Contestaţie la executare. Decizia nr. 89/2015. Tribunalul GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 89/2015 pronunțată de Tribunalul GALAŢI la data de 04-02-2015 în dosarul nr. 89/2015
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2949
ROMÂNIA
TRIBUNALUL G.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 89
Ședința publică din data 04.02.2015
Completul constituit din:
Președinte: A. M.
Judecător: R. G. F.
Grefier B. V.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului declarat de către apelanta-contestatoare C. JUD.PT.STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR PRIN PREFECT O. D. împotriva sentinței civile nr. 336/14.05.2014 pronunțată de Judecătoria Tg. B., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații B. C. MISTOI C., P. E. și C. L. DE APLICARE A LEGII FONDULUI FUNCIAR DIN C. MUNICIPIULUI G., având ca obiect „contestație la executare”.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 15.01.015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 22.01.2015, iar ulterior la data de 29.01.2015 și data de 04.02.2015, când a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg. B. sub nr._ la data de 12.02.2014, contestatorul O. D., Prefectul Județului G., în calitate de Președinte al Comisiei Județene privind reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor în contradictoriu cu intimații Biroul Executorului Judecătoresc C. Miștoi C., P. E. și C. L. de aplicare a legii fondului funciar din cadrul municipiului G., a formulat contestație la executare împotriva somației nr. 7/04.02.2014 emisă în dosarul execuțional nr. 7/CMC/2014, a încheierii nr. 7/1/04.02.2014, precum și împotriva executării silite însăși așa cum a fost admisă prin încheierea nr. 27/23.01.2014 dată în dosarul nr._ de Judecătoria Târgu B..
În motivarea cererii, contestatorul arată că prin somația emisă în dosarul execuțional nr. 7/CMC/2014 al B. C. Miștoi-C., s-a pus în vedere ca, în baza art. 667 coroborat cu art. 903 C.pr.civ., în termen de 10 zile de la primirea, afișarea sau lăsarea acesteia să: dispună constituirea dreptului de proprietate al creditoarei, în calitate de moștenitoare a defunctului B. V., pentru suprafața de teren de 311 mp, pe un alt amplasament similar celui din G., . și cu o valoare similară, iar în cazul în care nu mai există teren disponibil în intravilanul municipiului G., a obligat debitoarele să întocmească actele necesare în vederea acordării de despăgubiri creditoarei, în condițiile art. 13 lit. b din Legea nr. 44/1994.
Prin aceeași somație, i s-a pus în vedere Comisiei Locale de aplicare a legii fondului funciar din cadrul Primăriei municipiului G. de a pune în posesie creditoarea pe o suprafață de 311 mp și de a înainta documentația corespunzătoare către C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor de pe lângă Prefectura Județului G. în vederea emiterii unui nou titlu de proprietate pentru creditoare, după autor B. V., respectiv de a acorda despăgubiri în condițiile art. 13 lit. b din Legea nr. 44/1994, iar Comisiei Județeane pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor de pe lângă Prefectura Județului G. i s-a pus în vedere să emită un nou titlu de proprietate pentru suprafața de 311 mp pentru autor B. V. și să întocmească actele necesare în vederea acordării de despăgubiri în condițiile art. 13 lit. b din Legea nr. 44/1994, dacă nu mai există teren disponibil.
Prin încheierea nr. 7/1/04.02.2014 B. C. Miștoi-C. a stabilit suma de 8.149,2 lei reprezentând cheltuieli de executare aferente dosarului nr. 7/CMC/2014, însă aceasta este lovită de nulitate conform art. 656 alin. 2 C.pr.civ., având în vedere că lipsește mențiunea referitoare la procedura de executare.
În ceea ce privește executarea silită însăși, contestatorul arată că dispozitivul sentinței civile este prevăzut sub condiție și anume în cazul în care nu mai există teren disponibil în intravilanul municipiului G., pârâtele sunt obligate să întocmească actele necesare în vederea acordării de despăgubiri în condițiile art. 13 lit. b din Legea nr. 44/1994 și invocă prevederile art. 662 alin. 5 C.pr.civ. potrivit cărora „creanțele cu termen și cele condiționale nu pot fi puse în executare, însă ele pot participa, în condițiile legii, la distribuirea sumelor rezultate din urmărirea silită a bunurilor aparținând debitorului”. Contestatorul menționează că la acest moment nu cunoaște situația terenurilor disponibile.
