Pretenţii. Decizia nr. 266/2015. Tribunalul GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 266/2015 pronunțată de Tribunalul GALAŢI la data de 18-05-2015 în dosarul nr. 12084/233/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL G.
SECTIE I CIVILA
DECIZIA CIVILĂ Nr. 266/2015
Ședința publică de la 18 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. P.
Judecător R. N.
Judecător N. D. B.
Grefier A. P.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de către recurenta ASOCIAȚIA DE P. NR. 232 în contradictoriu cu intimații F. A., F. L., P. M. G., împotriva sentinței nr. 1243/10.02.2014 pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr._, având ca obiect pretenții .
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 12.05.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință din aceeași zi, când Tribunalul a avut nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea la 18.05.2015.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei G. la data de 03.07.2012 sub nr. de dosar_ reclamanta ASOCIAȚIA DE P. nr. 232 a chemat în judecată pe pârâta P. M. G., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să oblige pârâta la plata sumei de 4.215,58 lei, din care suma de 4.053,87 lei reprezentând cota de cheltuieli comune neachitate și suma de 161,71 lei reprezentând penalități de întârziere.
În motivarea în fapt a cererii, reclamanta a arătat că pârâta este proprietarul apartamentului nr. 4 situat in municipiul G., ., . care face parte din Asociația de P. nr. 232. Reclamanta a mai precizat că respectivul imobil este ocupat de numiții F. L. și F. A., în calitate de chiriași. Pârâta, deși a beneficiat de utilități și alte servicii prin intermediul Asociației, nu a respectat obligația lunară de plata a cheltuielilor de întreținere, astfel încât figurează cu restanțe la plata cheltuielilor de întreținere, pentru care s-au calculat penalități.
Cererea nu a fost motivată în drept.
În dovedirea pretențiilor, a atașat la dosarul cauzei fișe de cont și somații (filele 3-7).
Pârâta a formulat întâmpinare (fila 9-12) prin care a solicitat respingerea acțiunii ca fiind inadmisibilă pentru lipsa calității procesuale a pârâtei, iar în subsidiar ca neîntemeiată.
Pârâta a precizat faptul că potrivit art. 1829 și art. 1830 din C.civ., reclamanta avea posibilitatea să solicite pârâtei, în situația în care chiriașii erau de rea-credință ți nu plăteau cota de întreținere aferentă imobilului pe o perioadă de 3 luni, rezilierea contractului de închiriere înainte de termenul stabilit și nu ar fi stat în pasivitate formulând procedura de conciliere directă pentru a ajunge la o înțelegere pe cale amiabilă, în condițiile în care potrivit legislației în vigoare, respectiv Ordonanța nr. 85/2001, Hotărârea nr. 400/2003, Legea nr. 114/1996 republicată și Legea nr. 230/2007 nu este prevăzută o astfel de procedură.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive, pârâta a precizat faptul că obligația de plată a cheltuielilor de întreținere pentru imobilul situat în G., ., . nu-i revine acesteia.
De asemenea, pârâta a formulat cerere de chemare în garanție (fila 11) în contradictoriu cu numiții F. L. și F. A., care au calitatea de locatari-chiriași, să fie obligați să despăgubească pârâta cu suma considerată neprescrisă de către instanță reprezentând cheltuielile comune neachitate aferente perioadei în care chiriașii au beneficiat de serviciile prestatorilor de utilități.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 146, 60, 63 C.proc.civ., art. 136 alin. 1 și 2 Constituția României, art. 3 pct. 1, 2, 18-19, 91 din Legea nr. 21/2001, precum și ale art. 33-34, 37 din H.G. nr. 400/2003, art. 7 pct. 5 din Legea nr. 241/2001, Legea nr. 230/2007, art. 1169, 1270, 1280, 2512, 1830, 1829 alin. 2 din C.civ.
Pârâta a solicitat judecarea cauzei în lipsa părților legal citate.
