Anulare act. Sentința nr. 1434/2015. Tribunalul GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1434/2015 pronunțată de Tribunalul GALAŢI la data de 18-12-2015 în dosarul nr. 1434/2015
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2949
ROMÂNIA
TRIBUNALUL G.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1434
Ședința publică din data de 18.12.2015
Completul constituit din:
Președinte: R. D.
Grefier: B. V.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra cauzei civile privind pe reclamantul C. A. în contradictoriu cu pârâții S.C. V. 93 S.R.L.- P. FIVE SPRL BUCUREȘTI, MUNICIPIUL G. P. PRIMAR și S.C. V. 93 S.R.L., având ca obiect „anulare act pretenții”.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 16.12.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 18.12.2015, când a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:
P. cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei G., la data de 01.08.2013, sub dosar nr._, reclamantul C. A., în contradictoriu cu pârâtul Municipiul G. reprezentat prin Primar și pârâta ., a solicitat constatarea nulității parțiale a contractului de concesiune nr._/3.12.1997 încheiat între pârâți și obligarea pârâtului Municipiul G. la plata sumei de_ lei cu titlu de despăgubiri aferente perioadei 01.08.2010 – 01.08.2013, pentru lipsa de folosință a suprafeței de 400 mp teren aparținând reclamantului și concesionat de pârât. Totodată reclamantul a solicitat plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea în fapt a cererii, reclamantul a arătat că prin Sentința civilă nr. 1465 din 05.03.2003 a Judecătoriei G. s-a recunoscut autoarei reclamantului, numita G. A., dreptul de proprietate asupra suprafeței de 400 mp teren situat în G., .. Deși pârâtul Municipiul G. avea obligația de a preda și lăsa în pașnică folosință acest teren, s-a constatat imposibilitatea predării, întrucât pe acest teren este amplasat un . ca urmare a concesionării unei suprafețe de 4800 mp teren de către Municipiu pârâtei ..
A mai susținut reclamantul că respectivul contract de concesiune a fost încheiat prin încălcarea dispozițiilor legale în materie și dat fiind că prețul concesiunii a fost deja achitat integral are natura unui veritabil contract de vânzare-cumpărare.
În ce privește despăgubirile, la stabilirea valorii acestora reclamantul a luat în calcul valoarea concesiunii pe mp teren.
În drept, au fost invocate prevederile art. 5 și 480 C.civ. și ale art. 10-12 și 14 din Legea nr. 50/1999.
Reclamantul a solicitat și soluționarea cauzei în lipsa părților.
La acțiune, au fost atașate înscrisuri în copie certificată pentru conformitate cu originalul.
Cererea de chemare în judecată a fost legal timbrată.
Legal informată asupra acțiunii îndreptate împotriva sa, pârâta .>93 SRL a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei competenței materiale a Judecătoriei G., excepția lipsei coparticipării procesuale pasive obligatorii și excepția tardivității formulării primului capăt de cerere, pe fondul cauzei solicitând respingerea acțiunii reclamantului ca neîntemeiată.
În motivarea primei excepții, pârâta a arătat că natura juridică a contractului de concesiune a cărui anulare se cere este aceea a unui contract administrativ, supus dispozițiilor Legii nr. 554/2004 și competenței tribunalului.
Referitor la cea de-a doua excepție, pârâta a susținut faptul că contractul de concesiune a cărui anulare parțială se solicită nu produce efecte numai față de părțile contractante ci față de toți actualii proprietari ai apartamentelor blocului de locuințe care a fost construit pe respectivul teren, în condițiile în care aceștia dețin dreptul de folosință al terenului.
În ceea ce privește tardivitatea capătului de cerere privind constatarea nulității absolute parțiale a contractului de concesiune, pârâta susține că acel contract are la bază Hotărârea Consiliului Local nr. 144/1997 și Referatul de validare nr. 5928/1997 emis de Instituția Prefectului Județului G., acte care nu au fost contestate prin acțiuni de contencios administrativ. Susține pârâta că reclamantul trebuia să respecte termenele prevăzute de art. 11din Legea nr. 554/2004.
