dreptului de proprietate privată al statului sau al unităților administrativ-teritoriale.
Întrucât dreptul de superficie durează atât timp cât durează construcția, dreptul de folosință asupra terenului proprietatea reclamanților-pârâți s-a transmis asupra pârâților-reclamanți.
Pentru aceste motive, în temeiul disp. art. 492 C.civ. de la 1864 a admis cererea reconvențională și a constatat că pârâții-reclamanți C. B. și C. C. au un drept de superficie asupra terenului în suprafață de 852 mp, identificat în . 21, .-pârâți, teren aferent construcției în suprafață de 425,52 mp, proprietatea pârâților-reclamanți.
Instanța nu a avut în vedere vreuna dintre variantele prezentate în raportul de expertiză topo întocmit de expert B. Sterica (filele 124-130), deoarece în cauză nu este vorba de un drept de servitute, ci de superficie.
În baza disp. art. 274 C.pr.civ., a obligat reclamanții-pârâți, ca părți căzute în pretenții, către pârâții-reclamanți la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 5996 lei reprezentând taxă judiciară de timbru, timbru judiciar, onorariu expert și onorariu avocat.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții G. O. M. și G. L., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin Decizia civilă nr. 1221/20.12.2012 pronunțată de Tribunalul G. a fost admis recursul declarat de reclamanții G. O. M. și G. S. L., împotriva sentinței civile nr._/25.10.2012 pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr._, având ca obiect – „acțiune în constatare”, fiind casată sentința nr._/25.10.2012 pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr._ și fiind reținută cauza spre rejudecare, pentru evocarea fondului.
A fost administrată proba cu expertiză în specialitatea evaluare imobile, raportul de expertiză realizat de d-na expert G. Nițica fiind depus la dosar (f. 112-125).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin Decizia nr. 159/07.04.1973 a Comitetului Executiv al Consiliului Popular al județului G. a fost transmisă în folosință, fără termen și fără plată Întreprinderii economice a Cooperativelor de Consum G. un teren în suprafață de 2.160 mp situat în vatra de . C., urmând ca pe teren să se construiască un magazin universal cu bufet.(f. 62 dosar nr._ al Judecătoriei G.).
Prin sentința civilă nr. 1.1916/08.04.2004 pronunțată de judecătoria G. în dosarul cu nr. 1457/C/2004 a fost constatată pentru reclamanta Consumcoop Slobozia C. calitatea de constructor de bună credință a imobilelor magazin metalo-chimic, magazin cu etaj, magazin mixt și magazin Izvoarele, situate în .. G.. Potrivit mențiunilor din considerentele hotărârii magazinul mixt fusese construit în anul 1960 (f. 63-64 dosar nr._ al Judecătoriei G.).
Prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 4937/16.11.2005 pârâții reclamanți C. B. și C. C. au cumpărat de la Societatea Cooperativă Consumcoop Slobozia C. spațiul comercial denumit magazin mixt, situat în intravilanul satului C. V., jud. G., identificat în Cvartalul 21, . suprafață construită totală de 425,52 mp, identificată prin numărul cadastral 1152, intabulat în cartea funciară nedefinitivă nr. 616 a Localității Slobozia C.. (f. 69-70 dosar nr._ al Judecătoriei G.). Anterior încheierii contractului în formă autentică fusese încheiat un contract de vânzare cumpărare în forma unui înscris sub semnătură privată, încheiat la 01.01.2005 (f. 68 dosar Judecătoria G.).
Prin hotărârea nr. 54 din 29.04.2009 Consiliul Local al Comunei C. V. a aprobat vânzarea prin licitație publică a terenului din cvartalul 21, ., în suprafață de 852 mp (f. 78 dosar nr._ al Judecătoriei G.).
Potrivit procesului verbal din 11 ianuarie 2010 licitația pentru acest teren a fost câștigată de reclamantul pârât G. O. M. la licitație participând și pârâtul reclamant C. B. (f. 80 -82 dosar nr._ al Judecătoriei G.).
Conform expertizei realizate de expert B. Sterica construcția ce a fost cumpărată de către pârâții reclamanți C. B. și C. C. „M. Mixt” are o suprafață construită de 448 mp, se află pe terenul cumpărat la licitație de către reclamanții pârâți G. O. M. și G. S., pe aceeași suprafață fiind construită și o terasă de 55 mp, în total suprafața construită pe terenul proprietatea reclamanților pârâți fiind de 503 mp.
