Obligaţie de a face. Sentința nr. 176/2015. Tribunalul GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 176/2015 pronunțată de Tribunalul GALAŢI la data de 12-02-2015 în dosarul nr. 176/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL G.
SECTIE I CIVILA
Dosar nr._
operator de date cu caracter personal-2949
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 176/2015
Ședința publică de la 12 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. G. B.
Grefier L. L.
Pentru azi fiind amânată pronunțarea asupra cauzei civile formulată de reclamantul T. G., domiciliat în G., cartier I.C.F., ., în contradictoriu cu pârâții A. N. PENTRU RESTITUIREA PROPRIETATILOR, C. C. PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR, cu sediul în București, ..202, sector 1, având ca obiect ,,obligație de a face- despăgubire,,
Din actele și lucrările dosarului, precum și din susținerile părților consemnate în încheierea de ședință din data de 04.02.2015 care face parte integrantă din prezenta, Tribunalul în urma deliberării avute la data de 12.02.2015, a pronunțat următoarea sentință:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului G., Secția I Civila sub nr._ la data de 28.07.2014 reclamantul T. G. a formulat cerere de chemare în judecată împotriva pârâților A. Națională pentru Restituirea Proprietăților și C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, solicitând obligarea pârâtei C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită în favoarea reclamantului titlu de despăgubire, încorporând dreptul de creanță pentru terenul situat în G., ., precum și obligarea pârâtei A. Națională pentru Restituirea Proprietăților, ca în termen de maxim 60 de zile de la emiterea, cu prioritate, a titlului de despăgubire să emită decizia de acordare a titlului de plată.
În motivarea cererii formulate a arătat că prin Dispoziția nr. 1371/SR/07.03.2005 a Primăriei Municipiului G. s-a stabilit valoarea echivalentă a imobilului imposibil de restituit în natură, situat în G., ., respectiv suma de_ ROL, în limita căreia se vor acorda titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare sau acțiuni la societăți comerciale tranzacționate pe piața de capital.
A mai precizat reclamantul că, deși dispoziția menționată a fost transmisă pârâtei C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, nu a fost derulată procedura administrativă în vederea emiterea titlurilor de despăgubire, astfel încât se impune ca actele să fie trimise către evaluator pentru a se stabili suma care trebuie restituită către reclamantă.
În opinia reclamantului, ulterior emiterii titlului de despăgubire, pârâta ANRP va trebui să emită decizia de acordare a titlului de plată, respectiv de conversie.
În drept, au fost invocate dispozițiile Titlului VII din Legea 245/2005.
În susținerea cererii, au fost depuse la dosar înscrisuri. (f.5-9)
Pârâta A. Națională pentru Restituirea Proprietăților a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului G., precum și excepția prematurității cu privire la emiterea titlului de plată.
Cu privire la competența materială a apreciat că, întrucât cererea este formulată împotriva unei autorități aparținând administrației centrale, competența de soluționare a cauzei aparține Curții de Apel G., conform art. 96 pct. 1 NCPC.
Cu privire la excepția prematurității acțiunii cu privire la emiterea titlului de plată a arătat că potrivit procedurii administrative reglementate prin art. 21-26 din Legea 165/2013, procedura de soluționare a dosarului de despăgubire se finalizează prin validarea sau invalidarea de către C. Națională pentru compensarea imobilelor (CNCI) a deciziei entității investite de lege. Cum în cauză nu a fost emis un titlu de despăgubire nu poate fi vorba nici de plata despăgubirilor.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 205-208 C.p.c., Legea nr. 247/2005, HG 572/2013, Legea 165/2013.
Pârâta C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția prematurității, iar pe fondul cauzei, s-a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
În motivare, s-a arătat că, urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, procedura de soluționare a dosarelor de despăgubire se desfășoară potrivit art. 4 din noua lege, legiuitorul stabilind, pe de o parte un termen prohibitiv de 60 de luni care împiedică formularea cererii mai înainte de împlinirea acestuia iar,pe de altă parte, un termen imperativ și absolut de 6 luni a cărui nerespectare atrage sancțiunea decăderii din dreptul de a mai formula cererea de chemare în judecată.
A mai precizat pârâta că potrivit dispozițiilor Legii 165/2013 singura măsură reparatorie în echivalent care se acordă este compensarea prin puncte, evaluarea imobilului urmând a fi făcută prin aplicarea grilei notariale.
Referitor la dosarul de despăgubire aferent Dispoziției nr. 1371/2005, înregistrat sub nr._/CC se arată că acesta va fi soluționat cu respectarea ordinii de înregistrare și a principiului proporționalității analizării dosarelor.
În drept, au fost invocate dispozițiile Legii 554/2004, Legea 247/2005, OUG 4/2012, Legea 165/2013, art. 205-208 C.p.c.
La data de 28.11.2014 reclamantul a formulat precizări arătând că, față de dispozițiile Legii 165/2013, calitate procesuală pasivă în cauză are C. Națională pentru compensarea imobilelor. Totodată, reclamantul a solicitat admiterea excepției necompetenței materiale și declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel G. secția contencios administrativ și fiscal.
Analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva excepției invocate, instanța reține următoarele:
Referitor la excepția necompetenței materiale cu privire la capătul de cerere având ca obiect obligarea Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor să emită decizia de compensare,instanța reține că potrivit art. 35 alin. 2 din Legea nr. 165/2014 „în cazul în care entitatea investită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute de art. 33 și art. 34 persoana care se consideră îndreptățită se poate adresa instanței judecătorești prevăzute la alin. 1”, iar instanța precizată la alin. 1 art. 35 din același act normativ este secția civilă a Tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității care trebuia deține bunul pentru care se datorează despăgubirea. Având în vedere cele menționate și că imobilul în litigiu este situat în G., instanța apreciază că Tribunalul G. este competent material și teritorial să soluționeze prezenta cauză, motiv pentru care respinge excepția necompetenței materiale cu privire la capătul de cerere având ca obiect obligarea Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor să emită decizia de compensare, invocată de pârâtă prin întâmpinare.
În ceea ce privește excepția prematurității capătului de cerere având ca obiect obligarea Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor să emită decizia de compensare, instanța reține că prin intermediul acestei excepții se invocă faptul că dreptul subiectiv nu este încă actual.
Așadar, prematuritatea este o sancțiune procedurală ce intervine atât pentru neparcurgerea unei proceduri prealabile obligatorii, cât și pentru încălcarea unui termen dilatoriu sau prohibitiv. Astfel, prematuritatea unei acțiuni se transpune într-o condiționare a exercițiului dreptului la acțiune sub aspect suspensiv sau într-o afectare a dreptului procesual de un termen cu caracter suspensiv.
Potrivit art. 4 din legea nr. 165/2013, dispozițiile aceste legi se aplică cererilor formulate și depuse, în termen legal, la entitățile învestite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor, precum și cauzelor aflate pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza M. A. și alții împotriva României, la data intrării în vigoare a prezentei legi.
Dispozițiile Legii nr. 165/2013 prevăd mai multe etape administrative care trebuie urmate, pentru constituirea comisiilor precum și pentru soluționarea cererilor formulate.
Din economia dispozițiilor art. 17 alin. (1) lit. a și b, precum și art. 21 - 26 din lege, rezultă că procedura de soluționare a dosarului de despăgubire se finalizează prin validarea sau invalidarea, în tot sau în parte, de către C. Națională pentru Compensarea Imobilelor a deciziei entității învestite de lege, prin care s-a propus acordarea de despăgubiri.
Totodată, potrivit prevederilor art. 21 alin. 6 din Legea nr.165/2013, "evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei se face prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a prezentei legi de către Secretariatul Comisiei Naționale și se exprimă în puncte. Un punct are valoarea de un leu."
Numai în situația în care dosarul este validat de către C. Națională pentru Compensarea Imobilelor, aceasta emite o decizie de compensare prin puncte a imobilului preluat abuziv conform art. 21 alin. 9 din lege.
Potrivit art. 34 alin.1 din Legea 165/2013 „dosarele înregistrate la Secretariatul Comisiei centrale pentru stabilirea despăgubirilor vor fi soluționate în termen de 60 de luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, cu excepția dosarelor de fond funciar, care vor fi soluționate în termen de 36 de luni.”
Potrivit art. 35 alin. 2 din actul normativ menționat în cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute de art. 34, persoana care se consideră îndreptățită se poate adresa instanței judecătorești prevăzute la alin. 1 în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluționarea cererilor.
Față de dispozițiile legale enunțate, instanța reține că acestea condiționează exercițiul dreptului la acțiune sub aspect suspensiv, în sensul că reclamantul se poate adresa instanței doar după expirarea termenului de 60 de luni, pe care îl are C. Națională pentru Compensarea Imobilelor pentru a emite decizia de compensare prin puncte.
Aceeași concluzie rezultă și din interpretarea Deciziei nr. 269/2014 a Curții Constituționale potrivit căreia prevederile art. 4 teza a doua din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România sunt constituționale în măsura în care termenele prevăzute la art. 34 alin. (1) din aceeași lege nu se aplică și cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor la data intrării în vigoare a legii.
Așadar, termenul cu caracter suspensiv de 60 de luni reglementat de art. 34 alin. 1 din Legea 165/2013 se aplică doar cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, înregistrate pe rolul instanțelor ulterior intrării în vigoare a legii (20.05.2013) cum este prezenta speță.
Pentru aceste considerente instanța va admite excepția prematurității capătului de cerere având ca obiect obligarea Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor să emită decizia de compensare urmând să respingă respectivul capăt de cerere ca prematur formulat.
Totodată, instanța va dispune disjungerea capătului de cerere având ca obiect obligarea Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților să emită titlu de plată și formarea unui nou dosar, având ca părți reclamantul T. G. și pârâtă A. Națională pentru Restituirea Proprietăților.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția necompetenței materiale cu privire la capătul de cerere având ca obiect obligarea Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor să emită decizia de compensare.
Admite excepția prematurității capătului de cerere având ca obiect obligarea Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor să emită decizia de compensare.
Respinge capătul de cerere având ca obiect obligarea Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor să emită decizia de compensare, ca fiind prematur formulat.
Dispune disjungerea capătului de cerere având ca obiect obligarea Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților să emită titlu de plată și formarea unui nou dosar, având ca părți reclamantul T. G. și pârâtă A. Națională pentru Restituirea Proprietăților.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Tribunalul G..
Pronunțată în ședință publică, azi, 12.02.2015.
Președinte Grefier
D. G. B. L. L.
Red.D.G.B./Tehn.L.L.
4 EXEMPL./10.03.2015
| ← Fond funciar. Decizia nr. 145/2015. Tribunalul GALAŢI | Pretenţii. Decizia nr. 60/2015. Tribunalul GALAŢI → |
|---|
