Obligaţie de a face. Decizia nr. 720/2015. Tribunalul GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 720/2015 pronunțată de Tribunalul GALAŢI la data de 07-10-2015 în dosarul nr. 720/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL G.
SECTIE I CIVILA
DECIZIA CIVILĂ Nr. 720/2015
Ședința publică de la 07 Octombrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. G. N.
Judecător L. B.
Grefier A. P.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului declarat de apelanții P. C., P. N. în contradictoriu cu intimații M. T., M. M., împotriva sentinței civile nr._/19.12.2013 pronunțate de Judecătoria G. în dosarul nr._, având ca obiect obligație de a face .
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 23.09.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință din aceeași zi, când Tribunalul a avut nevoie de timp pentru deliberare și a amânat pronunțarea succesiv la data de 30.09.2015, respectiv 07.10.2015.
INSTANȚA
Asupra apelului civil de față:
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr._, pe rolul Judecătoriei G., reclamantul M. T. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul P. C., să pronunțe o hotărâre, pe cale de ordonanță președințială, prin care să dispună obligarea acestuia să efectueze lucrările de reparație și consolidare a zidului construcției ce se află pe hotarul aflat între cele două proprietăți învecinate, iar în cazul în care debitorul nu înțelege să-și execute obligația, creditorul să fie autorizat să execute lucrările de reparație și consolidare, pe cheltuiala pârâtului.
În fapt, a arătat că imobilul în litigiu este proprietatea pârâtului P. C. și se află în vecinătatea imobilului proprietatea sa, peretele exterior al construcției pârâtului aflându-se pe hotarul dintre cele două imobile, delimitându-le. Zidul menționat se află într-o stare avansată de degradare, fiind practic o ruină și un pericol pentru persoanele care trec prin apropriere. Deși a discutat de nenumărate ori cu pârâtul și i-a solicitat să-și repare zidul, acesta a refuzat să-și îndeplinească obligația de conservare a imobilului ce-i incumbă în calitate de proprietar.
La termenul de judecată din 16.08.2012, reclamantul și-a modificat temeiul juridic al acțiunii, solicitând, pe calea dreptului comun, obligarea pârâtului să efectueze lucrările de reparație și consolidare, iar la data de 04.10.2012, a solicitat extinderea cadrului procesual și introducerea în cauză, în calitate de pârâtă și a lui P. N., coproprietar al imobilului învecinat.
În drept, a invocat dispozițiile art. 1528 C.civ.
În dovedirea pretențiilor, a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, interogatoriul pârâtului, expertiză în construcții și evaluare.
Pârâtul P. C. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității acțiunii introduse pe calea ordonanței președințiale.
Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată, cu motivarea că peretele care constituie și hotar între cele două proprietăți are o anumită vechime, însă partea de sus prezintă o stare generală bună, fără a fi executate lucrări decente de gletuire sau văruire. Partea de jos, brâul construcției, prezintă avarieri, care au fost provocate chiar de reclamant prin introducerea unor țevi, la distanțe de aproximativ 1 metru între ele și în număr de aproximativ 10 bucăți pe toată lungimea peretelui, cu scopul de a realiza o copertină, fără a avea autorizarea proprietarilor, fapt ce a condus la degradarea zidului. În urma plângerii formulate, reclamantul a acoperit cu ciment zona, mascând astfel țevile.
A mai precizat că reclamantul și-a instalat țeava de alimentare cu apă rece foarte aproape de peretele casei pârâtului, ducând la degradarea acestuia. Mai mult, prin groapa de canal executată în mod empiric la nici jumătate de metru de casă, provoacă acumulări de apă în sol, care în timp se evaporă; apa absorbită dizolvă sărurile din sol, care ajung în zidărie, distrugându-o. Nu există niciun canal de drenaj a apelor meteorice rezultate din ploi, ceea ce face ca acestea să se scurgă tot pe peretele casei pârâtului, contribuind la degradarea acestuia.
Pârâtul a mai învederat că tablele din spatele casei sale sunt trase în mod intenționat de reclamant și desprinse, acestea provocând un zgomot puternic de nenumărate ori.
Pârâtul a relatat și un eveniment din data de 27.12.2011, în urma căruia, părțile au formulat plângere pentru ”violare de domiciliu” și ”distrugere”.
În contraprobă a solicitat proba cu cercetare la fața locului și expertiză tehnică imobiliară.
În drept, a invocat art. 590, art. 591, art. 592 V.C.civ.
