Contestaţie la executare. Decizia nr. 525/2015. Tribunalul GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 525/2015 pronunțată de Tribunalul GALAŢI la data de 26-06-2015 în dosarul nr. 4546/233/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL G.
SECȚIA I CIVILĂ
Operator personal de date nr. 2949
DECIZIA CIVILA NR. 525
Ședința publică din data de 19.06.2015
Completul constituit din:
Președinte – N. D. B.
Judecător – R. N.
Grefier - M. R.
Pentru astăzi fiind amânată soluționarea apelului formulat de apelanta-contestatoare ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. - G., ., Cod poștal_, J. G. împotriva sentinței civile nr.9760/2014 pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații . PRIN AV. M. B. - G., ., nr. 37B, Cod poștal_, J. G. și B. E. JUDECĂTORESC C. MIȘTOI C., având ca obiect contestație la executare.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 19.06.2015 când Tribunalul, având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea la data de 26.06.2015.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei G. la data de 12.03.2014, sub nr._ contestatoarea AJFP G. a formulat, în contradictoriu cu S.C. U. A. S.A., contestație la executare împotriva actelor de executare întocmite în dosarul de executare nr. 55/2014 al B. C. Miștoi C. prin care a solicitat anularea somației și a încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare nr. 55/1/25.02.2014 precum și anularea încheierii de încuviințare a executării nr. 69/14.02.2014, pronunțată de Judecătoria Tg. B., în dosarul nr._ .
În motivarea cererii contestatoarea a arătat că, prin decizia civilă nr. 5013/24.10.2013, pronunțată de Curtea de Apel G., în dosarul nr._/121/2010*, DGFP G. a fost obligată la restituirea sumei de 119.771 lei reprezentând TVA și majorări de întârziere.
A invocat contestatoarea faptul că anterior începerii procedurii de executare silită, executorul nu a verificat dacă în cauză a fost respectat principiul executării voluntare a obligației conținute în titlul executoriu, mai mult creditoarea nici nu a formulat o cerere de punere în executare, în mod amiabil, a titlului executoriu.
A apreciat că instituția nu poate fi supusă procedurii cât timp nu a fost respectat principiul executării voluntare a titlului executoriu, în condițiile art. 622 C.proc.civ.
A invocat de asemenea procedura specială reglementată de dispozițiile OG nr. 22/2002.
În ceea ce privește încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare, onorariul de executor, în cuantum de 7.000 stabilit, este calificat drept o îmbogățire fără justă cauză.
În drept, contestația a fost întemeiată pe dispozițiile art. 711 și urm. C.proc.civ.
În susținerea cererii formulate, contestatoarea nu a solicitat încuviințarea și administrarea niciunei probe dar a depus în copie, înscrisuri.
Cererea de chemare în judecată a fost comunicată, în mod legal, intimatei care nu a formulat întâmpinare dar care a fost reprezentată, prin avocat, în instanță, ce a solicitat respingerea contestației.
La solicitarea instanței B. C. Miștoi C. a depus, în copie certificată, dosarul de executare nr. 55/2014.
În cauză instanța a încuviințat și a administrat proba cu înscrisuri.
Contestația este scutită de taxă de timbru potrivit dispozițiilor OG nr. 22/2002.
Prin sentința civilă nr. 9760 din 06.10.2014 a fost respinsă contestația la executare formulată.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că executarea silită a început la data de 17.08.2010, odată cu înregistrarea cererii formulată de creditoare, motiv pentru care va face aplicarea normelor Codului de procedură civilă de la 1865, deoarece, potrivit art. 3 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, dispozițiile noului cod de procedură se aplică numai executărilor silite începute după ., la data de 15.02.2013.
Potrivit dispozițiilor art. 9 alin. 2 raportat la art. 22 alin. 6 C.proc.civ., obiectul și limitele procesului sunt stabilite prin cererile și apărările părților, judecătorul trebuind a se pronunța asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără depășirea limitelor învestirii. Această dispoziție dă conținut principiului disponibilității, înțeles ca prerogativă a părților de a determina nu numai existența procesului, prin declanșarea procedurii judiciare și prin libertatea de a pune capăt acestuia înainte de a interveni o hotărâre pe fondul pretenției supuse judecății ci și conținutul procesului, prin stabilirea cadrului procesual în privința obiectului și a participanților la proces, a fazelor și etapelor pe care procesul civil le-ar putea parcurge.