Potrivit disp. art. 494 cod civil de la 1864, invocat de către reclamanții pârâți, „dacă plantațiile, construcțiile și lucrările au fost făcute de către o a treia persoană cu materialele ei, proprietarul pământului are dreptul de a le ține pentru dânsul, sau de a îndatora pe acea persoană să le ridice.”
Art. 494 cod civil anterior instituie accesiunea imobiliară artificială ca modalitate de dobândire a proprietății. Codul civil pornește de la principiul că lucrul principal este terenul și că prin accesiune proprietarul terenului devine și proprietarul construcției, existând obligația de dezdăunare a constructorului, despăgubire care se realizează după cum constructorul este de bună sau de rea credință.
Dreptul de superficie, invocat de către pârâții reclamanți C. B. și C. C., nu este un drept reglementat de codul civil de la 1864, el fiind o construcție a practicii judiciare, plecând de la dispozițiile art. 492 cod civil anterior. Dreptul de superficie constă în dreptul de proprietate pe care îl are superficiarul asupra construcțiilor, plantațiilor sau altor lucrări care se află pe o suprafață de teren ce aparține unei alte persoane, teren asupra căruia superficiarul va avea un drept de folosință, fiind în esență o suprapunere a două drepturi de proprietate ce aparțin la doi proprietari diferiți: dreptul de proprietate asupra terenului și dreptul de proprietate al superficiarului asupra construcției, la care se adaugă dreptul superficiarului de a folosi terenul proprietatea altcuiva.
Dreptul de superficie se poate constitui prin acordul părților, prin legat, prin uzucapiune sau prin lege.
Pentru a clarifica situația juridică a părților din prezenta cauza trebuie verificat în ce măsură pârâții reclamanți C. B. și C. C. au un drept de folosință asupra terenului și un drept de proprietate asupra construcției, dreptul de proprietate al reclamanților pârâți G. O. și G. S. asupra terenului nefiind pus în discuție, nefiind contestat.
Astfel, se susține că dreptul de folosință a fost dobândit odată cu dreptul de proprietate asupra construcției M. mixt, dobândit de la vânzătorul Societatea Cooperativă Consumcoop Slobozia C., conform contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 4937/16.11.2005, întrucât vânzătorii având drept de folosință asupra terenului, l-au transmis către cumpărători.
Astfel cum reține tribunalul, prin sentința civilă nr. 1.1916/08.04.2004 pronunțată de Judecătoria G. în dosarul cu nr. 1457/C/2004, prin care s-a reținut calitatea de constructor de bună credință a ConsumCoop Slobozia C., cu privire la construcția magazin mixt, acesta a fost construit în anul 1960, astfel încât nu putea face obiectul deciziei nr.159/07.04.1973 a Comitetului Executiv al Consiliului Popular al județului G. prin care s-a transmis în folosință, fără termen și fără plată Întreprinderii economice a Cooperativelor de Consum G. un teren în suprafață de 2.160 mp situat în vatra de . C., în vederea construirii unui magazin universal cu bufet. Trecând peste această împrejurare, instanța mai constată că dreptul de folosință a fost acordat nu vânzătorului Societatea Cooperativă ConsumCoop Slobozia C., ci Întreprinderii Economice a Cooperativelor de Consum G., nerezultând cum și dacă aceasta a transmis dreptul de folosință către ConsumCoop Slobozia C..
La data încheierii convenției de vânzare cumpărare dintre Consum Coop Slobozia C. și pârâții - reclamanți C. B. și C. C. (convenția sub semnătură privată), erau în vigoare dispozițiile legii nr. 109/1996, care la art. 187 al. 1 reglementa faptul că „Terenurile transmise în folosință, pe durată nedeterminată și fără plată, în vederea realizării de construcții pentru activitatea organizațiilor cooperației de consum și ale cooperației de credit, își mențin acest regim juridic pe toată durata existenței construcțiilor respective în proprietatea organizațiilor cooperatiste”.