Pe fondul cauzei, pârâta a învederat că autoarea reclamantului a mai formulat și alte acțiuni având ca obiect anularea contractului de concesiune, ce au făcut obiectul dosarelor nr._, nr._ și nr._, și a ignorat prevederile art. 40 alin. 1 din Legea nr. 219/1998 și Legea nr. 528/2004 prin care se prevede că contractele de concesiune încheiate anterior acestor legi își păstrează valabilitatea.
Referitor la capătul de cerere privind pretenții, pârâta a învederat că reclamantul nu a indicat cauza prejudiciului pretins și nici în ce constă culpa pârâtului Municipiul G., pentru antrenarea răspunderii acestuia.
Pârâtul Municipiul G. reprezentat prin Primar, a formulat la rândul său întâmpinare, prin care a invocat excepția insuficientei timbrări a acțiunii iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea cererii reclamantului ca neîntemeiată.
În motivarea în fapt a celor solicitate, pârâtul a arătat că ar fi oportună introducerea în cauză a proprietarilor apartamentelor construite pe terenul concesionat și a apreciat că nu există nici un motiv de nulitate a contractului de concesiune, fiind îndeplinite condițiile de valabilitate ale încheierii acestuia.
Mai susține pârâtul că pentru a opera nulitatea, cauza acesteia ar fi trebuit să existe la momentul încheierii actului juridic și să fi fost cunoscută de dobânditorul dreptului transmis prin acel act, adică acesta să fi fost de rea-credință.
Referitor la capătul de cerere privind pretențiile bănești ale reclamantului, pârâtul a apreciat că acestea se întemeiază pe îmbogățirea fără justă cauză dar că nu sunt întrunite în speță condițiile juridice ale acestei instituții lipsind justa cauză și dovada micșorării patrimoniului reclamantei sau a pierderii suferite de acesta.
P. întâmpinare pârâtul a formulat atât o cerere subsidiară, de reducere a contravalorii prejudiciilor pretinse de reclamant, în cazul în care nu se respinge această cerere pe fond, cât și o cerere accesorie de obligare a reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 205 C.proc.civ., Legea nr. 50/1991 și contractul de concesiune nr._/30.12.1997.
Pârâtul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și a celei cu expertiză tehnică imobiliară și a depus la dosar, în susținere, înscrisuri în copie certificată.
Reclamantul a formulat răspunsuri la ambele întâmpinări, solicitând, în esență, respingerea excepțiilor și susținerilor pârâților.
În susținerea celor pretinse, a depus la dosar și practică judiciară.
La solicitarea instanței, pârâtul Municipiul G. a depus la dosar precizări privind includerea terenului concesionat la data de 30.12.1997 în domeniul public al proprietății publice a municipiului.
Instanța a pus în discuția părților excepția necompetenței materiale a Judecătoriei G. invocată de pârâtă, rămânând în pronunțare asupra acesteia.
P. sentința civilă nr. 7727/11.07.2014, instanța a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei G. și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului G..
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului G. sub nr._ .
La termenul din 09.01.2015, instanța a pus în discuția părților excepțiile insuficientei timbrări, excepția lipsei coparticipării pasive obligatorii și excepția prescripției dreptului material la acțiune față de primul capăt de cerere, excepții pe care le-a respins pentru motivele arătate în încheierea de la acel termen.
La același termen, instanța a încuviințat pentru părți proba cu înscrisuri și expertiză contabilă.
Față de expertiza contabilă (filele 49-86), părțile nu au avut obiecțiuni.
La termenul din 21.09.2015, pârâtul Municipiul G., față de capătul al doilea de cerere, a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive și excepția lipsei prescripției dreptului material la acțiune.
Reclamantul a invocat excepția tardivității invocării celor două excepții.
Pentru termenul din 22.10.2015, reclamantul a formulat precizări arătând că a solicitat despăgubiri în cuantum de 228.000 lei pentru perioada 01.08.2010 – la zi, tocmai pentru evitarea sancțiunii prescrierii dreptului material la acțiune, iar temeiul de drept este răspunderea civilă delictuală.