La data de 12.03.2013 reclamanta a formulat cerere modificatoare solicitând introducerea în cauză a pârâtului Municipiul G. prin primar, solicitând obligarea acestui pârât la plata sumei de 5958,37 lei reprezentând cheltuieli de întreținere până la 31.01.2013 precum și penalități de întârziere de 555,54 lei, arătând în motivarea în fapt a cererii arătând că acesta este proprietarul apartamentului 4 din blocul PS13 B sc. 1, . și în această calitate a încheiat contract de închiriere cu familia F. A. și F. L..
La termenul de judecată din data de 18.03.2013, instanța a dispus introducerea în cauză în calitate de chemați în garanție a numiților F. L. și F. A..
La data de 12.09.2013, reclamanta a depus la dosarul cauzei cerere de modificare a acțiunii (fila 93), prin care a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 6.724,64 lei reprezentând cheltuieli de întreținere restante pentru perioada decembrie 2009- august 2013 și a sumei de 1.037,02 lei reprezentând penalități de întârziere, atașând la dosarul cauzei listele lunare de plată, precum și tabelul analitic privind debitul și penalitățile de întârziere (filele 94-103).
La data de 11.09.2013, chemații în garanție F. A. și F. L. au formulat cerere reconvențională de ajutor financiar plată utilități (filele 104-105, 126-127) în contradictoriu cu P. Mun. G., solicitând, în esență, ajutor financiar de urgență pentru plata debitului constând în cheltuieli de întreținere la comun cu F. L. în sumă de 7.313,62 lei și la zi până la data acordării efective, atașând la dosarul cauzei înscrisuri (filele 106-114, 128-135).
De asemenea la aceeași dată, chemații în garanție F. A. și F. L. au formulat întâmpinare la cererea de chemare în garanție (filele 115-117, 136-137), solicitând respingerea ca neîntemeiată, atașând la dosarul cauzei înscrisuri (filele 118-125, 138-147).
La data de 18.10.2013, pârâta a depus la dosarul cauzei precizări (fila 163-164), prin care a solicitat obligarea chemaților în garanție la plata către aceasta a sumei de 6.724,64 lei reprezentând cheltuieli de întreținere, precum și a sumei de 1.037,02 lei reprezentând penalități de întârziere.
La data de 12.12.2013, reclamant a depus la dosarul cauzei cerere precizatoare prin care a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 7.268,76 lei reprezentând cheltuieli de întreținere restante pentru perioada iulie 2009- noiembrie 2013 și a sumei de 1.271,49 lei cu titlu de penalități de întârziere calculate până la 30.11.2013, atașând la dosarul cauzei fișă de cont, tabel analitic privind debitul și penalitățile, liste lunare de plată (filele 172-198).
În cauză, la termenul de judecată din data de 13.12.2013, instanța a invocat din oficiu excepția lipsei capacității de folosință a pârâtei P. M. G..
Prin sentința civilă cu nr. 1243/10.02.2014 Judecătoria G. a admis excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtei P. M. G., invocată de instanță din oficiu.
A respins cererea având ca obiect pretenții, formulata de reclamanta Asociația de proprietari nr. 232, în contradictoriu cu pârâta P. M. G., ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de capacitate procesuală de folosință.
A respins cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă împotriva chemaților în garanție F. A. și F. L. ca fiind rămasă fără obiect.
A respins cererea reconvențională formulată de F. A. în contradictoriu cu pârâta P. M. G. ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără capacitate procesuală de folosință.
A respins cererea reconvențională formulată de F. L. în contradictoriu cu pârâta P. M. G. ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără capacitate procesuală de folosință.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că dreptul părților de a determina limitele procesului este, în principiu, neîngrădit. Potrivit principiului disponibilității, părțile au dreptul de a dispune de obiectul procesului și de mijloacele procesuale acordate de lege în acest scop. Instanța nu poate introduce din oficiu o altă persoană în proces și este obligată să se pronunțe numai cu privire la ceea ce s-a cerut (art. 129 alin. 6 C.proc.civ), neputând să se pronunțe asupra unor lucruri care nu s-au cerut, să dea mai mult decât s-a cerut ori să nu se pronunțe asupra unui lucru cerut (art. 322 pct.2 C.proc.civ.). Astfel, reclamanta trebuia să determine cadrul procesual și să precizeze cu cine înțelege să se judece.
