Fond funciar. Decizia nr. 145/2015. Tribunalul GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 145/2015 pronunțată de Tribunalul GALAŢI la data de 18-02-2015 în dosarul nr. 145/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL G.
SECTIE I CIVILA
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 145
Ședința publică de la 18 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. F.
Judecător M. M.
Grefier C. B.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului formulat de apelantul-pârât PREFECTUL JUDEȚULUI G., cu sediul în G., ., în contradictoriu cu intimații-reclamanți N. G. și N. V., cu domiciliul în mun.T., . P., nr. 10, jud.G. și intimata-pârâtă C. L. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR DE PE LÂNGĂ PRIMĂRIA T., cu sediul în mun.T., ., nr. 66, jud.G., împotriva sentinței civile nr. 1283/04.08.2014 pronunțată de Judecătoria T. în dosarul nr._ .
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 09.02.2015, când Instanța având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea asupra cauzei la 18.02.2015.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria T. cu nr._, reclamanții N. G. și N. V., în contradictoriu cu C. Județeană G. și C. L. T. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, au solicitat să se dispună atribuirea terenului aferent casei de locuit și anexelor gospodărești, în suprafață de 1636 mp .
În fapt, la data de 08 iunie 1981 reclamanții, în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 927/08 iunie 1981, au cumpărat de la P. V. și P. M. o casă de locuit formată din 4 încăperi cu precizarea că terenul aferent, de 250 mp, trece în proprietatea statului.
Reclamanții au dobândit în anul 1981 și suprafața de teren de 1386 mp pe care o dețin din același an, fiind împrejmuită.
Au solicitat să li se atribuie întreaga suprafață de teren pe care o dețin din 1981.
Cererea s-a întemeiat pe dispoz. art. 36 alin. 3 din Legea nr. 18/1991, art. 916 și art. 930 Cod civil.
Prin întâmpinare, C. L. T. a lăsat la latitudinea instanței soluția ce se va pronunța .
C. Județeană G. a solicitat respingerea, ca inadmisibilă, a cererii invocând faptul că prescripția achizitivă nu operează la stat .
Prin sentința civilă nr. 1283/04.08.2014 a Judecătoriei T. a fost admisă acțiunea formulată de reclamanții N. G. și N. V., în contradictoriu cu intimatele C. L. T. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor și C. Județeană G. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor.
S-a constatat că reclamanții N. G. și N. V. au dobândit dreptul de proprietate, prin uzucapiune, asupra suprafeței de teren de 1636 mp situată în T., . nr.10 județul G., cu vecinătățile: N- V. V., S- teren viran, E - proprietate S. A., V- proprietate N. E.
S-a reținut în motivarea hotărârii că potrivit art. 916 alin. 1 din Codul civil posesia este exercitarea, în fapt, a prerogativelor dreptului de proprietate asupra unui bun de către persoana care îl stăpânește și care se comportă ca proprietar” .
Potrivit art. 930 din Codul civil „dreptul de proprietate asupra unui imobil și dezmembrămintele sale pot fi înscrise în cartea funciară, în temeiul uzucapiunii, în folosului celui care l-a posedat timp de 10 ani” .
Reclamanții dețin terenul în suprafață de 1636 mp din anul 1981, când l-au dobândit prin actul de vânzare-cumpărare, au deținut o posesie continuă, neîntreruptă și netulburată sub nume de proprietari astfel că, admițându-se cererea, s-a constatat că reclamanții au dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiune asupra suprafeței de teren de 1636 mp situată în T. . nr. 10 jud. G., cu vecinătățile: N- V. V, V – proprietate N. E., S – teren viran, E – proprietate S. A .
Împotriva sentinței civile pronunțată de Judecătoria T. a declarat apel Prefectul Județului G., considerând că soluția instanței de fond este greșită.
În motivarea cererii, a arătat că în mod greșit a reținut instanța de fond că în cauză operează joncțiunea posesiilor și uzucapiunea, în realitate fiind incidente dispozițiile art. 36 alin. 2 din Legea nr. 18/1991. Astfel, acțiunea reclamanților este inadmisibilă întrucât nu s-au adresat cu cerere și actele necesare la Primăria Municipiului T. pentru a solicita terenul în cauză de 1636 mp aferent casei de locuit și anexelor gospodărești.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 466 alin. 1 și art. 411 alin. 2 C.pr.civ.
Legal citați, reclamantii au formulat întâmpinare, prin care au invocat excepția lipsei calității procesuale active a apelantului Prefectul Județului G., iar pe fond au solicitat respingerea apelului ca nefondat, soluția instanței de fond fiind legală și temeinică, situația de fapt fiind reținută în mod corect.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 205 C.pr.civ.
Legal citată, pârâta C. Judeteana Galati pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor a formulat raspuns la întâmpinare, prin care a arătat că Prefectul Județului G. este președintele Comisiei Județene de stabilire a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, calitate ce-i conferă dreptul de a o reprezenta în fața instanței de judecată.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. Legii nr. 165/2013 și HG nr. 890/2005.
În calea de atac a apelului nu s-a administrat nici o probă.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței civile pronunțată de Judecătoria T. prin prisma motivelor de apel, instanța de control judiciar reține că apelul este fondat pentru următoarele considerente:
Se reține că în baza contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 927, reclamantii au cumparat de la numitii P. V. si P. M. o casa de locuit si anexe gospodaresti, situata in T., .. 10, cu mentiunea ca terenul aferent acesteia in suprafata de 250 mp trece in proprietatea statului. Suprafata de teren aferenta imobilului astfel cum rezulta din registrul agricol este de 1636 mp, care era imprejmuita anterior vanzarii.
