Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 766/2015. Tribunalul GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 766/2015 pronunțată de Tribunalul GALAŢI la data de 21-10-2015 în dosarul nr. 766/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL G.
SECTIE I CIVILA
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.766
Ședința publică de la 21 Octombrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. M.
Judecător A. F.
Grefier C. B.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului formulat de apelanta-reclamantă UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ VALEA MĂRULUI, prin Primar, cu sediul în comuna Valea Mărului, ., nr. 2, jud. G., în contradictoriu cu intimații-pârâți P. V. și P. I., cu sediul în comuna Valea Mărului, .. 1, jud. G., împotriva sentinței civile nr. 380/19.02.2015 pronunțată de Judecătoria T. în dosarul nr._ .
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 12.10.2015, când Instanța având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea la 21.10.2015.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin contestația la executare înregistrată la Judecătoria T. sub nr._ din data de 21.07.2014 contestatoarea U. Valea Mărului, jud.G. a chemat în judecată pe intimații P. V. și P. I. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună partajul bunurilor comune în cote egale pentru cei doi.
In fapt, în motivarea contestației, contestatoarea a arătat că intimatul P. V. figurează ca debitor în evidențele fiscale cu suma de 2951 lei reprezentând amenzi neachitate de care a fost anunțat la data de 13.01.2014, când a semnat confirmarea de primire.
S-a mai arătat că la 15 zile s-au emis titlul executoriu 70/28.01.2014 și somația nr.70/28.01.2014 în sumă de 5257 lei și pentru că intimatul nu a achitat debitul, i-a înființat sechestru asupra bunurilor imobile constând în:
- teren arabil în suprafață de 6000 m.p. situat în extravilanul . în registrul agricol 2007/2011, tipul I, volum 7, poziția nr. 4, . în baza contractului schimb nr. 1263/17.02.2004, înscris în cartea funciară nr. 7188;
- teren arabil în suprafață de 4000 m.p. și construcție din beton de 90 m.p. ce deservește activității agricole, situat în extravilanul comunei Valea Mărului, înregistrat în Registrul Agricol 2007/2011, tipul I, volumul 7, poziția nr. 4, . în baza contractului schimb nr.1263/17.02.2004, înscris în cartea funciară nr. 7186.
Contestatoarea a mai precizat că, ulterior după efectuarea inscripției ipotecare asupra terenurilor s-a constatat o eroare materială în actele de executare și anume că debitul datorat de pârât este de 2951 lei și nu de 5257 lei, astfel că au fost modificate actele de executare, fiind emise titlul executoriu și somația nr. 2/16.04._, procesul verbal de identificare a bunurilor imobile nr. 446 și proces verbal de sechestru nr. 447, precum și proces verbal de afișare 3 toate din 06.05.2014.
De asemenea s-a mai arătat că aceste modificări au fost comunicate și la BCPI T. și că se află în imposibilitatea să continue executarea silită deoarece bunurile respective sunt comune .
În drept, și-a întemeiat contestația pe disp.art.817 C.pc., art. 678 C.civ. și 353 alin. 2 C.civ.
In dovedirea susținerilor a solicitat proba cu acte .
A depus la dosar următoarele înscrisuri: dovada de înștiințare nr. 90/ 13.01.2014, titlul executoriu nr. 70/28.01.2014 și somația nr. 70/28.01.2014, titlul executoriu nr. 2/16.04.2014 și somația nr. 2/16.04.2014, procesul verbal de identificare a bunurilor imobile nr. 446/6.05.2014, proces verbal de sechestru asupra bunurilor imobile nr. 447/06.05.2014, procesul verbal de afișare nr. 3 din 6.05.2014, adresa nr. 384/07.04.2014, referat nr.51/16.04.2014, adresa de îndreptare eroare materială nr. 452/7.05.2014, extras de carte funciară pentru informare nr.7188, extras de carte funciară pentru informare nr. 7186, încheierea nr._/20.05.2014, adeverință emisă de Biroul Individual Notarial C. T. M.; procesele verbale de contravenție nr._/26.11.2012, nr._/26.11.2012, nr._/25.07.2012,nr._/11.08.2012, nr._ din 12.04.2011, nr._/15.07.2011, nr._/15.11.2011, nr._/21.09.2009, nr._/26.06.2009, nr._/04.02.2009, nr._/31.03.2009, contract de schimb nr.1263/17.02.2004, certificat de atestare fiscală nr.234/1808.2014, adeverința nr.1311/12.08.2014, adresă către Inspectoratul Teritorial de Muncă nr. 272/11.02.2014 împreună cu răspunsul primit nr.2791/28.02.2014, adresa către ANAF - Direcția Generală a Finanțelor Publice T. nr. 171/10.02.2014, împreună cu răspunsul primit nr.2318/13.02.2014, adresă către Casa Județeană de Pensii G. nr.274/11.02.2014 împreună cu răspunsul primit nr. D 1991 din 14.02.2014, adresă către Banca Carpatica nr.278/11.02.2014 împreună cu confirmarea de primire și răspunsul primit nr._/24.02.2014.
