Anulare act. Decizia nr. 90/2015. Tribunalul GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 90/2015 pronunțată de Tribunalul GALAŢI la data de 04-02-2015 în dosarul nr. 90/2015
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2949
ROMÂNIA
TRIBUNALUL G.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 90
Ședința publică din data 04.02.2015
Completul constituit din:
Președinte: A. M.
Judecător: R. G. F.
Grefier B. V.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului declarat de către apelantele-reclamante M. S., M. Doinița și M. C., împotriva sentinței civile nr. 368/23.05.2014 pronunțată de Judecătoria Tg. B. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți C. S. și H. P., având ca obiect „anulare act-anulare parțială certificat moștenitor”.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 15.01.015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 22.01.2015, iar ulterior la data de 29.01.2015 și data de 04.02.2015, când a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei G. sub nr._ la data de 04.12.2012, reclamantele M. S., M. Doinița și M. C., în contradictoriu cu pârâții C. S. și H. P., au solicitat instanței să dispună anularea certificatului de moștenitor nr. 120/31.07.2012 întocmit de BNP P. Berty I. și să se constate că au fost constructori de bună credință cu privire la imobilul casă de locuit ridicat în . privire la reamenajările efectuate la casa bătrânească ce a aparținut defunctului M. G..
În motivarea în fapt, reclamantele au arătat că au convenit cu pârâții și tatăl acestora, M. G., să ridice o casă în curtea bătrânească, iar în anul 2002, cu acordul proprietarului și a copiilor acestora s-au mutat.
Se susține că imobilul ridicat este din paianta și acoperit cu tablă, are 2 camere, o bucătărie, hol și bucătărie de vară, iar de-a lungul timpului au făcut gard la drum, fântână, 3 rânduri gard din tablă, au tras apă în curte și bucătărie și au amenajat casa bătrânească. Pentru a ridica casa nouă în curtea defunctului M. G. au vândut casa și terenul pe care le aveau în proprietate în . făcut credite la CEC.
În drept, au invocat prevederile art. 581 alin. 1 lit. a, art. 584 alin. 1 lit. a C.civ.
Prin încheierea de ședință din data de 30.04.2014 instanța a admis cererea de ajutor public judiciar formulată de reclamante și a dispus scutirea de la plata taxei judiciare de timbru de 1.413,56 lei.
Legal citați, pârâții C. S. și H. P. au formulat întâmpinare.
În motivarea cererii, au arătat că din faptul edificării unei construcții pe terenul altuia în virtutea legii, rezultă pe de o parte un drept de proprietate asupra construcției aparținând proprietarului terenului în temeiul accesiunii imobiliare, iar pe de altă parte un drept de creanță al cărui drept este constructorul.
În ce privește anularea parțială a titlului de proprietate, pârâții apreciază că cererea nu este admisibilă în lipsa constatării unui drept de proprietate asupra construcției.
În drept, cererea nu a fost motivată.
La data de 13.02.2013 reclamantele au depus precizări la cererea de chemare în judecată și au solicitat instanței obligarea pârâtelor la plata contravalorii construcțiilor ridicate, și a îmbunătățirilor arătate în acțiunea principală, fiind constructori de bună credință.
La termenul din 14.05.2013 au fost încuviințate și administrate pentru părți proba cu înscrisuri și expertiză tehnică de specialitate, iar pentru reclamanți și proba testimonială, fiind ascultați martorii N. D. și V. N..
Prin sentința civilă nr. 368/23.05.2014 Judecătoria Tg. B. a respins acțiune ca fiind neîntemeiată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut în fapt că reclamantele au convenit cu pârâții și tatăl acestora, M. G., să ridice o casă în curtea bătrânească, iar în anul 2002, cu acordul proprietarului și a copiilor acestora s-au mutat.
