Obligaţie de a face. Decizia nr. 479/2015. Tribunalul GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 479/2015 pronunțată de Tribunalul GALAŢI la data de 12-06-2015 în dosarul nr. 5083/233/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL G.
SECTIE I CIVILA
Decizia civilă nr. 479/2015
Ședința publică de la 12.06.2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE – M. A.
Judecător – R. G. F.
Grefier – M. R.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului formulat de către apelantul-reclamant M. D. (prin avocat B. DIDEL) - G., ., Cod poștal_, J. G. în contradictoriu cu intimatul-parat M. G. - G., ., Cod poștal_, J. G.M. G. - G., ., Cod poștal_, J. G., împotriva sentinței civile nr. 9951/09.10.2014 pronunțată de Judecătoria G., în dosarul nr._, având ca obiect „obligația de a face”.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 15.05.2015 ce au fost consemnate bin încheierea de ședința de la acea data, ce face parte integranta din prezenta, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea la data de 22.05.2015, 29.05.2015 și 5.06.2015 și 12.06.2015 pentru când a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Asupra apelului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
P. cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei G. sub nr._ la data de 19.03.2014, reclamanții M. D. si M. C. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții M. G. și P. G., pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună obligarea pârâților să se abțină de la orice fapt care să le împiedice folosința liniștită și utilă a imobilului teren în suprafața de 25,56 mp deținut în baza contractului de închiriere nr._/01.01.2011 și a garajului ridicat pe acest teren.
În motivarea cererii, reclamanții arata ca au dobândit dreptul de proprietate asupra garajului auto, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 119 din data de 29.01.2008 la BNP F. U..
Garajul a fost ridicat de autorii reclamanților prin autorizația de construire nr. 889/07.04.1986 emisa de P. M. G., pe terenul proprietatea municipiului G., folosința fiind transmisa ulterior reclamanților.
Arată ca prin notificare nr._/03.03.2013, parata P. municipiului G., le-a pus în vedere că în termen de 20 de zile de la primirea notificării, va înceta contractul de închiriere menționat anterior.
Mai arata că interesul public, invocat în notificarea paratei, nu poate fi reținut, motivat de faptul ca nu reprezintă un caz real de încetare a contractului
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1786 lit. c C.civ.
A fost achitată taxă judiciară de timbru în cuantum de 100 lei.
Legal citat, pârâtul M. G. prin Primar, a formulat întâmpinare prin care solicita respingerea acțiunii ca nefondata, fiind invocată și excepția lipsei capacitații procesuale de folosința a paratei P. M. G..
Paratul arata reclamantul a dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 119 din data de 29.01.2008 la BNP F. U., construcția provizorie tip garaj, situata in G., Complex Ancora poziția 17, Cartier Mazepa I, edificata în baza autorizației de construire nr. 889/07.04.1986.
Precizează ca prin Hotărârea Consiliului Local G. nr. 39/27.02.2014 a fost aprobat „Studiul de fezabilitate pentru obiectivul Amenajare parcare Complex Ancora” si de asemenea s-au identificat surse de finanțare ale acestui proiect.
Arata ca notificare nr._/03.03.2014 de denunțare unilaterala a contractului nr._/2011 a fost emisa în mod legal, aceasta înștiințare fiind conforma cu clauza înscrisa la art. 2 alin. 3 din contractul încheiat între părți.
În drept, au fost invocate prevederile Legii nr. 59/1991, C.civ. si H.C.L. nr. 39/2014.Instanța a încuviințat pentru părți, în temeiul art. 258 C.pr.civ., proba cu înscrisuri.
P. sentința civilă nr. 9951/09.10.2014 Judecătoria G. a admis excepția lipsei calitatii procesuale pasive a paratului Primaria M. Galati și a respins actiunea în contradictoriu cu acesta, ca fiind formulata împotriva unei persoane fara calitate procesuala pasiva.
