Ordin de protecţie. Decizia nr. 732/2015. Tribunalul GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 732/2015 pronunțată de Tribunalul GALAŢI la data de 12-10-2015 în dosarul nr. 732/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL G.
SECTIE I CIVILA
DECIZIA CIVILĂ NR. 732
Ședința publică de la 12 Octombrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. M.
Judecător A. F.
Grefier C. B.
Ministerul Public reprezentat de procuror L. I.
Pe rol judecarea apelului formulat de apelantul-pârât C. G., domiciliat în comuna Corni, ., în contradictoriu cu intimata-reclamantă C. M. C., domiciliată în mun.G., ., ., . civile nr. 511/07.09.2015 pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr._, având ca obiect – „ordin de protecție”.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelantul-pârât personal și asistat de avoat B. M., în baza împuternicirii avocațiale de la fila 7 dosar și intimata-reclamantă personal și asistată de avocat M. B., în baza împuternicirii avocațiale pe care o depune la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează modul de îndeplinire a procedurii de citare, stadiul procesual al pricinii, fiind primul termen de judecată, apelul este motivat, apelantul-pârât a depus precizări (2 exemplare); s-a depus la dosar adresa nr._/16.09.2015 și adresa nr._/17.09.2015, emise de Poliția Municipiului G., după care;
Instanța procedează la identificarea apelantului-pârât C. G., care se legitimează cu C.I. provizorie . nr._, respectiv, identificarea intimatei-reclamante C. M. C., care se legitimează cu C.I. . nr._ eliberată de SPCLEP G. la 11.10.2007.
Apărătorul apelantului-pârât depune la dosar un set de acte, din care un exemplar se comunică apărătorului intimatei-reclamante.
Apărătorul intimatei-reclamante depune la dosar un set de acte, un exemplar comunicându-se apărătorului apelantului-pârât.
Întrebate fiind, părțile arată că nu mai au cereri de formulat.
Reprezentantul Ministerului Public arată că nu are cereri de formulat.
Nemaifiind cereri de formulat, probe de administrat și excepții de invocat, Tribunalul constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul apelantului-pârât solicită admiterea apelului, astfel cum a fost formulat. Instanța de fond a reținut în mod greșit faptul că pârâtul a avut și are un comportament violent față de reclamantă și față de minor. Instanța de fond a apreciat în mod eronat materialul probator, respectiv proba testimonială administrată în cauză. Declarația martorei S. L. este de natură subiectivă, întrucât aceasta este sora reclamantei. Caracterizarea referitoare la situația minorului este întocmită pe 10.06.2014, la sfârșitul anului școlar 2013-2014, fiind emisă de o unitate de învățământ gimnazială. În prezent, minorul este elev la liceu. Starea de temere pe care o are reclamanta este contrazisă de conținutul e-mail-urilor dintre părți din perioada iulie – septembrie 2014, înscrisuri aflate la dosar. Solicită ca instanța să aibă în vedere și declarația martorului propus de pârât, C. M., care a declarat că apelantul-pârât nu este o persoană violentă și nu consumă băuturi alcoolice permanent sau în exces. Solicită admiterea apelului, schimbarea în totalitate a sentinței instanței de fond și respingerea cererii pentru emiterea ordinului de protecție, ca fiind nefondată, cu obligarea intimatei-reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
Apărătorul intimatei-reclamante solicită respingerea apelului, ca nefondat. Din întreg materialul probator administrat în cauză, din declarația depusă astăzi la dosar, rezultă comportamentul agresiv al apelantului. Solicită respingerea apelului declarat de pârât, cu obligarea apelantului la plata cheltuielilor de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea apelului, ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică. Consideră că probele administrate în cauză au confirmat existența violenței în sensul Legii 217/2003 și se impune menținerea ordinului de protecție.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecatoriei G. la data de 01.09.2015 sub nr_, reclamanta C. M.-C. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâtul C. G., pronunțarea unei hotărâri judecătorești, în procedura specială ordinului de protecție prin care, pentru o perioada de 6 luni, să se dispună:
- Evacuarea pârâtului din locuința situată in G., ., ., et 1, . class="NoSpacing"> - Să fie obligat pârâtul să păstreze o distanță minimă de 100 m față de reclamanta, față de fiul părților, C. C., față de locuința acesteia, față de resedința, fața de locul de casă;
- Să se dispună interzicerea oricărui contact telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod;
- Să se dispună obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreținere în favoarea reclamantei în suma de 500 lei.