În cauză, contestatoarea a înțeles să se judece în contradictoriu cu B. C. Miștoi C..
Calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între persoana chemată în judecată și cel care este subiect pasiv în raportul juridic dedus judecății. Instanța este obligată să verifice calitatea procesuală, deoarece raportul de drept procesual nu se poate lega valabil decât între titularii dreptului ce rezultă din raportul de drept material dedus judecății.
Având a se pronunța mai întâi asupra acestei excepții, instanța a constatat că executorul judecătoresc dobândește calitate procesuală pasivă în contestația la executare doar în situațiile în care acesta ar refuza începerea sau continuarea executării, ar omite sau ar îndeplini actele de executare în mod neregulat, ar interpreta greșit titlul executoriu, atribuindu-i alt înțeles, ajungând la diminuarea creanței, ar indisponibiliza un număr insuficient de bunuri ale debitorului, ar fixa termene de îndeplinire a actelor de procedură peste limitele maxime prevăzute de lege, situații în care, de regulă, promovarea contestației la executare se face de către creditor.
Concluzia se desprinde din dispozițiile art. 711 alin. 1 teza finală C.proc.civ., dar și din dispozițiile art. 53 din Legea nr. 188/2000, potrivit cărora, împotriva refuzului executorului judecătoresc de a întocmi un act, partea interesată poate introduce plângere în termen de 5 zile de la data la care a luat cunoștință de acest refuz, la judecătoria în a cărei rază teritorială își are sediul biroul executorului judecătoresc.
Legat de calitatea procesuală pasivă a executorului judecătoresc, Curtea Constituțională, având de soluționat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 399 C.proc.civ. ce, prin omisiune nu prevăd obligativitatea citării, ca parte în cadrul contestației la executare, a executorului judecătoresc, a stabilit că „în cadrul executării silite, ca și în cazul contestației la executare, organul de executare nu are interese proprii și, în consecință, nu are calitatea de parte în proces și nu este necesar să fie citat ca atare, iar problema unei asemenea calități a organului de executare s-ar putea pune numai în ipoteza din art. 399 alin. 1 ultima teză din Codul de procedură civilă, atunci când se face contestație la executare pentru motivul că organul de executare refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile prevăzute de lege”.
Prin urmare, executorul judecătoresc poate dobândi calitate procesuală doar atunci când refuză să înceapă executarea silită ori să îndeplinească un act de executare, când partea interesată are la îndemână, fie calea contestației la executare, fie calea plângerii, după caz.
A reținut prima instanță că prin decizia civilă nr. 5013/24.10.2013, pronunțată de Curtea de Apel G., în dosarul nr._/121/2010*, DGFP G. a fost obligată la restituirea sumei de 119.771 lei reprezentând TVA și majorări de întârziere.
Prin cererea înregistrată sub nr. 512/05.02.2014 creditoarea S.C. U. A. S.A. a solicitat B. C. Miștoi C. punerea în executarea silită a titlului executoriu reprezentat de decizia civilă nr. 5013/24.10.2013.
Prin somația emisă la data de 25.02.2014 și comunicată contestatoarei la data de 26.02.2014, a fost adusă la cunoștință obligația plății sumei de 134.951,36 lei reprezentând debit și cheltuieli de executare.
Debitoarea a făcut dovada îndeplinirii obligației de plată a debitului.
Analizând cererea formulată, funcție de motivele invocate și de dispozițiile legale aplicabile în cauză, instanța a constatat că nu este întemeiată.
În ceea ce privește somația emisă și care a făcut obiectul contestație la executare propriu-zisă, instanța a constatat faptul că nu au fost indicate elemente ce să conducă instanța la concluzia nelegalității întocmirii actului de executare contestat, motiv pentru care instanța a respins acest capăt de cerere.
De asemenea, încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare nr. 55/1/25.02.2014 respectă dispozițiile legale, onorariul de executor fiind stabilit raportat la valoarea debitului executat, prin aceasta nefiind posibilă calificarea ca o plată nedatorată.
După începerea executării silite, cei interesați sau vătămați pot cere, pe calea contestației la executare, și anularea încheierii de învestire cu formulă executorie, precum și a încheierii prin care s-a admis cererea de încuviințare a executării silite, dacă au fost date fără îndeplinirea condițiilor legale.