Reține instanța că dreptul de folosință acordat cooperativei de consum prin Decizia nr. 159/07.04.1973 trebuie integrat în sistemul de drept existent la acel moment, în sensul că acordarea dreptului de folosință s-a acordat avându-se în vedere calitatea persoanei juridice, respectiv faptul că era o cooperativă. De asemenea, din disp. art. 187 din Legea nr. 109/1996, mai sus menționată mai rezultă că dreptul de folosință asupra terenurilor se menține atâta timp cât construcția se află în proprietatea organizației cooperatiste.
De altfel nici în contractul de vânzare cumpărare încheiat în formă autentică, nici în cel încheiat sub forma unui înscris sub semnătură privată nu se face referire la vreun drept de folosință asupra terenului transmis, ci se precizează că dreptul de proprietate asupra terenului aparține statului, iar ulterior încheierii contractului, pârâții reclamanți au încheiat contracte de închiriere pentru terenul aferent construcției (f. 8 dosar Judecătorie).
Rezultă așadar, din dispozițiile legale menționate precum și din actele juridice opozabile pârâților reclamanți, că acestora nu li s-a transmis un drept de folosință asupra terenului pe care era edificată construcția magazin mixt.
Cu privire la dreptul de proprietate asupra construcțiilor în suprafață construită de 503 mp Tribunalul reține că în contractul autentificat sub nr. nr. 4937/16.11.2005 se consemnează că se vinde dreptul de proprietate asupra spațiului comercial denumit în acte magazin mixt situat în intravilanul satului C. V., .. G., identificat în cvartalul 21, . prin numărul cadastral 1152. Cu privire la dreptul de proprietate al vânzătorului Societatea Cooperativă Consumcoop Slobozia C. se consemnează că acest drept a fost constatat și prin sentința civilă nr. 1916 din data de 08.04.2004 pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr. 1457/C/2004 și rămasă definitivă, dobândirea spațiului fiind realizată prin construire, fără a poseda acte de proprietate și prin stăpânirea continuă, neîntreruptă, publică și sub nume de proprietar.
Instanța reține că prin sentința civilă invocată în contractul de vânzare menționat nu s-a constatat vreun drept de proprietate asupra construcției, ci numai calitatea de constructor de bună credință, situație juridică neechivalentă. Ca atare, apreciază că pârâții reclamanți nu puteau dobândi mai mult decât dețineau vânzătorii, respectiv calitatea de constructori de bună credință iar nu cea de proprietari. Împrejurarea că dreptul de proprietate asupra construcțiilor era intabulat nu schimbă situația, intabularea nefiind constitutivă de drepturi, dreptul de proprietate trebuind să rezulte din actele juridice în baza cărora s-a constituit s-au s-a transmis în mod valabil.
Dreptul de proprietate nu derivă din intabularea dreptului, ci trebuie să fie anterior intabulării și să rezulte din acte juridice din care să rezulte constituirea sau transmiterea dreptului de proprietate, așa cum reiese din disp. art. 22 din legea nr. 7/1996, în varianta de la data întocmirii contractului.
Împrejurarea că anterior dobândirii dreptului de proprietate asupra terenului de către reclamanții pârâți G. O. și G. S., dreptul de proprietate asupra construcțiilor a pârâților reclamanți nu fusese contestat de către vânzătorul terenul nu are și nu poate avea semnificația faptului că aceștia din urmă au dobândit de la autorul ConsumCoop Slobozia C. dreptul de proprietate. Această societate cooperatistă, neavând drept de proprietate, ci doar calitatea de constructor de bună credință, nu putea transmite ce nu avea.
Calitatea de constructor de bună credință nu înseamnă calitatea de proprietar asupra construcției ci are relevanță doar în măsura în care se invocă dispozițiile art. 494 cod civil de la 1864, privind accesiunea reală imobiliară cu referire la despăgubirile pe care trebuie să le plătească proprietarul terenului.
Chiar în ipoteza în care s-ar fi transmis vreun drept de proprietate asupra construcțiilor, este de observat că potrivit reglementărilor în vigoare la momentul încheierii convenției părților, un eventual drept de folosință al cooperativei asupra terenului nu se putea transmite, acest drept de folosință fiind constituit intuitu personae, doar în favoarea cooperativei.
