Fond funciar. Decizia nr. 175/2015. Tribunalul GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 175/2015 pronunțată de Tribunalul GALAŢI la data de 05-03-2015 în dosarul nr. 175/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL G.
SECTIE I CIVILA
DECIZIA CIVILĂ Nr. 175/2015
Ședința publică de la 05 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. B.
Judecător D. G. N.
Grefier A. P.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de către recurentul C. S. (prin avocat A. D. R.) în contradictoriu cu intimații C. C. VÂNĂTORI PENTRU APLICAREA LEGII NR. 18/1991, C. JUDEȚEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR G., D. A., ., împotriva sentinței civile nr. 3800/15.04.2014 pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr._, având ca obiect fond funciar .
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 23.02.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință din aceeași zi, când Tribunalul a avut nevoie de timp pentru deliberare și a amânat pronunțarea succesiv la 02.03.2015, respectiv 05.03.2015.
INSTANȚA
Asupra recursului civil de față:
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
P. cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei G., sub nr._, reclamantul C. S. a solicitat obligarea pârâților C. C. Vânători pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 – prin Primar și C. Județeană pentru stabilirea Dreptului de proprietate asupra terenurilor G., la acordarea cu titlu de echivalent compensatoriu fizic a suprafeței de 2.500 mp situată în zona Metrou, în zona unității administrativ teritoriale a . subsidiar pentru situația imposibilității acordării în natură a unui teren identic ca zonă să fie despăgubit cu valoarea terenului rezultat din expertiza tehnică.
În fapt, a arătat că la data de 23.01.1998 s-a perfectat în formă autentică contractul de donație privind terenul în suprafață de 2.500 mp situat în tarlaua 67 . încheiat între reclamant și I. V.. S-a înregistrat cu acest teren la . ca plătitor de taxe și impozite, dreptul de proprietate asupra terenului fiind transcris în registrul de transcripțiuni sub nr. 908/26.01.1998.
În anul 2011 a aflat că terenul donat de către I. V. a făcut obiectul unor litigii, finalizate în mod irevocabil în anul 2009 prin anularea parțială a titlului de proprietate nr._-27 codul 17-_ emis pe numele I. V., doar în ceea ce privește terenul donat reclamantului fără ca reclamantul să fi fost citat. A arătat că instanța de judecată a concluzionat în mod definitiv și irevocabil că în mod greșit pentru aceeași suprafață și pe numele acelorași părți C. Locală și C. Județeană au emis al doilea titlu de proprietate pe numele aceluiași autor și succesori însă în alte tarlale și parcele decât cele inițiale, respectiv titlul de proprietate cu nr._-28, cod 17-_/28.03.1996 și titlul de proprietate cu nr._-27 cod 17-_ din 26.03.1996 pentru suprafața de 0,250 ha teren extravilan T.67, . pe numele I. V.. P. hotărârea judecătorească s-a reținut culpa celor două comisii la emiterea pe numele lui I. V. a unui titlu de proprietate în care a fost înscrisă o suprafață de teren care figura deja înscrisă în titlul de proprietate emis altor persoane.
În opinia sa are dreptul la despăgubiri, având în vedere că anularea parțială a titlului de proprietate emis pe numele lui I. V., este justificată prin fapte imputabile autorităților, fără ca reclamantul, beneficiarul actual asupra terenului să primească o despăgubire sau un teren echivalent.
În drept a solicitat analiza cererii prin prisma practicii jurisprudenței CEDO privitoare la aplicare art. 46 din convenție, cu referire la cauzele Jones c. României și I. c. României.
La data de 20.01.2012 reclamantul a formulat cerere de modificare și completare a acțiunii principale, solicitând în contradictoriu cu pârâții . G. și D. A. revendicarea imobiliară, urmând ca pârâții să fie obligați să îi lase în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul situat în tarlaua 67, . în suprafață de 2.500 mp, prin restituirea efectivă a bunului.
În fapt, în esență, a arătat că titlul său de proprietate nu a fost desființată prin nicio hotărâre judecătorească, fiind cel mai bine caracterizat, dreptul astfel dobândit fiind preferabil.
În drept a invocat disp. art. 480, 481, 901V.C.civ., art. 30 și 77 din Legea nr. 7/1996.
La data de 26.11.2012 reclamantul personal a precizat că înțelege să renunțe la judecata cererii completatoare.
La termenul de judecată din data de 26.11.2012 D. A. a formulat cerere de intervenție accesorie în apărarea pârâților în acțiunea în revendicare, solicitând respingerea cererii în revendicare.
În drept a invocat disp. art. 49 – 56, art. 82 al. 1 și urm. V.C.proc.civ.