Cauza a parcurs procedura verificării și regularizării cererii de chemare în judecată prev. de art. 200 NCPC .
Intimații nu au formulat întâmpinare .
Prin adresa nr.1001/1211.2014 ( fila 80) U. Valea Mărului a precizat clar că în prezenta cauză solicită partajul bunurilor comune pe calea contestației la executare și că debitorul P. V. nu deține bunuri urmăribile proprii și nu dețin împreună cu soția sa alte bunuri urmăribile în afară de imobilele arătate în contestație .
Intimatul P. V. a invocat excepțiile prematurității și a inadmisibilității contestației la executare și excepția prescrierii dreptului de a cere executarea silită.
Prin încheierea din 27.01.2015 instanța a respins toate cele trei excepții ca nefiind întemeiate pentru următoarele considerente:
In ceea ce privește excepția prematurității formulării contestației, instanța a apreciat-o ca neîntemeiată deoarece s-a declanșat o executare silită prin emiterea titlului executoriu și a somației, iar motivul invocat în sensul că titlul nu a fost comunicat debitorului, nu face ca prezenta contestație să fie prematură.
De asemenea, excepția inadmisibilității s-a considerat a fi neîntemeiată deoarece, faptul că debitul nu depășește suma de 10.000 lei, nu atrage inadmisibilitatea contestației la executare și respectiv a partajului bunurilor comune, solicitat pe această cale.
Referitor la excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită, instanța a apreciat că aceasta nu este întemeiată, motivat de faptul că executarea silită în cauză are ca obiect o creanță bugetară, iar termenul de prescripție este de 5 ani, conform art.131 Cod procedură fiscală, și cum procesele verbale au fost întocmite în anul 2009, acest termen a început să curgă din data de 01.01.2010.
Prin sentința civilă nr. 380/19.02.2015 a Judecătoriei T. a fost respinsă ca neîntemeiată contestația la executare formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Valea Mărului în contradictoriu cu pârâții P. V. și P. I..
S-a reținut în motivarea hotărârii că inițial, contestatoarea a emis titlul executoriu și somația cu nr.70/28.01.2014 pentru debitul datorat de intimatul P. V. în sumă de 5257 lei reprezentând amenzi neachitate.
Ulterior, constatându-se că aceste acte de executare prezintă erori, s-au emis alte acte de executare și anume: somația și titlul executoriu nr.2/16.04.2014, însă fără a se solicita anularea actelor de executare emise inițial și fără a se comunica intimatului actele de executare emise ulterior.
Așadar, contestatoarea a demarat executarea silită prin emiterea somației și a titlului executoriu nr. 2/ 16.04.2014 pe care nu le-a comunicat debitorului pe motiv că acestea nu reprezintă decât o modificare a titlului executoriu nr. 70/28.01.2014, care a fost comunicat debitorului la data de 21.02.2014.
Contestatoarea a mai susținut că, intimatul a avut cunoștință de obligația de a achita debitul, cu atât mai mult cu cât modificarea s-a operat în baza referatului nr. 51/16.04.2014, ca urmare a sesizării făcute de intimat.
Aceste susțineri ale intimatei sunt neîntemeiate, deoarece faptul că, a emis actele de executare ulterioare ca urmare a modificării celor inițiale nu o exonerează de obligația de a le comunica debitorului și pe cele din urmă, chiar dacă acesta a fost cel care a sesizat eroarea .
S-a constatat că, executarea silită a fost demarată în baza somației și a titlului executoriu nr. 2 din 16.04.2014, iar prezenta contestație la executare prin care se solicită partajarea bunurilor comune, se datorează unui impediment la executarea silită și anume acela al stării de devălmășie a intimaților asupra bunurilor comune ale acestora, contestatoarea urmărind partajul pentru a executa silit bunurile care i se vor atribui intimatului.
Instanța a constatat că, atâta timp cât executarea silită este nelegală, o contestație la executare, prin care se dorește eliminarea unui impediment la această executare este neîntemeiată.
Conform art.666 alin. 2 C.p.c. comunicarea titlului executoriu și a somației, cu excepția cazurilor în care legea prevede că executarea silită se face fără somație ori fără comunicarea titlului executoriu către debitor, este prevăzută sub sancțiunea nulității executării.
