Pretenţii. Decizia nr. 255/2015. Tribunalul GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 255/2015 pronunțată de Tribunalul GALAŢI la data de 12-05-2015 în dosarul nr. 7132/121/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL G.
SECTIE I CIVILA
DECIZIA CIVILĂ Nr. 255/2015
Ședința publică de la 12 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. P.
Judecător N. D. B.
Judecător E. M.
Grefier A. P.
Pe rol judecarea contestației în anulare formulată de către contestatorul G. D. în contradictoriul cu intimații S. D. D., S. D., S. I., S. I., împotriva deciziei civile nr.804/20.11.2014 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ *, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică la prima strigare a cauzei au răspuns contestatorul personal, intimații S. D. și S. I., ambii în stare de deținere, lipsă fiind celelalte părți.
Contestatorul depune dovada achitării taxei judiciare de timbru.
Pentru legala constituire a completului de judecată instanța dispune reapelarea cauzei la ora 12.30.
La apelul nominal făcut în ședință publică la a doua strigare a cauzei au răspuns contestatorul personal, intimații S. D. și S. I., ambii în stare de deținere, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează stadiul procesual al cauzei, modul de îndeplinire a procedurii de citare, că s-a respins cererea de ajutor public judiciar, că s-a depus de către contestator răspuns de la P. de pe lângă Judecătoria Liești, după care:
Contestatorul arată că la termenul anterior a formulat oral o cerere, în care insistă, în sensul soluționării cauzei în ședință secretă.
Instanța reține că prezenta cauză are ca obiect contestație în anulare formulată împotriva deciziei civile nr. 804/2014 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ *, dosar soluționat în ședință publică. Față de aceste aspecte și de motivele contestației în anulare tribunalul constată că nu se impune declararea ședinței secrete.
Contestatorul insistă în declararea ședinței secrete sau lăsarea cauzei la sfârșitul ședinței. Arată că cei doi intimații prezenți, precum și intimatul S. I. l-au agresat. Întrebat fiind cu privire la solicitarea daunelor material în recurs, precizează că nu a fost prezent la soluționarea recursului. Apreciază că poate solicita daunele materiale pe calea contestației în anulare și că acestea îi pot fi acordate.
Solicită acordarea daunelor materiale indicate în contestație pentru loviturile pe care le-a primite de la intimații S. I. (zis F.), S. D. și S. I.. Cere acordarea unui nou termen de judecată în vederea soluționării amiabile a litigiului.
Instanța respinge cererea de acordare a unui nou termen de judecată.
Contestatorul arată că prin contestația în anulare a suplimentarea cu 100 lei a sumei deja acordate de către instanță.
Intimatul S. D. arată că fapta este din 2000 și că reclamantul nu are certificat medical și nu a fost în spital. Consideră că nu se impune admiterea contestație în anulare și solicită menținerea hotărârii pronunțate de Tribunal în recurs.
Intimatul prezenți arată că nu dispun de resursele financiare necesare pentru plata daunelor acordate.
Intimatul S. I. solicită respingerea contestației în anulare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului G. sub nr._ contestatorul G. D., în contradictoriu cu intimații S. D. zis N., cu S. I. zis D. și S. I. zis F., a formulat contestație în anulare împotriva deciziei nr. 804/20.,11.2014 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul cu nr._ *. A arătat că solicită în plus suma de 30.000 lei reprezentând pretențiile sale față de intimați, că solicită să i se acorde suma de 100 lei de către intimatul S. I., reprezentând daune medicale. A arătat că acesta la lovit în față, producându-i hemoragie, fiind dus cu ambulanța. A arătat că a depus aceste acte în fața instanței de fond (Judecătoria Liești) și la Tribunalul G.. A arătat că S. A. l-a lovit cu un baston iar S. I. l-a lovit de 3 ori cu pumnul în frunte și l-a lovit cu capul de zid.
A arătat că la termenul la care s-a soluționat recursul a fost internat în spital.