Pârâții P. C. și P. N., au formulat cerere reconvențională, solicitând reclamantului M. T. (și după completare, reclamantei M. M.), să efectueze reparația brâului și a celorlalte degradări aduse peretelui casei situat în mun. G., ., în maxim 30 de zile de la rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii, cu aplicarea de daune civile de 100 lei pentru fiecare zi de întârziere, ce va depăși durata acordată realizării construcției, precum și obligarea pârâților la demolarea peretelui casei lor, construit în aripa de sud a proprietății reclamanților, în vederea respectării servituții de picătură de streașină și respectarea distanței legale între construcții, reglementate de art. 615 V.C.civ.,cu referire la art. 610 din același Cod.
În motivare, pe lângă aspectele prezentate în întâmpinare, au menționat că în partea de sud a proprietății lor, reclamantul-pârât M. T. și-a edificat lipit de peretele casei lor, o casă de locuit, în conformitate cu certificatul de urbanism nr. 1175/20.02.1995 și autorizația de construire nr. 1117/21.02.1995. Peretele casei reclamantului-pârât este lipit de peretele casei pârâtului-reclamant, astfel încât toată apa pluvială se scurge pe peretele casei sale, casa reclamantului-pârât fiind mai înaltă, provocând degradarea accentuată a peretelui, cât și imposibilitatea reparării acestuia.
În probațiune, pârâții – reclamanți au solicitat proba cu cercetarea la fața locului și cu expertiza tehnică imobiliară.
În drept, au invocat art. 610, art. 612 și art. 615 C.civ., art. 119-120 C.proc.civ.
Pârâții-reclamanți au formulat cererea de completare a cererii reconvenționale, solicitând:
- obligarea reclamanților-pârâți să efectueze astuparea și compactarea cu pământ a beciului pe porțiunea care se află sub proprietatea pârâților-reclamanți, în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii instanței, cu aplicarea de daune de 10 lei pentru fiecare zi de întârziere, peste durata stabilită prin sentință;
- obligarea reclamanților – pârâți să-și îndepărteze tablele de pe peretele casei care se învecinează cu proprietatea pârâților – reclamanți și respectarea servituții de streașină, în așa fel încât apele meteorice să se scurgă de pe casa acestora pe proprietatea lor, în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii instanței, cu aplicarea de daune de 10 lei pentru fiecare zi de întârziere, peste durata stabilită prin sentință;
- obligarea reclamanților – pârâți să demoleze construcția din partea de sud a casei pârâților – reclamanți construită ilegal sau alternativ să modifice construcția, în sensul respectării distanței de 40 cm între construcții, în termen de 3 luni de la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii instanței, cu aplicarea de daune de 10 lei pentru fiecare zi de întârziere, peste durata stabilită prin sentință, sau alternativ, obligarea la plata unei despăgubiri ce se va stabili în baza unei expertize tehnice ce va constata valoarea totală a manoperei și a materialelor necesare reparării peretelui din partea de sud a proprietății pârâților – reclamanți, pe care aceștia nu pot să îl repare datorită distanței de 29 cm între acesta și peretele casei reclamanților – pârâți.
În motivarea în fapt, au arătat că reclamanții – pârâți și-au săpat un beci sub casa proprietatea lor, care ca și dimensiune depășește în subteran limita acestuia de proprietate, trecând și sub fundația casei pârâților – reclamanți, violând dreptul de proprietate al acestora, dar și aducând prejudicii fundației casei.
Pentru capătul doi de cerere, au precizat că reclamanții – pârâți au lipit de peretele casei pârâților – reclamanți, bucăți de tablă neagră, în așa fel încât apa meteorică se scurge pe acoperișul lor, deși provine de la casa reclamanților – pârâți, încălcând dispozițiile art. 615 C.civ, care prevăd că proprietarul este dator a-și face streașina casei sale astfel încât apele din ploi să se scurgă pe terenul său sau pe ulițe, iar nu pe locul vecinului său.
Pentru capătul trei de cerere, s-a menționat că reclamanții – pârâți și-au edificat un corp de clădire în partea de sud a proprietății pârâților – reclamanți, în baza certificatului de urbanism nr. 1175/20.02.1995 și a autorizației de construire nr. 1177/21.02.1995 emise de Primăria mun. G.. Au mai învederat că imobilul din partea de nord a proprietății lor este construit în anul 1995, dată la care reclamanții-pârâți nu erau proprietari asupra terenului, devenind proprietari doar în 22.01.2004, prin Ordinul prefectului nr. 7040, astfel încât autorizația de construire este lovită de nulitate absolută. De asemenea, reclamanții – pârâți au construit casa nerespectând distanța minimă între construcții, respectiv 40 cm, pe întreaga suprafață a construcției, casa fiind construită pieziș față de casa pârâților – reclamanți, într-o latură existând o distanță de 40 cm care se diminuează până la 25 cm, ceea ce le cauzează prejudicii, deoarece nu se poate intra între cele două proprietăți pentru a se putea efectua lucrări de reparații curente sau lucrări de termoizolație.
