Obligaţie de a face. Decizia nr. 148/2015. Tribunalul GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 148/2015 pronunțată de Tribunalul GALAŢI la data de 18-02-2015 în dosarul nr. 148/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL G.
SECTIE I CIVILA
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 148
Ședința publică de la 18 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. F.
Judecător M. M.
Grefier C. B.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului formulat de apelantul-pârât M. G. PRIN PRIMAR, cu sediul ales la S.C.A. „C. și Asociații” G., .. 56, în contradictoriu cu intimata-reclamantă B. E., cu domiciliul ales la Cabinet Avocat U. M. G., cu sediul în G., ., .-pârâtă S.C. L. S.A., cu sediul în G., .. 1, împotriva sentinței civile nr. 7961/25.07.2014 pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr._, având ca obiect – „obligație de a face”.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 09.02.2015, când Instanța având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea la data de 18.02.2015.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei G. la data de 25.07.2012, reclamanta B. E., în contradictoriu cu pârâții M. G. prin Primar și . solicitat, pe calea ordonanței președințiale, obligarea pârâților să încheie cu ea contract de vânzare-cumpărare cu privire la imobilul cu destinația de locuință situat în G., .. În subsidiar, reclamanta a solicitat obligarea pârâților la lămurirea situației juridice a imobilului.
În motivarea în fapt a cererii, reclamanta a arătat că urmare a decesului mamei sale, a devenit titulara contractului de închiriere nr. 36/38 din 27.07.2010 cu privire la imobilul locuință din ., proprietatea pârâtului M. G..
Anterior, imobilul a fost deținut cu chirie de familia sa, încă din 01.05.1992.
Susține reclamanta că este la zi cu plata chiriei și cp este un locatar de bună credință și atât ea cât și mama sa, în timpul vieții, au efectuat numeroase demersuri pentru cumpărarea locuinței, însă solicitările le-au fost refuzat de pârâte pentru motive necunoscute.
Acțiunea nu a fost motivată în drept, dar în susținere reclamanta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, a celei testimoniale și a cele cu interogatoriul pârâților.
În susținere, reclamanta a depus la dosar înscrisuri în copie certificată pentru conformitate cu originalul (filele 4-24) .
La primul termen de judecată, reclamanta și-a modificat acțiunea, arătând că înțelege să solicite soluționarea cauzei nu în procedura specială a ordonanței președințiale ci pe calea dreptului comun.
Deși legal citați, pârâții M. G. prin Primar și .> nu au formulat întâmpinare dar pârâtul M. G. a fost reprezentat în instanță, iar la solicitarea instanței ambii pârâți au depus la dosar înscrisuri privitoare la imobil (filele 42-46, 53-55, 85).
Pârâtul M. G. a formulat concluzii scrise.
Cererea de chemare în judecată este legal timbrată, cu taxă judiciară de timbru de 10 lei (fila 31), stabilită în baza art.13 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și cu timbru judiciar de 0,3 lei, în baza art. 3 alin. 1 OG nr. 32/1995 privind timbrul judiciar.
În perioada 15.03._13 cauza a fost suspendată în temeiul art. 242 alin.1 pct. 2 C.proc.civ., judecata fiind reluată la cererea reclamantei.
Pe parcursul judecății, reclamanta a depus noi înscrisuri certificate pentru conformitate cu originalul (filele 72-73).
În cauză a fost administrată proba cu înscrisurile aflate la dosar.
Prin sentința civilă nr. 7961/25.07.2014 a Judecătoriei G. a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta B. E. în contradictoriu cu pârâții M. G. și . fost obligați pârâții să încheie cu reclamanta contract de vânzare-cumpărare cu privire la apartamentul nr. 2 situat în G., ..
S-a reținut în motivarea hotărârii că între pârâtul M. G. reprezentat prin Primar, în calitate de proprietar și reclamanta B. E. R., în calitate de chiriaș, s-a încheiat Contractul de închiriere nr. 36/83 din 07.07.2010, având ca obiect închirierea imobilul locuință situat în G., ., pentru o durată de 5 ani, cu începere de la data de 07.07.2010 (filele 4-6).
Încheierea contractului s-a efectuat ca urmare a schimbării de titular, anterior același imobil fiind deținut în chirie de mama reclamantei, numita H. V., decedată anterior încheierii contractului de închiriere nr. 36/83 din 07.07.2010 (filele 15-18).
Potrivit fișei suprafeței locative, imobilul este compus din 2 camere, bucătărie, antreu, toaletă și beci în folosință exclusivă, două culoare în folosință comună și 12,206 mp curte și gradină (fila 7).