Se susține că imobilul ridicat este din paianta și acoperit cu tablă, are 2 camere, o bucătărie, hol și bucătărie de vară, iar de-a lungul timpului au făcut gard la drum, fântână, 3 rânduri gard din tablă, au tras apă în curte și bucătărie și au amenajat casa bătrânească. Pentru a ridica casa nouă în curtea defunctului M. G. au vândut casa și terenul pe care le aveau în proprietate în . făcut credite la CEC.
În drept, s-au reținut dispozițiile art. 578 C.civ. potrivit cărora „lucrările pot fi autonome sau adăugate, cu caracter durabil sau provizoriu. Lucrările autonome sunt construcțiile, plantațiile și orice alte lucrări cu caracter de sine stătător realizate asupra unui imobil. Lucrările adăugate nu au caracter de sine stătător. Ele pot fi: a) necesare, atunci când în lipsa acestora imobilul ar pieri sau s-ar deteriora; b) utile, atunci când sporesc valoarea economică a imobilului; c) voluptuare, atunci când sunt făcute pentru simpla plăcere a celui care le-a realizat, fără a spori valoarea economică a imobilului”.
S-a reținut că potrivit dispozițiilor art. 581 C.civ. în cazul în care autorul lucrării autonome cu caracter durabil asupra imobilului altuia este de bună-credință, proprietarul imobilului are dreptul: a) să ceară instanței să dispună înscrierea sa în cartea funciară ca proprietar al lucrării, plătind, la alegerea sa, autorului lucrării fie valoarea materialelor și a manoperei, fie sporul de valoare adus imobilului prin efectuarea lucrării; sau b) să ceară obligarea autorului lucrării să cumpere imobilul la valoarea de circulație pe care acesta ar fi avut-o dacă lucrarea nu s-ar fi efectuat.
În ceea ce privește lucrările adăugate utile, dispozițiile art. 584 C.civ. prevăd că în cazul în care autorul lucrării utile este de bună-credință, proprietarul imobilului devine proprietarul lucrării din momentul efectuării acesteia, cu plata, la alegerea sa a valorii materialelor și a manoperei sau a sporului de valoare adus imobilului.
În ceea ce privește buna credință, dispozițiile art. 586 C.civ. preved că autorul lucrării este de bună-credință dacă se întemeiază fie pe cuprinsul cărții funciare în care, la data realizării lucrării, era înscris ca proprietar al imobilului, fie pe un mod de dobândire nesupus înscrierii în cartea funciară, dacă, în ambele cazuri, nu rezultă din cartea funciară și nu a cunoscut pe nicio altă cale viciul titlului său. Cu toate acestea, nu poate invoca buna-credință cel care construiește în lipsa sau cu nerespectarea autorizațiilor cerute de lege(alin. 2).
Ori, în cazul de față s-a reținut că reclamantele au cunoscut că nu au un drept de proprietate asupra terenului pe care au ridicat imobilul, nefiind de bună-credință și nici nu pot cere proprietarului terenului să le achite contravaloarea construcțiilor ridicate și a îmbunătățirilor arătate în acțiunea principală. Chiar dacă ar fi fost de bună credință, titularul dreptului de a alege este proprietarului terenului.
Reclamantele nu pot invoca buna-credință și motivat de faptul că au construit cu nerespectarea autorizațiilor cerute de lege, întrucât la solicitarea instanței de judecată de a depune la dosarul cauzei autorizația de construcție, au menționat că nu dețin autorizație.
În concluzie, pentru toate aceste considerente, instanța a respins acțiunea, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri au promovat apel reclamantele M. S., M. Doinița și M. C., care au criticat-o sub aspectele nelegalității și netemeiniciei acesteia.
În motivarea cererii, au arătat că au solicitat anularea parțială a certificatului de moștenitor nr. 120/31.07.2012, că sunt constructori de bună credință cu privire la imobilul casă de locuit din Măstăcani și că au un drept de creanță cu privire la acesta, fiind incidente dispozițiile art. 494 alin. 2 C.civ.
