Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 35/2015. Tribunalul GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 35/2015 pronunțată de Tribunalul GALAŢI la data de 16-01-2015 în dosarul nr. 35/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL G.
SECTIE I CIVILA
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 35
Ședința din Camera de Consiliu de la 16 Ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. G. N.
Judecător L. B.
Grefier C. B.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului formulat de creditoarea C.N.A.D.N.R. S.A. - DIRECȚIA R. DE DRUMURI ȘI PODURI IAȘI, cu sediul în mun.Iași, .. 19, împotriva Încheierii din 29.10.2014 pronunțate de Judecătoria T. în dosarul nr._, având ca obiect „încuviințare executare silită”.
Dezbaterile au avut loc în ședința din Camera de Consiliu din 14.01.2015, când Instanța având nevoie de timp pentru deliberare, a amâna pronunțarea la 16.01.2015.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei T., la data de 22.10.2014, sub nr._, Biroul Executorului Judecătoresc „B. Firel și B. Vicuța M.” a solicitat, în cadrul dosarului de executare nr. 2707/2014, încuviințarea executării silite pentru creditoarea . Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, cu privire la debitorul G. M., potrivit art. 665 din N.C.P.C.
În motivarea cererii s-a arătat că debitorul G. M. nu a executat de bunăvoie obligațiile stabilite în titlu executoriu reprezentat de procesul verbal de contravenție . nr._/14.11.2011 și că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru încuviințarea executării silite.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei.
S-a reținut că cererea este de competența Judecătoriei T. în baza regulii generale stabilită de art. 107 alin. 1 NCPC, text de lege aplicabil ca urmare a Deciziei nr. 348/2014 a Curții Constituționale referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 650 alin. (1) și art. 713 alin. (1) din Codul de procedură civilă, prin care s-a declarat neconstituțional art. 650 alin.1 N.C.P.C, sub aspectul competenței teritoriale.
La dosarul cauzei au fost depuse cererea formulată de creditoare în vederea executării silite, procesul verbal de contravenție . nr._/14.11.2011 întocmit de . Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, încheierea din 17.10.2014 emisă de B. Ex. Judecătoresc B. Firel și B. Vicuța M., dovada comunicării procesului verbal de contravenție.
Prin încheierea din 29.10.2014, Judecătoria T. a respins cererea ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanța a reținut că s-a solicitat executarea silită în baza procesului verbal de contravenție . nr._/14.11.2011 pentru creanța în cuantum de 28 euro, reprezentând contravaloarea tarifului de despăgubire stabilit în baza art. 8 alin. 3 din OUG 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, text de lege conform căruia în cazul faptei de a circula fără a deține rovinieta valabilă, contravenientul are obligația de achita, pe lângă amenda contravențională, tarif de despăgubire în funcție de tipul vehiculului.
Instanța a reținut că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 148, art. 663, art. 664 din N.C.P.C., în sensul că cererea de executare silită a fost depusă de creditoare la Biroul Executorului Judecătoresc „B. Firel și B. Vicuța M.” însoțită de copia procesului verbal de contravenție menționat, iar prin încheierea din 17.10.2014 pronunțată de Biroul Executorului Judecătoresc „B. Firel și B. Vicuța M.” s-a dispus deschiderea dosarului de executare silită împotriva debitorului G. M. în conformitate cu art. 664 din N.C.P.C.
Instanța a constatat că prin procesul-verbal de constatare a contravenției . 11 nr._/14.11.2011 încheiat de intimată, numitul G. M. a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 250 de lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8 alin. 1 și 2 din OG 15/2002.
Prin același proces-verbal, numitul G. M. a fost obligat să achite și tariful de despăgubire în cuantum de 28 de euro, potrivit art. 8 alin. 3 din OG 15/2002, în vigoare la acel moment.
Prin Legea nr. 144 din 23 iulie 2012 a fost abrogat articolul 8 alin. 3 și 31 din OG nr. 15/2002, dispoziție legală care a constituit temei de drept pentru obligarea contravenientei la plata despăgubirilor de 28 de euro, creanță a cărei executare se solicită a fi încuviințată.
Potrivit art. II din Legea nr. 144 din 23 iulie 2012 tarifele de despăgubire prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi se anulează.
În drept, prima instanță a reținut că, potrivit art. 665 alin. 5 pct. 7 Cod procedură civilă, instanța poate respinge cererea de încuviințare a executării silite dacă există alte impedimente prevăzute de lege. Potrivit art. 15 alin. 2 din Constituția României legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile.