Astfel cum reiese din adresa nr._/09.06.2009 emisă de pârâtul M. G., pentru imobilul situat în G., ., nu s-a înregistrat vreo notificare sau cerere de revendicare conform Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv (fila 24).
Încă din anul 2010 (filele 9, 73) reclamanta și-a manifestat intenția de a cumpăra imobilul, adresându-se cu o astfel de cerere și proprietarului, cerere reînnoită la data de 09.07.2013, conform înscrisurilor atașate dosarului.
Din înscrisurile aflate la filele 14 și 42-46 din dosar, respectiv dispoziția nr. 6936 din 21.07.2010 emisă de M. G. și contractele de vânzare-cumpărare nr._ din 02.06.1997 și nr._/18.07.1997, rezultă că imobilul situat în G., . din mai multe apartamente, dintre care unele au fost cumpărate de la M. G., de foștii chiriași, în baza Legii nr. 112/1995.
În drept, potrivit art. 9 din Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situației juridice a unor imobile cu destinația de locuințe, trecute în proprietatea statului, chiriașii titulari de contract ai apartamentelor ce nu se restituie în natură foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora pot opta, după expirarea termenului prevăzut la art. 14, pentru cumpărarea acestor apartamente cu plata integrală sau în rate a prețului.
În cauză, instanța a apreciat că defuncta H. V. a optat, cât timp a fost în viață, pentru cumpărarea imobilului în care locuia cu chirie, astfel încât și-a exercitat personal acest drept, aspectul fiind dedus din demersurile efectuate de aceasta pentru îndeplinirea condițiilor încheierii contractului de vânzare-cumpărare apartament, respectiv, renunțarea fiicei sale M. A. D. la beneficiul contractului de închiriere pentru acel spațiu, obținerea numărul poștal și obținerea din partea pârâtului M. G. a confirmării că imobilul nu este revendicat de foști proprietari (filele 22-24).
Instanța a mai avut în vedere prevederile art. 172 alin. 1 C.proc.civ. și faptul că deși s-a solicitat pârâților înfățișarea cererilor depuse de reclamantă și mama sa acestea nu le-au înfățișat, declarând, (fila 85), că nu au fost înregistrate astfel de cereri. Însă indirect, din înscrisurile aflate la dosar și adrese de răspuns emise de pârâtul M. G., reiese contrariul (filele 24, 73).
Prin urmare, dreptul de a opta pentru cumpărarea apartamentului, nu s-a stins la decesul chiriașei H. V. deoarece defuncta și-a exercitat dreptul și a început formalitățile pentru încheierea contractului cât timp a fost în viață, astfel încât continuarea formalităților pentru încheierea contractului poate fi reluată de succesorii titularului dreptului, în cauză reclamanta, căreia de altfel, i s-a recunoscut calitatea de chiriaș și i-a fost încheiat contractul la data de 07.07.2010, pentru schimbare de titular. Aspectul rezultă din mențiunile procesului verbal de predare-primire imobil din data de 01.06.2010 (fila 6)
De altfel, în contractul de închiriere nr. 2829 din 1992 încheiat între pârâtul M. G. și mama reclamantei, defuncta H. V., pe perioadă nedeterminată, începând cu data de 01.05.1992, se prevede la punctul 3 că „la expirarea termenului, contractul de închiriere se va încheia cu chiriașul, soțul rămas în locuință, iar în lipsă de soț cu unul dintre membrii familiei cu care chiriașul a locuit”.
Din interpretarea sistematică a prevederilor Legii nr. 112/1995, rezultă că dreptul de a cumpăra este o facultate pentru chiriași iar, în situația în care chiriașul și-a manifestat opțiunea de a cumpăra, unitatea administrativ teritorială este obligată să vândă acestuia imobilul care a făcut obiectul contractului de închiriere, dacă sunt îndeplinite condițiile impuse de lege.
Nu au putut fi reținute susținerile pârâtului potrivit cărora reclamanta nu poate opta pentru cumpărarea imobilului întrucât nu îi sunt aplicabile prevederile Legii nr. 112/1995 și nici ale art. 43 din Legea nr. 10/2001, întrucât reclamanta solicită încheierea contractului de vânzare-cumpărare în calitate de succesor în drepturi al mamei sale, chiriaș în baza Legii nr. 112/1995.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâtul M. G., invocând greșita aplicare a dispozițiilor legale incidente precum și a interpretării probelor administrate în cauză.