Se mai susține că până în prezent nu s-a făcut dovada faptului că documentația privind punerea în posesie a fost înaintată Comisiei Județene, iar în lipsa acesteia C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor de pe lângă Instituția Prefectului județului G. este în imposibilitate de a emite titlul de proprietate conform art. 36 alin. 1 din HG nr. 890/2005 pentru aprobarea Regulamentului privind procedura de constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului și modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum și punerea în posesie a proprietarilor. De altfel, art. 27 alin. 1 din Legea nr. 18/1991 a fondului funciar, prevede că „punerea în posesie și eliberarea titlurilor de proprietate celor îndreptățiți nu pot avea loc decât numai după ce s-au făcut în teren delimitările necesare pentru măsurători, stabilirea vecinătăților pe temeiul schiței, amplasamentul stabilit și întocmirea documentelor constatatoare prealabile”.
În drept,au fost invocate prevederile art. 712 alin. 1 C.pr.civ.
Intimata P. E., legal citată, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca fiind nefondată.
În motivarea cererii, intimata învederează că potrivit titlului executoriu, Comisa Județeană trebuie să emită un nou titlu de proprietate pentru suprafața de 311 mp pe un alt amplasament similar celui din G., . și cu o valoare similară, iar în cazul în care nu există teren disponibil, să întocmească actele necesare în vederea acordării de despăgubiri conform art. 13 lit. b din Legea nr. 44/1994. Prin urmare nu are relevanță ce demersuri a făcut Prefectura, acesta încercând în mod nelegal să paseze obligațiile către alt debitor, deși răspunde atât pentru propria activitate nelegală, cât și a organelor din subordine.
Totodată, intimata arată că obligația de a emite un nou titlu de proprietate pentru suprafața de 311 mp pe un alt amplasament similar celui din G., . și cu o valoare similară nu poate fi considerată o creanță condițională, precum și faptul că nu este admisibilă contestația deoarece se invocă de către Prefectură propria culpă.
Intimata invocă și excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Târgu B. motivat de faptul că executarea privește un imobil din G..
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 205 C.pr.civ.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri, fiind depus și dosarul de executare nr. 7/CMC/2014 al B. C. Miștoi-C. în copie certificată.
La termenul de judecată din data de 16.04.2014 instanța a constata că pe rolul instanței a fost înregistrat și dosarul nr._ având același obiect și părți, motiv pentru care prin încheierea nr. 79/2014 pronunțată în dosarul nr._ a fost admisă excepția litispendenței și s-a dispus reunirea acestei cauze cu dosarul nr._ .
Prin sentința civilă nr. 336/14.05.2014 pronunțată de Judecătoria Tg. B. s-a respins excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Târgu B., precum și contestația la executare ca fiind neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut în ceea ce privește excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Târgu B. că este neîntemeiată, întrucât executarea are ca obiect obligarea pârâtelor să dispună constituirea dreptului de proprietate al reclamantei, în calitate de moștenitoare a defunctului B. V., pentru suprafața de teren de 311 mp, pe un alt amplasament similar celui din G., . și cu o valoare similară, iar în cazul în care nu mai există teren disponibil în intravilanul Municipiului G., au fost obligate pârâtele să întocmească actele necesare în vederea acordării de despăgubiri reclamantei, în condițiile dispozițiilor art. 13 lit. b din Legea nr. 44/1994, și în baza art. 650 și 713 C.pr.civ.
În ceea ce privește fondul cauzei, instanța, a reținut că prin sentința civilă nr. 7523/06.07.2012 pronunțată de Judecătoria G. în dosar nr._ instanța a admis în parte acțiunea reclamantei P. E. în contradictoriu cu pârâtele C. Județeană de aplicare a legii fondului funciar din cadrul Prefecturii G., C. L. de aplicare a legii fondului funciar din cadrul municipiul G., precum și cu intervenienta în interes propriu V. M..