Reclamanții G. O. și G. S. au solicitat și obligarea pârâților la plata lipsei de folosință pentru lunile martie - septembrie 2010. Dreptul de proprietate al reclamanților asupra terenului a fost obținut ca urmare a licitației publice din 11.01.2010, contractul de vânzare cumpărare în formă autentică fiind încheiat la 22.02.2010 (f. 15 dosar judecătorie).
Așa cum rezultă din expertiza realizată în fața Judecătoriei G. suprafața ocupată de construcții este de 503 mp, diferența de 349 mp din terenul proprietatea reclamanților pârâți G. O. și G. S., neputând fi folosită, întrucât întregul imobil a fost închiriat unor societăți comerciale (f. 89 răspunsul la interogatoriu al pârâtei C. C., dosar Judecătorie). Deși d-na expert G. Nițica realizând expertiza tehnică a indicat contravaloarea lipsei de folosință pentru un teren de 852 mp precum și pentru terenul de 425,52 mp (pe care se află construcțiile ce au făcut obiectul contractului de vânzare încheiat de pârâții reclamanți cu ConsumCoop Slobozia C., d-na expert a indicat valorile chiriei atât pentru terenul aflat sub construcție cât și pentru cel liber de construcție, astfel încât, rezultă că suma reprezentând lipsa de folosință asupra terenului de sub construcții, în suprafață de 503 mp, rezultă ca fiind de 1237,93 lei iar suma reprezentând lipsa de folosință pentru terenul liber de construcții de 349 mp este de 428,95 lei. Instanța va lua în calcul valoare de 0,0416 euro/mp indicată de expert G. Nițica pentru terenul liber de construcții, cu valoarea menționată în expertiză a parității leu - euro, precum și valoarea de 0,0833 euro/mp pentru terenul de sub construcții.
În sensul art. 483 al. 1 cod civil anterior fructele industriale se cuvin proprietarului, astfel încât reclamantul proprietar al terenului are dreptul la despăgubiri pentru lipsa de folosință asupra terenului ce ii aparține, pentru încălcarea dezmembrământului dreptului de proprietate ce este reprezentat de dreptul de folosință.
Mai reține instanța că, așa cum rezultă din înscrisurile dosarului, pârâții reclamanți C. B. lui C. C. nu locuiesc și nu folosesc personal imobilul construcție ridicat pe terenul aparținând reclamanților pârâți G. O. și G. S., construcțiile fiind închiriate unor persoane juridice de drept privat.
Având în vedere aceste considerente, întrucât pârâții reclamanți nu au dobândit nici dreptul de proprietate asupra construcțiilor și nici un drept de folosință asupra terenurilor, urmează să fie admisă în parte cererea principală și respinsă ca nefondată cererea reconvențională, urmând a constatat dobândit de către reclamanții – pârâți G. O. M. și G. S. dreptul de proprietate prin accesiune reală imobiliară asupra construcțiilor edificate pe terenul proprietatea reclamanților pârâți, teren în suprafață de 852 mp, identificat în .. G., cvartal 21, . obliga pe pârâții - reclamanți C. B. și C. C. către reclamanții – pârâți G. O. M. și G. S. L. la plata sumei 1237,93 lei reprezentând contravaloarea lipsei de folosință pentru terenul în suprafață de 503 mp pe care se află amplasată construcția folosită de pârâții – reclamanți, identificată conform raportului de expertiză întocmit de expertul desemnat B. Sterica. De asemenea, îi va obliga pe pârâții – reclamanți către reclamanții – pârâți la plata sumei de 428,95 lei reprezentând contravaloarea lipsei de folosință pentru terenul liber de construcții în suprafață de 349 mp.
Cu privire la capătul de cerere privind evacuarea pârâților, având în vedere cele mai sus menționate, în sensul că bunul este închiriat unor alte persoane juridice, va fi respins ca nefondat acest capăt de cerere.