Instanța a reținut că nu au fost indicate motive ce pot conduce la concluzia nevalabilității încheierii de încuviințare a executării nr. 69/14.02.2014, pronunțată de Judecătoria Tg. B., în dosarul nr._, ce fost pronunțată cu respectarea dispozițiilor art. 665 C.proc.civ.
Instanța a apreciat faptul că instituția contestatoare nu a făcut dovada respectării etapelor procedurale ordonate de dispozițiile OG nr. 22/2002.
Astfel, potrivit art. 1 creanțele stabilite prin titluri executorii în sarcina instituțiilor și autorităților publice se achită din sumele aprobate cu această destinație prin bugetele acestora sau, după caz, de la titlurile de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă. Creanțele stabilite prin titluri executorii în sarcina instituțiilor și autorităților publice nu se pot achita din sumele destinate potrivit bugetului aprobat pentru acoperirea cheltuielilor de organizare și funcționare, inclusiv a celor de personal, în scopul îndeplinirii atribuțiilor și obiectivelor legale, pentru care au fost înființate.
Dacă, potrivit art. 2, executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului.
În cazul în care instituțiile publice nu își îndeplinesc obligația de plată în termenul prevăzut la art. 2, creditorul va putea solicita efectuarea executării silite potrivit Codului de procedură civilă și/sau potrivit altor dispoziții legale aplicabile în materie.
În cazurile în care, din motive temeinice privind realizarea atribuțiilor prevăzute de lege, instituția debitoare nu își poate îndeplini obligația de plată în condițiile prevăzute la art. 1 alin. (1), art. 2 sau 4, aceasta va putea solicita instanței judecătorești care soluționează cauza acordarea, în condițiile legii, a unui termen de grație sau/și stabilirea unor termene de plată eșalonată a obligației respective.
Având în vedere faptul că instituția debitoare, la data comunicării somației, nu a făcut dovada îndeplinirii condițiilor prevăzute de lege respectiv a dovezii lipsei de fonduri, nici a demersurilor necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată, instanța a apreciat că, în lipsa motivelor temeinice privind realizarea atribuțiilor prevăzute de lege, contestatoarea nu poate beneficia de acordarea unui termen de grație, nefiind îndeplinite condițiile impuse de art. 6 din OG nr. 22/2002.
Cronologia procedurii prevăzute de O.U.G. nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice stabilite prin titluri executorii este următoarea: obținerea unui titlu executoriu, intenția instituției publice de a executa de bună-voie obligația, constatarea lipsei de fonduri pentru executarea benevolă a obligației, somația de plată comunicată prin executor judecătoresc, la cererea creditorului, termenul de 6 luni în care debitorul urmează să facă demersuri pentru obținerea fondurilor, demararea procedurii de executare silită într-una din formele prevăzute de codul de procedură civilă, mobiliară, imobiliară sau poprire.
Astfel, a constatat prima instanță că beneficiul termenului de grație în favoarea instituțiilor publice este condiționat de dovada neexecutării benevole a obligației din cauza lipsei de fonduri, dar și de dovada demersurilor făcute pentru obținerea fondurilor necesare achitării obligațiilor.
O atare interpretare este în concordanță cu dispozițiile art. 11 alin. (2) și 20 alin. (2) din Constituția României, care atrag prioritatea în soluționarea cauzei de față a Convenției Europene a Drepturilor Omului și jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului în această materie, în ceea ce privește respectarea art. 6 din Convenție și a art. 1 din Protocolul 1 la Convenție.
Astfel, debitoarea, în considerarea calității sale de instituție publică, are îndatorirea, ca reprezentantă a autorității statului, de a veghea la respectarea principiului legalității și de a executa de bună-voie o hotărâre judecătorească care îi este opozabilă. Or, în cauză, deși decizia civilă, a devenit irevocabilă, odată cu pronunțarea soluției pe fond, se constată că, între acest moment și data formulării de către creditor a cererii de executare silită, nu a existat niciun demers din partea debitoarei pentru achitarea benevolă a obligației stabilite prin titlul executoriu.