Astfel, pârâtele au fost obligate să dispună constituirea dreptului de proprietate reclamantei, în calitate de moștenitoare a defunctului B. V., pentru suprafața de teren de 311 mp, pe un alt amplasament similar celui din G., . și cu o valoare similară, iar în cazul în care nu mai există teren disponibil în intravilanul Municipiului G., a obligat pârâtele să întocmească actele necesare în vederea acordării de despăgubiri reclamantei, în condițiile dispozițiilor art. 13 lit. b din Legea nr. 44/1994.
Instanța a obligat pârâta C. L. de aplicare a legii fondului funciar din cadrul Municipiului G. să pună în posesie reclamanta cu suprafața de teren de 311 mp, conform dispozițiilor din alineatul precedent și să înainteze documentația corespunzătoare către C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor de pe lângă Prefectura Județului G. în vederea emiterii unui nou titlu de proprietate pentru reclamantă, cu autor B. V., respectiv pentru acordarea de despăgubiri în condițiile art. 13 lit. b din Legea nr. 44/1994, în condițiile în care nu mai există teren disponibil și pe pârâta C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor de pe lângă Prefectura Județului G. să emită un nou titlu de proprietate pentru suprafața de 311 mp, pentru autor B. V., conform mențiunilor de mai sus ori să întocmească actele necesare în vederea acordării de despăgubiri în condițiile art. 13 lit. b din Legea nr. 44/1994, în condițiile în care nu mai există teren disponibil.
Ca urmare a nerespectării dispozițiilor hotărârii judecătorești de către pârâți, reclamanta P. E. a demarat procedura de executare silită.
În urma deschiderii acesteia, contestatorul O. D., Prefectul Județului G., în calitate de Președinte al Comisiei Județene privind reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor în contradictoriu cu intimații P. E. și C. L. de aplicare a Legii fondului funciar din cadrul municipiului G., a formulat contestație la executare împotriva somației nr. 7/04.02.2014 emisă în dosarul execuțional nr. 7/CMC/2014, a încheierii nr. 7/1 /04.02.2014, precum și împotriva executării silite însăși așa cum a fost admisă prin încheierea nr. 27/23.01.2014 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoria Târgu B..
În drept, s-au reținut dispozițiile art. 711 C.pr.civ., potrivit cărora împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație la executare de către cei interesați sau vătămați prin executare.
Conform dispozițiilor art. 718 din același act normativ, până la soluționarea contestației la executare, la solicitarea părții interesate și numai pentru motive temeinice instanța competentă poate suspenda executarea silită.
Totodată, art. 712 alin. 2 C.pr.civ. stabilesc că „în cazul în care contestația la executare silită se face în temeiul unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească, se pot invoca în contestația la executare și motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, numai dacă legea nu prevede în legătură cu acel titlu executoriu o cale procesuală specifică pentru desființarea lui”.
Ori, în cazul de față s-a constata că titlu executoriu este reprezentat de o hotărâre judecătorească, contestatorul având posibilitatea de a solicita desființarea lui pe cale procesuală specifică distinctă în care poate invoca apărări de fond.
În ceea ce privește cheltuielile de executare, instanța a reținut că nu este prezentat niciun motiv pentru cenzurarea acestora, motiv pentru care a respins și acest capăt de cerere.
Împotriva sentinței civile a declarat apel contestatorul O. D., Prefectul Județului G., în calitate de Președinte al Comisiei Județene privind reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, solicitând admiterea acestuia, schimbarea sentinței în sensul admiterii contestației la executare.
În motivarea cererii a arătat că prin încheierea nr. 7/1/04.02.2014 pronunțată în dosarul de executare silită nr. 7/CMC/2014 al B. C.-Miștoi C. a fost obligat să achite suma de 8.149,20 lei reprezentând cheltuieli de executare pentru executarea silită a titlului executoriu constând în sentința civilă nr. 7523/06.07.2012 pronunțată de Judecătoria G. și decizia civilă nr. 827/26.10.2012 pronunțată de tribunalul G..