Potrivit disp. art. 18 din OUG nr. 51/2008 „Cheltuielile pentru care partea a beneficiat de scutiri sau reduceri prin încuviințarea ajutorului public judiciar vor fi puse în sarcina celeilalte părți, dacă aceasta a căzut în pretențiile sale. Partea căzută în pretenții va fi obligată la plata către stat a acestor sume.” Reclamanții pârâți G. O. și G. S. au beneficiat în fața instanței de fond de ajutor public judiciar public judiciar atât în fața instanței de fond cât și în fața instanței de recurs. Astfel, în fața instanței de fond reclamanții au beneficiat de ajutor public judiciar în cuantum total de 5.585,06 lei reprezentând taxa judiciară de timbru, taxă de care au fost scutiți, fiind stabilită o taxa de timbru de 3111,62 lei pentru primul capăt de cerere și o taxa de timbru de 2873,44 lei pentru capetele de cerere în pretenții și evacuare. Prin încheierea de ședință din 12.12.2013 a fost admisă cererea de ajutor public judiciar formulată de recurenții reclamanți, aceștia fiind scutiți de la plata taxei de timbru de 4.508,3 lei.
Instanța, în aplicarea acestor dispoziții legale urmează să oblige pe pârâții reclamanți la plata către stat a sumei reprezentând ajutor publici judiciar de care au beneficiat reclamanții pârâți în cele două căi de jurisdicție, dar prin raportare la valoarea pretențiilor admise, respectiv pentru capătul de cerere privind constatarea dreptului de proprietate asupra construcțiilor taxa de timbru de care au beneficiat reclamanții a fost de 3.111,62 lei iar taxa de timbru aferentă acțiunii în pretenții admise a fost de 144,35 lei, în recurs taxa de timbru reprezentând 50% din taxa de timbru datorată în fața instanței de fond. Pentru aceste considerente de fapt și de drept, în temeiul art. 18 din OUG nr. 51/2008, îi va obliga pe pârâții – reclamanți C. B. și C. C. la plata către stat a sumei de 4883,955 lei reprezentând ajutor public judiciar de care au beneficiat în fața instanței de fond și în recurs reclamanții – pârâți cu referire la pretențiile admise.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite în parte cererea principală formulata de reclamanții-pârâți G. O. M. și G. S. L., ambii cu domiciliul în G., ., ., jud.G. în contradictoriu cu pârâții-reclamanți C. B. și C. C., cu domiciliul în . G..
Respinge ca nefondată cererea reconvențională formulata de pârâții-reclamanți C. B. și C. C., cu domiciliul în . G. în contradictoriu cu reclamanții-pârâți G. O. M. și G. S. L., ambii cu domiciliul în G., ., ., jud.G..
Constată dobândit de către reclamanții – pârâți G. O. M. și G. S. dreptul de proprietate prin accesiune reală imobiliară asupra construcțiilor edificate pe terenul proprietatea reclamanților pârâți, teren în suprafață de 852 mp, identificat în .. G., cvartal 21, . class="NoSpacing"> Obligă pe pârâții - reclamanți C. B. și C. C. către reclamanții – pârâți G. O. M. și G. S. L. la plata sumei 1237,93 lei reprezentând contravaloarea lipsei de folosință pentru terenul în suprafață de 503 mp pe care se află amplasată construcția folosită de pârâții – reclamanți, identificată conform raportului de expertiză întocmit de expertul desemnat B. Sterica.
Obligă pe pârâții – reclamanți către reclamanții – pârâți la plata sumei de 428,95 lei reprezentând contravaloarea lipsei de folosință pentru terenul liber de construcții în suprafață de 349 mp.
Respinge ca nefondat capătul de cerere privind evacuarea pârâților-reclamanți din construcțiile existente pe terenul proprietatea reclamanților pârâți.
În temeiul art. 18 din OUG nr. 51/2008, obligă pe pârâții – reclamanți C. B. și C. C. la plata către stat a sumei de 4883,955 lei reprezentând ajutor public judiciar de care au beneficiat în fața instanței de fond și în recurs reclamanții – pârâți cu referire la pretențiile admise.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 30.06.2015.
Judecator, Judecător, Grefier,
N. D. B. A. P. A. D.
Red.NDB/25.09.2015
Tehn.AD/28.09.2015
Fond A. M.
MOTIVAREA OPINIEI SEPARATE
Opinia separată de față se întemeiază pe o interpretare diferită a reglementărilor în materie, respectiv a practicii judiciare privind dreptul de superficie, așa cum era recunoscut acesta înainte de . Noului Cod Civil.
