Pretenţii. Decizia nr. 1082/2015. Tribunalul GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1082/2015 pronunțată de Tribunalul GALAŢI la data de 18-12-2015 în dosarul nr. 1082/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL G.
SECTIE I CIVILA
Dosar nr._
operator de date cu caracter personal-2949
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1082/2015
Ședința publică de la 18 Decembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. P.
Judecător N. D. B.
Grefier L. L.
Pentru azi fiind amânată pronunțarea asupra apelului declarat de apelantul A. N. împotriva sentinței civile nr. 1800 pronunțată de Judecătoria G. la data de 13.02.2015 în dosarul nr._ , în contradictoriu cu intimații T. R. și N. Ș., având ca obiect ,,pretenții,,
Din actele și lucrările dosarului, precum și din susținerile părților consemnate în încheierea de ședință din data de 15.12.2015 care face parte integrantă din prezenta, Tribunalul în urma deliberării avute la data de 18.12.2015, a pronunțat următoarea decizie:
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față ;
Examinând actele și lucrările dosarului constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei G. sub nr._ din 07.10.2013, reclamantul T. R. a chemat în judecată pe pârâtul A. N. solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 4650 euro și daune interese de 100 lei/zi întârziere.
În motivarea cererii a arătat că la data de 08.08.2011 a cumpărat de la pârât autoturismul marca Opel Zafira cu numărul de înmatriculare_ și carte de identitate nr. H193336, la prețul de 4650 euro, încheind și un înscris intitulat contract de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit.
În anul 2012 reclamantul a aflat de la organele de cercetare penală că autoturismul respectiv fusese furat, reclamantul dobândind calitatea de martor în respectiva cauză penală.
La data de 21.08.2013 autoturismul a fost indisponibilizat și ridicat de IPJ B..
A susținut reclamantul că a achitat un bun în posesia căruia nu se mai află și care nu era de fapt proprietatea vânzătorului astfel că este îndreptățit la restituirea prețului în integralitatea sa.
A mai invocat reclamantul faptul că pârâtul are obligația de a asigura respectarea cerințelor contractului încheiat, dar nefiind în măsură trebuie să restituie prețul.
În drept au fost invocate prevederile art. 1695, 1521 și 1523 C.civ. și ale art. 453 C.proc.civ..
Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată și totodată, cererea de chemare în garanție a numitului N. Ș., solicitând ca în cazul în care va fi obligat față de reclamant, chematul în garanție să fie și el obligat către pârât să suporte respectivele daune.
Judecătoria G. prin sentința civilă nr.1800/13.02.2015 a admis în parte acțiunea și a obligat pe pârât să plătească reclamantului suma de 4650 euro, în lei la cursul BNR din ziua plății, cu titlu de despăgubire pentru acțiune.
A mai obligat pe pârât către reclamant și la 572,75 lei cheltuieli de judecată, iar către stat, pârâtul a fost obligat la 572,75 lei cheltuieli de judecată reprezentând partea de taxă judiciară de timbru, pentru care reclamantul a beneficiat de ajutor public judiciar.
A admis în partea cererea de chemare în garanție și l-a obligat pe chematul în garanție, către pârât, la 3300 euro, în lei, la cursul BNR din ziua plății, cu titlu despăgubire.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Între reclamant și pârât a intervenit contractul de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit încheiat la data de 08.08.2011 și consemnat în înscrisul sub semnătură privată alat la fila 22 din dosar. Pârâtul A. N. a vândut reclamantului T. R. autoturismul marca Opel tip Zafira cu numărul de identificare WOLOTGF_, pentru prețul de 4650 euro, autoturismul și prețul fiind predat respectiv achitat în ziua semnării contractului, după cum reiese din chiar susținerile părților.
Autoturismul marca Opel tip Zafira care a făcut obiectul contractului de vânzare, fusese anterior cumpărat de pârâtul A. N. de la chematul în garanție N. Ș., la data de 17.05.2011, pentru suma de 3300 euro, după cum reiese din contractul de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit aflat la fila 23 din dosar.
După cum reiese din cartea de identitate a vehiculului aflată la fila 117 din dosar, autoturismul a fost inițial deținut de numitul B. M., care a înmatriculat mașina sub numărul_ iar următorul deținător, chematul în garanție N. Ș. a înmatriculat autoturismul sub nr._ .
Prin Ordonanța de recunoaștere a ordinului de indisponibilizare nr. 1110/II/5/2013 emisă de P. de pe lângă Tribunalul B., autoturismul marca Opel tip Zafira aflat în posesia reclamantului și a soției sale a fost sechestrat (fila 36), iar la data de 21.08.2013 reclamantul a predat organelor de cercetare penală cheile autoturismului și toate documentele deținute în legătură cu acesta, respectiv carte identitate vehicul și certificat înmatriculare (fila 32).
Din materialul probator administrat în cauză a rezultat că autoturismul marca Opel tip Zafira nu a fost adus în mod legal în România făcând obiectul unor infracțiuni, ulterior fiind restituit proprietarului inițial de la care fusese furat, o societate de origine maghiară (filele 136-138).
Potrivit art.1337-1351 C.civ. de la 1864 (act normativ aplicabil cauzei prin raportare la data când au fost încheiat contractele de vânzare-cumpărare autoturism), vânzătorul este de drept obligat a răspunde către cumpărător de evicțiunea totală a lucrului vândut sau de sarcinile la care s-ar pretinde supus acel obiect și care n-ar fi declarate la facerea contractului.