Reclamantul M. T. a formulat întâmpinare la cererea reconvențională, solicitând, în ceea ce privește primul petit, respingerea ca nefondat, întrucât degradarea imobilului proprietatea pârâților-reclamanți este cauzată de vechime, și nu de vreo intervenție a reclamantului, iar în ceea ce privește cel de-al doilea petit, a solicitat disjungerea, întrucât nu sunt pretenții în legătură cu cererea reclamantului.
În cauză, pentru clarificarea situației de fapt, s-a efectuat un raport de expertiză tehnică, întocmit de expert G. Nițica.
La ultimul termen de judecată, pârâții-reclamanți au precizat că renunță la subsidiarul ultimului capăt de cerere.
Prin sentința civilă nr._/19.12.2013 pronunțată de Judecătoria G., s-a admis acțiunea principală și în parte cererea reconvențională.
Pârâții au fost obligați să efectueze lucrările de reparații și consolidare a zidului construcției proprietatea lor, situată în mun. G., ., zid aflat pe linia de hotar cu imobilul aparținând reclamanților, situat în mun. G., ., în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă și irevocabilă a prezentei hotărâri, iar în caz contrar a încuviințat ca aceste reparații să fie efectuate de către reclamanți, pe seama și cheltuiala pârâților.
Reclamanții au fost obligați să îndepărteze foile de tablă prinse de calcanul căptușit al casei lor și acoperișul casei pârâților, precum și să efectueze un acoperiș din tablă cu scurgerea apelor într-un jgheab și burlan din tablă orientat în curtea pârâților.
S-au respins celelalte capete de cerere din cererea reconvențională, ca neîntemeiate.
Pârâții-reclamanți au fost obligați să plătească reclamanților-pârâți suma de 116,18 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, după compensare.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond, a reținut următoarele:
- Reclamanții-pârâți M. T. și M. M. dețin în proprietate imobilul situat în mun. G., ., conform contractului de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 5655/26.11.1976 de notariatul de Stat. Conform contractului menționat, reclamanții-pârâți au dobândit în proprietate construcția în suprafață de 96,55 mp, iar terenul în suprafață de 324,60 mp a trecut în proprietatea statului. Prin Ordinul nr. 7040/22.01.2004, emis de Prefectul Județului G., s-a atribuit reclamanților-pârâți terenul în suprafață de 324,60 mp, aferent construcției dobândite prin contractul de vânzare – cumpărare.
Prin certificatul de urbanism nr. 1175/20.02.1995 eliberat de Primăria Municipiului G. și Autorizația de construire nr. 1177/21.02.1995, s-a autorizat executarea lucrărilor pentru construirea unei locuințe cu suprafața construită de 58,62 mp.
Pârâții-reclamanți P. N. și P. C. sunt proprietarii imobilului situat în mun. G., ., conform certificatului de moștenitor nr. 113/13.10.2009, de pe urma defunctului P. V..
Peretele din spatele casei pârâților-reclamanți se află situat pe linia de hotar dintre cele două proprietăți.
Prin acțiunea introductivă, reclamanții-pârâți au solicitat instanței obligarea pârâților-reclamanți să efectueze lucrările de reparație și consolidare a zidului construcției ce se află pe hotarul aflat între cele două proprietăți învecinate, iar în cazul în care debitorul nu înțelege să-și execute obligația, creditorul să fie autorizat să execute lucrările de reparație și consolidare, pe cheltuiala pârâtului.
În drept, prin Constituția României se afirmă principiul inviolabilității proprietății și în egală măsură, dreptul de proprietate conferă titularului său posibilitatea de a dispune în mod liber, în privința bunului pe care îl deține.
Pe de altă parte, potrivit art. 480 C.civ., prerogativele acestui drept, pot fi în mod liber exercitate de titularul său, însă în limitele determinate de lege.
Așadar, proprietatea este un drept absolut, însă trebuie exercitat în limitele sale determinate de lege, cunoscute ca „limite firești, menite a apăra interesele obștești sau private ale altora“.