. a formulat cerere de intervenție în interes propriu prin care a solicitat să fie admisă cererea principală, să fie admisă cererea intervenientei și să fie obligate părțile din cauza la plata sumei de 200.000 lei reprezentând prejudiciul cauzat prin declanșarea procesului, în motivarea cererii arătând în esență că este proprietare suprafeței de 1250 mp din cei 2500 lei pe care reclamantul se consideră proprietar, teren intabulat.
P. încheierea de ședință din 19.03.2013, instanța a admis în principiu cererea de intervenție accesorie formulată de intervenientul D. A.. P. aceeași încheiere s-a admis excepția netimbrării și s-a dispus anularea ca netimbrată a cererii de intervenție principală formulată de ..
Pârâta C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor de pe lângă Prefectura Județului G., a formulat întâmpinare, prin care a arătat că litigiile de fond funciar sunt reglementate prin dispoziții legale speciale, singurul împotriva căruia s-ar putea îndrepta reclamantul fiind persoana cu care a încheiat contractul de donație, I. V. neformulând apărări cu ocazia soluționării cauzei civile prin care s-a dispus anularea titlului.A apreciat că nu are calitate procesuală pasivă și nu este parte în raportul procesual dedus judecății.
P. sentința civilă nr. 3800/15.04.2014 pronunțată de Judecătoria G., s-a respins ca nefondată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor G.. S-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamant, ca nefondată.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
P. cererea formulată reclamantul a solicitat obligarea pârâților la acordarea cu titlu de echivalent compensatoriu a suprafeței de 2.500 mp situată în zona Metrou sau la plata unor despăgubiri financiare.
Instanța a reținut că fiind vorba de o acțiune în pretenții, analiza calității procesuale pasive implica analiza temeiniciei cererii formulate. Având în vedere modul în care a fost formulată cererea de chemare în judecată, susținerea reclamantului potrivit cu care pârâta este culpabilă pentru pierderea dreptului de proprietate, instanța a respins ca nefondată excepția invocată, urmând a analiza cauza pe fond.
Pe fondul cauzei, a reținut următoarele:
P. contractul de donație autentificat sub nr. 289 din 23.01.1998 de BNP S. T., I. M. V. a donat reclamantului C. S. terenul arabil în suprafață totală de 2.500 mp, situat în extravilanul ., identificat în T.67, P. 887/1, donatorul justificându-și dreptul de proprietate cu titlul de proprietate nr._-27/1996 eliberat de C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor G., transcris sub nr. 542/1998 de judecătoria G..
P. sentința civilă nr. 7337 din 15.10.2008 pronunțată de Judecătoria G., s-a admis acțiunea în anulare titlu de proprietate și s-a dispus anularea parțială a titlului de proprietate nr._-27 cod 17-_/26.03.1996 pentru suprafața de 0,2500 ha. extravilan T-67,P-887/1 emis pe numele pârâtului I. V.. Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că în mod greșit pentru aceeași suprafață și pe numele acelorași părți au emis un al doilea titlu de proprietate pe numele aceluiași autor si succesori, însă în alte tarlale si parcele decât cele inițiale, instanța apreciind că aceste titluri sunt nule în temeiul disp. art. III din Legea 169/1997. Hotărârea a rămas irevocabilă prin Decizia civilă nr. 200/13.03.2009 pronunțată de Tribunalul G..
Reclamantul consideră că pârâtele trebuie să îl despăgubească fie prin atribuirea unui teren echivalent fie prin acordarea unor despăgubiri egale cu valoarea terenului și își întemeiază cererea pe practica CEDO și pe disp. art. 1357 C.civ., apreciind că sunt aplicabile dispozițiile noului cod civil, prin raportare la data rămânerii definitive a hotărârii de anulare a titlului, invocând răspunderea civilă delictuală.
Potrivit disp. art. 3 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a legii nr. 287/2009 actele și faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârșite sau produse înainte de . Codului civil nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau după caz, a săvârșirii ori producerii lor.
În referire la temeiul de drept aplicabil, instanța a apreciat că în cauză nu sunt aplicabile disp. art. Noului Cod civil, deoarece contractul de donație care stă la baza pretențiilor reclamantului este încheiat sub imperiul vechiului cod civil iar fapta ilicită invocată de reclamant, constă în emiterea titlului anulat, care a fost emis în anul 1996.
Cu privire la cererea de a i se atribui un teren echivalent, instanța a reținut că potrivit dispozițiilor art.8 și urm. din Legea 18/1991, precum și a legilor ulterioare în domeniu, reconstituirea dreptului de proprietate se realizează doar în favoarea persoanelor îndreptățite astfel cum sunt ele definite de lege.
Reclamantul nu are calitatea de persoană îndreptățită la reconstituirea sau constituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, dreptul său derivând din încheierea unui contract de donație cu titularul dreptului de proprietate ce a fost reconstituit, respectiv pârâtul I. V..