O primă critică vizează această încheiere, întrucât a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art. 656 alin. 1 lit. e C.pr.civ., aceasta necuprinzând procedura de executare care face obiectul încheierii.
Mai arată că în cuprinsul cheltuielilor de executare sunt incluse onorariul executorului judecătoresc și onorariu avocat, însă nu s-au depus chitanțele prin care să se facă dovada acestora, astfel că sunt nejustificate și încalcă dispozițiile art. 662 alin. 1, 2, 3 și 4 C.pr.civ., creanța nefiind certă, lichidă și exigibilă.
Cu privire la executarea silită însăși, arată în cauză că C. Județeană privind reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor a făcut demersuri în vederea aducerii la îndeplinire de bună voie a dispozițiilor titlului executoriu, fiind emise adresele nr. 2131-_/25.03.2013 și nr. 8973/05.12.2013, însă acestea au rămas fără răspuns din parte Comisiei Locale de aplicare a legii fondului funciar din cadrul Municipiului G.. Cum nu s-a pronunțat la punerea în posesie de către C. L. este în imposibilitatea de a emite titlu de proprietate potrivit dispozițiilor art. 36 alin. 1 HGR nr. 890/2005.
Mai arată că dispozitivul sentinței este prevăzut sub condiție și anume în cazul în care nu mai există teren disponibil în intravilanul Municipiului G., să se întocmească actele necesare în vederea acordării de despăgubiri reclamantei, în condițiile art. 13 lit. b din Legea nr. 44/1994, fiind incidente astfel dispozițiile art. 662 alin. 5 C.pr.civ.
La acest moment arată că nu cunoaște situația terenurilor disponibile deținute în intravilanul Municipiului G., dat fiind și . Legii nr. 165/2013, nefiind finalizată inventarierea terenurilor aflate în domeniul public sau privat al Municipiului G..
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 466 din Noul C.pr.civ.
Legal citată, intimata Comisiei Locale de aplicare a legii fondului funciar din cadrul Municipiului G. a formulat întâmpinare prin care a solicitat admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței atacate și pe fond admiterea contestației la executare.
În motivarea cererii a arătat că prin contestația la executare nu s-au pus în discuție aspecte legate de fondul problemei, ci aspecte ulterioare ce țin de imposibilitatea punerii în executare a hotărârii judecătorești definitive și irevocabile.
Mai arată că sentința atacată este netemeinică și nelegală și sub aspectul cheltuielilor de executare, pe motiv că nu există nici un motiv pentru cenzurarea acestora, însă nu a fost avut în vedere Ordinul Ministrului Justiției nr. 2550/2006 prin care s-au stabilit onorarii minimale și maximale.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 205 C.pr.civ.
Legal citată, intimata P. E. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului.
În motivarea cererii, a arătat că apelantul își invocă propria culpă în neexecutarea titlului executoriu, întrucât răspunde atât de activitatea proprie, cât și de cea a organelor din subordinea sa. Astfel, trebuia și era obligată să ia toate măsurile pentru îndeplinirea obligațiilor de către organele din subordinea sa, inclusiv a comisiei locale.
În ceea ce privește susținerea că dispozitivul sentinței care constituie titlu executoriu este prevăzut sub condiție, arată că este falsă, întrucât este vorba de o obligație principală în sensul emiterii unui titlu de proprietate, iar în cazul în care se face dovada că nu mai deține teren în intravilan este stabilită o obligație subsidiară, care îi revine tot apelantului, respectiv de a întocmi actele necesare în vederea acordării de despăgubiri reclamantei, în condițiile art. 13 lit. b din Legea nr. 44/1994.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 205 C.pr.civ.
În calea de atac a apelului s-a administrat proba cu înscrisuri.
