Contestaţie la executare. Decizia nr. 174/2015. Tribunalul GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 174/2015 pronunțată de Tribunalul GALAŢI la data de 31-03-2015 în dosarul nr. 11753/233/2014/a1
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL G.
SECTIE I CIVILA
DECIZIE CIVILA Nr. 174/2015
Ședința publică de la 31 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. G. N.
Judecător A. F.
Judecător L. B.
Grefier L. C.
Pentru astăzi fiind amânată soluționarea recursului declarat de intimata A.J.F.P. G. împotriva Încheierii din 21.11.2014 a Judecătoriei G. în contradictoriu cu intimat A. A., având ca obiect contestație la executare recurs împotriva încheierii din 21.11.2014.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 24.03.2015, când Tribunalul, având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea la data de 31.03.2015.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
P. cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei G., sub nr._ 14, la data de 23.06.2014, contestatoarea A. A. a solicitat, în contradictoriu cu intimata Administrația Județeană a Finanțelor Publice G. (A. G.), anularea executării, a actelor de executare, precum și suspendarea executării silite pornite împotriva sa în cadrul dosarului execuțional nr._/2014.
În motivarea în fapt a cererii, contestatoarea a arătat că s-a pornit executarea silită imobiliară împotriva sa pentru un debit de 9.887 lei rezultat din titlul executoriu Sentința Penală nr.1411/ 24.05.2011 a Judecătoriei G..
Potrivit susținerilor contestatoarei, aceasta a trimis lunar la A. G. sume de bani pentru a stinge debitul, care este mic ca valoare și nu se justifică o executare silită imobiliară, apartamentul fiind singura locuința a sa și a celor doi copii ai săi. A precizat că lucrează în Germania, că de aproximativ un an trimite lunar sume pentru plata debitului și va continua să facă astfel până la achitarea lui integrală.
În drept, au fost invocate prevederile art. 718 C.proc.civ..
În susținerea cererii, a fost atașat în copie dosarul de executare nr._/2014 al Administrației Județene a Finanțelor Publice G..
Cererea de suspendare a executării silite a fost legal timbrată cu suma de 50 lei conform art.10 alin.(1) lit.b) OUG nr. 80/2013 și s-a depus dovada consemnării unei cauțiuni în sumă de 988,70 lei (fila 131 d.f.).
P. încheierea din 27.11.2014, Judecătoria G. a dispus suspendarea executării silite în dosar nr._/2012 al ANAF-DGFP G. – AFP G..
Pentru a pronunța această soluție, instanța de executare a reținut că în dosarul execuțional nr._/2014 al A. G. se efectuează acte de executare prin poprire, executare mobiliară și imobiliară asupra bunurilor debitoarei A. A., în temeiul titlului executoriu Sentința Penală nr. 1411 din 24.05.2011, pronunțată de Judecătoria G., în dosar nr._/233/2009, pentru suma de 9887 lei.
Contestatoarea a introdus o contestație la executare prin care a arătat că execută de bună-voie, trimițând lunar la A. G. sume de bani pentru a stinge debitul, cu toate acestea s-a început executarea imobiliară asupra apartamentului pe care îl deține în G.. S-a mai arătat că debitul este destul de mic și poate fi achitat prin plata sumelor de bani pe care s-a angajat deja la A. să le trimită din Germania unde are reședința, muncește și are venituri.
În drept, potrivit art.718 alin.(1) și (2) C.proc.civ. instanța de executare a reținut că până la soluționarea contestației la executare, la solicitarea părții interesate și numai pentru motive temeinice, instanța competentă poate suspenda executarea, iar pentru a se dispune suspendarea, cel care solicită trebuie să dea în prealabil o cauțiune, calculată la valoarea obiectului contestației.
Instanța a reținut că, pe de o parte, suspendarea executării silite este o vocație a contestatorului și, pe de altă parte, condițiile pentru suspendare sunt existența unor motive temeinice și plata unei cauțiuni.