O astfel de „limitare“ este determinată și din punerea în valoare a două fonduri (proprietăți) învecinate, între care se naște relația de vecinătate, în desfășurarea cărora chiar Constituția României la art. 41 alin. 6, stabilește regula de principiu, potrivit cu care, proprietarilor le revine obligația „respectării sarcinilor privind asigurarea bunei vecinătăți“.
Astfel, vecinătatea determină o toleranța pașnică comună între cei doi proprietari vecini, cu consecința obligației de abținere a acestora, de la fapte/acte ce ar putea afecta folosința normală a proprietății vecine, precum și cu, obligația de respectare a tuturor regulilor de conviețuire socială în legătură cu raportul de vecinătate.
În măsura în care s-ar depăși asemenea limite, se creează premiza unui abuz de drept, cu posibilitatea cauzării unui prejudiciu și a dreptului celui lezat de a cere despăgubiri în baza principiilor răspunderii civile delictuale.
Instanța a reținut că în cauză sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, pentru următoarele motive:
Existenta faptei ilicite cauzatoare de prejudicii, respectiv exercitarea anormală a atributelor dreptului prin deturnare de la scopul lor, constă în refuzul de a repara proprietatea lor, de către pârâții-reclamanți.
Existenta prejudiciului, a fost reținută de către expertul numit în cauză, care prin raportul de expertiză a precizat că peretele din spatele casei pârâților-reclamanți are porțiuni de tencuială căzută până la zidăria din cărămidă și prezintă fisuri și crăpături pe verticală la îmbinarea peretelui nou construit în locul magaziei cu pereții celor două corpuri .
Relația de cauzalitate directă între fapta ilicita și prejudiciu, este dovedită cu certitudine de întreg materialul probatoriu administrat în cursul cercetării judecătorești, respectiv răspunsurile la interogatoriu ale pârâților-reclamanți, care au recunoscut că nu au mai executat lucrări de întreținere la peretele imobilului aflat pe linia de hotar, precum și constatările expertului, care a reținut că la imobilul pârâților-reclamanți nu s-au mai executat lucrări de reparație și întreținere de foarte mulți ani, imobilul necesitând multiple lucrări de reparații și igienizare (refacerea tencuielii interioare și exterioare, refacerea acoperișului, refacerea coșurilor de fum care prezintă pericol de prăbușire în curtea reclamantului, refacerea acoperișului cu jgheaburi și burlane.
Culpa aparține în exclusivitate pârâților-reclamanți, care trebuia să-și întrețină proprietatea fără o intervenție externă din partea vecinilor sau a instanței de judecată.
Față de aceste aspecte, instanța a admis acțiunea principală.
Prin cererea reconvențională, astfel cum a fost completată pârâții-reclamanți au solicitat obligarea reclamanților-pârâți la efectuarea următoarelor lucrări:
- să efectueze reparația brâului și a celorlalte degradări aduse peretelui casei situat în mun. G., ., în maxim 30 de zile de la rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii, cu aplicarea de daune civile de 100 lei pentru fiecare zi de întârziere, ce va depăși durata acordată realizării construcției,
- să efectueze astuparea și compactarea cu pământ a beciului pe porțiunea care se află sub proprietatea pârâților-reclamanți, în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii instanței, cu aplicarea de daune de 10 lei pentru fiecare zi de întârziere, peste durata stabilită prin sentință;
- să-și îndepărteze tablele de pe peretele casei care se învecinează cu proprietatea pârâților – reclamanți și respectarea servituții de streașină, în așa fel încât apele meteorice să se scurgă de pe casa acestora pe proprietatea lor, în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii instanței, cu aplicarea de daune de 10 lei pentru fiecare zi de întârziere, peste durata stabilită prin sentință;
- să demoleze construcția din partea de sud a casei pârâților – reclamanți construită ilegal sau alternativ să modifice construcția, în sensul respectării distanței de 40 cm între construcții, în termen de 3 luni de la data rămânerii definitive și irevocabile hotărârii instanței, cu aplicarea de daune de 10 lei pentru fiecare zi de întârziere, peste durata stabilită prin sentință, sau alternativ, obligarea la plata unei despăgubiri ce se va stabili în baza unei expertize tehnice ce va constata valoarea totală a manoperei și a materialelor necesare reparării peretelui din partea de sud a proprietății pârâților – reclamanți, pe care aceștia nu pot să îl repare datorită distanței de 29 cm între acesta și peretele casei reclamanților – pârâți.