In motivarea de fapt a cererii arată că pârâtul a generat această stare tensionată, i-a produs atâta suferințe fizice cât și emoționale si psihice, a lovit-o a amenințat-o.
Aceste incidente s-au repetat, și continuă și în prezent.
Pârâtul o lovește si îi adresează cuvinte triviale, a scuipat-o, folosind cuvinte murdare, acest comportament fiind periodic, toate acestea in prezența minorului.
Acest comportament a început imediat după începerea căsătoriei, când pârâtul a amenințat-o ca o va desfigura.
Învederează instanței că nu poate manca, nu poate vorbi, este șocata si nu poate ieși din casa.
In dovedire a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri si a probei testimoniale.
Legal citat, pârâtul s-a prezentat în fața instanței.
Întrebat fiind, la termenul de judecata din data de 07.09.2015, a recunoscut instanței faptul lovirii, însa doar in privința reclamantei, nu și a minorului, acte de violență pe care le-a apreciat ca fiind săvârșite motivat de împrejurarea potrivit căreia a fost provocat.
In cauză au fost au fost audiați martorii C. M. si S. L..
In cauzî a fost audiat minorul C. C..
Prin sentința civilă nr. 511/7.09.2015 a Judecătoriei G. a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta C. M. C. în contradictoriu cu pârâtul C. G.. S-a dispus emiterea ordinului de protecție împotriva pârâtului pe o durată de 6 luni de la data pronunțării hotărârii, instituind următoarele măsuri:
S-a dispus evacuarea pârâtului din locuința situată in G., cartier Micro 19, ., . class="NoSpacing"> S-a dispus ca pârâtul să păstreze o distanță minimă de 300 m față de reclamanta C. M. C., precum și față de locuința acesteia situată în G., cartier Micro 19, ., . class="NoSpacing"> S-a dispus ca pârâtul să păstreze o distanță minimă de 300 m față de minorul C. C., născut la data de 31.05.1999 și față de unitatea de învățământ a acestuia, Școala Gimnazială nr 29, G..
S-a dispus interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod cu reclamanta și cu minorul reclamant;
A fost respinsă cererea de obligare a pârâtului la plata unei pensii de întreținere in favoarea reclamantei, ca inadmisibilă.
A fost respinsă cererea reclamantei de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, ca nefondată
S-a dispus ca onorariul cuvenit apărătorului numit din oficiu, in sumă de cate 100 lei, să fie avansat din fondurile Ministerului de Justiție.
S-a reținut în motivarea hotărârii că părțile sunt căsătorite de 19 ani, căsătorie din care au rezultat minorul C. C..
Din cuprinsul declarației martorei S. L., coroborată cu cele susținute de către minorul audiat, s-a constatat că pârâtul a avut și are permanent un comportament extrem de violent, atât verbal cât și fizic față de reclamantă cât si față de minor, pe care i-a lovit-o în mod repetat, în special în momentele în care se afla in stare de ebrietate.
Din aceeași declarație, instanța a reținut că pârâtul o apelează telefonic pe reclamantă, adresându-i amenințări și injurii, a lovit-o, in mod repetat, cu diverse ocazii, în special în momentele în care se afla sub influența băuturilor alcoolice, iar față de minor a adoptat un comportament asemănător, creându-i acestuia o stare de neliniște interioara, de teama si zbucium.
Din declarația aceleiași martore, coroborată cu cele susținute de către minorul audiat, instanța a constatat ca pârâtul i-a aplicat reclamantei, o lovitură de o intensitate feroce, cu ocazia unui episod, lovind-o cu piciorul in burtă, ulterior aplicându-i lovituri la nivelul feței, respectiv al craniului.
Instanța a analizat în detaliu împrejurarea care a generat conflictul dintre părți, sau temperamentul pârâtului care a dat naștere unor sentimente negative de respingere a reclamantei, întrucât violențele fizice nu își găsesc justificare în nicio situație între partenerii de viață, soți.
Într-o situație contrară, procedura ordinului de protecție s-ar metamorfoza într-o analiză a unor motive ce țin de procedura divorțului, lipsind prezenta procedură specială de finalitatea avuta in vedere de legiuitor.
Violența în familie se poate manifesta sub mai multe forme, respectiv violența verbală, violența psihologică, violența fizică, violența sexuală, violența economică, violența socială, violența spirituală (art. 2 ind. 1 din actul legislativ anterior enunțat).