Dreptul de superficie este un dezmembrământ al dreptului de proprietate care, însă, nu a fost reglementat ca atare de Codul Civil (1864). Conform practicii judiciare și doctrinei dezvoltate în materie, dreptul de superficie constă în dreptul de proprietate pe care îl are o persoană denumită superficiar asupra construcțiilor, plantațiilor sau altor lucrări care se află pe o suprafață de teren ce aparține unei alte persoane, teren asupra căruia superficiarul va avea un drept de folosință.
Așa cum în mod corect a reținut prima instanță, dreptul de superficie constituie o derogare de la regula înscrisă în art. 492 C.civ. potrivit căreia orice construcție, plantație sau lucru în pământ sau asupra pământului sunt prezumate a fi făcute de proprietarul acelui pământ, cu cheltuiala sa și că sunt ale luzi, până se face dovada contrară.
Dreptul de superficie a fost recunoscut ca fiind un drept perpetuu, care durează atâta timp cât există construcția sau lucrarea ce se află pe terenul proprietatea altei persoane.
Cel mai adesea, dreptul de superficie se constituia (sub imperiul dispozițiilor Codului civil 1864) prin acordul părților, obiectul acestuia fiind dreptul pe care îl constituie proprietarul unui teren pentru superficiar de a construi, planta sau executa alte lucrări pe acel teren, urmând ca lucrările sau construcțiile să fie proprietatea superficiarului. În practică, adeseori, superficia lua naștere în cadrul unor raporturi de familie atunci când, de regulă, părinții permit copiilor să construiască pe terenul proprietatea lor.
Este de remarcat că, în lipsa unei reglementări exprese a dreptului menționat, ca dezmembrământ al dreptului de proprietate, constituirea acestuia prin convenție nu presupune în mod necesar mențiunea constituirii drept intitulat „drept de superficie”. De cele mai multe ori, constituirea dreptului a fost dedusă prin interpretarea voinței proprietarului terenului care, în cadrul unei convenții, a permis construcția pe terenul proprietatea sa în favoarea celui denumit ulterior superficiar care urma să dobândească, astfel, un drept de proprietate asupra construcției și un drept de folosință asupra terenului.
Situația descrisă mai sus se conturează și din interpretarea probelor administrate în cauză. Astfel, la data de 07.04.1973 s-a emis de către Consiliul Popular al Județului G. Decizia nr. 159 ( fila 62) prin care s-a transmis din administrarea Comitetului executiv al Consiliului Popular al comunei Slobozia C., în folosința fără termen și fără plată a Întreprinderii Economice Județene a Cooperativelor de Consum G., terenul în suprafață de 2160 mp, situat în vatra de . C., urmând ca pe teren să se construiască un magazin universal cu bufet.
Prin Sentința civilă nr. 1916/08.04.2004 pronunțată de Judecătoria G. în Dosar nr. 1457/c/2004 ( filele 63-64) s-a admis acțiunea în constatare formulată de reclamanta CONSUMCOOP Slobozia C. în contradictoriu cu pârâții Primăria Comunei Slobozia C. și Consiliul Local al comunei Slobozia C. și s-a constatat că reclamanta este constructor de bună credință a imobilelor: magazin metalo-chimic, magazin cu etaj, magazin mixt și magazin Izvoarele, situate în . G..
A reținut instanța că, potrivit fișei mijloacelor fixe, magazinul mixt a fost construit de reclamantă în anul 1960 și că acesta este înregistrat în evidențele reclamantei care a deținut posesia netulburată asupra bunului.
Chiar dacă am aprecia că magazinul mixt construit în anul 1960 nu ar fi imobilul vizat a fi construit prin Decizia nr. 159/07.04.1973, este de remarcat că, așa cum rezultă și din cuprinsul sentinței civile nr. 1916/08.04.2004, pronunțate de Judecătoria G., construcția magazinului mixt s-a realizat cu bună – credință, respectiv cu acordul proprietarului, acesta din urmă recunoscând dreptul de proprietate al CONSUMCOOP asupra imobilului prin chiar întâmpinarea depusă în dosarul nr. 1457/C/2004.
De altfel, în cuprinsul Actului de lotizare cu vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 246/22.02.2010, invocat de reclamanți, se menționează în mod expres că, pe terenul în suprafață de 852 mp, situat în Cv. 21, P 477, ce face obiectul vânzării, se află o construcție C1 cu destinația de spațiu comercial – magazin mixt care este proprietatea soților C. B. și C. C., conform contractului autentificat sub nr. 4937/2005.
