Contestaţie la executare. Sentința nr. 1830/2015. Tribunalul GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1830/2015 pronunțată de Tribunalul GALAŢI la data de 10-06-2015 în dosarul nr. 1977/324/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL G.
SECTIE I CIVILA
DECIZIA CIVILĂ NR.443/2015
Ședința publică de la 10 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE R. G. F.
Judecător M. A.
Judecător D. G. B.
Grefier V. T.
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de recurenta-intimată E. K. ROMANIA împotriva sentinței civile nr.1830/30.10.2014 pronunțată de Judecătoria T. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata-contestatoare N. G. și intimata terț poprit ȘCOALA G. SĂPECIALĂ " C. P.", având ca obiect contestație la executare silită.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, conform art. 104 alin.10 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, care învederează instanței faptul că dosarul se află la primul termen de judecată, recursul este semnat, motivat, intimata-contestatoare a depus concluzii scrise și s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care:
Tribunalul, având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, obiectul prezentei cauze și dispozițiile art.650 alin.3 N.C.P.C., recalifică calea de atac ca fiind apel, dosarul urmând a fi soluționat de primii doi membri ai completului de judecată.
Președinte, Judecător, Judecător,
R. G. F. M. A. D. G. B.
PREȘEDINTE R. G. F.
Judecător M. A.
Instanța, în complet legal constituit, în temeiul dispozițiilor art. 394 și art.395 NCPC, reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei T. sub nr._ la data de 25.06.2014, contestatoarea N. G. a formulat în contradictoriu cu intimatul creditor . SRL contestație la executare împotriva executării silite ce formează obiectul dosarului de executare silită nr. 272/2014 al B. Ț. V. M. din T., solicitând anularea formelor de executare emise, repunerea părților în situația anterioară, în sensul restituirii sumelor încasate nejustificat, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, s-a arătat că la data de 12.06.2014 a fost comunicată contestatoarei o somație de executare pentru suma de 2466,15 lei, reprezentând credit neachitat din contractul nr._/03.08.2005 încheiat de contestatoare cu creditoarea .. A mai arătat contestatoarea că prin acel contract de împrumut a împrumutat suma de 2264,60 lei, rambursabil în 37 rate lunare, scadent la data de 03.09.2009.
Contestatoarea a arătat că executarea silită este lovită de nulitate absolută, motivat de faptul că s-a împlinit prescripția dreptului de a cere executarea silită. Astfel, s-a arătat că potrivit art. 627 C.pr.civ. executarea silită nu poate avea loc decât în condițiile și în termenele prevăzute de lege, și că actele de executare făcute cu încălcarea dispozițiilor privitoare la executarea silită, inclusiv după prescripția titlului executoriu, sunt lovite de nulitate, cu consecința desființării lor și repunerea părților în situația anterioară( art. 703 C.pr.civ.) prin întoarcerea executării( art. 722 și 723 C.pr.civ.).
Contestatoarea a arătat că în speță executarea silită împotriva sa a fost declanșată după împlinirea termenului de prescripție, termen prevăzut de art. 705 alin.1 C.pr.civ. Astfel, potrivit contractului termenul de rambursare a creditului a fost stabilit la data de 03.09.2008 și de la acea dată s-a născut dreptul creditoarei de a obține executarea silită. S-a mai arătat că potrivit dispozițiilor C.pr.civ. dreptul de a obține executarea silită se prescrie în termenul de 3 ani, care în speță s-a împlinit în anul 2011, iar executarea silită a început cu mult peste acest termen, respectiv în anul 2014.
Contestatoarea a mai arătat că în cauză există și un alt motiv de nulitate a executării silite, respectiv lipsa titlului executoriu. Astfel s-a arătat că titlul invocat, respectiv contractul de credit de consum nr._/03.08.2005 încheiat de contestatoare cu creditoarea ., s-a încheiat cu o instituție financiară nebancară, iar aceste contracte au fost reglementate și s-a stabilit că sunt titluri executorii, abia prin Legea nr. 93/2009, iar legea civilă nu retroactivează.
Pe fond, s-a solicitat să se constate că executarea silită este nefondată, motivat de faptul că potrivit contractului acesta a fost încheiat de contestatoare cu creditoarea cu ., și nu cu . SRL, că nu s-a negociat nicio clauză de cesiune a contractului și nici nu a fost notificată în acest sens.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 194, 627, 711, 722 și urm. C.pr.civ., Legea nr. 71/2001, Decretul nr. 167/1958.
A fost achitată taxa judiciară de timbru suma de 177,63 lei.
Legal citată, intimata creditoare a depus la dosar întâmpinare, prin care arată că la data de 01.08.2014 și-a retras titlul de la B. Ț. V. M. din T., ca urmare a renunțării la executarea silită, astfel că, în prezenta cauză contestația a rămas fără obiect. A mai solicitat să nu fie obligată la plata cheltuielilor de judecată deoarece în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 454 teza I C.pr.civ.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 205 și art. 454 C.pr.civ. și a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, potrivit art. 223 C.pr.civ.