Capacitatea de folosință reprezintă capacitatea unei persoane de a avea drepturi și obligații procesuale.
Astfel, potrivit art. 41 alin. 1 C.pr.civ., orice persoană care are folosința drepturilor civile poate să fie parte in judecată, iar conform art. 43 alin. 1 Cod procedură civilă, lipsa capacității de exercițiu a drepturilor procedurale poate fi invocată în orice stare a pricinii.
Din aceasta dispoziție legală rezultă că o persoana fizică sau juridică poate deveni parte în judecată în calitate de reclamant, pârât, intervenient. Capacitatea procesuală de folosință nu este altceva decât un aspect al capacității civile, un reflex pe plan procesual al capacității de folosință.
Potrivit art. 21 alin.1,2 din Legea nr.215/2001 rep.- privind administrația publică locală, …unitățile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu. Acestea sunt subiecte juridice de drept fiscal, titulare ale codului de înregistrare fiscală și ale conturilor deschise la unitățile teritoriale de trezorerie, precum și la unitățile bancare. Unitățile administrativ-teritoriale sunt titulare ale drepturilor și obligațiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care aparțin domeniului public și privat în care acestea sunt parte, precum și din raporturile cu alte persoane fizice sau juridice, în condițiile legii.
În justiție, unitățile administrativ-teritoriale sunt reprezentate, după caz, de primar sau de președintele consiliului județean.
Potrivit art.1 alin.2 lit. i din Legea nr. 215/2001 rep., unitățile administrativ-teritoriale sunt comunele, orașele și județele.
Prin urmare, în prezenta cauză, Municipiul G.- prin Primar ar fi avut capacitate procesuală de folosință. În schimb, reclamanta a înțeles să se judece numai cu P. M. G., persoană care, dispozițiilor Legii nr. 215/2001 rep., nu are capacitate procesuală de folosință. Faptul că prin cererile precizatoare depuse ulterior la dosarul cauzei reclamanta a înțeles să se exprime la pârâta ca fiind Municipiul G.-prin primar, nu poate fi interpretat de către instanță ca fiind o cerere de modificare a cadrului procesual în sensul schimbării pârâtei din P. municipiului G. în Municipiul G. - prin primar, deoarece s-ar fi încălcat principiul disponibilității părților în procesul civil, pentru aceasta fiind necesară o cerere expresă în acest sens. Mai mult decât atât, instanța a acordat în acest sens un termen de judecată, pentru când părțile au fost citate cu mențiunea discutării excepției lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtei (fila 201), acordând, astfel, reclamantei posibilitatea de a formula apărări pe această excepție.
Pentru acest motiv, instanța a socotit ca fiind întemeiată si a admis excepția invocată din oficiu și a respins acțiunea reclamantei ASOCIAȚIA DE P. nr. 232 împotriva pârâtei P. M. G. ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsită de capacitate procesuală de folosință, aceeași soluție fiind aplicabilă și cererii de obligare la plata cheltuielilor de judecată.
Astfel, în ceea ce privește cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 60 alin. 1 C.proc.civ. potrivit cărora „ partea poate să cheme în garanție o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte, în cazul în care ar cădea în pretenții cu o cerere în garanție”.
Astfel, instanța a respins cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă împotriva chemaților în garanție F. A. și F. L. ca fiind rămasă fără obiect, având în vedere faptul că potrivit dispozițiilor art. 60 alin. 1 C.proc.civ., pârâta nu a căzut în pretenții.
În final, instanța a respins cererile reconvenționale formulate de F. A. și F. L. în contradictoriu cu pârâta P. M. G. ca fiind introduse împotriva unei persoane fără capacitate procesuală de folosință pentru considerentele mai sus menționate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta Asociația de proprietari nr. 232 G., apreciind hotărârea pronunțată ca fiind nelegală.