Astfel, arată că prin proba testimonială administrată au demonstrat că aceste construcții au fost edificate împreună cu defunctul său soț M. T. pe terenul aparținând tatălui acestuia, defunctul M. G., cu acordul tacit al acestuia. Mai arată că imobilul a fost construit în curtea acestuia, el locuind efectiv în acea curte, precum și faptul că au efectuat modificări chiar la imobilul în care locuia acesta și era imposibil să fie efectuate fără acordul acestuia.
Ca urmare a înțelegerii părților este și faptul că părțile au înțeles să conteste dreptul lor de a locui acolo după 11 ani de la decesul lui M. G..
Este adevărat că sub imperiul noului cod civil, caracterul de constructor de bună credință este legat de cuprinsul cărții funciare, însă edificarea construcțiilor din prezenta cauză a fost făcută sub imperiul vechiului cod civil, astfel că sunt incidente dispozițiile art. 494 alin. 1 și 3 C.civ.
Deși pe parcursul procesului pârâtele nu și-au exprimat punctul de vedere cu privire la imobil, apreciază că prin înscrierea acestuia în certificatul de moștenitor, și-au exprimat o poziție fermă în sensul păstrării construcției, astfel că sunt îndreptățiți să solicite a fi despăgubiți.
Nu în ultimul rând, trebuie avut în vedere răspunsul la interogatoriu al pârâtelor care arată că sunt de acord cu acțiunea și implicit cu obligarea la plata despăgubirilor.
Mai arată, că instanța de fond nu s-a pronunțat decât pe un capăt de cerere, lăsând astfel nesoluționat litigiu în integralitatea sa.
În drept, cererea nu a fost motivată.
A fost achitată taxa judiciară de timbru în cuantum de 827 lei și timbru judiciar în valoare de 5 lei.
Legal citată, intimata-pârâtă Cioramandra S. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului.
În motivarea cererii a arătat că potrivit dispozițiilor art. 6 alin. 6 din noul C.civ., în cauză sunt incidente dispozițiile din noul act normativ.
Cu privire la nepronunțarea instanței de fond asupra unui capăt de cerere, respectiv anularea parțială a certificatului de moștenitor nr. 120/31.07.2012, arată că singura soluție ce poate fi dispusă este casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru a fi soluționat și acest capăt de cerere.
Cu privire la susținerea potrivit căreia a existat o convenție între reclamanta M. S. și soțul acesteia, M. T. și M. G., tatăl pârâtelor, proprietar al terenului pe care s-a ridicat construcția, arată că nici acesta și nici copiii acestuia nu și-au exprimat acordul pentru ridicarea unei construcții. Astfel, în mod corect a reținut instanța de fond că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 582 și 584 alin. 2 C.civ., iar pârâtele optează pentru desființarea lucrării, cu repunerea părților în situația anterioară și plata de daune-interese.
Mai arată că raportul de expertiză întocmit în cauză a fost contestat și solicită refacerea acestuia, chiar dacă nu au înțeles să promoveze o cale de atac, întrucât instanța de control trebuie să analizeze cauza sub toate aspectele datorită caracterului devolutiv.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 115 și art. 274 C.pr.civ.
În calea de atac a apelului s-a administrat proba cu înscrisuri.
Analizând și coroborând întregul material probator administrat în cauză, Tribunalul apreciază că apelul este fondat pentru următoarele considerente:
În rezolvarea conflictului temporal de legi existent între dispozițiile vechiului Cod de procedură civilă și cele ale noului Cod de procedură civilă(Legea nr. 134/2010 republicată), instanța reține că sunt incidente dispozițiile Codului de procedură civilă vechi, deoarece, potrivit art. 25 din noul Cod de procedură civilă, procesele în curs de judecată rămân supuse acelei legi, iar în prezenta cauză cererea de chemare în judecată a fost depusă la data de 04.12.2012, anterior intrării în vigoare a noului cod.