De asemenea, a respins ca nefondata cererea de chemare în judecată și a admis în parte cererea paratului M. Galati de obligare a reclamantului la plata cheltuielilor de judecata și în consecită a obligat reclamantul M. D. catre paratul M. Galati la plata sumei de 1.500 lei cheltuieli de judecata reprezentand onorariu avocat.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că potrivit art. 248 alin.1 C.pr.civ., instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedura, precum si asupra celor de fond care fac inutila, in tot sau in parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea in fond a cauzei.
Cu privire la excepția lipsei capacitații procesuale de folosința a paratei P. M. G., instanța a constatat că potrivit art. 41 alin. 1 C.pr.civ., orice persoană care are folosința drepturilor civile poate să fie parte în judecată. Din aceasta dispoziție legală a rezultat că o persoana fizică sau juridică poate deveni parte în judecată în calitate de reclamant, pârât, intervenient. Pentru a fi parte în proces, legea nu pretinde condiția capacității procesuale de exercițiu. Capacitatea procesuală de folosință nu este altceva decât un aspect al capacității civile, un reflex pe plan procesual al capacității de folosință.
S-a reținut că potrivit art. 21 alin.1,2 din Legea nr. 215/2001 privind administrația publică locală, …unitățile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu. Acestea sunt subiecte juridice de drept fiscal, titulare ale codului de înregistrare fiscală și ale conturilor deschise la unitățile teritoriale de trezorerie, precum și la unitățile bancare. Unitățile administrativ-teritoriale sunt titulare ale drepturilor și obligațiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care aparțin domeniului public și privat în care acestea sunt parte, precum și din raporturile cu alte persoane fizice sau juridice, în condițiile legii.
Astfel, în conformitate cu prevederile art. 21 alin.1 din Legea nr. 215/2001 – doar unitatea administrative teritoriala are calitate procesuala, având personalitate juridica, si nu P., care nu este entitate cu personalitate juridică, ci organ deliberative, respective structura executive a unității administrative teritoriale, neavând capacitate de folosința a drepturilor civile pentru a fi parte în judecata.
Față de cele menționate, instanța a admis excepția lipsei capacității de folosință a pârâtei P. M. G. și, în consecință, a respins acțiunea față de aceasta, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără capacitate procesuala de folosința.
În fapt, s-a reținut că în cauză garajul a fost ridicat de autorii reclamanților prin autorizația de construire nr. 889/07.04.1986 emisa de P. M. G., pe terenul proprietatea municipiului G., folosința fiind transmisa ulterior reclamanților.
Între pârâtul M. G. în calitate de proprietar si reclamanta M. C. în calitate de chiriaș-locatar, a fost încheiat contractul de închiriere nr._/01.01.2011, însă prin notificare nr._/03.03.2013, parata P. municipiului G., a pus în vedere reclamanților că în termen de 20 de zile de la primirea notificării, va înceta contractul de închiriere menționat anterior.
De la data acordării autorizației de construcție pana in prezent au fost încheiate intre parți mai multe contracte de închiriere anuale, ultimul contract fiind contractul de închiriere nr._ din data de 01.01.2011 cu o valabilitate începând cu data de 01.01.2011 pana la data de 31.12.2011.
Potrivit contractului, reclamantul a închiriat terenul in suprafața de 25,26 mp situat in G., Complex Ancora poziția 17, Cartier Mazepa I.
Urmarea a consultării opiniei publice si a intenției Consiliului Local G. de a sistematiza suprafețele ocupate de garaje în vederea creării de noi spatii verzi de recreere si de parcări publice, la data de 27.02.2014 a fost aprobata propunerea de sistematizare a zonei garajelor din Complexul Ancora.
Astfel, prin Hotărârea Consiliului Local G. nr. 39/27.02.2014 a fost aprobat „Studiul de fezabilitate pentru obiectivul Amenajare parcare Complex Ancora” si de asemenea s-au identificat surse de finanțare ale acestui proiect. În executarea masurilor dispuse prin Hotărârea nr. 39/27.02.2014, P. M. G. a emis notificarea nr._/03.03.2014 prin care a notificat reclamantului încetarea contractului de închiriere în termen de 20 de zile de la primirea comunicării.