În drept a indicat disp. art. 386 lit. b Cod proc. civilă.
A depus înscrisuri (f. 5-6).
Contestatorul a achitat taxa de timbru de 10 lei aferentă cererii formulate.
Intimații nu au formulat întâmpinare.
A fost atașat dosarul nr._ * al Tribunalului G..
Analizând actele și lucrările dosarului, din perspectiva contestației în anulare formulată, instanța reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Liești sub nr._ reclamantul G. D. domiciliat în comuna Independența, . nr. 31, județul G. a solicitat în contradictoriu cu pârâții S. D., S. I., S. I., domiciliați în . obligarea acestora la plata unei sume de bani reprezentând pretenții.
Prin sentința civilă nr. 884/2011 a Judecătoriei Liești s-a respins acțiunea formulată de reclamant ca fiind nefondată.
Împotriva sentinței civile mai sus menționată reclamantul a formulat recurs, iar prin decizia civilă nr. 168/2012 a Tribunalului G. s-a dispus trimiterea cauzei în rejudecare ca urmare a admiterii recursului formulat de reclamant.
În rejudecarea cauza a fost înregistrată sub nr._ * din data de 02.05.2012.
În motivarea cererii, se arată că prin sentința penală nr. 169/30.10.2008 a Judecătoriei Liești și prin Decizia penală nr. 318/a/24.06.2009 pronunțată de Tribunalul G. rămasă definitivă prin decizia penală nr. 26R/11.02.2010 a Curții de Apel G., pârâții din prezenta cauză - inculpați în dosarul penal - au fost condamnați la pedeapsa cu închisoarea reținându-se în sarcina lor săvârșirea infracțiunilor de tâlhărie și lipsire de libertate în mod ilegal. Deoarece în cadrul procesului penal nu s-a obținut și o reparare a prejudiciului cauzat de către cei trei inculpați s-a formulat prezenta cerere. Se mai precizează faptul că în timpul urmăririi penale s-a constituit parte civilă pentru daune materiale și morale suferite în urma săvârșirii infracțiunilor fără a se preciza însă și cuantumul acestora.
Se solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și obligarea pârâților la plata sumei de 30.000 lei reprezentând repararea prejudiciului adus prin acțiunea lor .
In drept, acțiune este motivată în conformitate cu prevederile disp. art. 998 C. civil.
În dovedirea acțiunii reclamantul depune la dosarul cauzei copie foaie de reprezentare, copie certificat medico-legal din data de 21.04.2008 și solicită atașarea dosarului nr._ .
Pârâții S. I. și S. D., legal citați s-au prezentat în instanță și au precizat că îi vor achita reclamantului o sumă de bani când vor fi puși în libertate.
Pârâtul S. I., deși legal citat nu s-a prezentat în instanță și nu a formulat întâmpinare.
Prin sentința civila nr. 192/19.03.2014, Judecătoria Liești a admis acțiunea civilă formulată de reclamantul G. D., în contradictoriu cu pârâții S. D., S. I. și S. I., a obligat pârâții la plata către reclamant, în solidar, a sumei de 400 de lei, cu titlu de despăgubiri materiale si a sumei de_ de lei, cu titlu de despăgubiri morale.
Pentru a pronunța aceasta hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin decizia penală nr. 318/25.06.2009 a Tribunalului G., pronunțată în dosarul nr._, definitivă prin decizia penală nr. 26/R/11.02.2010 a Curții de Apel G., au fost admise apelurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria Liești și de inculpații S. D. și S. I. împotriva sentinței penale nr. 169/30.10.2008 pronunțată de Judecătoria Liești în dosarul nr._, a fost desființată în parte, doar în privința laturii penale, sentința penală apelată nr. 169/30.10.2008 a Judecătoriei Liești și în rejudecare a fost condamnat inculpatul S. I. la o pedeapsă de 3 ani și 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prev de art. 211 alin 1, 2 lit b, c și alin 21 lit a C.pen cu aplicarea art. 99 C.pen și cu aplicarea art. 74 lit. a în ref. la art. 76 lit. c C.pen, a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 3 ani și 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, prev. de art. 189 alin 1, 2 C.pen. cu aplicarea art. 99 C.pen și cu aplicarea art. 74 lit a în ref. la art. 76 lit c C.pen., în urma contopirii pedepselor, a fost aplicată inculpatului o pedeapsă de 3 ani și 2 luni închisoare, sporită la 3 ani și 6 luni închisoare.