Pentru același termen, pârâtul Municipiul G. a depus precizări prin care a motivat cele două excepții invocate.
La termenul din 22.10.2015, instanța a pus în discuția părților și a respins excepția tardivității invocării excepțiilor lipsei calității procesuale pasive și excepția lipsei prescripției dreptului material la acțiune.
La același termen, instanța a unit cu fondul excepțiile lipsei calității procesuale pasive și excepția prescripției dreptului material la acțiune.
Totodată, la solicitarea instanței, Societatea Profesională Notarială C. Mariciaca și P. A. a comunicat în copie conform cu originalul dosarul succesoral nr. 201/2012 (filele 111-146).
La termenul din 19.11.2015, la solicitarea pârâtei ., instanța a pus în vedere reclamantului să depună documentația cadastrală care a stat la baza întabulării dreptului de proprietate.
Pentru termenul din 16.12.2015, reclamantul a depus înscrisurile solicitate (filele 156-164).
La termenul din 16.12.2015, instanța a rămas în pronunțare pe excepții și pe fondul cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
1. Față de excepția lispei calității procesuale pasive a Municipiului G., cu referire la capătul 2 de cerere, instanța o va respinge, pentru următoarele considerente:
Calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între persoana chemată în judecată și cel care este subiect pasiv în raportul juridic dedus judecății.Instanța este obligată să verifice calitatea procesuală, deoarece raportul de drept procesual nu se poate lega valabil decât între titularii dreptului ce rezultă din raportul de drept material dedus judecății.
În cauză, potrivit precizărilor formulate de reclamant, temeiul de drept al capătului 2 de cerere îl reprezintă răspunderea civilă delictuală. A arătat reclamantul că fapta ilicită a fost săvârșită de către Municipiul G. și constă în nesocotirea prevederilor legale la încheierea contractului de concesiune nr._/30.12.1997.
În aceste condiții, instanța reține că pârâtul Municipiul G., arătat ca fiind autorul faptei ilicite prejudiciabile, are calitate procesuală pasivă.
2. Față de excepția prescripției dreptului material la acțiune, cu referire la capătul 2 de cerere, instanța o va admite, pentru următoarele considerente:
În cauză, față de dispozițiile art. 6 alin. 4 cod civil și art. 201 din Legea 71/2011, prevederile care sunt aplicabile prescripției extinctive sunt cele din Decretul nr. 167/1958.
Așa cum a precizat reclamantul, temeiul de drept al capătului 2 de cerere îl reprezintă răspunderea civilă delictuală.
Potrivit art. 8 din Decretul nr. 167/1958, în cazul acțiunii în răspunderea pentru paguba cauzată prin fapta ilicită, prescripția începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască paguba și pe cel care răspunde de ea.
Reclamantul susține că fapta ilicită prejudiciabilă a fost săvârșită de către Municipiul G. și constă în nesocotirea prevederilor legale la încheierea contractului de concesiune nr._/30.12.1997.
Așadar, trebuie stabilit momentul de la care a început să curgă termenul de exercitare a dreptului material la acțiune, respectiv data când reclamantul a aflat de existența contractului de concesiune.
Reclamantul C. A. are calitatea de legatar universal al defunctei G. A., potrivit certificatului de legatar nr. 1/07.01.2013
P. sentința civilă nr. 1465/05.03.2003 pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr._/2002, a fost admisă acțiunea formulată G. A. în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local G., fiind obligat pârâtul să lase în deplină proprietate și pașnică folosință terenul în suprafață de 400 mp situat în G., ..
În temeiul acestei hotărâri judecătorești, prin încheierea nr._/04.11.2008 a fost întabulat dreptul de proprietate în favoarea numitei G. A..
Totodată, G. A. a pus în executare titlul executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 1465/05.03.2003 formându-se dosarul de executare nr. 272/2005 al B. M. L..