Astfel cum instanța a reținut, exercițiul dreptului de proprietate este subsumat, potrivit normelor constituționale, conceptului de bună credință, obligației de neatingere a drepturilor și libertăților altor persoane, precum și de asigurare a bunei vecinătăți. Văzute ca limite interne de exercitare a dreptului de proprietate, aceste obligații ființează numai „în scopul pentru care ele au fost prevăzute”, în deplină concordanță cu finalitatea economică și socială a dreptului de proprietate. Ipoteza negativă a nesocotirii acestor limite, desemnează abuzul de drept și atrage răspunderea juridică pentru prejudiciilor majore cauzate terților.
Art. 612 V.C.civ., limitează exercițiul dreptului de proprietate astfel încât orice construcții, lucrări sau plantații se pot face de către proprietarul fondului numai cu respectarea unei distanțe minime de 60 de cm față de linia de hotar, dacă nu se prevede altfel prin lege sau prin regulamentul de urbanism, astfel încât să nu se aducă atingere drepturilor proprietarului vecin. Orice derogare de la distanța minimă se poate face prin acordul părților exprimat printr-un înscris autentic.
Totodată, servitutea privind picătura streșinilor prevăzută de art. 615 C.civ.,este o obligație impusă celui care construiește o casă, de a-și face streașina în așa fel încât apele rezultate din ploi să se scurgă pe terenul său sau în stradă, și nu pe terenul vecinului.
Potrivit concluziilor raportului de expertiză întocmit în cauză locuința nou construită de reclamanții-pârâți are acoperiș cu șarpantă și astereală din lemn și învelitoare din tablă zincată cu o singură pantă, cu calcan căptușit cu tablă recuperabilă și cu scurgerea apelor dirijate cu jgheaburi și burlane în curtea reclamanților. Scurgerea apelor meteorice de pe acoperișul montat de reclamanții-pârâți în golul dintre cele două proprietăți, se face fără jgheab și burlan pe proprietatea pârâților-reclamanți. Expertul a concluzionat în sensul că pentru protejarea zidurilor celor două proprietăți este necesară efectuarea unui acoperiș din tablă cu scurgerea apelor într-un jgheab și burlan din tablă orientat în curtea pârâților-reclamanți, având în vedere că acoperișul reclamanților-pârâți este mult mai înalt decât al pârâților-reclamanți.
Totodată, distanța variabilă dintre cele două proprietăți, cuprinsă între 0,40 m și 0,25 m, a fost acoperită de reclamanți cu foi de tablă refolosibilă, care sunt prinse de calcanul căptușit al casei reclamanților-pârâți și acoperișul casei pârâților-reclamanți, și care, din cauza vechimii acesteia și a condițiilor meteo, pe unele porțiuni a fost smulsă de vânt și pe alocuri prezintă găuri prin care se infiltrează apa care afectează zidurile celor două imobile.
Din răspunsurile la interogatoriu, rezultă că foile de tablă au fost puse de către reclamanții-pârâți, împreună cu autorul pârâților-reclamanți, pentru a proteja spațiul îngust dintre cele două imobile, de apa de ploaie sau zăpadă.
Pentru aceste considerente, cererea reconvențională a fost admisă în parte.
- În referire la celelalte capete de cerere din cererea reconvențională, instanța a reținut următoarele:
În ceea ce privește beciul din beton armat, ce se află în incinta construcției noi edificată de reclamanții-pârâți, potrivit raportului de expertiză acesta nu se află sub proprietatea pârâților, construcția acestuia aflându-se la distanța de 1,27 m față de casa pârâților.
În referire la reparația brâului și a celorlalte degradări aduse peretelui casei pârâților-reclamanți de către reclamanții-pârâți, instanța a reținut că nu li se poate imputa reclamanților-pârâți vreo culpă în deteriorarea peretelui casei pârâților-reclamanți, deoarece degradarea peretelui este determinată de vechimea acestuia și de lipsa de întreținere, obligație care revine proprietarilor, respectiv pârâților-reclamanți.
Degradarea peretelui nu se datorează conductei de apă a reclamanților, care se află foarte aproape de perete, deoarece conform raportului de expertiză, conducta care asigură alimentarea cu apă a locuinței reclamanților-pârâți este din pexal, îngropată în pământ la distanța de 0,75 m față de casa pârâților-reclamanți, iar căminul de canalizare și conducta din PVC montană în pământ care asigură scurgerea apelor menajere de la casa nouă se află la distanța de 1,12 m față de zidul casei pârâților. Nici introducerea țevilor îngropate în fundația de la peretele din spatele casei pârâților-reclamanți nu au determinat degradarea peretelui.