În motivarea recursului formulat a arătat că deși inițial a formulat cererea de chemare în judecată în contradictoriu cu pârâta P. M. G., la data de 12.03.2013 a depus la dosar o cerere de modificare a acțiunii prin care a solicitat introducerea în cauză, în calitate de pârât, a unității administrativ teritoriale – Municipiul G. și a solicitat obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de întreținere în sumă de 5958,37 lei și a penalităților de 555,54 lei, aferente apartamentului proprietatea pârâtului, pentru perioada 2009 – 31.01.2013 arătând că UAT – Municipiul G. este proprietarul apartamentului nr. 4 din blocul PS13 B, . și în această calitatea avea obligația să plătească cheltuielile de întreținere, cererea modificatoare fiind formulată în termenul legal, până la primul termen de judecată.
A menționat că a formulat cereri de completare a pretențiilor solicitând la 13.12.2013 obligarea pârâtei la plata sumei de 7268,76 lei cheltuieli de întreținere și 1271,49 lei penalități aferente perioadei iulie 2009 – 31.11.2013.
A precizat recurenta că prima instanță a soluționat cauza având în vedere excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei P. municipiului G. dar nu a avut în vedere cererea formulată de către reclamantă, depusă la dosar la 12.03.2013, anterior primului termen de judecată din 18.03.2013, cerere prin care a fost modificată acțiunea, solicitându-se introducerea în cauză în calitate de pârât a UAT Municipiul G., reclamanta fixând cadrul procesual, precizându-se și cuantum cheltuielilor de întreținere și a penalităților datorate. A apreciat că prima instanță deși a reținut că a fost depusă această cerere nu a observat faptul că acțiunea a fost modificată în privința pârâtului, apreciind că reprezintă doar o completare a pretențiilor.
A menționat că prima instanță a analizat înscrisurile prin raportare la o persoană care de la 12.03.2013 nu mai avea calitatea de pârât, acțiunea fiind modificată prin precizarea persoanei juridice care potrivit legii 215/2001 era titulara de drepturi și obligații ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor ce aparțin domeniului privat al statului.
A solicitat admiterea recursului, casarea în tot a sentinței primei instanțe și trimiterea cauzei la instanța de fond în vederea rejudecării.
A solicitat judecata și în lipsă.
Intimata pârâtă P. M. galați nu a formulat întâmpinare.
Intimatul chemat în garanție F. A. a formulat cerere de intervenție în interesul intimatei chemată în garanție, întemeindu-și cerere în fapt pe interesul moral de a-și sprijini mama iar în drept pe disp. art. 49 al. 3 și art. 51 C..
Același intimat a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, invocând tardivitatea întrucât nu e înregistrat pe portalul instanței, lipsa capacității de folosință a intimatei pârâte P. municipiului G., nulitatea cererii modificatoare din 12.03.2013, lipsa calității procesuale a intimaților chemați în garanție față de recurentă, precum și față de pârâta P. M. G., lipsa calității de intimați a chemaților în garanție, întrucât obligația de plată revine proprietarului, autoritate de lucru judecat întrucât cererea de chemare în garanție a fost respinsă ca nefondată, apreciind că recursul formulat este și nefondat.
Recurenta reclamantă a depus răspuns la întâmpinare.
Intimatul chemat în garanție F. A. a mai depus la dosar cerere de hotărâre care să consemneze învoiala părților arătând că dorește să fie exonerat de la plata majorărilor de întârziere și arătând că nu există nici un impediment pentru a fi ales președinte al asociației de proprietari nr. 232 G., atașând un tabel conținând semnăturile locatarilor care sunt de acord cu această învoială.
Prin încheierea de ședință din 12.05.2015 instanța a respins ca inadmisibilă cererea de intervenție formulată de intimatul chemat în garanție F. A., a fost respinsă ca nefondată excepția tardivității formulării recursului, invocată de aceeași parte, și a reținut că excepția lipsei capacității de folosință a primăriei M. G. are legătură cu recursul formulat de către recurenta reclamantă, urmând a fi soluționată odată cu recursul.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de control judiciar constată următoarele:
Cererea de chemare în judecată formulată de recurenta reclamantă Asociația de proprietari nr. 232 G. a fost formulată inițial în contradictoriu cu P. M. G.. În cauză primul termen de judecată a fost stabilit la data de 18.03.2013. La data de 12.03.2013, anterior primului termen de judecată, recurenta reclamantă a depus la dosar o cerere modificatoare (f. 13 dos. fond) cerere prin care a solicitat introducerea în cauză în calitate de pârât a Unității administrativ teritoriale Municipiul G. prin reprezentatul legal Primarul municipiului G..