Atât vânzătorul, respectiv . reprezentant, cât și cumpărătorii, respectiv reclamanții G. O. – M. și G. S. – L. și-au însușit prin semnătură conținutul contractului mai sus menționat, fiind recunoscută calitatea de proprietari a soților C. asupra construcției C1.
Or, în aceste împrejurări, este evident, pe de o parte, că proprietarul terenului a recunoscut soților C. un drept de proprietate asupra construcției și, astfel, implicit, un drept de folosință asupra terenului aferent și, pe de altă parte, că, în temeiul Actului de lotizare cu vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 246/22.02.2010 reclamanții G. O. – M. și G. S. – L. au dobândit exclusiv dreptul de proprietate asupra terenului aferent construcției recunoscând dreptul de proprietate al soților C. asupra construcției.
D. fiind caracterul special al dreptului de superficie, recunoscut de practica în materie ca fiind derogator de la normele privind accesiunea cuprinse în Codul civil (1864), nu se poate susține că reclamanții G. O. – M. și G. S. – L. sunt proprietari asupra construcției prin accesiune, conform dispozițiilor art. 492 C.civ.. Este relevant a menționa, în acest context, că imobilul – construcție ce face obiectul cauzei a fost edificat anterior dobândirii de către reclamanți a dreptului de proprietate asupra terenului și tot anterior acestui moment, proprietarul terenului a recunoscut dreptul de proprietate al CONSUMCOOP, respectiv al soților C. asupra construcției. Astfel, reclamanții nu putea dobândi în patrimoniu un drept care nu se regăsea în patrimoniul proprietarului anterior și care nu a făcut obiectul Actului de lotizare cu vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 246/22.02.2010.
Pentru toate argumentele de mai sus, reținând, în special, recunoașterea dreptului de proprietate a CONSUMCOOP, respectiv al soților C. asupra construcției, apreciez că se impunea respingerea, ca nefondată a acțiunii principale, în ceea ce privește constatarea dobândirii prin accesiune reală imobiliară a dreptului de proprietate asupra construcțiilor proprietatea pârâților.
Totodată, pentru aceleași argumente dezvoltate mai sus, apreciez că s-ar fi impus admiterea cererii reconvenționale și constatarea că pârâții – reclamanți C. B. și C. C. au un drept de superficie asupra terenului în suprafață de 425,52 mp, aferent construcției identificate în cuprinsul contractului de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 4937/16.11.2005, situat în . 21, . – pârâți G. O. M. și G. S. L.. Este de remarcat că dreptul de superficie al pârâților – reclamanți ar putea viza exclusiv terenul aferent construcției dobândite prin contractul de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 4937/16.11.2005, pentru care sunt valabile argumentele de mai sus, iar nu și pentru alte construcții edificate de pârâți ulterior achiziționării imobilului.
În ceea ce privește capătul de cerere referitor la obligarea pârâților la plata contravalorii lipsei de folosință a terenului, nu pot fi reținute ca fiind incidente în speță dispozițiile art. 107 din Legea nr. 1/2005. Astfel, folosința gratuită a fost recunoscută, conform dispozițiilor normative menționate, exclusiv în favoarea cooperativelor, fiind vorba de un drept intuitu personae.
Mai mult, prin Decizia nr. 913/2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 506 din 22 iulie 2009, Curtea Constituțională a constatat că dispozițiile art. 107 alin. (1) din Legea nr. 1/2005 sunt neconstituționale neputând fi aplicate în cauză.
În lipsa unei prevederi exprese contrare, nu se poate reține că dreptul de folosință asupra terenului le-ar fi fost recunoscut pârâților în mod gratuit, dat fiind caracterul absolut al dreptului de proprietate. Astfel, apreciază că și în situația în care pârâților le-ar fi recunoscut un drept de superficie asupra terenului, aceștia sunt ținuți să îi despăgubească pe reclamanți pentru lipsa de folosință.
Mai mult, constată că, potrivit raportului de expertiză întocmit de expertul desemnat B. Sterica, o parte din terenul proprietatea reclamanților este ocupat de construcții ce nu fac obiectul contractului de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 4937/16.11.2005.