A solicitat admiterea apelului, schimbarea sentinței instanței de fond și în rejudecare, respingerea acțiunii.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata-reclamantă a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
Cererea de apel este scutită de plata taxei judiciare de timbru conform disp.art. 29, 30 din OUG nr. 80/2013 sau art. 15-17 din Legea nr. 146/1997.
În apel s-a administrat proba cu înscrisuri.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței civile nr. 7961/25.07.2014 pronunțată de Judecătoria G., prin prisma motivelor invocate, dar și a celor de ordine publică, instanța de control judiciar reține că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
Din conținutul cererii de chemare în judecată rezultă că singurul temei juridic invocat îl reprezintă dispozițiile art. 581-582 C.pr.civ., ce reglementează soluționarea unei acțiuni pe calea ordonanței președințiale.
Ulterior, reclamanta a solicitat ca soluționarea acțiunii să se facă pe calea dreptului comun.
Prin precizările depuse la filele 86 și următoarele dosar fond, B. E. a precizat temeiul juridic, respectiv art. 9 din Legea nr.112/1995.
În consecință, susținerile apelantei referitoare la acest aspect sunt neîntemeiate.
Apelanta a mai invocat și inaplicabilitatea în prezenta cauză a dispozițiilor Legii nr. 112/1995 sau ale Legii nr.10/2001. Imobilul situat în G., . nu a fost construit din fonduri proprii de către unitatea administrativ teritorială, ci a fost preluat de către fostele autorități locale de la vechii proprietari, deposedați în mod abuziv. Imobilul nu a făcut obiectul Legii nr.10/2001, fapt recunoscut și de către apelantă prin adresa nr._/9.06.2009. Prin urmare, fiind preluat abuziv, îi sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 112/1995, în ceea ce privește atât închirierea dar și vânzarea.
De precizat că celelalte două apartamente din imobil au fost înstrăinate către chiriași în temeiul Legii nr. 112/1995.
Imobilul a fost deținut inițial de mama reclamantei, H. V., în fișa suprafeței locative fiind trecută atât reclamanta, dar și sora sa. Ulterior, după decesul mamei, reclamantei i s-a încheiat contract de închiriere.
Încă din timpul vieții mamei reclamantei s-au efectuat demersuri pentru cumpărarea apartamentului. Nu a existat o cerere înregistrată la apelantă, întrucât trebuia însoțită de toate documentele necesare înstrăinării, iar reprezentanții apelantei au refuzat înregistrarea cererii. Intenția de a cumpăra rezultă din înscrisurile aflate la dosarul de fond, precum și din corespondența cu reprezentanții pârâtei.
Ori, în condițiile în care atât mama reclamantei, cât și ulterior aceasta din urmă, în calitate de succesoare, și-au manifestat intenția de a cumpăra, reprezentanții apelantei aveau obligația de a înstrăina, astfel cum prevăd dispozițiile Legii nr. 112/1995.
Nu se poate reține excepția prescrierii dreptului material la acțiune. Reclamanta și mama sa au întreprins demersuri în vederea cumpărării imobilului, nefinalizate datorită reprezentanților apelantei. Nu au avut o atitudine pasivă, iar comportamentul culpabil al reprezentanților apelantei nu le poate fi imputat.
Este adevărat că la dosar nu s-a depus certificatul de naștere al reclamantei, însă înscrisurile existente atestă calitatea de moștenitor al numitei H. V. (copie carte de identitate H. V., B. E.-R., fișele suprafețelor locative ale contractelor de închiriere, declarații autentificate de notar, etc.).
Pentru considerentele expuse mai sus, constatând că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor Legii nr. 112/1995, în temeiul art. 296 C.pr.civ., va respinge apelul ca fiind nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelantul-pârât M. G. PRIN PRIMAR, cu sediul ales la S.C.A. „C. și Asociații” G., .. 56, în contradictoriu cu intimata-reclamantă B. E., cu domiciliul ales la Cabinet Avocat U. M. G., cu sediul în G., ., . și intimata-pârâtă S.C. L. S.A., cu sediul în G., .. 1, împotriva sentinței civile nr. 7961/25.07.2014 pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr._, ca fiind nefondat.
Obligă pe apelant către intimată la plata sumei de 1000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 18.02.2015.
Președinte, A. F. | Judecător, M. M. | |
Grefier, C. B. |
red.MM/tehn.CB
Ex. 5/09.07.2015/fond-A.M.M.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 258/2015. Tribunalul GALAŢI | Fond funciar. Decizia nr. 145/2015. Tribunalul GALAŢI → |
|---|