Verificând legalitatea sentinței civile prin prisma motivelor de apel, instanța de control judiciar reține că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
În mod corect a reținut instanța de fond că la cererea intimatei-creditoare P. E. s-a pornit executarea silită împotriva apelantei-debitoare Comisiei Județene privind reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor și Comisiei Locale de aplicare a legii fondului funciar din cadrul Municipiului G., în cadrul dosarului de executare nr. 7/CMC/2014 al B. C.-Miștoi C., în baza titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 7532/06.07.2012 pronunțată de Judecătoria G., rămasă irevocabilă prin decizia nr. 827/26.10.2012 a Tribunalului G., prin care au fost obligate să dispună reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 311 mp, pe un alt amplasament similar celui din G., . și cu o valoare similară, iar în cazul în care nu mai există teren disponibil în intravilanul Municipiului G., le obligă să întocmească actele necesare în vederea acordării de despăgubiri reclamantei, în condițiile art. 13 lit. b din Legea nr. 44/1994.
De asemenea, a stabilit în sarcina Comisiei Locale de aplicare a legii fondului funciar din cadrul Municipiului G. obligația de a pune în posesie reclamanta cu suprafața de teren de 311 mp și a de înainta Comisiei Județene privind reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor documentația necesară în vederea acordării de despăgubiri reclamantei, în condițiile art. 13 lit. b din Legea nr. 44/1994, iar în sarcina Comisiei Județene privind reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor obligația de a emite un nou titlu de proprietate pentru suprafața de teren de 311 mp sau de a întocmi actele necesare în vederea acordării de despăgubiri reclamantei, în condițiile art. 13 lit. b din Legea nr. 44/1994.
Cert este că deși intimata-creditoare P. E. deține un titlu executoriu încă din anul 2012, nici până la această dată, după aproape doi ani, debitoarele C. Județeană privind reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor și C. L. de aplicare a legii fondului funciar din cadrul Municipiului G. nu și-au îndeplinit obligațiile stabilite în sarcina lor.
Un motiv de apel vizează faptul că a făcut demersuri în vederea aducerii la îndeplinire de bună voie a dispozițiilor titlului executoriu, emițând în acest sens către C. L. de aplicare a legii fondului funciar din cadrul Municipiului G. adresele nr. 2131-_/25.03.2013 și nr. 8973/05.12.2013, însă acestea au rămas fără răspuns, astfel că în condițiile în care nu s-a procedat la punerea în posesie de către C. L. este în imposibilitatea de a emite titlu de proprietate potrivit dispozițiilor art. 36 alin. 1 HGR nr. 890/2005.
Această susține nu poate fi avută în vedere, fiind în culpă pentru faptul că în cauză C. L. de aplicare a legii fondului funciar din cadrul Municipiului G. nu și-a respectat obligațiile, invocând practic propria culpă, întrucât potrivit dispozițiilor art. 12 alin.2 din Legea nr. 18/1991, republicată, comisiile comunale, orășenești sau municipale vor funcționa sub îndrumarea unei comisii județene, numită prin ordinul prefectului și condusă de acesta. Mai mult, potrivit dispozițiilor art. 2 din Hotărârea nr. 890/04.08.2005 pentru aprobarea Regulamentului privind procedura de constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, comisiile comunale, orășenești sau municipale, sub îndrumarea comisiilor județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, vor urmări și vor lua măsurile necesare pentru respectarea și aplicarea întocmai a prevederilor Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare, ale Legii fondului funciar nr. 18/1991, republicată.
Nici susținerea potrivit căreia la acest moment nu cunoaște situația terenurilor disponibile deținute în intravilanul Municipiului G., nu poate fi avută în vedere, chiar dacă a intrat în vigoare Legea nr. 165/2013, întrucât intimata-creditoare încearcă punerea în executare încă din anul 2012, când nu erau în vigoare dispozițiile legale invocate. Mai mult, obiectul prezentei cauze este contestație la executare, care poate viza doar nelegalitatea actelor de executare, iar în cauză există o sentință civilă irevocabilă care este pusă în executare, astfel că se reține că incidența dispozițiilor Legii nr. 165/2013 ar fi putut fi invocată cu ocazia judecării cauzei în care s-a obținut titlul executoriu.
Pe de altă parte în cazul în care nu ar deține terenuri libere trebuie să execute obligația subsidiară, respectiv de a întocmi actele necesare în vederea acordării de despăgubiri reclamantei, în condițiile art. 13 lit. b din Legea nr. 44/1994.