La termenul de judecată din data de 25.09.2014, contestatoarea a solicitat și obligarea terțului poprit ȘCOALA GENRALĂ C-T. P. din G., la restituirea sumei de 146,00 lei poprită, dispunându-se introducerea în cauză în calitate de terț poprit a acesteia.
A fost achitată taxa judiciară de timbru în cuantum de 50 lei, pentru capătul de cerere privind întoarcerea executării silite.
Instanța a încuviințat pentru părți proba cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 1830/30.10.2014 Judecătoria T. a admis contestația la executare, a anulat toate formele de executare silită emise de B. Ț. V. M. în dosarul de executare silită nr. 272/2014, a admis cererea de întoarcere a executării silite și în consecință a obligat pe intimată să restituie contestatoarei suma de 146,00 lei reținută și virată de terțul poprit ȘCOALA G. C-T. P. G..
De asemenea, a dispus restituirea sumei de 177,63 lei reprezentând taxă timbru achitată cu chitanța nr. ITX293/1549 din 09.07.2014 și a obligat pe pârâta intimată să plătească contestatoarei suma de 1050,00 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în ceea ce privește primul motiv de nulitate a executării silite invocat de contestatoare, cel al prescripției dreptului creditoarei de a obține executarea silită, că este întemeiat, reținând că potrivit dispozițiilor art. 711 C.pr.civ. „(1) împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare. De asemenea, se poate face contestație la executare și în cazul în care executorul judecătoresc refuză să efectueze o executare silită sau să îndeplinească un act de executare silită în condițiile legii.”
S-au reținut și dispozițiile art. 705 C.pr.civ. potrivit cărora„ 1) dreptul de a obține executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, dacă legea nu prevede altfel. În cazul titlurilor emise în materia drepturilor reale, termenul de prescripție este de 10 ani. (2) Termenul de prescripție începe să curgă de la data când se naște dreptul de a obține executarea silită. În cazul hotărârilor judecătorești și arbitrale, termenul de prescripție începe să curgă de la data rămânerii lor definitive.”, iar conform art. 706 alin.2 C.pr.civ. „(2) prescripția stinge dreptul de a obține executarea silită și orice titlu executoriu își pierde puterea executorie.”
În speță s-a observat că titlul executoriu invocat de creditoare pentru începerea executării silite pentru recuperarea sumei de 2264,60 lei reprezentând împrumut acordat pentru cumpărarea de bunuri, plus dobânzi și cheltuieli de executare, îl constituie contractul de credit de consum nr._/03.08.2005, iar potrivit clauzelor acestui contractuale termenul de restituire a împrumutului era 03.08.2007.
Având în vedere că este vorba despre un drept de creanță, instanța a apreciat că data de la care s-a născut pentru creditoare dreptul de a obține executarea silită este data de 03.08.2007, iar termenul de prescripție al acestuia drept s-a împlinit la data de 03.08.2010, conform art. 6 din Decretul nr. 167/1958, dispoziții aplicabile în speță motivat de faptul că aceste dispoziții erau în vigoare la momentul încheierii contractului de credit.
Din actele dosarului a rezultat că executarea silită a fost încuviințată la data de 02.06.2014( încheierea pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei T.), după care au fost emise acte de executare, respectiv somație, înființare poprire, etc., acte emise cu multe peste data de 03.08.2010.
De altfel, indirect creditoarea a recunoscut implicit susținerile reclamantei, având în vedere că după comunicarea la data de 27.07.2014 a contestației la executare, aceasta a depus cerere de renunțare la executarea silită și și-a retras titlul. Având în vedere că instanța a apreciat întemeiat primul motiv de nulitate a executării invocat de contestatoare, a apreciat că nu mai este necesară și examinarea celorlalte motive de nulitate invocate, respectiv lipsă titlul, lipsă notificare cesiune de creanță.
Față de aceste considerente, instanța a admis contestația la executare și a anulat toate formele de executare silită emise.
Față de soluția pronunțată cu privire la contestația la executare, precum și dispozițiile art. 722 C.pr.civ., instanța a apreciat întemeiată și cererea de întoarcere a executării silite și în consecință a obligat pe intimată să restituie contestatoarei suma de 146,00 lei reținută și virată de terțul.
Conform dispozițiilor art. 45 lit. f din OUG nr. 80/2013 instanța a dispus restituirea sumei de 177,63 lei, reprezentând taxă timbru achitată cu chitanța nr. ITX293/1549 din 09.07.2014.
Conform dispozițiilor art. 453 C.pr.civ. instanța a obligat pe pârâta intimată, creditoarea . SRL să plătească contestatoarei suma de 1050 lei cu titlul de cheltuieli de judecată, respectiv taxa timbru aferentă capătului de cerere privind întoarcerea executării silite-50 lei și onorariu apărător-1000 lei.
Instanța a apreciat că în speță nu sunt incidente dispozițiile art. 454 C.pr.civ., motivat de faptul că renunțarea la executarea silită s-a făcut de către creditoare după ce a fost comunicată acesteia, la data de 17.07.2014, contestația la executare formulată în cauză.