Când vânzătorul este răspunzător de evicțiune, cumpărătorul, dacă este evins, are dreptul a cere de la vânzător restituirea prețului, fructele, dacă este dator a le întoarce proprietarului care l-a evins, spezele instanței (cheltuieli de judecată) deschise de dânsul în contra vânzătorului și ale celei deschise de evingător în contra sa precum și daune-interese și spezele contractului de vânzare.
Situația din litigiul de față este cea a evicțiunii, întrucât reclamantul-cumpărător a fost deposedat (evins) de bunul mobil – autoturism – cumpărat, iar cauza de evicțiune nu a fost declarată la încheierea contractului. De altfel, având în vedere că fiecare dintre cele trei părți a fost implicată în dosarul penal numai în calitate de martor (după cum reiese din adresa Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București – fila 173), se naște prezumția simplă a faptului că niciunul dintre vânzători-cumpărători nu a cunoscut cauza de evicțiune (și anume faptul că cel de la care a dobândit bunul nu era adevărat proprietar ci doar aparent proprietar).
Astfel, instanța a apreciat că pârâtul este ținut față de reclamant a răspunde pentru evicțiune.
În ceea ce privește cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul A. N. în contradictoriu cu chematul în garanție N. Ș., instanța a reținut că potrivit art. 60 alin. 1 C.proc.civ., partea poate chema în garanție o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte, în cazul când ar cădea în pretenții cu o cerere în garanție sau în despăgubire.
Or, pentru considerentele detaliate mai sus, în cazul garantării evicțiunii pentru contractul de vânzare-cumpărare, pârâtul cumpărător al autoturismului are dreptul de ase îndrepta împotriva chematului în garanție, vânzătorul de la care a obținut bunul.
Însă, în aprecierea valorii pentru care pârâtul poate fi evins, instanța a considerat că aceasta trebuie limitată la valoarea prețului achitat la cumpărarea autoturismului și menționat în înscrisul sub semnătură privată încheiat la data de 17.05.2011, respectiv la suma de 3300 euro.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâtul A. N. nemulțumit de faptul că în timp ce el a fost obligat către reclamant la plata contravalorii a 4650 euro, chematul în garanție a fost obligat către pârât doar la plata contravalorii pentru diferența de 1350 euro.
În concluzie, a solicitat ca și chematul în garanție să fie obligat să-l despăgubească cu suma de 4650 euro și nu doar cu suma de 3300 euro așa cum a hotărât instanța de fond.
Tribunalul analizând temeinicia și legalitatea sentinței apelate prin prisma motivelor de apel invocate și potrivit art.479 al.1 Ncpc, constată că apelul este nefondat pentru cele ce se vor arăta.
Pârâtul care a formulat cererea de chemare în garanție nu poate fi despăgubit de chematul în garanție decât în limita sumei pe care el a achitat-o cu titlu de preț, pentru autoturismul pe care l-a cumpărat de la chematul în garanție N. Ș., respectiv 3300 euro. Prejudiciul său constă în suma pe care el a plătit-o celui de la care a cumpărat mașina, respectiv 3300 euro și nu suma pe care pârâtul a încasat-o de la reclamant atunci când i-a vândut mașina acestuia din urmă, respectiv 4650 euro.
Astfel spus, prejudiciul este dat de plata făcută și nu de prețul încasat.
Dacă s-ar primi susținerea apelantului, respectiv că și acesta ar trebui despăgubit de chematul în garanție tot cu 4650 euro și nu cu 3300 euro, s-ar ajunge la o îmbogățire fără just temei a apelantului pârât, întrucât ar primi o sumă mai mare decât cea pe care el a achitat-o cu titlu de preț. Ori, cel evins are dreptul de a cere de la vânzător restituirea prețului pe care el l-a plătit în calitate de cumpărător, potrivit celor reținute și de prima instanță.
Conform definiției, evinsul este cumpărătorul. De aceea el se despăgubește cu prețul plătit.
În raport cu reclamantul T. R., pârâtul A. N. este vânzător, iar în raport cu chematul în garanție N. Ș. este cumpărător. De aici diferența între suma la care a fost obligat către reclamant cu titlu de despăgubire și suma ce i-a fost acordată ca urmare a obligării chematului în garanție.
Prin urmare, constatând că prima instanță a aplicat corect legea în speță, Tribunalul în temeiul art.480 al.1 Ncpc va respinge apelul ca nefondat.
Cât privește cererea intimatului T. R. de obligare a apelantului la cheltuielile de judecată, aceasta urmează a fi respinsă deoarece chitanțele de plată a onorariului de avocat, depuse la dosar nu vizează contractul de asistență juridică în baza căruia partea a fost reprezentantă de avocat.
Conform împuternicirii avocațiale, intimatul a fost reprezentat în proces de avocat în baza contractului de asistență juridică nr._/23.09.2015, iar chitanțele depuse la dosar vizează plăți anterioare, din 2013 și 2014, respectiv chitanțele nr.175/2013 ce vizează contractul nr._/2013 și 24/14.03.2014, iar chitanța nr.147/2015 nu poartă nicio mențiune referitoare la acest dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de apelantul A. N., domiciliat în G., ., ., împotriva sentinței civile nr. 1800 pronunțată de Judecătoria G. la data de 13.02.2015 în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații T. R., domiciliat în municipiul B., ., . și N. Ș., domiciliat în București, ., având ca obiect ,,pretenții,, ca nefondat.
Respinge cererea intimatului de acordare a cheltuielilor de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 18 Decembrie 2015
Președinte Judecător Grefier
A. P. N. D. B. L. L.
Red.A.P/Tehn.L.L.
5 EXEMPL/14.01.2016
| ← Anulare act. Sentința nr. 1434/2015. Tribunalul GALAŢI | Partaj judiciar. Decizia nr. 1083/2015. Tribunalul GALAŢI → |
|---|