S-a apreciat că, debitorul avea dreptul de a i se comunica și actele de executare cu nr. 2 din 16.04.2014 pentru a putea formula obiecțiuni și cu privire la acestea ( așa cum a sesizat că primele acte de executare au fost eronate), or nefiindu-i comunicate debitorului i s-a încălcat dreptul la apărare, existând posibilitatea de a nu se ajunge la partajul bunurilor comune .
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Valea Mărului. Arată că debitorului i s-a comunicat titlul executoriu în nr. 2/16.04.2014 ș celelalte acte de executare. Acesta nu a formulat contestația la executare, are cunoștință de suma datorată.
Apreciază că i se încalcă dreptul de a recupera debitului cu care P. V. figurează în evidențele fiscale.
A solicitat admiterea apelului, schimbarea sentinței instanței de fond și, în rejudecare, admiterea acțiunii.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimații au solicitat respingerea apelului ca fiind nefondat.
Prin răspunsul la întâmpinare, apelantul a invocat aceleași apărări ca și cele menționate în motivele de apel.
Cererea de apel a fost însoțită de plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 496,2 lei.
În apel nu au fost administrate alte probatorii.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței civile nr. 380/19.02.2015 pronunțată de Judecătoria T., prin prisma motivelor invocate, dar și a celor de ordine publică, instanța de control judiciar reține că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
Dispozițiile legale în vigoare (art. 817 C.pr.civ.) prevăd posibilitatea creditorului de a urmări bunurile unui debitor coproprietar, după efectuarea partajului, în cazul în care cota-parte de proprietate a debitorului asupra acestora nu este determinată. În cazul de față, P. V. este debitorul contestatoarei pentru suma de 2951 lei, reprezentând amenzi neachitate.
Întrucât acesta nu are bunuri proprii neurmăribile, sau bunuri proprii urmăribile, dar nu pot fi valorificate, creditorul a înțeles să solicite partajul bunurilor comune.
Însă, pentru a se dispune partajarea bunurilor comune, instanța de fond a verificat dacă executarea silită îndeplinește condițiile de legalitate.
În mod corect s-a constatat că aceasta este lovită de nulitate.
Actele inițiale de executare, titlul executoriu și somația nr. 70/28.02.2014 au fost comunicate debitorului la adresa de domiciliu.
Ulterior, în luna aprilie 2014 s-a constatat că acestea prezintă erori în ceea ce privește cuantumul creanței, care era de 2951 lei și nu de 5257 lei, cum s-a consemnat în actele emise în luna Ianuarie 2014.
S-a emis un nou titlu și o nouă somație, procese-verbale de identificare bunuri imobile, de sechestru asupra acestora.
Dintre aceste noi acte de executare, doar sechestrul a fost afișat la domiciliul debitorului.
În aceste condiții, instanța de fond a reținut incidența disp. art. 666 alin. 2 C.pr.civ., ce sancționează cu nulitate absolută executarea silită în situația necomunicării titlului executoriu și a somației, cu excepția cazurilor în care legiuitorul a prevăzut că executarea se face fără somație sau fără comunicare titlului către debitor.
Nu se poate vorbi de o încălcare a dreptului creditorului de a-și recupera creanța.
Nimic nu-l împiedică pe creditor să intre în legalitate, prin comunicarea actelor de executarea debitorului și apoi să solicite urmărirea bunurilor sale proprii sau a cote-părți corespunzătoare din bunurile comune.
În condițiile în care actele de executare nu au fost comunicate debitorului, acesta nu a avut cunoștință de evidența lor, de cuantumul sumei datorate și implicit formularea unei contestații la executare, susținerile apelantului fiind nefondate sub acest aspect.
Față de cele mai sus susținute, în temeiul art. 480 C.pr.civ., constatând că instanța de fond a interpretat în mod corespunzător probele administrate în cauză și dispozițiile legale incidente, va respinge apelul ca fiind nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelanta-reclamantă UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ VALEA MĂRULUI, prin Primar, cu sediul în comuna Valea Mărului, ., nr. 2, jud. G., în contradictoriu cu intimații-pârâți P. V. și P. I., cu sediul în comuna Valea Mărului, .. 1, jud. G., împotriva sentinței civile nr. 380/19.02.2015 pronunțată de Judecătoria T. în dosarul nr._, ca fiind nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 21.10.2015.
Președinte, M. M. | Judecător, A. F. | |
Grefier, C. B. |
Red.MM/tehn.CB
Ex. 5/15.01.2016
Fond – V.G.L.
| ← Pensie întreţinere. Decizia nr. 790/2015. Tribunalul GALAŢI | Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 111/2015. Tribunalul GALAŢI → |
|---|