În aceste condiții, temeiul juridic al cererii de chemare în judecată indicat, vizează dispozițiile art. 36 alin. 2 și 6 din Legea nr. 18/1991, potrivit cărora terenul proprietate de stat atribuit în folosință veșnică trece la cererea proprietatea actuali al locuințelor în proprietatea acestora, atribuirea făcându-se prin ordin al prefectului, la propunerea primăriilor, făcute pe baza verificării situației juridice a terenurilor.
În aceste condiții, este cert că reclamanții trebuiau să se adreseze cu o cerere de atribuire în proprietate, la care să atașeze actele necesare în susținerea acesteia, la Primăria Municipiului T. potrivit dispozițiilor art. 36 alin. 5 din Legea nr. 18/1991, însă aceștia nu au formulat o astfel de cerere. Instanța apreciază că dispozițiile Legii nr. 18/1991 în concurs cu normele dreptului comun care reglementează uzucapiunea, se aplică în mod prioritar, astfel că nu există posibilitatea unei opțiuni între a urma procedura Legii nr. 18/1991 și a recurge în continuare la dreptul comun, respectiv, promovarea unei acțiuni în uzucapiune.
Legea nr. 18/1991 instituie o procedură specială de transformare a dreptului de folosință asupra terenului aferent construcțiilor în drept de proprietate, o procedură în temeiul căreia persoanele care se consideră îndreptățite pot cere să li se atribuie în proprietate terenul proprietate de stat atribuit în folosință veșnică, fiind necesar a se face mai multe verificări în prealabil. Cererile se pot face oricând, fără a interveni sancțiunea decăderii.
Existența Legii nr. 18/1991, derogatorie de la dreptul comun, cu consecința imposibilității utilizării unei alte reglementări, nu încalcă art. 6 din Convenție în situația în care calea oferită de legea specială pentru valorificarea dreptului dedus pretins este una efectivă.
P. toate argumentele de mai sus, se reține că excepția inadmisibilității este întemeiată, astfel că va fi admisă.
Pe de altă parte, se reține că instanța de fond a făcut în mod greșit aplicarea dispozițiilor legale care reglementează uzucapiunea imobiliară, respectiv art. 930 și urm. C.civ., în condițiile în care potrivit dispozițiilor art. 81 din Legea nr. 71/2011, aceste dispoziții legale se aplică doar în cazul în care posesia a început după data intrării în vigoare a noului Cod civil, 01.10.2011, ceea ce nu este cazul în speța de față.
Mai mult, se are în vedere și faptul că o acțiune în uzucapiune imobiliară se formulează în contradictoriu cu proprietarul imobilului, în speță, Unitatea Administrativ Teritorială T. și nu cu C. Județeană G. și C. L. T., care au atribuții doar în ceea ce privește reconstituirea sau constituirea dreptului de proprietate care se regăsesc în patrimoniul cooperativelor agricole.
Astfel, legitimarea procesuală pasivă, condiție pentru exercitarea dreptului la acțiune, presupune existența unei identități între pârât și cel obligat în raportul juridic dedus judecății, iar acesta se referă în cauză la atribuirea în proprietare terenului atribuit în folosință veșnică.
Prin urmare, cererea ar fi putut fi formulată eventual în contradictoriu cu persoana obligată în acest raport juridic, ori în prezenta cauză, față de cele arătate anterior, Unitatea Administrativ Teritorială T. este proprietara terenului, astfel că pârâtele C. Județeană G. și C. L. T. nu pot sta în judecată.
Prin urmare, într-o asemenea cauză, legitimarea procesuală pasivă nu poate reveni Comisiei Județene G. și Comisiei Locale T., motiv pentru care va respinge capătul de cerere privind uzucapiunea pentru lipsa calității procesuale pasive a pârâtelor.
În consecință, se constată că sentința atacată nu este legală și temeinică, motiv pentru care în temeiul art. 480 alin. 1 C.pr.civ., apelul va fi admis, va fi schimbată în tot sentința civilă apelată și în rejudecare va fi respins capătul de cerere privind obligarea pârâtelor la atribuirea în proprietare a terenului în suprafață de 1636 mp situat în T., .. 10 ca fiind inadmisibil și va fi respins capătul de cerere privind uzucapiunea suprafeței de teren de 1636 mp situat în T., ., pentru lipsa calității procesuale pasive a pârâtelor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de către apelantul-pârât PREFECTUL JUDEȚULUI G., cu sediul în G., ., în contradictoriu cu intimații-reclamanți N. G. și N. V., cu domiciliul în mun.T., . P., nr. 10, jud.G. și intimata-pârâtă C. L. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR DE PE LÂNGĂ PRIMĂRIA T., cu sediul în mun.T., ., nr. 66, jud.G., împotriva sentinței civile nr. 1283/4.08.2014 pronunțată de Judecătoria T., pe care o schimbă în tot și, în rejudecare:
Respinge capătul de cerere privind obligarea pârâtelor la atribuirea terenului în suprafață de 1636 m.p. situat în T., ., nr.10, în proprietate, ca inadmisibil.
Respinge capătul de cerere privind uzucapiunea suprafeței de 1636 m.p. teren situat în T., ., nr.10, pentru lipsa calității procesuale pasive a pârâtelor.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 18.02.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
A. F. M. M. C. B.
Red.MM/tehn.CB
Ex. 6/08.04.2015
Fond – I. C.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 148/2015. Tribunalul GALAŢI | Obligaţie de a face. Sentința nr. 176/2015. Tribunalul GALAŢI → |
|---|