Cu privire la condiția existenței unor motive temeinice, instanța a apreciat că nu poate reține, contrar practicii judiciare, că este necesară analiza motivelor de contestație la executare invocate, într-o manieră sumară și să aprecieze dacă printre problemele invocate de către contestator se înscriu aspecte ce ar putea constitui nereguli săvârșite de către organul de executare, care ar putea conduce la admiterea contestației la executare. Pe de o parte, analiza sumară a fondului nu este prevăzută expres în art. 718 Cod proc. civ., astfel cum prevede, spre exemplu, art. 996 Cod proc. civ. privind ordonanța președințială. Pe de altă parte, motivele temeinice evocate de alin.(1) al art.718 Cod proc. civ. pot fi străine neregulilor executării silite efectuate de către executor.
Contestatoarea a făcut dovada promovării contestației la executare în chiar prezentul dosar, precum și a consemnării la grefa instanței a cauțiunii în sumă de 988,70 lei stabilită conform art. 718 alin.(2) C.prc.civ.
S-a reținut că suspendarea unei executări silite are rolul de a preîntâmpina producerea unor prejudicii grave, uneori ireparabile în natură, ce ar putea să fie determinate de continuarea executării, măsură ce poate fi întemeiată pe împrejurări de natură a constitui un motiv considerat de lege ca fiind excepțional.
Instanța de executare a reținut că prin Sentința Penală nr.1411/24.05.2011 (file 124-126 d.f.), contestatoarea a fost obligată la plata sumei de 9887 lei cu titlu de daune materiale către ANAF - DGFP G. – A. G., sumă la care se va adăuga dobânda legală până la data plății efective, iar executarea silită a fost începută și asupra imobilului proprietatea contestatoarei aflat în G.. De asemenea, s-a reținut și că numita A. A. se află în prezent în Germania unde muncește și obține venituri.
Instanța de executare a mai constatat că potrivit sentinței penale contestatoarea a fost obligată în solidar cu terțul Dingă C. V. și cu partea responsabilă civilmente . la plata sumei de 9887 lei și a dobânzii legale până la data plății.
Din Adresa A. G. (fila 36 d.f.) instanța a reținut că A. A. a efectuat voluntar plăți pentru stingerea debitelor pe care le are față de ANAF (Afișare SAIVEN cu soldul 06.10.2014, iar în urma plăților efectuate voluntar, mai sunt de plată ... total 7943 lei). La data de 30.05.2014 (Proces-verbal de licitație pentru bunuri imobile) contestatoarea avea un debit de 9237 lei.
Totodată instanța a reținut că valoarea bunului imobil a fost estimată la suma de 72.967 lei (fila 97-98 d.f.). Potrivit Adresei ANAF (fila 98 d.f.) contestatoarea avea la data de 14.02.2012 un debit total de 10.654 lei, iar în anul 2011 aceasta a achitat suma de 1.550 lei.
Instanța a constatat că, într-adevăr, contestatoarea a făcut dovada încercării stingerii debitului prin plăți voluntare, care însă nu au fost suficiente, față de debitul inițial mai având de achitat suma de 7943 lei.
Instanța reține că suma de 7943 lei, coroborată cu buna intenție a contestatoarei de achitare a sumelor în contul obligației de despăgubire reprezintă motive pentru care s-ar putea acorda suspendarea executării, chiar fără a se analiza vreunul din motivele de contestație la executare.
Astfel, dacă contestatoarea este privată de bunul imobil prin vânzarea acestuia la licitație publică, toate demersurile acesteia de achitare a sumei pe cale voluntară ar fi lipsite de conținut.
În opinia instanței, potrivit art.622 alin.(1) Cod proc. civ., trebuie luată în considerare atitudinea contestatoarei de achitare a sumelor de bani de bună-voie, chiar dacă debitul rămas este încă neacoperit.
Instanța a mai reținut că A. G., în calitate de creditor, mai poate executa, pentru aceeași creanță, și pe ceilalți codebitori, Dingă C. V. și ., or, din datele dosarului, reiese că debitorul care execută de bună-voie este contestatoarea și tot față de aceasta a început și executarea silită imobiliară.
Instanța a reținut că executarea silită imobiliară, astfel cum reiese din dispozițiile de executare silite, reprezintă măsura cea mai prejudiciabilă și totodată, măsura de executare la care ar trebui să se recurgă, cel mai din urmă, după epuizarea executării directe, poprire sau asupra bunurilor mobile.