În referire la capătul de cerere privind construcția nouă a reclamanților-pârâți, întrucât nu respectă distanța față de construcția pârâților-reclamanți, instanța a reținut că, potrivit raportului de expertiză, distanța dintre cele două imobile aparținând părților nu este constantă, variind între 0,40 m și 0,25 m. Instanța nu a reținut apărările pârâților-reclamanți, în sensul că noua construcție a reclamanților-pârâți trebuia construită la o distanță de minim 0,60 m de casa lor, așa cum prevăd dispozițiile Noului cod civil, întrucât imobilul a fost ridicat sub imperiul dispozițiilor V.C.civ., care nu prevedea o astfel de limitare.
- În privința cheltuielilor de judecată instanța a reținut în concordanță cu art. 274 și 276 C.proc.civ. că se impune compensarea cheltuielilor avansate de părți, motiv pentru care a dispus obligarea pârâților-reclamanți să plătească reclamanților-pârâți suma de 116,18 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței civile nr._/19.12.2013 pronunțată de Judecătoria G. au declarat apel pârâții-reclamanți P. C. și P. N..
Prin motivele de apel, în sinteză, au susținut următoarele:
Deși expertiza a confirmat susținerea lor potrivit cu care reclamanții au zidit în peretele casei aproximativ 10 țăruși poziționați la o distanță de un metru, care au afectat structura casei lor, deși s-a dovedit că ulterior aceștia au tăiat țevile și au acoperit locul rămas cu ciment, instanța nu a ținut cont de aceste concluzii și a reținut că sunt în culpă pentru nerespectarea raporturilor de vecinătate.
Au solicitat să se constate că reclamanții nu îndepărtează zăpada care se acumulează pe peretele casei lor, iar prin topire apa rezultată se infiltrează în peretele casei și duce la dislocarea structurii externe a zidului.
Instanța a soluționat eronat cererea lor prin care au solicitat demolarea peretelui casei reclamanților pentru a se respecta distanța de 60 cm. între proprietăți, astfel cum prevede art. 612 N.C.civ., deși din nota de control întocmită de I.S.C., rezulta faptul că reclamanții nu au respectat amplasamentul prevăzut în autorizația de construire. Această pretenție este susținută și de certificatul de urbanism nr. 674/25.06.2013 în care se specifică condiția respectării distanței legale de 60 cm. Au precizat că nu vor fi de acord cu nicio derogare de la această normă de vecinătate.
Au criticat concluzia instanței potrivit cu care V.C.civ., nu impunea o distanță minimă între proprietăți, cu motivarea că judecătorul trebuia să soluționeze această pretenție pe baza principiilor generale care reglementează vecinătatea și protejează proprietatea.
Prin studiul geotehnic aferent memoriului justificativ de rezistență, se menționează despre existența beciului construit fără autorizație, fără respectarea normelor tehnice, care se întinde și sub proprietatea lor și care le afectează structura de rezistență a imobilului lor.
Deși instanța recunoaște caracterul inviolabil al proprietății, concluzionează că peretele casei lor cauzează prejudicii reclamanților, fără a se dovedi existența vreunei fapte ilicite din partea lor, existența prejudiciului, precum și legătura de cauzalitate specifică pentru antrenarea răspunderii civile delictuale. În concret, eventualitatea producerii prejudiciului se naște din fisurarea fundației de beton, prin fapta culpabilă și ilegală a reclamanților.
Pentru edificarea situației de fapt privind structura de a rezistență a imobilului lor, au solicitat efectuarea unei expertize de către un specialist în rezistența construcțiilor.
Au cerut admiterea apelului, schimbarea sentinței apelate și în rejudecare respingerea acțiunii principale și admiterea cererii reconvenționale.
Intimații, au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea apelului ca nefondat, cu plata cheltuielilor de judecată.
În susținerea poziției lor procesuale au precizat următoarele:
Zidul de la care a pornit prezentul litigiu, nu este în coproprietate ci este proprietatea exclusivă a apelanților. Așa cum a constatat și expertul desemnat în cauză, aceasta s-a degradat datorită vechimii casei, precum și datorită faptului că nu a fost întreținut/reparat restaurat de foarte mult timp. Probele administrate au susținut această concluzie.
În referire la cererea apelanților de a demola peretele casei reclamanților, pe motiv că acest nu respectă distanța legală de 60 cm., au solicitat să se constate că imobilul lor este edificat în totalitate în interiorul proprietății lor, iar la momentul la care au ridicat construcția au avut acordul apelanților. Legislația în vigoare, la momentul la care au construit, nu impunea o asemenea regulă, iar construcția este edificată de peste 18 ani, aspecte care în opinia lor atrag inadmisibilitatea unei asemenea cereri.