Totodată, prin aceasta notificare i s-a pus în vedere reclamantului, desființarea necondiționata a garajului menționat și aducerea terenului la starea inițiala.
În drept, s-a reținut că potrivit art. 1810 alin. 1 C.civil - daca, după împlinirea termenului, locatarul continua sa dețină bunul si sa iși îndeplinească obligațiile fără vreo împotrivire din partea locatorului, se considera încheiata o noua locațiune, in condițiile celei vechi, inclusiv in privința garanțiilor, iar potrivit alin. 2 - noua locațiune va fi însă pe durata nedeterminata, daca prin lege sau convenția părților nu se prevede altfel.
Astfel, s-a constatat ca noul contract de locațiune (reînnoit) are aceleași clauze, dar operează pe durata nedeterminata, iar potrivit capitolului III art. 2 alin. 2 din contractul de închiriere nr._/01.01.2011 după expirarea perioadei menționate in contract, contractul își menține valabilitatea pana la data când una dintre părți își exprima intenția de reziliere.
Potrivit capitolului III art. 2 alin. 3 din contractul de închiriere nr._/01.01.2011 rezilierea va opera de plin drept după expirarea unei perioade de 20 de zile de la data de înregistrare a cererii de reziliere, in baza unei notificări/înștiințări trimise de partea interesata, cu motivarea cauzelor ce au determinat-o.
Conform art. 1816 alin.1 C.civ. daca locațiunea a fost făcuta fără determinarea duratei, oricare dintre parți poate denunța contractul prin notificare.
La capitolul V art. 6 din contractul de închiriere nr._/01.01.2011 se prevede ca în caz de interes public, proprietarul este obligat sa anunțe chiriașul cu 20 de zile înainte de încetarea contractului de închiriere, pentru ca acesta sa poată elibera terenul la termen.
Totodată la art. 9 din capitolul VI din contractul de închiriere, se prevede ca la expirarea contractului sau în situația prevăzuta la cap. V art. 6, pe propria cheltuiala, chiriașul aduce terenul la starea în care a fost predat.
În cauză, P. M. G. a emis notificarea nr._ din data de 03.03.2014 prin care a anunțat reclamantului încetarea contractului de închiriere in condițiile si termenul stipulate in contract, precum si obligația ce îi revine acestuia de a elibera spațiul închiriat prin dezasamblarea construcției provizorii tip garaj.
Instanța a reținut ca, așa cum reiese din HCL. NR 39/27.02.2014, măsura rezilierii contractului de închiriere a fost luata din motive de interes public, respectiv, Amenajare parcare Complex Ancora in concordanta cu prevederile capitolului V art. 6 al contractului nr._/01.01.2011.
Cu privire la cheltuielile de judecată, respectiv la onorariul de avocat în cuantum de 5.208 lei, așa cum rezultă din chitanța . nr. 1447, instanța a constatat că, în baza art. 451 alin. 2 C.pr.civ., cheltuielile de judecată, reprezentate de onorariu avocat, pot fi cenzurate de instanța de judecată în funcție de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat.
P. aplicarea prevederilor art. 451 alin. 2 C.pr.civ., s-a reținut că instanța nu intervine în contractul de asistență juridică dintre avocat și client, care se menține în integralitate(drept urmare, clientul va plăti avocatului onorariul cuvenit), ci doar apreciază în ce măsură onorariul stabilit de partea care a avut câștig de cauza trebuie suportat de partea adversă, ținând seama de natura și complexitatea prestației avocatului acestuia.
În acest sens, în jurisprudența CEDO, s-a statuat că partea care a câștigat procesul nu va putea obține rambursarea unor cheltuieli, în temeiul art. 453 C.pr.civ., decât în măsura în care se constată realitatea, necesitatea și caracterul lor rezonabil.