În cauza Ș. împotriva României, Curtea a subliniat că executarea unei sentințe sau a unei decizii, indiferent de instanța care o pronunță, trebuie considerată ca făcând parte integrantă din "proces", în sensul art. 6 alin. (1) din Convenție, iar dreptul de acces la justiție ar fi iluzoriu dacă ordinea juridică internă a unui stat contractant ar permite ca o hotărâre definitivă și obligatorie să rămână fără efect în detrimentul unei părți. Totodată, dacă statul, debitor în baza unei hotărâri judecătorești, refuză sau omite să o execute ori întârzie în executarea acesteia, garanțiile art. 6 de care a beneficiat justițiabilul în fața instanțelor judecătorești își pierd orice rațiune de a fi. Totodată, s-a subliniat că nu este oportun să-i ceri unei persoane, care în urma unei proceduri judiciare a obținut o creanță împotriva statului, să recurgă la procedura de executare silită pentru a obține satisfacere.
De asemenea, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a concluzionat, în numeroase alte cauze, că prin refuzul de a executa sentința, precum și prin refuzul plății cheltuielilor de judecată dispuse de către instanțele judecătorești, autoritățile naționale au lipsit partea de un acces efectiv la justiție în privința executării unei hotărâri definitive pronunțate în favoarea sa, fapt ce conduce la încălcarea art. 6 alin. (1) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel contestatoarea Administrația Județeană a Finanțelor Publice G., solicitând anularea somației și a încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare cu nr. 55/25.02.2014 emise de B. C. Miștoi C., anularea încheierii cu nr. 69/14.02.2014 a Judecătoriei Tg. B., pronunțată în dosarul cu nr._ prin care s-a încuviințat executarea silită.
În motivarea apelului formulat a apreciat că hotărârea pronunțată de prima instanță conține motivări contradictorii, pe de o parte reținând că debitoarea a făcut dovada îndeplinirii obligației de plată a debitului pentru ca apoi să rețină că instituția nu a făcut dovada lipsei de fonduri și a demersurilor pentru a-și îndeplini obligația de plată.
A arătat că în mod eronat a reținut prima instanță că ar fi contestat onorariul executorului, fiind contestat onorariul de avocat din faza executării silite, care a fost stabilit la 7.000 lei, fără dovada avansării acestuia.
A menționat că prima instanță nu numai că nu a cenzurat acest onorariu, disproporționat față de valoarea muncii prestate, dar nu a făcut nici o referire la acest aspect.
A invocat dispozițiile art. 669 C..
A solicitat judecata și în lipsă.
Intimata . nu a formulat întâmpinare.
În apel a fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de apel reține următoarele:
Așa cum rezultă din înscrisurile dosarului, titlul pus în executare de către intimata . este reprezentat de Decizia civilă nr. 5013/24.10.2013 pronunțată de Curtea de Apel G. – Secția C. Administrativ și fiscal - în dosarul cu nr._/121/2010*, decizie prin care a fost admisă acțiunea formulată de către intimată, a fost anulată decizia nr. 137/12.05.2010 de soluționare a contestației emisă de autoritatea pârâtă DGFP G. și s-a dispus restituirea către intimata din prezenta cauză (.) a sumei de 119.771 lei reprezentând TVA și majorări de întârziere în plata TVA, stabilită prin decizia de impunere nr. 115/11.02.2010.
Cererea de executare silită a fost formulată la 05.02.2014 (f. 55 dosar fond), prin decizia de restituire nr._/04.06.2014 emisă de apelantă (f. 32 dosar fond) dispunându-se restituirea sumei de 119.771 lei către intimat.
În contestația la executare formulată în fața primei instanțe apelanta contestatoare a susținut că împotriva sa nu poate fi începută executarea silită deoarece nu a fost respectat principiu executării voluntare a titlului executoriu, principiu statuat de art. 622 C. și apreciind că nu este aplicabil termenul de o zi invocat în somație, întrucât plata se realizează conform prevederilor OG nr. 22/2002, respectiv în termen de maxim 6 luni, din această perspectivă apreciind că încheierea de încuviințare a executării silite este netemeinică și nelegală.
Cu privire la această apărare a apelantei contestatoare soluția pronunțată de prima instanță este legală și temeinică. OG 22/2002 implică o executare silită pornită, încuviințată, întrucât termenul de 6 luni reglementat de art. 2 din OG 22/2002 începe să curgă de la data primirii somației emise de organul de executare la cererea creditorului. De asemenea art. 2 din OG 22/2002 reglementează un termen de 6 luni în care instituția publică debitoare este obligată să facă demersuri pentru a-și îndeplini obligația de plată, dar doar în ipoteza în care executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri.