Prin aceeași decizie, a fost condamnat inculpatul S. D. la o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prev de art. 211 alin 1, 2 lit b, c și alin 21 lit a C.pen cu aplicarea art. 75 lit c C.pen și cu aplicarea art. 74 lit a în ref la art. 76 lit b C.pen., la o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, prev de art. 189 alin 1, 2 C.pen cu aplicarea art. 75 lit c C.pen și cu aplicarea art. 74 lit a în ref la art. 76 lit b C.pen., pedepse contopite la o pedeapsă de 5 ani închisoare, sporită la 5 ani și 6 luni închisoare.
A fost condamnat și inculpatul S. I. la o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prev de art. 211 alin 1, 2 lit b, c și alin 21 lit a C.pen cu aplicarea art. 75 lit c C.pen și cu aplicarea art. 74 lit a în ref la art. 76 lit b C.pen. și la o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, prev de art. 189 alin 1, 2 C.pen cu aplicarea art. 75 lit c C.pen și cu aplicarea art. 74 lit a în ref la art. 76 lit b C.pen., și la o pedeapsă de 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere fără permis, prev de art. 86 alin 1 din OUG nr. 195/2002 (republicată) cu aplicarea art. 74 lit a în ref la art. 76 lit d C.pen., pedepse contopite la pedeapsa de 5 ani închisoare, sporită la 5 ani și 6 luni închisoare.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
Prin sentința judecătoriei, s-a constatat că reclamantul de față, parte vătămată în dosarul penal, nu s-a constituit parte civilă.
Prin hotărârile penale s-a reținut că, in noaptea de 02-03.04.2008, persoanele condamnate S. I., S. I. si S. D., pârâți în prezenta cauză, împreună, au lipsit-o de libertate pe partea vătămata (reclamantul) G. D., au transportat-o împotriva voinței ei la domiciliul lor si au deposedat-o, prin violenta, de suma de 200 lei precum si de 2 telefoane mobile si alte bunuri in valoare de 550 lei.
Prin săvârșirea infracțiunilor de tâlhărie de către pârâții condamnați, reclamantului i-a fost cauzat un prejudiciu material, în valoare de 750 de lei, infracțiuni pentru care pârâții au fost condamnați definitiv. Bunurile au fost restituite, cu excepția unuia dintre cele două telefoane, care a fost distrus, reclamantului fiindu-i predate doar resturile telefonului distrus.
Instanța a apreciat valoarea telefonului distrus, folosit, marca Sagem (filele 73 și următoarele din dosarul de urmărire penală), la valoarea de 200 de lei.
S-a reținut, prin sentința penală, că pârâții au deposedat reclamantul și de suma de 200 de lei.
Prin faptele de lipsire de libertate în mod nelegal s-a adus atingere drepturilor nepatrimoniale ale reclamantului, întrucât acestuia i-au fost produse suferințe fizice și psihice, aspecte ce rezultă din certificatul medico-legal depus la fila 7, din dosarul de urmărire penală - declarații parte vătămată, declarațiile martorului S. A., declarațiile inculpaților, declarații martori L. G., S. Caizer, S. A., suferințe în mod rezonabil prezumate de către instanță.
De asemenea, prin cuvintele cu caracter insultător și amenințările adresate, inculpații au adus atingere onoarei, demnității părții vătămate, precum și libertății psihice a acesteia, producându-i suferințe pur psihice.