În rezolvarea conflictului temporal de legi existent între dispozițiile vechiului cod civil (din 1864) și cele ale noului Cod civil (Legea nr. 287/2009 republicată), se reține că în mod greșit instanța de fond a făcut aplicarea normelor Codului civil nou, deoarece, potrivit art. 3 și 58 Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a noului Cod civil, efectele accesiunii imobiliare sunt guvernate de legea în vigoare la data începerii lucrării. Ori, în prezenta cauză din declarațiile martorilor N. D. și V. N. coroborate cu răspunsul la întrebarea nr. 10 din interogatoriul luat intimatei-pârâte Cioramandra S., se reține că imobilul a fost ridicat în urmă cu cel puțin 10 ani, deci sub imperiul dispozițiilor vechiului Cod civil.
Mai mult, sub acest aspect se reține că instanța nu este ținută de temeiul juridic al cererii de chemare în judecată, astfel că încadrarea în drept o va face judecătorul.
Cu privire la nepronunțarea instanței de fond asupra capătului de cerere privind anularea parțială a certificatului de moștenitor nr. 120/31.07.2012, se reține că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 2812 și art. 2812a C.pr.civ., potrivit cărora în cazul în care instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere, partea poate cere completarea hotărârii, aceasta neputându-se realiza pe calea apelului sau recursului. Față de toate acestea, se constată că acest motiv de apel apare ca fiind neîntemeiat.
Un alt motiv de apel privește faptul că în mod greșit instanța de fond a reținut prin prisma dispozițiilor art. 584 și art. 586 din noul Cod civil că sunt constructori de rea credință cu privire la imobilul casă de locuit din Măstăcani.
Se reține faptul cert că apelanții-reclamanți sunt constructori pe terenul altuia, astfel că, față de cadrul juridic impus de obiectul acțiunii, instanța trebuie să se pronunțe dacă aceștia sunt de bună credință sau de rea credință, prin raportare la dispozițiile legale aplicabile în cauză, respectiv art. 492 și art. 494 din vechiul Cod civil.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 492 C.civ. „orice construcție, plantație sau lucru făcut în pământ sau asupra pământului, sunt prezumate a fi făcute de către proprietarul acelui pământ cu cheltuiala sa și că sunt ale lui, până ce se dovedește din contra”, iar potrivit dispozițiilor art. 494 alin. 1 din C.civ. „dacă plantațiile, construcțiile și lucrările au fost făcute de către o a treia persoană cu materialele ei, proprietarul pământului are dreptul de a le ține pentru dânsul, sau de a îndatora pe acea persoană să le ridice”.
Ca principiu, proprietarul terenului pe care a fost făcută construcția devine prin accesiune proprietarul acesteia, având obligația unei anumite dezdăunări față de constructor.
S-a reținut de către instanța de fond că pe terenul proprietatea defunctului M. G., apelanta-reclamantă M. S. cu soțul său, defunctul M. T., au ridicat o construcție alături de cea a unchiului său M. G. și au efectuat mai multe îmbunătățiri la casa veche a acestuia. Se constată că aprecierea bunei sau relei credințe a acestora, trebuie să se facă nu în funcție de credința greșită a acestora că ridică o construcție pe un teren care nu îi aparține, ci în funcție de consimțământul proprietarului terenului de a se construi pe terenul proprietatea sa.
Astfel, din probele administrate în cauză, respectiv din declarațiile martorilor audiați în cauză N. D. și V. N. coroborate cu răspunsurile la interogatoriul luat intimatei-pârâte Cioramandra S., se reține că apelanta-reclamantă M. S. cu soțul său, defunctul M. T., au ridicat o construcție alături de cea a defunctului M. G. în anul 2002, cu acordul acestuia, au efectuat o . îmbunătățiri la casa veche a unchiului său, precum și faptul că aceștia au plătit impozitul aferent casei și terenului.
În aceste condiții se confirmă convenția intervenită între părți cu privire la edificarea construcției pe terenul defunctului M. G., nefiind necesar acordul copiilor acestuia pentru ridicarea construcției și prin urmare, apelanții-reclamanți sunt de bună credință și sunt îndreptățiți la contravaloarea construcției și a îmbunătățirilor la imobilul situat în ., în cuantum de 34.952 lei, astfel cum au fost stabilite prin raportul de expertiză întocmit în cauză de expert M. D.(file 100-107 dosar fond).