Potrivit caracterizării educaționale aflată la dosarul cauzei, instanța a constatat că interesul minorului față de procesul de școlarizare a scăzut în cursul clasei a VII-a, când elevul este foarte afectat de situația tensionată din familie.
S-a constatat o scădere a nivelului de învățătură, față de clasele V-VII, datorită diminuării de concentrare, probleme de sănătate produse pe fond labil emoțional, manifestarea unor atacuri de panică, stări de anxietate atunci când este solicitat să participe la ore.
In virtutea stării generale de tristețe și izolare, elevul evită implicarea în activitățile extrașcolare, fiind apropiat de mama sa.
Instanța a mai reținut și că minorul a manifestat atacuri de panică la sediul instituției de învățământ unde urmează cursurile școlare, fiind transportat cu salvarea și însoțit de mamă.
Minorul are nevoie și solicită permanent sprijinul și prezenta mamei, fiind singura cu care poate comunica si relaționa ușor.
Instanța a constatat că relațiile sunt extrem de tensionate, iar starea de teamă a victimelor violenței este una actuală și rezonabilă, în condițiile în care pârâtul manifestă violență față de persoane.
Instanța a apreciat că este în interesul superior al minorului să aibă posibilitatea efectivă de a locui în casa în care a trăit până în prezent, ruperea sa de acest mediu putând acționa ca un nou factor de destabilizare, cu atât mai puternic cu cât viața acestuia este deja afectată de tensiunile din familie și comportamentul tatălui.
Este evident ca un astfel de mediu de viață nu poate fi apreciat ca fiind unul adecvat pentru dezvoltarea armonioasă a caracterului si sănătății minorului, și este inadmisibil de continuat.
Rezultă, fără putință de tăgadă, ca minorul este afectat, foarte puternic, din punct de vedere emoțional și afectiv.
Amprenta ce s-ar putea așterne, datorită imaginii părinților aflați ., și generând o stare permanentă de tensiune, teama și violență fizică și verbală ar avea să afecteze, pentru viitor sănătatea si mentalitatea acestuia despre viață, in general, și, ar așterne o stare conflictuală interioară, ce ar putea fi cu greu înlăturată in viitor, sau traume ireversibile, tocmai datorită vârstei fragede actuale și a percepției specifice vârstei.
Nu se poate admite, în nicio circumstanță, prezența minorului în astfel de momente de violență exercitată asupra mamei sale și nici exercitarea violențelor asupra celui dintâi.
Nu se poate admite nici exercitarea actelor de violență asupra reclamantei, indiferent de situația faptică, de starea interioară a fiecărei părți, dificultăți întâmpinate in viață sau motivate de lipsuri ori de infidelitate, dacă este cazul.
Mai mult, in funcție de vârsta minorului, instanța a apreciat că se impune, cu necesitate, să locuiască doar alături de mamă, . de unul dintre părinți, cel puțin la acest moment, pentru a nu mai fi nevoit să îndure, să perceapă și să asiste la diversele discuții contradictorii dintre părți si scene de violență ieșită din comun, care să îl afecteze emoțional, psihic si fizic și să îndure comportamentul impardonabil al pârâtului.
Deși foarte tânăr, acesta, tocmai datorită vârstei, va înregistra toate stările conflictuale dintre membrii familiei, și, în viitor, acestea vor fi resimțite, iar îndepărtarea acestora se va dovedi anevoioasă, or, există riscul ca un atare comportament să fie însușit, în mod regretabil, de către minor, datorită influențelor puternice ale mediului în care trăiește.
Un copil, nu trebuie, in nicio circumstanță, să crească cu imaginea unei relații, între părinții săi, caracterizată prin violențe exercitate asupra mamei sau/și asupra sa, deoarece la vârsta maturității aceste manifestări deviante ale pârâtului își vor pune amprenta în alegerea pe care minorul o va face în privința partenerului său de viață și în privința manierei de comportament față de acesta din urmă.
Deci, comportamentul actual al pârâtului este de neconceput, in special față și de față cu minorul.
Copii sunt adevărate victime în ipoteza in care între părinți există stări conflictuale adânci.