Între pârâții dintre prezenta cauză și reclamant nu a existat niciun raport de drept public sau privat, astfel încât, orice eventuală greșeală realizată de cele două Comisii cu privire la emiterea titlurilor de proprietate, nu dă naștere vreunui drept în patrimoniul reclamantului, ci eventual, în patrimoniul celui de la care a primit donația, I. V., care a fost parte în procesul civil ce a condus la anularea titlului său de proprietate, hotărârea judecătorească fiindu-i opozabilă. Pe de altă parte, reclamantul, primind terenul în baza unui contract de donație fără sarcini, nu a suferit niciun prejudiciu material prin anularea titlului autorului său, motiv pentru care acțiunea reclamantului a fost respinsă ca nefondată.
Împotriva sentinței civile nr.3800/15.04.2014 pronunțată de Judecătoria G. a declarat apel reclamantul C. Ș..
P. motivele de apel, în esență, reclamantul a susținut următoarele:
Din situația de fapt derulată între părți, confirmată de actele dosarului, rezultă că reclamantul care era titularul unui drept legitim referitor la un bun, a pierdut acest drept și bunul aferent, din culpa pârâtelor, cele două comisii de aplicare a Legii 18/1991, atunci când acestea au emis două titluri de proprietate pentru aceeași suprafață, pe numele acelorași părți, pe numele aceluiași autor si succesori, însă în alte tarlale si parcele decât cele inițiale.
Pierderea și prejudiciul este confirmată de sentința civilă nr. 7337 din 15.10.2008 pronunțată de Judecătoria G. irevocabilă prin Decizia civilă nr. 200/13.03.2009 pronunțată de Tribunalul G..
În opinia sa, cele două comisii de aplicare a Legii 18/1991, sunt în culpă evidentă, deoarece la momentul emiterii titlurilor de proprietate nu au respectat dispozițiile imperative ale art. 7, 29 din HG. 131/1991 și au creat premisa emiterii unui titlu cu fraudă la lege. A solicitat să se constate că datorită efectelor principiului menționat, reclamantul nu putea opune buna credință, iar pe de altă parte a fost lipsit de această posibilitate, deoarece nu a fost parte în cauza soluționată prin sentința civilă nr. 7337 din 15.10.2008 pronunțată de Judecătoria G. irevocabilă prin Decizia civilă nr. 200/13.03.2009 pronunțată de Tribunalul G..
A solicitat să se constate că prezenta cauză nu poate fi calificată ca fiind un fond funciar, deoarece nu cere reconstituirea dreptului de proprietate ci pretinde să i se acorde terenul pierdut prin compensare cu un alt teren și în subsidiar acordarea unei despăgubiri financiare care să constituie echivalentul dreptului de care a fost lipsit.
Consideră că în sarcina pârâților sunt îndeplinite și dovedite condițiile răspunderii civile delictuale, astfel cum sunt prevăzute de art. 998 V.C.civ., motiv pentru care a solicitat admiterea apelului, schimbarea sentinței apelate și în rejudecare admiterea acțiunii cu plata cheltuielilor de judecată ocazionate de proces.
În apărare, intimata C. Județeană de aplicare a Legii 18/1991, a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat cu motivarea, în esență, că reclamantul nu a dovedit vreo faptă ilicită, cauzatoare de prejudicii, săvârșită în procedura reconstituirii dreptului de proprietate.
Intimatul-intervenient D. A., nu a depus întâmpinare. Oral prin avocat a solicitat respingerea apelului ca nefondat, cu plata cheltuielilor de judecată.
Ceilalți intimați, legal citați, nu s-au prezentat în instanță și nu au depus întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului, constată că apelul este nefondat pentru următoarele motive:
Situația de fapt, invocată de reclamant este următoarea:
P. titlul de proprietate nr._-27/1996 eliberat de C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor G., transcris sub nr. 542/1998 de judecătoria G., în favoarea pârâtului I. V. s-a reconstituit dreptul de proprietate, pentru suprafața de 3,0467 ha teren pe raza comunei Vânători.
P. contractul de donație autentificat sub nr. 289 din 23.01.1998 de BNP S. T., I. M. V. a donat reclamantului C. S. terenul arabil în suprafață totală de 2.500 mp, situat în extravilanul ., identificat în T.67, P. 887/1, donatorul justificându-și dreptul de proprietate cu titlul de proprietate mai sus menționat.
În anul 2007, pe rolul Judecătoriei G. s-a înregistrat cauza cu nr._/233/2007, prin care s-a solicitat anularea parțială a titlului nr._-27/1996 eliberat de C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor G., transcris sub nr. 542/1998 de judecătoria G., în referire la 2.500 mp, situat în extravilanul ., identificat în T.67, P. 887/1.