Analizând actele și lucrările dosarului constată că apelul este nefondat pentru următoarele motive:
Dreptul de proprietate al reclamanților-pârâți și al pârâților-reclamanți, pentru imobilele de . contestat.
Nu este contestat nici faptul că peretele din spatele casei pârâților-reclamanți se află situat pe linia de hotar dintre cele două proprietăți și dă în curtea reclamanților.
Prin certificatul de urbanism nr. 1175/20.02.1995 eliberat de Primăria Municipiului G. și Autorizația de construire nr. 1177/21.02.1995, reclamanții au primit acordul pentru construirea unei locuințe cu suprafața construită de 58,62 mp.
Distanța dintre locuința reclamanților și peretele comun variază între 40-20 cm.
Părțile au neînțelegeri cu privire la peretele comun, precum și cu privire la efectuarea unor lucrări de către reclamanți(construcție, beci, canalizare, scurgerea apelor pluviale)
Prin acțiunea introductivă, reclamanții-pârâți au solicitat instanței obligarea pârâților-reclamanți să efectueze lucrările de reparație și consolidare a zidului construcției ce se află pe hotarul existent între cele două proprietăți învecinate, iar în cazul în care debitorul nu înțelege să-și execute obligația, creditorul să fie autorizat să execute lucrările de reparație și consolidare, pe cheltuiala pârâtului.
Prin normele interne, organice și fundamentale, se acordă garanții absolute dreptului de proprietate. În același timp, dreptul de proprietate deși este un drept absolut, trebuie exercitat în limitele determinate de lege, adică în acele limite firești astfel încât prin exercitarea dreptului să nu se aducă atingere drepturilor altor persoane.
O aplicație concretă a acestor limitări, o constituie raporturile de vecinătate, care impun o toleranța pașnică și comună, obligații de abținere și de respectare a tuturor regulilor de conviețuire socială în legătură cu raportul de vecinătate, astfel încât să nu existe premiza unui abuz de drept, cu posibilitatea cauzării unui prejudiciu.
În concret, cu raportul de expertiză efectuat la fond și în apel, dar și cu planșele foto, s-a dovedit că peretele proprietatea exclusivă a pârâților, prezintă deteriorări și degradări, datorită materialului utilizat pentru construire, datorită vechimii construcției, precum și datorită faptului că aceasta nu a fost reparat/restaurat/reconsolidat de către proprietari.
Temerea reclamanților că acest perete le poate aduce prejudicii, este întemeiată, deoarece acest perete se află în curtea lor și sunt primii afectați de starea fizică și estetică a acestuia.
Întreținerea pereților, a fațadelor imobilelor, este o sarcină specifică proprietății și indiferent de relațiile de vecinătate, conduita de bun proprietar, bun vecin, trebuie să vizeze și această parte a imobilului pârâților, în măsura în care nu și-au îndeplinit această obligație din culpa reclamanților.
Cum în cauză, pârâții nu au dovedit că au solicitat acordul reclamanților pentru efectuarea reparațiilor, iar aceștia din urmă s-au opus, această obligație subzistă și trebuie îndeplinită.
Susținerea apelanților, potrivit cu care deteriorările la perete au fost generate de faptul că reclamanții au zidit în peretele casei aproximativ 10 țăruși poziționați la o distanță de un metru, care au afectat structura peretelui, că ulterior aceștia au tăiat țevile și au acoperit locul rămas cu ciment, că prin această conduită, au contribuit în mod exclusiv la deteriorarea peretelui, nu are suport probator în concluziile raportului de expertiză în specialitatea rezistență în construcții, care a concluzionat că aceste deteriorări sunt generate de materialele de construcție, de vechimea imobilului, dar și de faptul că aceasta nu a fost întreținut sau consolidat.
Apărarea pârâților potrivit cu care reclamanții nu îndepărtează zăpada care se acumulează pe peretele casei lor, iar prin topire apa rezultată se infiltrează în peretele casei și duce la dislocarea structurii externe a zidului, este infirmată de același raport.
În cauză nu se pot aplica disp. art. 612 N.C.civ.,deoarece la momentul la care reclamanții au edificat construcția nouă, acest text nu era în vigoare.
Nici Legea 50/1991, în varianta din anul 1995, nu conține dispoziții exprese cu privire la distanța legală dintre proprietăți.
În consecință, instanța era îndreptățită să soluționeze cauza pe baza regulamentelor particulare sau a obiceiurilor constante și recunoscute.