Prezenta cerere de chemare în judecată poartă asupra unei obligații de a nu face, dar, cum onorariul de avocat reflectă volumul de muncă al avocatului depus în cauză, și având în vedere participarea avocatului la un singur termen de judecata, înscrisurile depuse de avocat la dosar și susținerile acestuia la termenele de judecată, instanța a reținut că acesta nu a desfășurat un volum mare de muncă pentru executarea mandatului primit de natură să justifice onorariul perceput în cuantum de 5.208 lei pe care l-a apreciat ca nejustificat de mare în raport cu activitatea desfășurată.
Instanța a considerat ca desfășurarea activității menționate în contractul de asistenta juridică implică studierea înscrisurilor existente la dosar, o documentare juridică adecvată pentru apărarea intereselor contestatoarei, formularea apărărilor, reprezentarea paratului la termenele de judecată și apreciază că suma de 1.500 lei este suficientă pentru a compensa valoarea prestației acestuia, astfel că numai în aceste limite cheltuielile de judecată constând în onorariu avocat pot fi puse în sarcina reclamanților.
P. încheierea de ședință din data de 17.11.2014 Judecătoria G. a dispus din oficiu îndreptarea erorii materiale din cuprinsul dispozitivului sentinței civile 9951/09.10.2014 a Judecătoriei G., în sensul că mențiunea:
„Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului P. M. G..
Respinge acțiunea în contradictoriu cu paratul P. M. G. ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.”
s-a înlocuit cu mențiunea:
„Admite excepția lipsei capacitații de folosința a pârâtului P. M. G., invocată din oficiu, de instanță.
Respinge acțiunea în contradictoriu cu paratul P. M. G. ca fiind formulată împotriva unei persoane fără capacitații de folosința.”
Împotriva acestei hotărâri în termen legal au promovat apel reclamanții M. D. și M. C., care au criticat-o sub aspectele nelegalității și netemeiniciei acesteia.
În motivarea cererii, a arătat că onorariul de avocat în cuantum de 5.208 lei la care au fost obligați este exagerat de mare și trebuia redus potrivit dispozițiilor art. 451 alin.2 C.pr.civ.
Mai arată că în mod greșit instanța de fond a reținut că în cauză contractul de închiriere nr._/01.01.2011 a încetat prin denunțare unilaterală, precum și faptul că sunt incidente dispozițiile art. 1816 alin. 1 C.civ. De asemenea, în mod greșit a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a Primăriei M. G., în condițiile în care în considerente se menționează de lipsa capacității de folosință a acesteia, față de dispozițiile art. 21 din Legea nr. 215/2001.
Referitor la fondul cauzei, arată că trebuia parcursă o procedură administrativă reglementată de dispozițiile art. 61, 62, 68 și 115 din Legea nr. 215/2001, după care se putea emite notificarea în discuție.
Pe de altă parte, arată că nu poate fi reținut ca argument al încetării contractului de închiriere „cazul de interes public”, astfel că și în prezent contractul de închiriere este în vigoare prin intervenția tacitei relocațiuni.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 466 alin. 1 C.pr.civ.
Legal citată, pârâta nu a formulat întâmpinare, dar s-a prezentat în fața instanței de judecată pentru a formula apărări.
În calea de atac a apelului nu s-a administrat nicio probă.
Analizând și coroborând întregul material probator administrat în cauză tribunalul apreciază că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
Referitor la susținerea potrivit căreia onorariul de avocat în cuantum de 5.208 lei la care au fost obligați apelanții-reclamanți este exagerat de mare și trebuia redus potrivit dispozițiilor art. 451 alin.2 C.pr.civ., se reține că aceștia sunt în eroare, întrucât instanța de fond a făcut aplicare dispozițiilor legale invocate și, raportat la muncă apărătorului ales, la complexitatea cauzei și actele întocmite în cauză, a redus cuantumul acestuia la suma de 1.500 lei. Fiind părți căzute în pretenții, în mod corect au fost obligați la plata acestei sume cu titlu de cheltuieli de judecată.