Această cerere a fost judecată în contradictoriu cu pârâtul I. M. V., donator în raport de reclamant și s-a soluționat prin admitere prin sentința civilă nr. 7337 din 15.10.2008 pronunțată de Judecătoria G. irevocabilă prin Decizia civilă nr. 200/13.03.2009 pronunțată de Tribunalul G..
Deci, la acest moment, titlul care a stat la baza contractului de donație a fost anulat, motiv pentru care, reclamantul care era titularul unui drept legitim referitor la un bun, consideră că a pierdut acest drept și bunul aferent, și pretinde să fie despăgubit.
În concret, reclamantul solicită în contradictoriu cuC. C. Vânători pentru aplicareaLegii nr. 18/1991 – prin Primar și C. Județeană pentru stabilirea Dreptului de proprietate asupra terenurilor G., acordarea cu titlu de echivalent compensatoriu fizic a suprafeței de 2.500 mp situată în zona Metrou, în zona unității administrativ teritoriale a . subsidiar pentru situația imposibilității acordării în natură a unui teren identic ca zonă să fie despăgubit cu valoarea terenului rezultat din expertiza tehnică.
În drept, reclamantul a invocat art.998 V.C.civ.
În cauză, reclamantul nu are raporturi directe cu cele două comisii, ca urmare, trebuie să se facă distincție între raporturile contractuale existente între reclamant și donatorul I. V., respectiv între raporturile pe care acesta din urmă le are cu cele două comisii.
Conform art.801 V.C.civ., donația este un contract prin care una dintre părți(în speță I. V.) cu intenție liberală își micșorează patrimoniul cu un drept în favoarea celeilalte părți(în speță reclamantul C. S.).
Potrivit efectelor donațiilor între părți, dacă contractul este valabil încheiat, donatorul are obligația de a preda bunul.
Conform art.828 alin.1 V.C.civ., în principiu contractul de donație fiind o liberalitate, nu-l obligă pe donator de a garanta pe donatar pentru evicțiune. P. excepție, va răspunde dacă evicțiunea provine din faptul său personal(art. 828 alin.3 V.C.civ.)
În cauză, față de modul în care s-a derulat situația de fapt, tribunalul reține că între reclamant și donator, sunt aplicabile cu prioritate raporturile contractuale specifice contractului de donație, respectiv reclamantul trebuia să se desocotească mai întâi cu donatorul I. V., iar acesta din urmă, în caz de o eventuală condamnare civilă, urmează să se desocotească cu autoritățile implicate în aplicarea Legii 18/1991.
O soluție contrară, în sensul celei solicitate de reclamant, eludează obligațiile contractuale specifice contractului de donație și aduce atingere principiului libertății contractuale.
În consecință, reclamantul nu poate invoca direct antrenarea răspunderii civile delictuale prevăzută de art.998 V.C.civ., în raport de cele două comisii, fără a-și valorifica mai întâi drepturile izvorâte din contractul de donație, deoarece pretenția sa de a obține un teren în echivalent și în subsidiar în echivalent, trebuie analizată mai întâi în raport de donator și în contextul specific contractului de donație.
Pentru aceste considerente, potrivit art.296V.C.proc.civ. în ref. la art. 998, 801 și 828 V.C.civ., se constată că sentința apelată nu se impune a fi reformată, motiv pentru care va respinge apelul ca nefondat.
Intimatul-intervenient D. A. a solicitat obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată efectuate în apel.
La fond și în apel, acesta a avut calitatea de intervenient accesoriu în favoarea pârâtelor, pe capătul de cerere privind revendicarea, cerere la care reclamantul a renunțat la fond. Ca urmare, cheltuielile de judecată efectuate în apel, nu au legătură cu pretențiile solicitate de reclamant, motiv pentru care potrivit art.276 V.C.proc.civ., va respinge cererea intimatului-intervenient D. A. de acordare a cheltuielilor de judecată efectuate în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantul C. S., domiciliat în G., .. 12, ., împotriva sentinței civile nr. 3800/15.04.2014 pronunțată de Judecătoria G., în contradictoriu cu intimații C. C. VÂNĂTORI PENTRU APLICAREA LEGII NR. 18/1991, cu sediul în ., C. JUDEȚEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR G., cu sediul în G., ., D. A., domiciliat în G., .. 2, ., ., cu sediul în G., ., ., împotriva sentinței civile nr. 3800/15.04.2014 pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr._, având ca obiect fond funciar .
Respinge cererea intervenientului D. A. privind acordarea cheltuielilor de judecată în apel.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 05 Martie 2015.
Președinte, L. B. | Judecător, D. G. N. | |
Grefier, A. P. |
Red.L.B./10.04.2015
Tehn. P.A./7 ex. /10.04.2015
Fond: N.D. B.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 60/2015. Tribunalul GALAŢI | Actiune in regres. Sentința nr. 959/2015. Tribunalul GALAŢI → |
|---|