Instanța a mai constatat că, potrivit susținerilor contestatoarei, această obține venituri în Germania, însă creditoarea nu a încercat poprirea a 1/3 din aceste sume pentru acoperirea creanței și nici nu a încercat amiabil, de comun acord cu contestatoarea, să stabilească locul de muncă, dacă acesta este stabil și dacă este posibilă o poprire a 1/3 din veniturile produse în Germania, pentru sumele debit.
Pentru aceste considerente, reținând atitudinea de îndeplinire a obligațiilor de bună-voie, inclusiv pentru a da posibilitatea debitoarei să achite sumele debit cât mai curând, fără a avea sarcina și a unei executări silite imobiliare, instanța a constatat că măsura executării silite a imobilului ar fi disproporționată față de contestatoare – proprietara imobilului, cel puțin până la soluționarea litigiului, în raport și de art.1 din Protocolul nr.1 la C.E.D.O.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs intimata A. G., solicitând modificarea ei în sensul respingerii cererii de executare silită.
A apreciat recurenta că încheierea este nelegală întrucât s-a reținut că prin contestația la executare este vizat însuși titlul executoriu, deși acesta este o hotărâre judecătorească, iar conform art. 712 alin.1 NCPC, dacă executarea silită se face în temeiul unei hotărâri judecătorești, debitorul nu va putea invoca pe cale de contestație motive de fapt sau de drept pe care le-ar fi putut opune în cursul judecății în primă instanță sau într-o cale de atac ce i-a fost deschisă.
A mai învederat recurenta că doar pentru motive temeinice se poate suspenda executarea, dar valoarea debitului și buna intenție a contestatoarei nu reprezintă astfel de motive.
Recurenta a precizat că prin chiar sentința penală ce reprezintă titlul executoriu s-a instituit sechestru asigurător asupra apartamentului ce face obiectul executării imobiliare, iar chiar dacă contestatoarea ar obține venituri în Germania, acest fapt nu a fost dovedit și nu este concludent câtă vreme creanța a fost stabilită prin norme opozabile erga omnes.
A mai arătat recurenta că poate executa pe oricare dintre debitorii solidari, putând alege orice bun din patrimoniul celui solvabil fără a fi ținută de vreo ordine și fără a trebui să încerce pe cale amiabilă să rezolve modalitatea de plată a creanțelor fiscale. De altfel, a învederat că s-a instituit poprire, dar în conturile contestatoarei nu există sume ce pot fi poprite, astfel încât pot fi executate bunurile sale mobile și imobile.
S-a solicitat judecata și în lipsă.
Analizând sentința recurată prin prisma motivelor invocate, instanța de recurs reține următoarele:
Executarea silită demarată împotriva contestatoarei A. A. are la bază titlul executoriu Sentința Penală nr.1411/24.05.2011 a Judecătoriei G., prin care aceasta, în solidar cu debitorii Dingă C. V. și ., a fost obligată să plătească suma de 9.887 lei cu titlu de daune materiale către ANAF – DGFP G., sumă la care se va adăuga dobânda legală până la data plății efective.
Recurenta a confirmat prin adresa nr._/06.10.2014 că, în urma plăților efectuate voluntar, debitul pentru care este executată silit debitoarea A. A. este de 7.943 lei, din care 2.871 lei reprezintă debit principal (baza), 4.073 lei majorări, 750 lei amenzi și 2.320 lei cheltuieli judiciare.
În temeiul sechestrului asigurător instituit prin procesul verbal nr._/27.07.2010 al AFP G., menținut prin sentința penală nr. 1411/24.05.2011 a Judecătoriei G., s-au întocmit forme de executare cu privire la imobilul proprietatea debitoarei A. A., situat în G., ., .. 32, evaluat la 72.000 lei.
Critica recurentei în sensul că s-a reținut prin încheierea recurată că prin contestația la executare este vizat însuși titlul executoriu, deși acesta este o hotărâre judecătorească, iar conform art. 712 alin.1 NCPC, dacă executarea silită se face în temeiul unei hotărâri judecătorești, debitorul nu va putea invoca pe cale de contestație motive de fapt sau de drept pe care le-ar fi putut opune în cursul judecății în primă instanță sau într-o cale de atac ce i-a fost deschisă, este neîntemeiată. Astfel, din analiza încheierii recurate nu rezultă că acesta a fost motivul pentru care s-a dispus suspendarea executării silite.