În ceea ce privește critica referitoare la faptul că în mod greșit a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a Primăriei M. G., în condițiile în care în considerente se menționează de lipsa capacității de folosință a acesteia, față de dispozițiile art. 21 din Legea nr. 215/2001, se reține că prin încheierea de ședință din data de 17.11.2014 Judecătoria G. a dispus din oficiu îndreptarea erorii materiale din cuprinsul dispozitivului sentinței civile nr. 9951/09.10.2014 a Judecătoriei G., în sensul că s-a admis excepția lipsei capacitații de folosința a pârâtului P. M. G. și s-a respins acțiunea formulată în contradictoriu cu paratul P. M. G. ca fiind formulată împotriva unei persoane fără capacitații de folosința. În aceste condiții, și acest motiv de apel apare ca fiind nefondat.
Referitor la fondul cauzei, se reține că ridicarea garajului s-a realizat pe un teren proprietate publică, pentru care s-a încheiat contractul de închiriere nr._/01.01.2011 care a fost valabil până la data de 31.12.2012, astfel că acesta a fost prelungit prin tacita relocațiune, pe durată nedeterminată. În această situație, în mod corect a reținut instanța de fond că acesta poate fi denunțat unilateral de oricare dintre părți, ceea ce s-a și întâmplat prin notificarea comunicată părților nr._/03.03.2014(fila 46 dosar fond), fiind aplicabile dispozițiile art. 1816 C.civ.
Se constată în cauză garajul este doar o construcție provizorie, aceasta cu atât mai mult cu cât prin HCL nr. 39/27.02.2014 s-a aprobat proiectul „Amenajare parcare complex Ancora”, fiind vizat și garajul în cauză. În aceste condiții, nu se pot reține nici apărările apelanților-reclamanți în sensul că ar fi fost constructori de bună-credință.
Referitor la susținerea că anterior emiterii notificării ar fi trebuit parcursă o procedură administrativă reglementată de dispozițiile art. 61, 62, 68 și 115 din Legea nr. 215/2001, se reține că aceasta este o procedură internă, iar notificarea apelanților-reclamanți nu este condiționată de îndeplinirea prealabilă a acesteia.
Nu poate fi avută în vedere nici susținerea potrivit căreia nu ar trebui reținut ca argument al încetării contractului de închiriere „cazul de interes public”, în măsura în care prin HCL nr. 39/27.02.2014 s-a aprobat proiectul „Amenajare parcare complex Ancora”, un proiect de interes public prin care se urmărește amenajarea a 86 locuri de parcare.
În aceste condiții, se apreciază că sentința instanței de fond este legală și temeinică, motiv pentru care în temeiul art. 480 alin. 1 C.pr.civ., tribunalul va respinge apelul formulat ca fiind nefondat.
În temeiul dispozițiilor art. 274 C.proc.civ., apelanții-reclamanți vor fi obligați la plata către intimata-pârâtă a sumei 1.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată în apel(onorariu avocat).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge apelul formulat de către apelantul-reclamant M. D. (prin avocat B. DIDEL) - G., ., Cod poștal_, J. G. în contradictoriu cu intimatul-parat M. G. - G., ., Cod poștal_, J. G.M. G. - G., ., Cod poștal_, J. G., împotriva sentinței civile nr. 9951/09.10.2014 pronunțată de Judecătoria G., în dosarul nr._, având ca obiect „obligația de a face, ca fiind nefondat.
Obligă apelanții-reclamanți la plata către intimatul-pârât a sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată aferente apelului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 12.06.2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
M. A. pentru R. G. F. M. R.
Aflat in C.O. semnează, conf..art.426 C.p.c.,
Presedintele Tribunalului G.,
Judecator A. P.
Tehnoredactat judecător A. M./14.08.2015
Dact.R.M./14.08.2015/5 ex.
Fond judecător I.D. C. – Judecatoria Galati
Comunicat.
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... | Suspendare executare art.484,507,512,700,718 NCPC/art.... → |
|---|