Prin urmare, în scopul înlăturării oricărui risc, a apreciat că se impune luarea unor măsuri de protecție pe durata maximă de 6 luni de la pronunțarea hotărârii, constând în evacuarea pârâtului din imobilul situat in G., cartier Micro 19, ., ., obligarea pârâtului să păstreze o distanță minimă de 300 m față de reclamantă precum și față de minorul C. C., născut la data de 31.05.1999, față de unitatea acestuia de învățământ, Școala Gimnazială nr 29, G., așa cum rezultă din caracterizarea educațională depusă la dosarul cauzei.
Instanța a dispus interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod al pârâtului cu reclamanta.
Părțile locuiau in G., în apartamentul nr 8 situat în cartier Micro 19, ., . doar două camere.
Acest apartament a fost dobândit de părți in timpul căsătoriei acestora, la data de 08.03.2001, prin contractul de vânzare-cumpărare nr 817/08.03.2001 autentificat de către BNP C. L. B. si Z. V. I. din G..
Apartamentul în discuție este bun comun al părților, dobândit în timpul căsătoriei, instanța a avut în vedere faptul că simpla existență a unui drept de coproprietate, cu toate atributele sale, inclusiv dreptul de folosință, nu poate îndreptăți un coproprietar să treacă la exercitarea acestui drept cu forța, împotriva voinței celuilalt coproprietar.
Dimpotrivă, în măsura în care pârâtul dorea să-și exercite dreptul de coproprietate asupra imobilului, ar fi trebuit să încerce o înțelegere cu reclamanta, astfel încât să se poată ajunge la o conviețuire armonioasă a părților în același imobil.
În ceea ce privește cererea de evacuare a pârâtului din locuința comună, instanța a apreciat că este întemeiată, motiv pentru care urmează a admis-o.
Chiar și în ipoteza arătată de părți, în care pârâtul nu mai locuiește momentan în acest apartament, instanța a apreciat cererea de evacuare ca fiind fondată întrucât, având un drept de coproprietate, pârâtul își poate manifesta oricând dorința de a se reîntoarce în imobil, iar măsura ce se dorește a fi dispusă este temporară.
Și pârâtul are un drept de coproprietate asupra locuinței familiei, însă, având în vedere că părțile nu pot conviețui în imobil, revine instanței de judecată să stabilească provizoriu, pe durata ordinului de protecție, cine justifică mai mult dreptul de a rămâne în locuință.
Prin urmare, s-a impus evacuarea pârâtului din locuința familiei.
Reclamanta a solicitata instanței obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreținere pentru sine, întrucât nu realizează venituri.
Este adevărat că, pe durata procesului de divorț, soțul aflat in stare de nevoie are dreptul la întreținere, aceasta putând fi obținută și pe calea ordonanței președințiale.
Însă, în această procedura specială, reclamanta nu are o atare posibilitate.
Textul art 23 (2) din Legea 217/2003, stipulează după cum urmează
suportarea de către agresor a chiriei și/sau a întreținerii pentru locuința temporară unde victima, copiii minori sau alți membri de familie locuiesc ori urmează să locuiască din cauza imposibilității de a rămâne în locuința familială.
Se observă că ipoteza textului nu este incidentă in cauza de față.
Pentru acest motiv, a respins această cerere ca inadmisibilă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâtul C. G.. Critica adusă de acesta se referă la greșita interpretare a probelor administrate în cauză.
A solicitat admiterea apelului, schimbarea sentinței instanței de fond și, în rejudecare, respingerea acțiunii.
Intimata-reclamantă nu a depus întâmpinare la dosar în cadrul procedurii prealabile, însă, prin concluziile orale a solicitat respingerea apelului ca fiind nefondat.
În apel s-a administrat proba cu înscrisuri.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței civile nr. 511/7.09.2015 pronunțată de Judecătoria G., prin prisma motivelor invocate, dar și a celor de ordine publică, instanța de control judiciar reține că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
Violența în familie cunoscută și sub numele de violența domestică a fost definită pe larg ca fiind un model comportamental abuziv al unuia sau al ambilor parteneri dintr-o relație intimă precum mariajul, concubinajul, familia, prietenia sau conviețuirea. Violența domestică are mai multe forme precum . fizică (efectivă sau sub formă de amenințare), abuzurile sexuale, abuzurile emoționale, controlul excesiv, dominarea, intimidarea, urmărirea, abuzurile pasive/ascunse (de exemplu, neglijența) și privarea economică.