Referitor la critica potrivit căreia încheierea nr. 7/1/04.02.2014 pronunțată în dosarul de executare silită nr. 7/CMC/2014 al B. C.-Miștoi C. a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art. 656 alin. 1 lit. e C.pr.civ., aceasta necuprinzând procedura de executare care face obiectul încheierii, se reține că este neîntemeiată întrucât obligația stabilită prin titlu executoriu este o obligație de a face care nu poate fi îndeplinită decât de debitoarele C. Județeană privind reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor și C. L. de aplicare a legii fondului funciar din cadrul Municipiului G., astfel că nu se putea menționa una dintre procedurile de executare reglementate de Codul de procedură civilă.
O altă critică vizează cuantumul cheltuielilor de executare stabilite prin încheierea nr. 7/1/04.02.2014 pronunțată în dosarul de executare silită nr. 7/CMC/2014 al B. C.-Miștoi C., respectiv de 8.149,20 lei, din care suma de 6.448 lei reprezintă onorariu executor judecătoresc și suma de 1.500 lei reprezintă onorariu avocat, arătând că este nejustificat și încalcă dispozițiile art. 662 alin. 1, 2, 3 și 4 C.pr.civ., creanța nefiind certă, lichidă și exigibilă.
În acest sens se reține că prin dispozițiile Ordinului Ministrului Justiției nr. 2550/2006 s-au stabilit onorariile minimale și maximale ale executorilor judecătorești, iar potrivit pct. 2 din Anexa 1 onorariu pentru îndeplinirea unei obligații de a face este de maxim 5.200 lei, însă în cauză s-au stabilit obligații de a face în sarcina ambelor debitoare, astfel că onorariu în cuantum de 6.448 lei nu încalcă dispozițiile legale menționate anterior și nici dispozițiile art. 662 alin. 1, 2, 3 și 4 C.pr.civ., creanța fiind astfel certă, lichidă și exigibilă.
Nici susținerea potrivit căreia dispozitivul sentinței civile este prevăzut sub condiție, respectiv că în cazul în care nu mai există teren disponibil în intravilanul Municipiului G., să se întocmească actele necesare în vederea acordării de despăgubiri reclamantei, în condițiile art. 13 lit. b din Legea nr. 44/1994, nu este întemeiată întrucât prin sentința civilă s-a stabilit o obligație principală, iar în cazul în care nu se poate realiza această obligație, s-a stabilit o obligație subsidiară, care se va executa doar dacă nu este posibilă executarea obligației principale. Astfel, în aceste condiții, nu sunt incidente dispozițiile art. 662 alin. 5 C.pr.civ.
În consecință, față de cele menționate se reține că sentința instanței de fond este legală și temeinică, astfel că în temeiul art. 480 alin. 1 din noul C.pr.civ., instanța va respinge apelul ca fiind nefondat.
În temeiul dispozițiilor art. 258 C.pr.civ., apelantul-debitor, ca parte căzută în pretenții, va fi obligat la plata către intimata-creditoare P. E. a sumei 200 lei, reprezentând cheltuieli de judecată în apel(onorariu avocat-fila 48 dosar).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de către apelanta-contestatoare C. JUD.PT.STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR PRIN PREFECT O. D., cu sediul în G., ., împotriva sentinței civile nr. 336/14.05.2014 pronunțată de Judecătoria Tg. B., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații B. C. MISTOI C., cu sediul în Tg. B., .. 28, ., P. E., domiciliată în G., .. 3, . și C. L. DE APLICARE A LEGII FONDULUI FUNCIAR DIN C. MUNICIPIULUI G., cu sediul în G., ., ca fiind nefondat.
Obligă apelantul contestator să achite intimatei P. E. suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 04.02.2015
Președinte,Judecător, Grefier,
A. M. R. G. F. B. V.
Red. Jud. M.A/27.02.2015
Tehnored. B.V./ 27.02.2015 /4ex
Comunicat 2ex..
Jud. Fond: A. M.
| ← Anulare act. Decizia nr. 90/2015. Tribunalul GALAŢI | Contestaţie la executare. Decizia nr. 125/2015. Tribunalul GALAŢI → |
|---|