În consecință, apreciază că acțiunea reclamanților este întemeiată în ceea ce privește lipsa de folosință cu referire la terenul de sub construcțiile folosite de pârâți, respectiv cu referire la terenul în suprafață de 503 mp, conform raportului de expertiză întocmit de expertul desemnat B. Sterica.
Apreciez ca fiind corecte considerentele redactate în susținerea opiniei majoritare în ceea ce privește modul de calcul a contravalorii lipsei de folosință.
În concluzie, s-ar fi impus admiterea în parte a acțiunii principale și obligarea pârâților - reclamanți C. B. și C. C. la plata către reclamanții – pârâți G. O. M. și G. S. L. la plata sumei de 1237,93 lei reprezentând contravaloarea lipsei de folosință pentru terenul în suprafață de 503 mp pe care se află amplasată construcția folosită de pârâții – reclamanți, conform raportului de expertiză întocmit de expertul desemnat B. Sterica.
Contrar opiniei majoritare, este de reținut că restul terenului nu a fost efectiv ocupat de către pârâți și, astfel, aceștia nu ar putea fi obligați la plata contravalorii lipsei de folosință pentru suprafața de teren care nu este aferentă construcțiilor. Este adevărat că, potrivit răspunsurilor la interogatoriul administrat (f. 89), pârâții au recunoscut faptul că au închiriat clădirea unei societăți comerciale, însă, în împrejurarea în care această din urmă societate ar fi depășit limitele contractului de închiriere și ar fi folosit și restul suprafeței de teren, acest fapt nu poate fi imputat pârâților.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, apreciez că, față de soluțiile propuse, cererea pârâților ar fi fost întemeiată pentru suma de 4986 lei din care 3031 lei reprezintă taxa judiciară de timbru aferentă cererii reconvenționale, 350 lei reprezintă ½ din onorariul expertului evaluator desemnat în primă instanță, 600 lei reprezintă onorariul expertului în specialitatea topometri, iar 1000 lei reprezintă onorariul avocatului ales (f. 157 primă instanță).
De asemenea, față de considerentele de mai sus, apreciez că, în temeiul art. 18 din OUG nr. 51/2008, pârâții – reclamanți C. B. și C. C. ar fi trebuit să fie obligați la plata către stat a sumei de 163,54 lei reprezentând ajutor public judiciar de care au beneficiat reclamanții – pârâți cu referire la pretențiile admise.
OPINIE SEPARATĂ
Admite, în parte, acțiunea principală formulata de reclamanții-pârâți G. O. M. și G. S. L., ambii cu domiciliul în G., ., ., jud.G. în contradictoriu cu pârâții-reclamanți C. B. și C. C., cu domiciliul în . G..
Obligă pe pârâții - reclamanți C. B. și C. C. la plata către reclamanții – pârâți G. O. M. și G. S. L. la plata sumei de 1237,93 lei reprezentând contravaloarea lipsei de folosință pentru terenul în suprafață de 503 mp pe care se află amplasată construcția folosită de pârâții – reclamanți, conform raportului de expertiză întocmit de expertul desemnat B. Sterica.
Respinge celelalte capete de cerere din acțiunea principală, ca nefondate.
Admite cererea reconvențională formulata de pârâții-reclamanți C. B. și C. C., cu domiciliul în . G. în contradictoriu cu reclamanții-pârâți G. O. M. și G. S. L., ambii cu domiciliul în G., ., ., jud.G..
Constată că pârâții – reclamanți C. B. și C. C. au un drept de superficie asupra terenului în suprafață de 425,52 mp, aferent construcției identificate în cuprinsul contractului de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 4937/16.11.2005, situat în . 21, . – pârâți G. O. M. și G. S. L..
În temeiul art. 18 din OUG nr. 51/2008, obligă pe pârâții – reclamanți C. B. și C. C. la plata către stat a sumei de 163,54 lei reprezentând ajutor public judiciar de care au beneficiat reclamanții – pârâți cu referire la pretențiile admise.
În temeiul art. 274 C.proc.civ., obligă pe reclamanții – pârâți la plata către pârâții – reclamanți a sumei de 4986 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 30.06.2015.
P., Grefier,
R. N. A. D.
Red.RN/28.09.2015
Tehn.AD/28.09.2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 1830/2015. Tribunalul... | Cereri. Decizia nr. 550/2015. Tribunalul GALAŢI → |
|---|