În acest sens, se reține că la nivelul Municipiului G., de regulă deschiderea la stradă este îngustă, motiv pentru care construcțiile sunt alipite, cu un perete comun, fără ca între proprietăți să existe vreo distanță prescrisă în prealabil, deoarece în mod obiectiv aceasta nu se poate respecta.
Pe de altă parte, această situație de fapt există de aproape 20 ani, fără ca pârâții să se opună, situație care generează în favoarea reclamanților prezumția unui drept de proprietate, consolidat sub toate aspectele(întindere, vecinătăți, amplasament).
Este adevărat că prin nota de control întocmită de I.S.C., s-a constatat că reclamanții nu au respectat amplasamentul prevăzut în autorizația de construire, că prin certificatul de urbanism nr. 674/25.06.2013 se specifică condiția respectării distanței legale de 60 cm., dar toate aceste cerințe trebuie raportate la cerințele existente la momentul la care reclamanții au construit.
În referire la susținerea potrivit cu care reclamanții au construit un beci fără autorizație, fără respectarea normelor tehnice, care se întinde și sub proprietatea lor și care le afectează structura de rezistență a imobilului lor, se reține că aceste apărări nu sunt confirmate și de raportul de expertiză în specialitatea rezistență în construcții, potrivit cu care beciul este edificat sub proprietatea reclamanților.
În referire la instalația de canalizare, se reține că potrivit actelor depuse(avize și verificări) a rezultat că aceasta este amplasată în interiorul proprietății reclamanților, că este dotată cu țevi de pexal, fapt care exclude susținerea potrivit cu care apa se infiltrează în peretele apelanților și îl deteriorează.
Concluzionând, potrivit art. 588 V.C.civ., legea supune pe proprietari la obligații reciproce chiar fără să existe convenție între aceștia.
În virtutea acestei dispoziții, părțile au obligații reciproce care derivă din dreptul de proprietate și din raporturile de vecinătate.
În speță, instanța de fond a stabilit în sarcina apelanților realizarea unei obligații specifice și inerente și anume obligația de a-și repara și consolida zidul construcției, pentru a evita producerea unor prejudicii materiale și estetice.
Fapta ilicită a pârâților constată în inacțiunea acestora prin neîndeplinirea obligației de întreținere a zidului construcției, prejudiciul este iminent, deoarece clădirea este veche și neîntreținută, iar legătura de cauzalitate specifică pentru antrenarea răspunderii civile delictuale este evidentă.
Cum apelanții nu au dovedit că fisurarea fundației de beton, este generată prin fapta culpabilă, exclusivă și ilegală a reclamanților, se constată că instanța de fond a pronunțat o soluție legală și temeinică, motiv pentru care potrivit art.296 V. C.proc.civ. va respinge apelul, ca nefondat.
Față de soluția pronunțată, având în vedere că intimații au solicitat plata cheltuielilor de judecată, potrivit art. 274 V.C.proc.civ., îi va obliga pe apelanți la plata sumei de 1500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată către intimați.
Față de complexitatea raportului de expertiză efectuat în apel, va stabili un onorariu definitiv de expertiză în sumă de 1500 lei.
Având în vedere că apelanții au plătit suma de 800 lei, că prin concluziile sale, acest raport profită și intimaților, că aceștia din urmă sunt și ei în culpă pentru generarea acestui proces, diferența de 700 lei, va fi suportată de către intimați.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanții P. C., P. N., ambii domiciliați în G., ., în contradictoriu cu intimații M. T., M. M., ambii cu domiciliul procesual ales la Cabinet avocat S. D., în G., ., .,împotriva sentinței civile nr._/19.12.2013 pronunțate de Judecătoria G. în dosarul nr._, având ca obiect obligație de a face .
Obligă apelanții să plătească intimaților suma de 1000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
Stabilește un onorariu definitiv de expertiză în sumă de 1500 lei și obligă intimații să plătească d-ului expert tehnic B. C., suma de 700 lei, cu titlu de diferență onorariu.
Executorie în ceea ce privește plata onorariului.
Cu recurs în termen în 15 zile de la comunicare.
Dispune comunicarea unei copii de pe prezenta decizie către expert tehnic B. C..
Pronunțată în ședința publică de la 07 Octombrie 2015.
Președinte, D. G. N. | Judecător, L. B. | |
Grefier, A. P. |
Red. L.B./12.11.2015
Tehn. P.A./ 7 ex./12.11.2015
Fond: G.N.C.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 739/2015. Tribunalul GALAŢI | Rezoluţiune contract. Sentința nr. 1032/2015. Tribunalul GALAŢI → |
|---|