Instanța a apreciat că Legea nr. 144 din 23 iulie 2012, care a abrogat articolul 8 alin. 3 și 31 din OG nr. 15/2002, este o lege în materie contravențională care conține dispoziții mai favorabile contravenientului G. M., astfel încât se va aplica retroactiv și contravenției săvârșite de debitoare, chiar dacă această faptă a fost săvârșită înainte de . legii menționate, deoarece faza executării silite este una din fazele procesului civil, iar legea mai favorabilă mai înainte de demararea executării silite.
În aceste condiții, dând eficiență principiului cu valoare constituțională al retroactivității legii contravenționale, instanța a apreciat că numitul G. M. nu mai poate fi tras la răspundere contravențională sau la o altă răspundere juridică derivată din săvârșirea contravenției respective, obligația acesteia de a plăti suma de 28 de euro nemaiavând nici un suport legal în prezent.
În cauza D. P. contra României din 26.04.2007, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit cu valoare de principiu că statutul conferit Convenției în dreptul intern permite instanțelor naționale să înlăture - din oficiu sau la cererea părților - prevederile dreptului intern pe care le consideră incompatibile cu Convenția și protocoalele sale adiționale.
Art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, prevede că "exercitarea oricărui drept prevăzut de lege trebuie să fie asigurată fără nicio discriminare bazată, în special, pe sex, pe rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenența la o minoritate națională, avere, naștere sau oricare altă situație".
În aceste condiții, instanța a apreciat că art. II din Legea nr. 144 din 23 iulie 2012, care distinge intervenirea anulării obligațiilor de plată a despăgubirilor în funcție de contestarea sau necontestarea în instanță a proceselor-verbale până la . respectivei legi, introduce un tratament diferit în situații comparabile bazat exclusiv pe criteriul contestării sau necontestării proceselor verbale într-o anumită perioadă, o astfel de măsură nefiind justificată în niciun fel de motive obiective.
Mai mult, creditoarea nu a răspuns în niciun fel instanței la relațiile solicitate și anume nu a comunicat dacă procesul verbal în cauză a fost sau nu atacat în justiție și deci dacă procesul verbal este sau nu titlu executoriu.
Astfel, în acord cu jurisprudența CEDO menționată și având în vedere dispozițiile art. 20 alin. 2 din Constituție, constatând o aplicare discriminatorie a principiului retroactivități legii contravenționale mai favorabile, instanța a înlăturat aplicarea în cauză a prevederilor art. II din Legea nr. 144 din 23 iulie 2012, întrucât aceste dispoziții sunt incompatibile cu Art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Pentru motivele arătate, în temeiul art. 665 alin. 5 pct. 7 Cod procedură civilă, instanța a respins ca neîntemeiată cererea de încuviințare a executării silite, întrucât în cauză există impedimentele prevăzute de lege care au fost arătate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel creditoarea CNADNR SA-Direcția R. Drumuri și Poduri Iași, susținând în esență că executarea silită a sumei datorată de debitor cu titlu de tarif de despăgubire este datorată în temeiul art. 3 din OG nr. 15/2002 potrivit anexei 4, iar modificarea intervenită prin Legea nr. 144/2012 nu este aplicabilă speței, întrucât debitorul nu a atacat procesul verbal de contravenție.
Mai mult, s-a arătat că în cauză nu-și găsește aplicabilitatea principiul retroactivității legii contravenționale mai favorabile, suma executată în cauză având titlu de tarif de despăgubire, o consecință a răspunderii civile delictuale ca urmare a săvârșirii unei fapte ilicite. În acest sens, Curtea Constituțională a stabilit prin decizia nr. 57/2012 că posibilitatea cumulării răspunderii contravenționale cu răspunderea civilă delictuală și implicit impunerea achitării concomitente a amenzii contravenționale și a unui tarif de despăgubire se justifică prin diferența esențială între fundamentele fiecărui tip de răspundere.
În drept, au fost invocate dispozițiile OG nr. 152/2002, OG nr. 2/2001 și Codul de procedură civilă.
Apelul a fost legal timbrat cu taxă judiciară de timbru de 20 lei.