Împotriva acestei sentințe civile a formulat recurs intimata creditoare . SRL, arătând că este netemeinică și nelegală, în ceea ce privește acordarea cheltuielilor de judecată.
Mai arată că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 454 teza I C.pr.civ., întrucât s-a constatat la cererea creditoarei încetarea executării silite la data de 01.08.2014, anterior datei la care s-a pronunțat sentința civilă atacată, respectiv 31.10.2014.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.486 C.pr.civ.
Legal citată, intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat recalificarea căii de atac și respingerea apelului ca fiind nefondat, întrucât în speță nu sunt aplicabile dispozițiile art. 454 alin. 1 teza I C.pr.civ., apelanta fiind de rea credință. Arată că anterior începerii executării silite au purtat discuții cu privire la prescripția dreptului de a cere executarea silită și abia după ce a primit contestația la executare a formulat cerere de renunțare la executare. Însă, arată că a achitat taxe de timbru, a plătit avocat, iar contestația la executare a fost admisă.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 451-453 C.pr.civ.
La termenul de judecată din data de 10.06.2015 calea de atac a fost recalificată ca fiind apel.
În calea de atac a apelului s-a administrat proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de apel, tribunalul apreciază că apelul este nefondat pentru următoarele motive:
Se reține că potrivit dispozițiilor art. 453 C.pr.civ. partea căzută în pretenții va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, ca o sancțiune a culpei procesuale a acesteia. Pentru a fi acordate trebuie îndeplinite mai multe condiții, respectiv să fie făcută o cerere în acest sens(condiție îndeplinită în speță, fiind solicitate cu ocazia dezbaterilor asupra fondului cauzei), partea să fi căzut în pretenții(condiție îndeplinită, întrucât cererea contestatoarei a fost admisă și au fost anulate actele de executare și s-a dispus întoarcerea executării silite) și să se facă dovada unor astfel de cheltuieli, condiție care în mod corect a fost apreciată de instanța de fond ca fiind îndeplinită(în acest sens a fost depusă chitanța privind plata onorariului apărătorului ales-fila 5 dosar fond, precum și chitanța privind taxa judiciară de timbru aferentă capătului de cerere privind întoarcerea executării silite-fila 35 dosar fond).
Instanța de fond apreciind că sunt îndeplinite aceste condiții, în temeiul dispozițiilor legale menționate a obligat apelanta-intimată, ca parte căzută în pretenții, să plătească intimatei-contestatoare cheltuieli de judecată în cuantum de 1.050 lei.
În mod corect a apreciat instanța de fond că nu pot fi avute în vedere susținerile apelantei-intimate în sensul că sunt incidente prevederile art. 454 C.pr.civ., întrucât a formulat cerere de renunțare la executarea silită, astfel că nu datorează cheltuieli de judecată, reținând că această cerere a fost formulată după promovarea contestației la executare.
Se apreciază că în situația în care s-a renunțat în mod expres la executarea silită în dosarul de executare silită nr. 272/2014, dosar ce face obiectul prezentei contestații la executare, nu înseamnă că apelanta-intimată a recunoscut pretențiile reclamantului. Mai mult, se reține că au fost întocmite acte de executare și au fost reținute prin poprire sume de bani, pentru care s-a și dispus întoarcerea executării silite. Situația de fapt și de drept din cadrul acestei contestații la executare nu se grefează pe prevederile art. 454 C.pr.civ., motiv pentru care în mod corect instanța de fond a obligat apelanta-intimată la plata către intimata-contestatoare a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1050 lei achitate cu titlu de taxă judiciară de timbru și onorariu avocat.
În aceste condiții, tribunalul apreciază că soluția instanței de fond este legală și temeinică și în temeiul art. 480 al. 1 C.pr.civ. va respinge apelul ca fiind nefondat.
Față de dispozițiile art. 453 C.pr.civ., instanța va obliga apelanta-intimată, ca parte căzută în pretenții, la plata către intimata-contestatoare a cheltuielilor de judecată în apel în cuantum de 1000 lei(onorariu avocat-fila 21 dosar).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de apelanta-intimată E. K. ROMANIA cu sediul în G., ., . împotriva sentinței civile nr.1830/30.10.2014 pronunțată de Judecătoria T. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata-contestatoare N. G. domiciliată în G., ., ., jud.G. și intimata terț poprit ȘCOALA G. SĂPECIALĂ " C. P.” cu sediul în G., . nr.25, jud.G., ca fiind nefondat.
Obligă apelanta să plătească intimatei suma de 1000 lei cu titlul de cheltuieli de judecată în apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 10.06.2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
R. G. F. M. A. V. Ț.
Red.M.A./tehnored.V.Ț
5ex/24.06.2015
Jud.Fond- N.F
| ← Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr.... | Acţiune în constatare. Decizia nr. 371/2015. Tribunalul GALAŢI → |
|---|
