Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr. 463/2015. Tribunalul GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 463/2015 pronunțată de Tribunalul GALAŢI la data de 10-06-2015 în dosarul nr. 451/316/2014
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2949
ROMÂNIA
TRIBUNALUL G.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 463
Ședința publică din data 10.06.2015
Completul constituit din:
Președinte: A. F.
Judecător: R. D.
Grefier: B. V.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului declarat de către apelantul-reclamant M. V., în contradictoriu cu intimatele-pârâte O. I. și C. I., împotriva sentinței civile nr. 601/11.09.2014 a Judecătoriei Tg. B., având ca obiect „hotărâre care sa tina loc de act autentic”.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 03.06.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 10.06.2015, când a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele;
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg. B., județul G. sub număr unic de dosar_ la data de 19.03.2014, reclamantul M. V. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta O. I. și C. I. pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract de vânzare cumpărare în formă autentică cu privire la terenul ce face obiectul promisiunii de vânzare-cumpărare autentificată sub nr.170/26.02.2014 la BNP P. Berty I..
În motivare, reclamantul a arătat că prin promisiunea de vânzare-cumpărare autentificată sub nr. nr.170/26.02.2014 a convenit cu pârâții O. I. și C. I., vânzarea-cumpărarea terenului proprietate a acestora, imobilului teren extravilan în cotă indiviză de 2/3, în suprafață totală de 26.016 mp situat în extravilanul . descris și identificat: suprafața de 10.000 mp teren arabil identificat în ./27; suprafața de 14.221 mp teren arabil identificat în ./10; suprafața de 1.300 mp teren arabil identificat în . 338/3; suprafața de 495 mp teren arabil identificat în ./5.
Reclamantul menționează că s-a convenit cu pârâții să încheie contractul de vânzare cumpărare în formă autentică în termen de 15 de zile, de la semnării promisiunii bilaterale.
În dovedirea cererii, solicită proba cu acte, depunând înscrisuri.
În drept, cererea a fost motivată pe dispozițiile Legii nr. 247/2005 și art. 1669 Cod civil.
Prin sentința civilă nr. 601 pronunțată la data de 11.09.2014 de Judecătoria Tg. B., a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea formulată de către reclamantul M. V. în contradictoriu cu pârâtele O. I. și C. I..
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că reclamantul a încheiat cu pârâtul promisiunea de vânzare-cumpărare autentificată sub nr. nr.170/26.02.2014 prin care au convenit asupra vânzării-cumpărării imobilului teren extravilan în cotă indiviză de 2/3, în suprafață totală de 26.016 mp situat în extravilanul . descris și identificat: suprafața de 10.000 mp teren arabil identificat în ./27; suprafața de 14.221 mp teren arabil identificat în . de 1.300 mp teren arabil identificat în . de 495 mp teren arabil identificat în .>
Părțile au stabilit ca preț al vânzării suma de 6.000 lei, iar reclamantul a plătit suma integral la momentul încheierii promisiunii de vânzare-cumpărare, termenul stabilit pentru perfectarea vânzării fiind de 15 de zile de la data semnării și autentificării promisiunii bilaterale.
Instanța de fond a mai reținut că termenul stabilit de părți pentru perfectarea contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică, a expirat, fără ca încheierea contractului, în forma autentică cerută de lege să se realizeze.
Analizând înscrisurile de la dosarul cauzei, instanța de fond a constatat că întrucât suprafețele de teren promise spre vânzare nu pot fi identificate prin măsurare, ele reprezentând, față de istoricul imobilului, doar cote ideale și abstracte, există o dublă imposibilitate de a pronunța o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare cumpărare: o dată, deoarece identificarea suprafețelor de teren cumpărate de promitenții-vânzători pentru care aceștia dețin titlu nu se poate face, suprafețele fiind în indiviziune, reprezentând doar o cotă parte ideală și abstractă din întregul teren, iar a doua oară, deoarece promitentul-vânzător nu este unicul titular al dreptului de proprietate asupra suprafețelor promise spre vânzare.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul M. V..
În motivare, apelantul a arătat că soluția instanței de fond este greșită întrucât pârâții s-au obligat să înstrăineze fiecare o cotă de 1/3 din teren, situație ce nu reprezintă un impediment la înstrăinare, fiecare coproprietar fiind titularul exclusiv al unei cote părți din dreptul de proprietate de care poate dispune în mod liber.