De asemenea reclamanta a făcut referiri la pârâtul Municipiul G. și în cererea modificatoare ulterioară, prin care și-a majorat câtimea obiectului cererii de chemare în judecată (f.93 dosar fond)
Prima instanță soluționând cauza, nu s-a pronunțat în contradictoriu cu pârâtul indicat de către recurent în cererea modificatoare, cerere formulată în condițiile art. 132 al. 1 cod procedură civilă, încălcând astfel principiul disponibilității procesului civil.
Potrivit acestui principiu cadrul procesul este stabilit de către reclamant prin cererea de chemare în judecată, cerere care poate fi modificată în condițiile art. 132 cod proc. civilă de la 1865, recurenta reclamantă înțelegând să facă aplicarea acestor dispoziții legale, modificându-și cererea de chemare în judecată, sub aspectul pârâtului împotriva căruia a înțeles să formuleze cererea.
Prima instanță, deși sesizată în termen legal cu cererea modificatoare, nu a dispus citarea pârâtului Municipiul G., indicat de recurenta reclamantă în cererea modificatoare și s-a pronunțat prin hotărârea pronunțată prin raportare la P. M. G., admițând excepția lipsei capacității procesuale de folosință a acesteia și nesoluționând fondul litigiului.
Având în vedere că excepția lipsei capacității de folosință a intimatei P. M. G. reprezintă o soluție pronunțată prin raportare la o persoană juridică ce nu mai avea calitatea de parte, ca urmare a modificării cererii de chemare în judecată din 12.03.2013, instanța de recurs nu se va pronunța asupra excepției invocate de către intimatul chemat în garanție F. A..
De asemenea, în privința cererii formulate de către același intimat, privind cererea de pronunțare a unei hotărâri care să consemneze învoiala părților, instanța de control judiciar reține că în temeiul disp. art. 316 rap. la art. 294 Cod proc. civilă de la 1865, în recurs nu pot fi formulate cereri noi, cererea formulată în fața instanței de recurs nefiind supusă analizei de către prima instanță.
În conformitate cu dispozițiile art. 312 al. 5 Cod procedură civilă în cazul în care instanța a cărei hotărâre este recurată a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului ori judecata s-a făcut în lipsa părții care nu a fost regulat citată atât la administrarea probelor, cât și la dezbaterea fondului, instanța de recurs, după casare, trimite cauza spre rejudecare instanței care a pronunțat hotărârea casată, recurenta solicitând trimiterea cauzei spre rejudecare.
Având în vedere aceste considerente, văzând că prima instanță nu a a intrat în cercetarea fondului, urmează să fie admis recursul formulat, va fi casată sentința civilă recurată și se va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de recurenta-reclamantă Asociația de proprietari nr. 232 G., cu sediul în G., ., . civile nr. 1243/10.02.2014, pronunțată de Judecătoria G. în dosarul cu nr._, în contradictoriu cu intimații F. A., F. L., ambii cu domiciliul în G., ., ., P. M. G., cu sediul în G., ., împotriva sentinței nr. 1243/10.02.2014 pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr._, având ca obiect pretenții .
Casează sentința civilă nr. 1243/10.02.2014, pronunțată de Judecătoria G. în dosarul cu nr._ și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 18 Mai 2015.
Președinte, Pentru Judecător R. N. Judecător,
A. P. Aflată în C.O., cf.art.261 C. N. D. B.
Semnează Președintele Tribunalului G.
Judecător A. P.
Pentru grefier A. P.
Aflată în C .O ., conf.art.261 C.
Semnează P.-grefier cu delegație
M. M.
Red. B.N.D./14.07.2015
Tehn. P.A./ 2 ex./15.07.2015
Fond: A. Z.
| ← Acţiune în declararea simulatiei. Decizia nr. 261/2015.... | Pretenţii. Decizia nr. 255/2015. Tribunalul GALAŢI → |
|---|