Referitor la susținerea intimatelor-pârâte în sensul că sunt incidente dispozițiile art. 582 și 584 alin. 2 din noul C.civ. și optează pentru desființarea lucrării, cu repunerea părților în situația anterioară și plata de daune-interese, instanța nu o poate reține întrucât pe de o parte urmează a fi admisă cererea de despăgubire, iar pe de altă parte cererea de desființare lucrări și plata de daune-interese este o cerere nouă în calea de atac, cerere care nu a fost formulată și cu ocazia judecării fondului, fiind incidente dispozițiile art. 294 C.pr.civ.
Nici susținerea potrivit căreia raportul de expertiză întocmit în cauză a fost contestat și solicită refacerea acestuia, nu poate fi avută în vedere, întrucât intimații-pârâți nu au înțeles să promoveze o cale de atac, iar instanța de apel va verifica hotărârea atacată în limita cererii de apel. Astfel, se reține că apelanții-reclamanți nu au înțeles să conteste concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză.
Este adevărat că instanța de control trebuie să analizeze cauza sub toate aspectele datorită caracterului devolutiv, însă doar în condițiile art. 292 C.pr.civ., respectiv atunci când apelul nu se motivează, ceea ce nu este cazul în speța dedusă judecății, întrucât intimații-pârâți nu au înțeles să promoveze o cale de atac.
În aceste condiții, se apreciază că sentința instanței de fond este nelegală și netemeinică, motiv pentru care se impune a fi reformată, astfel că în temeiul art. 296 C.pr.civ., tribunalul va admite apelul, va schimba în parte sentința apelată, va admite capătul de cerere privind despăgubirile civile, va obliga pârâții la plata către reclamanți a sumei de 34.952 lei, reprezentând contravaloare construcție și îmbunătățiri la imobilul situat în ., cvartal 4, ., va menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate și le va înlătura pe cele contrare.
În temeiul dispozițiilor art. 274 C.pr.civ., intimații-pârâți vor fi obligați în mod solidar la plata către apelanții-reclamanți a sumei 3.192 lei, reprezentând cheltuieli de judecată în fond și apel( 860 lei, respectiv, 2.332 lei).
De asemenea, în temeiul dispozițiilor art. 18 din OUG nr. 51/2008, intimații-pârâți vor fi obligați în mod solidar la plata către Statul Român a sumei de 1413,56 lei, reprezentând ajutorul public judiciar de care au beneficiat apelanții-reclamanți cu ocazia judecării fondului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul formulat de către apelantele-reclamante M. S., M. Doinița și M. C., domiciliate în ., împotriva sentinței civile nr. 368/23.05.2014 pronunțată de Judecătoria Tg. B., în contradictoriu cu intimații-pârâți C. S., domiciliată în Mun. B., .. 3 și H. P., cu domiciliul în T., ., ., ..
Schimbă în parte sentința apelată în sensul că admite capătul de cerere privind despăgubiri civile.
Obligă pârâții la plata către reclamantă a sumei de_ lei, reprezentând contravaloare construcții și îmbunătățiri la imobilul situat în ., cvartal 3, . class="BodyTextIndent"> Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate și le înlătură pe cele contrare.
Obligă pârâții la plata către reclamanți a sumei de 3192 lei reprezentând cheltuieli de judecată la fond și apel.
Obligă pârâții la plata către Statul Român a sumei de 1413,56 lei, reprezentând ajutor public judiciar de care au beneficiat reclamanții.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 04.02.2015
Președinte,Judecător, Grefier,
A. M. R. G. F. B. V.
Red. Jud. MA/17.03.2015
Tehnored. B.V./ 17.03.2015/7ex
Comunicat 5ex..
Jud. Fond: A. M.
| ← Modificare act constitutiv persoană juridică. Decizia nr.... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 89/2015. Tribunalul GALAŢI → |
|---|