În drept, apelantul a invocat art. 634, 1669 NCC.
În dovedire, apelantul a depus înscrisuri.
Pârâții nu au depus întâmpinare.
La termenul de judecată din data de 08.04.2015 apelantul, prin apărător, a solicitat repunerea în termenul de apel, motivat de faptul că partea pe care o reprezintă are motive justificate pentru depășirea termenului de declarare a apelului, sens în care a solicitat amânarea judecății cauzei pentru a face dovada în acest sens.
La solicitarea apelantului, prin reprezentant, instanța a amânat cauza la data de 03.06.2015, pentru dovedirea cererii de repunere în termenul de declarare a apelului, termen la care apelantul a precizat că nu poate proba cererea formulată.
Analizând cererea apelantului M. V. de repunere în termenul de apel, instanța constată că este nefondată pentru următoarele considerente:
Conform dispozițiilor art. 185 alin. 1 NCPC. „Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate”.
Prin urmare, decăderea este o sancțiune legală, rațiunea și importanța decăderii fiind determinată tocmai de imperativul stabilirii unor termene imperative de natură a disciplina activitatea procesuală.
Potrivit dispozițiilor art. 186 alin.(1) și (2), care reglementează repunerea în termen, când partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedește că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate. În acest scop, partea va îndeplini actul de procedură în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării, cerând totodată repunerea sa în termen. În cazul exercitării căilor de atac, această durată este aceeași cu cea prevăzută pentru exercitarea căii de atac.
Pentru acordarea beneficiului repunerii în termen este necesar ca partea sa indice motivele împiedicării în termen de 15 zile de la încetarea acesteia și actul de procedura sa fie îndeplinit înăuntrul aceluiași termen.
Din analiza înscrisurilor existente la dosar se reține că sentința civilă nr. 601/11.09.2014 a Judecătoriei Tg. B. a fost comunicată apelantului la data de 13.10.2014.
Instanța apreciază că pentru a se putea solicita repunerea în termenul de declarare a apelului, partea care nu și-a exercitat dreptul procedural în termenul legal, trebuie sa facă dovada că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate, deci a unei împrejurări care să excludă culpa părții respective. Or, în speță, apelantul nu a probat existența unor astfel de motive.
Pentru aceste considerente, instanța va respinge cererea de repunere în termenul de apel formulată de apelantul M. V..
Analizând cu prioritate, în raport de natura normelor pretins încălcate și de efectele acestora, excepția tardivității, față de dispozițiile art. 248 NCPC., instanța reține că sentința civilă a fost comunicată apelantului la data de 13.10.2014, astfel cum reiese din dovada de comunicare aflată la dosarul cauzei (fila 44 dosar fond).
Cererea de apel a fost înregistrată la Judecătoria Târgu B. la data de 18.11.2014 și față de împrejurarea că cererea de repunere în termenul de declarare a apelului a fost respinsă, văzând și dispozițiile art. 468 C.p.c., potrivit cărora termenul de apel este de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel, precum și față de faptul că o cale atac și termenul de promovare sunt stabilite de lege și nu se poate invoca necunoașterea legii, instanța constată că apelul promovat împotriva sentinței civile s-a făcut cu depășirea termenului legal, astfel că urmează să admită excepția tardivității și să respingă apelul declarat împotriva acesteia ca fiind tardiv formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de repunere în termenul de apel.
Admite excepția tardivității.
Respinge apelul declarat de către apelantul-reclamant M. V., domiciliat în Comuna Smulți, ., împotriva sentinței civile nr. 601/11.09.2014 pronunțată de Judecătoria Tg. B., în contradictoriu cu intimatele-pârâte O. I., domiciliată în G., .. 22, . și C. I., domiciliată în G., ., ., ca tardiv formulat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 10.06.2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
A. F. R. D. B. V.
Red. Jud.R.D./01.07.2015
Tehnored. B.V./01.07.2015 /5ex
Comunicat 3ex..
Jud. Fond: A. M.
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 21/2015. Tribunalul GALAŢI | Cereri. Decizia nr. 471/2015. Tribunalul GALAŢI → |
|---|