Instanța de recurs constată că în mod întemeiat a învederat recurenta că nu s-a dovedit că intimata-contestatoarea ar obține venituri în Germania, precum și că putea executa pe oricare dintre debitorii solidari, fără a trebui să încerce pe cale amiabilă să rezolve modalitatea de plată a creanțelor fiscale, dar aceste rețineri ale instanței de executare nu sunt determinate pentru pronunțarea soluției suspendării executării silite.
Totodată, nici plățile voluntare efectuate până în prezent de intimata-contestatoare nu justifică luarea acestei măsuri, după cum în mod justificat a învederat recurenta.
Ceea ce a reținut însă în mod întemeiat instanța de executare ca motiv care justifică suspendarea executării silite este valoarea debitului rămas de executat.
Astfel, este de reținut că în ceea ce privește executarea silită a bunurilor imobile, Noul Cod de procedură civilă vine cu o modificare esențială în procedura executării silite. Astfel, art. 812 alin. 5 NCPC impune un prag minim de 10.000 lei, la care trebuie să ajungă creanța debitorului pentru a putea fi executată imobiliar, în caz contrar vânzarea bunurilor imobile se poate face doar dacă debitorul nu are alte bunuri urmăribile sau, chiar dacă are, acestea nu pot fi valorificate. Or, în speță, valoarea bunului imobil scos la licitație este de aproximativ opt ori mai mare decât valoarea debitului inițial și de aproximativ zece ori mai mare decât valoarea debitului rămas de achitat.
Chiar dacă prin executarea silită se urmărește recuperarea unei creanțe fiscale, instanța constată că în cauză sunt incidente prevederile articolul 8 CEDO, așa cum au fost dezvoltate în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care se opun la executarea silită asupra locuinței familiale în lipsa unor garanții procesuale care să verifice proporționalitatea acestei măsuri.
Pierderea unei locuințe este una dintre cele mai extreme forme de ingerință în dreptul la respectarea domiciliului, iar orice persoană, care riscă să fie victimă în acest sens, trebuie, în principiu, să poată obține examinarea proporționalității acestei măsuri de către o instanță independentă, în lumina principiilor relevante ce rezultă din articolul 8 al Convenției (Cauza McCann c. Marii Britanii, 2008, par. 50).
Instanța de recurs mai apreciază relevantă în acest sens și Cauza Rousk c. Suediei (2013), care privea situația unei persoane care, din cauza faptului că suferea de depresie, nu a reușit să depună în termen declarațiile fiscale solicitate de către stat. În consecință, domnul Rousk a fost executat silit de către stat, prin scoaterea la vânzare silită a locuinței principale, cu scopul recuperării unei sume care, în final, s-a dovedit a avea un cuantum de doar 800 de euro. Domnul Rousk a încercat să obțină suspendarea executării silite până când instanțele naționale urmau să se pronunțe cu privire la încălcarea articolului 8 din Convenție (coroborat cu articolul 1 din Protocolul 1 la Convenție), cererea de suspendare fiind însă declarată, în apel, ca lipsită de obiect, din moment ce executarea silită avusese între timp deja loc din cauza faptului că domnul Rousk nu a reușit să obțină, în instanță, nici măcar suspendarea provizorie a evacuării (par. 28 din hotărâre).
P. urmare, având în vedere cuantumul debitului rămas de executat, instanța de recurs apreciază că vânzarea apartamentului intimatei-contestatoarei pentru recuperarea lui ar reprezenta o măsură disproporționată, astfel încât suspendarea executării silite a fost dispusă în mod legal și temeinic de către instanța de executare, recursul urmând a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de intimata ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. cu sediul în G., . G. împotriva Încheierii din 21.11.2014 pronunțată de Judecătoria G. în Dosarul nr._ 14, în contradictoriu cu intimat A. A., cu sediul procesual ales în G., ., ..1, având ca obiect contestație la executare .
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 31 Martie 2015
Președinte, D. G. N. | Judecător, A. F. | Judecător, L. B. |
Grefier, L. C. |
Red.N.D.G.
L.C. 27 Aprilie 2015/4 ex.
Fond: jud. M.A.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 109/2015. Tribunalul GALAŢI | Contestaţie la executare. Decizia nr. 159/2015. Tribunalul GALAŢI → |
|---|