Art. 622 C. invocat de către apelanta contestatoare, într-adevăr prevede că obligația stabilită printr-un titlu executoriu se aduce la îndeplinire de bunăvoie, dar aceasta reprezintă o obligație în sarcina debitorului, neinstituind o obligație în sarcina creditorului de a solicita anterior începerii executării silite executarea benevolă a creanței de către debitor, executarea silită fiind solicitată de către creditorul intimat la mai mult de 3 luni de la data rămânerii irevocabile a hotărârii ce reprezintă titlul executoriu.
Cu privire la susținerea apelantei, în sensul că hotărârea primei instanțe conține motivări contradictorii, instanța de apel nu poate reține această apărare, cele două mențiuni fiind făcute de prima instanță în contexte diferite. Astfel, analizând actele de executare, prima instanță a reținut că apelanta și-a îndeplinit obligația de plată. Pe de altă parte, analizând dispozițiile OG 22/2002 și condițiile reglementate pentru a fi aplicabile, a reținut că aceste condiții nu sunt îndeplinite.
Cu privire la cheltuielile de executare instanța de apel reține că prin contestația la executare a fost contestat și onorariul avocatului în faza de executare silită. În conformitate cu disp. art. 669 al. 3 pct. 3 reprezintă o cheltuială de executare onorariul avocatului în faza de executare silită iar potrivit al. 4 sumele datorate cu titlu de cheltuieli de executare se stabilesc de către executorul judecătoresc prin încheiere, pe baza dovezilor prezentate de către partea interesată, în condițiile legii, aceste sume putând fi cenzurate de instanța de judecată pe calea contestației la executare.
Pentru a putea fi inclus onorariul de avocat în cheltuielile de executare trebuia ca această suma să reprezinte o cheltuială real efectuată de către creditor. Întrucât în dosarul de executare depus în copie nu exista dovada plății onorariului de avocat s-a solicitat B. C. Miștoi C. să depună la dosar chitanța de plată a onorariului de avocat în faza executării silite, fiind depusă în acest sens factura AVMB nr. A0027 din 04.02.2014 emisă de CIA M. B. (f. 20 dosar). Factura nu reprezintă dovada plății ci este un document contabil care indică cantitatea, calitatea și prețul mărfurilor sau a serviciilor executate, dovada plății onorariului fiind reprezentată de chitanță sau de dovada viramentului bancar.
Având în vedere că nu s-a făcut dovada cheltuielilor de executare reprezentate de către onorariul avocatului în faza executării silite, urmează să fie admis apelul formulat și va fi modificată în parte sentința apelată, în sensul că va fi anulată în parte somația din 25.02.2014 și încheierea nr. 1/25.01.2014 emise în dosarul de executare 55/CMC/2014 al B. C. Miștoi C., urmând a fi înlăturată din cheltuielile de executare suma de 7.000 lei cu titlu de onorariu avocat în faza executării silite și vor fi menținute celelalte dispoziții, care nu sunt contrare prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul formulat de contestatoarea ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. cu sediul în G., ., Cod poștal_, J. G. împotriva sentinței civile nr.9760/2014 pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații . PRIN AV. M. B. – cu sediul în G., ., nr. 37B, Cod poștal_, J. G. și B. E. JUDECĂTORESC C. MIȘTOI C., cu sediul în oraș Tg. B., .. 28, ., jud. G., având ca obiect contestație la executare.
Modifică în parte sentința civilă nr. 9760/06.10.2014 pronunțată de Judecătoria G. în dosarul cu nr._ și în consecință:
Anulează în parte somația din 25.02.2014 și încheierea nr. 1/25.02.2014 ambele emise în dosarul de executare silită cu nr. 55/CMC/2014 al B. C. – Miștoi C., în sensul înlăturării din cheltuielile de executare a sumei de 7.000 lei cu titlu de onorariu avocat în faza de executare silită.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței civile apelate și înlătură dispozițiile contrare.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 26.06.2013.
PREȘEDINTE,JUDECATOR,
N. D. ButnaruRaluca N.
GREFIER,
M. R.
Red.N.D.B.
M.R.-5 ex.
25.08.2015
Fond: judecator A. B.
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 483/2015. Tribunalul GALAŢI | Suspendare executare silită. Decizia nr. 446/2015. Tribunalul... → |
|---|