În data de 23.01.2006, executorul judecătoresc a încercat punerea în executare a titlului executoriu, însă s-a constatat imposibilitatea predării terenului către G. A. deoarece pe terenul în suprafață de 400 mp situat în . sunt edificate blocuri de locuințe de către ., în calitate de concesionar.
Așadar, acesta este momentul în care autoarea reclamantului a avut cunoștință că terenul în suprafață de 400 mp făcea obiectul unui contract de concesiune.
De altfel, atât în cererea introductivă, cât și în concluziile scrise, reclamantul admite că acesta a fost momentul la care autoarea sa a cunoscut împrejurarea că terenul proprietatea sa făcea obiectul unui contract de concesiune, iar din cercetările efectuate ulterior a aflat de existența contractului de concesiune nr._/30.12.1997.
În aceste condiții, raportat la data de 23.01.2006 și având în vedere data formulării cererii de chemare în judecată, 01.08.2013, instanța constată că s-a împlinit termenul de 3 ani înăuntrul căruia reclamantul putea să-și exercite dreptul de a formula acțiune în răspundere civilă delictuală.
Pentru aceste motive, instanța va admite excepția prescripției dreptului material la acțiune și va respinge capătul de cerere referitor la obligarea pârâtului Municipiul G. la plata de despăgubiri ca fiind prescris.
3. Pe fondul cauzei, ce referire la capătul 1 de cerere, instanța reține că la data de 30.12.1997 între Municipiul G., în calitate de concedent și ., în calitate de concesionar, s-a încheiat contractul de concesiune nr._, având ca obiect preluarea în concesiune a terenului în suprafață de 4800 mp. situat în G., .>
Scopul încheierii acestui contract de concesiune a fost construirea de către concesionar a unor blocuri de locuințe.
Reclamantul a invocat încălcarea prevederilor Legii nr. 50/1991, respectiv faptul că nu s-a ținut o licitație publică, precum și obligativitatea suspendării încheierii oricărei operațiuni de concesionare a terenurilor care pot fi revendicate de foștii proprietari. A mai invocat reclamantul și nesocotirea prevederilor referitoare la durata concesiunii și prețul acesteia.
Analizând apărările reclamantului, instanța reține următoarele:
Într-adevăr, potrivit art. 10 din Legea 50/1991 (în redactarea din 1997), terenurile aparținând domeniului privat al statului sau unităților administrativ-teritoriale, destinate executării de construcții, pot fi concesionate prin licitație publică în condițiile respectării documentațiilor de urbanism și amenajare a teritoriului, aprobate potrivit prezentei legi, și realizării de către concesionar a construcției.
Art. 12 prevede că prin excepție de la prevederile art. 10, terenurile destinate executării de construcții se pot concesiona fără licitație publică, în următoarele cazuri:
a) pentru realizarea de obiective de utilitate publică, inclusiv cele cu caracter social, fără scop lucrativ, altele decât cele ce se realizează de către colectivitățile locale pe terenurile acestora, cu plata taxei de concesiune stabilită potrivit legii;
b) pentru extinderea construcțiilor existente de către proprietar sau cu acordul acestuia.
Se observă că textele de lege invocate de reclamant în cererea introductivă sunt diferite de cele menționate mai sus. Explicația este că reclamantul a invocat prevederile legale inserate în Legea 50/1991, ignorând că această lege a fost republicată în Monitorul Oficial nr. 3 din 13 ianuarie 1997.
În cauză, pe terenul concesionat, pârâta V. 93 SRL a construit mai multe blocuri de locuințe, care ulterior au fost vândute mai multor beneficiari persoane fizice.
Este indubitabil că construirea unor blocuri de locuințe reprezintă obiective de utilitate publică. P. utilitate publica se înțelege orice activitate care vizează atingerea unor scopuri benefice in domenii de interes public general si/sau al unei colectivități.
Apartamentele din blocurile construite de pârâta V. 93 SRL au fost vândute unor beneficiari persoane fizice, făcându-se astfel dovada unei utilități publice.