Rezultă că în cauză sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, respectiv fapta ilicită, prejudiciul material și moral produs părții civile, legătura de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu și vinovăția pârâților, motiv pentru care instanța a admis acțiunea civilă formulată de reclamant, pentru pretențiile materiale dovedite și într-un cuantum corespunzător pentru daunele morale.
În ceea ce privește cuantumul daunelor morale, instanța a reținut că, dată fiind imposibilitatea concretă de a evalua obiectiv, științific, prejudiciul moral suferit de reclamant, precum și inexistența unor criterii consacrate la nivel legislativ, acesta urmează a fi reparat printr-o satisfacție materială justă și echitabilă, nu atât în sensul tradițional al repunerii în situația anterioară, care nu este cu putință, ci în sensul unei satisfacții compensatorii acordate pecuniar.
La stabilirea cuantumului concret al daunelor morale la care au fost obligați pârâții, instanța a avut în vedere criterii raportate la probele administrate, prin aprecierea de ansamblu făcută asupra cauzei de față: gradul de lezare al valorilor sociale ocrotite prin dispozițiile codului civil, intensitatea și gravitatea atingerii aduse acestora, impactul faptelor săvârșite de pârâți asupra vieții personale a reclamantului.
Întrucât faptele au fost săvârșite împreună de către cei trei pârâți, răspunderea atrasă a fost solidară.
Pârâții au arătat că sunt de acord cu plata unor despăgubiri, însă nu în cuantumul solicitat, întrucât acesta este prea ridicat și nu dispun de sume de bani pentru despăgubire, fiind încarcerați, însă după executarea pedepsei, vor achita acestuia o sumă de bani. Astfel, acești pârâți și-au recunoscut, implicit, vinovăția.
În consecință, în temeiul art. 998-999 C.civ., instanța i-a obligat pe pârâți, în solidar. la plata unor despăgubiri materiale către partea civilă în cuantum total de 400 lei, reprezentând contravaloarea telefonului mobil distrus de 200 de lei și suma de 200 de lei de care a fost deposedat reclamantul.
Față de prejudiciul moral suferit, având în vedere toate circumstanțele săvârșirii faptelor, instanța a obligat pârâții să plătească reclamantului suma de 29.000 lei, cu titlul de reparație pecuniară a acestui prejudiciu.
Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs reclamantul G. D. si numita S. D. D., soția paratului S. I..
Reclamantul G. D. a arătat ca instanța de fond deși i-a admis in tot acțiune, a obligat pârâții la plata unor daune totale, materiale si morale in cuantum de 29.400 lei si nu de 30.000 lei, așa cum a solicitat, fără sa arate care au fost motivele pentru care a diminuat suma solicitata si fără sa precizeze ca respinge o parte a pretențiilor.
Recurenta S. D. D. a arătat că soțul ei nu deține suma de bani la care a fost obligat soțul ei.
Prin decizia civilă nr. 804/20.11.2014 pronunțată de tribunalul G. în dosarul cu nr._ * a fost admisă excepția netimbrării recursului formulat de recurenta S. D. D., fiind anulat recursul formulat de recurenta S. D. D. împotriva sentinței civile nr. 192/19.03.2014 pronunțată de Judecătoria Liești, ca netimbrat.
A fost admis recursul formulat de recurentul- reclamant G. D., în contradictoriu cu intimații S. D., S. I., și, S. I., împotriva sentinței civile nr. 192/19.03.2014 pronunțată de Judecătoria Liești în dosarul nr._ *. A fost modificată în parte sentința recurată, fiind obligați pârâții la plata către reclamant, în solidar, cu titlu de despăgubiri morale a sumei de 29.600 lei în loc de 29.000.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de recurs a reținut că în ceea ce privește recursul formulat de către S. D. D., aceasta a fost citata cu mențiunea de a achita o taxa judiciara de timbru in suma de 20,50 lei si un timbru judiciar de 0,3 lei, însă nu s-a conformat acestei dispoziții a instanței, astfel incât tribunalul a invocat din oficiu excepția netimbrării, in baza disp. Art. 20 din Legea nr. 146/1997.