Probele administrate în cauză (înscrisuri, martori, audierea minorului) atestă caracterul violent al pârâtului atât asupra reclamantei, cât și a supra copilului rezultat din căsătorie. Violența s-a manifestat atât fizic cât si verbal, ceea ce a creat o stare de insecuritate si teama. Manifestările agresive ale paratului i-au afectat pe toți membrii familiei, aspect ce poate avea consecințe negative asupra dezvoltării copilului. Evacuarea temporara a pârâtului, păstrarea unei distanțe minime față de reclamantă și minor au fost corect stabilite de către instanța de fond, raportându-se la comportamentul acestuia si probele administrate in cauza.
Pe de alta parte, interdicția aplicată pârâtului de a se apropia de minor constituie într-adevăr o limitare a drepturilor sale părintești. Însa acest lucru este de natura sa-l determine a-si schimba comportamentul în sens pozitiv iar acesta să conștientizeze ca atitudinea anterioara nu este una normala și conformă regulilor de conviețuire socială. Probele administrate în cauză atestă faptul ca minorul este afectat de comportamentul tatălui sau. Minorul a precizat că tatăl a avut față de mama sa o atitudine agresiva, fiind îngrijorat de reluarea in comun a traiului. Aceasta atitudine se desprinde și din actele întocmite de psihologul școlii și care sunt depuse la dosar. Chiar daca pârâtul nu a mai exercitat violențe asupra minorului si reclamantei, părăsind domiciliul la sfârșitul anului 2013, cei doi sunt speriați, temându-se pentru viața lor în condițiile reluării conviețuirii.
Apreciem că, în cauză sunt suficiente indicii că, in lipsa măsurilor de protecție integritatea psihică a reclamantei si minorului ar fi puse in pericol.
Nu se poate reține o interpretare greșita a probelor administrate in cauza. Declarația martorei S. L. se coroborează cu depoziția minorului care a fost audiat in fața completului de judecata. Ambii au făcut afirmații legate de comportamentul violent al pârâtului pe fondul consumului de băuturi alcoolice asupra reclamantei, dar si cu privire la starea psihica a acesteia și sentimentul de teamă si insecuritate existent. Chiar fratele pârâtului atestă faptul că reclamanta i s-a plâns că a fost lovită de pârât. Nu are nici o importanță faptul că violențele au fost exercitate înainte de despărțirea in fapt. După aceasta dată pârâtul îi amenința în mod repetat, in timpul convorbirilor telefonice sau cu ocazia deplasării la fostul domiciliu comun. Atitudinea pârâtului generează reclamantei și minorului o stare de teama, neliniște, insecuritate si care au impus instituirea acestor măsuri de protecție.
Depoziția fratelui pârâtului este combătută de declarațiile minorului, care a confirmat aspectele relatate de cealaltă martora, astfel ca nu se poate reține o atitudine subiectivă din partea acesteia. Faptul că în anumite perioade de timp relațiile au fost normale între cele doua părți, dovada fiind conținutul e-mail-urilor depuse la dosar si datând din iulie-septembrie 2014, agresivitatea verbală manifestată de pârât ulterior a îndreptățit-o pe reclamantă să promoveze acțiunea de față și instanța să o încuviințeze.
Evacuarea a fost necesară a se dispune tocmai datorita relațiilor tensionate dintre parți, nefiind posibilă conviețuirea în același imobil.
Constatând că instanța de fond a stabilit în mod corespunzător limitarea drepturilor pârâtului, față de dispozițiile Legii nr. 217/2003 și disp. art. 480 NCPC, va respinge apelul ca fiind nefondat.
In ceea ce privește plata cheltuielilor de judecată solicitate de către intimata-reclamantă, instanța urmează a face aplicarea art. 451 alin. 2 C.pr.civ. Onorariul apărătorului ales urmează a fi redus, având în vedere faptul că apărătorul nu a formulat întâmpinare, prezentând doar oral în fața instanței concluziile sale, soluționarea dosarului făcându-se la un singur termen de judecata.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelantul-pârât C. G., domiciliat în comuna Corni, ., în contradictoriu cu intimata-reclamantă C. M. C., domiciliată în mun.G., ., ., . civile nr. 511/07.09.2015 pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr._, având ca obiect – „ordin de protecție”, ca nefondat.
Obligă pe apelant către intimată la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 12.10.2015.
Președinte, M. M. | Judecător, A. F. | |
Grefier, C. B. |
Tehn.MM/red.C.B.
Ex. 5/05.01.2015
FOND- C.F.M.
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Încheierea... | Pensie întreţinere. Sentința nr. 4580/2015. Tribunalul GALAŢI → |
|---|