Verificând legalitatea și temeinicia încheierii apelate, prin prisma motivelor de apel invocate, Tribunalul constată că apelul este fondat, urmând a fi admis pentru următoarele considerente:
La data săvârșirii contravenției, art. 8 alin. 3 din OG nr. 15/2002 prevedea obligația contravenientului de a achita, pe lângă amenda contravențională, cu titlu de tarif de despăgubire, în funcție de tipul vehiculului folosit pentru a deține rovinieta valabilă, sumele prevăzute potrivit anexei nr. 4. Mai mult, potrivit art. 8 alin. 3 ind. 1 agentul constatator avea obligația legală de a face mențiune în procesul-verbal de constatare a contravenției și despre contravaloarea despăgubirii și modul de achitare a acesteia.
În procesul-verbal . 11 nr._/14.11.2011, în baza căruia s-a solicitat încuviințarea executării silite, s-a menționat obligația debitorului de a achita, în afară de amenda contravențională și tariful de despăgubire.
Toate aspectele considerate de către instanța de fond ca fiind un impediment la executare, în sensul dispozițiilor art. 665 alin.5 din noul C.pr.civ., sunt în realitate aspecte care pot fi analizate doar în cadrul unei eventuale contestații la executare cu respectarea principiului contradictorialității, nu în cadrul unei cereri de încuviințare a executării silite în cadrul unei proceduri necontencioase. În acest sens, se reține că astfel de impedimente în sensul dispozițiilor legale menționate anterior trebuie să fie stricte și prevăzute de lege (ca de exemplu aspecte privitoare la timbraj, dispoziții legale speciale care suspendă temporar dreptul de a cere sau continua executarea silită a unor titluri executorii).
Se reține că dispozițiile art. 37 din OG nr. 2/2001 conferă caracter de titlu executoriu exclusiv procesul-verbal prin care se aplică sancțiunea, procesul-verbal în întregul său putând dobândi caracter de titlu executoriu – dacă contravenientul nu îl contestă în instanță sau dacă plângerea este respinsă prin hotărâre irevocabilă – iar sumele datorate cu titlu de amendă contravențională, respectiv tarif de despăgubire sunt creanțe certe, lichide și exigibile și pot fi executate silit. Se constată astfel că temeiul răspunderii este diferit, respectiv răspundere contravențională în ceea ce privește amenda și răspundere civilă delictuală în ceea ce privește tariful de despăgubire.
De asemenea, greșit a reținut instanța de fond că prin modificarea OG nr.15/2002 prin Legea nr. 144/2002 tariful de despăgubire prev. de art. 8 alin. 3 din ordonanță nu mai are bază legală, întrucât textul menționat vizează tarifele de despăgubire aplicate până la data intrării în vigoare a legii și contestate în instanță până la momentul intrării în vigoare a legii, iar în prezenta cauză procesul-verbal de contravenție nu a fost contestat. Însă, cum s-a reținut anterior toate aceste aspecte pot fi invocate și analizate eventual în cadrul unei contestații la executare.
Pentru considerentele expuse, potrivit art. 480 alin. 2 în referire la art. 662 și urm. din noul C.pr.civ., va admite apelul, va schimba în tot încheierea apelată, va admite cererea și va încuviința executarea silită pornită în baza titlului executoriu reprezentat de procesul-verbal de constatare . 11 nr._/14.11.2011 pentru suma de 28 euro, reprezentând tarif de despăgubire și a cheltuielilor de executare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de creditoarea C.N.A.D.N.R. S.A. - Direcția R. Drumuri și Poduri Iași împotriva încheierii din 29.10.2014, pronunțate de Judecătoria T..
Schimbă în tot Încheierea apelată și în consecință:
Admite în parte cererea de încuviințare executare silită.
ncuviințează executarea silită simultană/succesivă, prin poprire și urmărire mobiliară, a debitorului G. M., în temeiul titlului executoriu – proces verbal de constatare a contravenție . 11 nr._/14.11.2011, pentru contravaloarea sumei de 28 euro, calculată conform cursului de schimb comunicat de BNR, valabil pentru ultima zi din luna anterioară datei achitării, precum și pentru cheltuielile de executare.
Autorizează creditoarea să treacă la executarea silită a obligației cuprinse în titlul executoriu menționat.
Definitivă și executorie.
Pronunțată în ședință publică azi, 16.01.2015.
Președinte, D. G. N. | Judecător, L. B. | |
Grefier, C. B. |
Red.DGN/tehn.CB
Ex. 3/16.02.2015
Fond – V.G.L.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 242/2015. Tribunalul GALAŢI | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 6/2015. Tribunalul GALAŢI → |
|---|