In cea ce privește recursul formulat de catre reclamantul G. D., tribunalul a apreciat ca instanța de fond in mod corect a retinut valoarea daunelor materiale la suma de 400 lei.
Insă in ceea ce privește daunele morale, tribunalul a constatat ca, instanta de fond, desi reclamantul a solicitat suma de 29.600 lei (30.000 lei – 400 lei), nu a acordat reclamantului decât suma de 29.000 lei, fără insă să arate de ce nu a acordat toata suma si fără sa respingă restul pretentiilor.
Tribunalul a apreciat ca fata de suferintele pricinuite de către pârâți reclamantului, atât morale cat si fizice, nu exista motive pentru care suma de 29.600 lei solicitata de reclamant cu titlu de daune morale sa fie diminuata.
Tribunalul nu a analizat și celelalte componente ale raspunderii civile delictuale, intrucat niciunul dintre recurenti nu a atacat hotărârea instanței de fond cu privire la aceste aspecte.
Contestatorul a invocat în susținerea contestației în anulare disp. art. 386 lit. b ale codului de procedură penală, dispoziții care nu sunt aplicabile însă a și precizat faptul că la termenul de judecată la care a fost soluționat recursul era internat în spital, situație în care instanța reține că motivul contestației în anulare invocat este cel reglementat de disp. art. 317 al. 1 pct. 1 C..
Conform disp. art. 317 al. 1 pct. 1 C. hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului când procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii.
În declarația de recurs formulată recurentul contestator a indicat drept adresă de domiciliu ..
Primul termen de judecată a fost acordat la 19.06.2014, termen la care recurentul reclamant G. D. (contestatorul din prezenta cauză) a fost prezent în fața instanței (f. 37 dosar_ * al Tribunalului G.), termen la care unul din membrii completului de judecată s-a abținut de la soluționarea cauzei. Următorul termen de judecată a fost acordat la 30.10.2014, recurentul reclamant primind termenul în cunoștință.
La termenul de judecată din 30.10.2014 recurentul contestator nu a fost prezent.
Potrivit dispozițiilor art. 153 al. 1 cod procedură civilă de la 1865 partea care a fost prezentă la un termen de judecată nu va fi citată în tot cursul judecății la acea instanță, prezumându-se că ea cunoaște termenele de judecată ulterioare.
Contestația în anulare apare ca nefondată. Împrejurarea că recurentul contestator nu a putut fi prezent la termenul de judecată din data de 30.10.2014, indiferent de motiv, nu poate fi echivalată situației prevăzute de disp. art. 317 al. 1 ACPC, cauzele contestației în anulare fiind de strictă interpretare și aplicare.
Având în vedere faptul că recurentul contestator avea termenul în cunoștință, așa cum s-a menționat mai sus, contestația în anulare este nefondată, urmând a fi respinsă ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul G. D., domiciliat în com. Independența, ., nr. 31, jud. G. în contradictoriul cu intimații S. D. D., domiciliată în ., S. D., aflat în Penitenciarul G., S. I., aflat în Penitenciarul G., S. I., domiciliat în ., împotriva deciziei civile nr.804/20.11.2014 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ *, având ca obiect pretenții, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 12 Mai 2015.
Pt.Președinte A. P. Judecător, Judecator,
Aflată în C.O., cf.art.261 C. N. D. B. E. M.
Semnează Vicepreședintele
Tribunalului G.
Judecător L. B.
Grefier,
A. P.
Red. B.N.D./17.07.2015
Tehn. P.A./2 ex./20.07.2015
| ← Pretenţii. Decizia nr. 266/2015. Tribunalul GALAŢI | Pretenţii. Decizia nr. 399/2015. Tribunalul GALAŢI → |
|---|