A mai invocat reclamantul nesocotirea prevederilor art. 11 din Legea 50/1991, potrivit cărora până la reglementarea prin lege a situației juridice, nu pot face obiectul concesiunii terenurile libere de construcții, aflate în administrarea consiliilor locale și care pot fi revendicate de foștii proprietari.
Reclamantul a arătat că autoarea sa, G. A., încă din anul 1990 a făcut demersuri pentru recunoașterea dreptului său de proprietate. Însă, reclamantul nu a făcut dovada acestor demersuri, nedepunând la dosarul cauzei nici un înscris care să probeze această situație de fapt.
În aceste condiții, instanța nu poate reține reaua credință a părților din contractul de concesiune, atât timp cât nu s-a făcut dovada că acestea cunoșteau despre solicitările autoarei reclamantului la momentul încheierii contractului.
Cu privire la durata și prețul concesiunii, instanța reține că potrivit art. 14 din Legea 50/1991, limita minimă a prețului concesiunii se stabilește, după caz, prin hotărârea consiliului județean, a Consiliului General al Municipiului București sau a consiliului local, astfel încât să asigure recuperarea în 25 de ani a prețului de vânzare al terenului, în condiții de piață, la care se adaugă costul lucrărilor de infrastructură aferente, iar conform art. 19 din Legea 50/1991, concesionarea terenurilor prevăzute la art. 10-16 se face în conformitate cu prevederile legii, durata acesteia fiind stabilită de către consiliile locale, respectiv Consiliul General al Municipiului București, în funcție de prevederile documentațiilor de urbanism și amenajare a teritoriului și de natura construcției; pentru construcțiile de locuințe concesionarea se face pe durata existenței construcțiilor.
Instanța constată că au fost respectate aceste prevederi legale, art. 3 din contract prevăzând că durata concesiunii este pe toată durata existenței construcției, iar durata recuperării valorii terenului este de 25 de ani.
Așadar, durata recuperării valorii terenului nu poate depăși 25 de ani, nu durata concesiunii așa cum susține reclamantul.
Nulitatea este o sancțiune care intervine pentru nerespectarea unor cauze contemporane încheierii actului, respectiv actul este nevalabil încă de la data întocmirii lui.
Instanța constată că la momentul încheierii contractului de concesiune au fost respectate prevederile legale în vigoare, nefiind motive de desființare a acestuia.
Pentru aceste motive, instanța va respinge capătul de cerere privind nulitatea absolută a contractului de concesiune ca neîntemeiat.
4. Văzând art. 453 NCPC, instanța va obliga reclamantul, ca parte căzută în pretenții, la plata către pârâtul Municipiul G. a sumei de 1.860 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune cu privire la capătul de cerere referitor la obligarea pârâtului Municipiul G. la plata de despăgubiri.
Respinge capătul de cerere referitor la obligarea pârâtului Municipiul G. la plata de despăgubiri formulat de reclamantul C. A., cu domiciliul procesual ales la CIA A. D. R., situat în G., .. 12, ., în contradictoriu cu pârâtul MUNICIPIUL G. P. PRIMAR, cu sediul în G., ., ca fiind prescris.
Respinge capătul de cerere privind nulitatea absolută parțială a contractului de concesiune nr._/30.12.1997 formulat de reclamantul C. A., cu domiciliul procesual ales la CIA A. D. R., situat în G., .. 12, ., în contradictoriu cu pârâții MUNICIPIUL G. P. PRIMAR, cu sediul în G., . și S.C. V. 93 S.R.L.- prin Five SPRL București, cu sediul în București, .. 33A sector 1, ca neîntemeiat.
Obligă reclamantul la plata către Municipiul G. a sumei de 1.860 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 18.12.2015
Președinte, Grefier,
D. R. B. V.
Red. jud. RD/25.01.2016
Tehnored. Gref. B.V./ 25.01.2016 /7ex.
Comunicat 5ex..
| ← Validare poprire. Decizia nr. 1072/2015. Tribunalul GALAŢI | Pretenţii. Decizia nr. 1082/2015. Tribunalul GALAŢI → |
|---|
