Pretenţii. Decizia nr. 792/2015. Tribunalul GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 792/2015 pronunțată de Tribunalul GALAŢI la data de 21-10-2015 în dosarul nr. 792/2015
Dosar nr._ Operator de date cu caracter personal:2949
ROMÂNIA
TRIBUNALUL G.
SECTIE I CIVILA
Decizia civilă nr. 792
Ședința publică de la 21 Octombrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: L. B.
Judecător: D. G. N.
Grefier: F. D.
Pe rol judecarea apelului civil formulat de apelantul-reclamant M. G. prin Primar, cu sediul în G., ., jud. G. și cu sediul procesul ales la SCA „C. și Asociații” cu sediul în G., .. 56, împotriva sentinței civile nr. 3407 din 20.03.2015 pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât G. D., domiciliat în G., ..4, jud. G., având ca obiect „pretenții”.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat Giuvelic R. pentru apelant, în baza împuternicirii avocațiale aflate la dosar, fila 4, lipsă fiind intimatul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează modul de îndeplinire a procedurii de citare; stadiul pricinii, fiind primul termen de judecată; apelul este motivat; scutit de plata taxei de timbru judiciar; nu s-a formulat întâmpinare în cauză, după care;
Nemaifiind cereri de formulat ori probe de administrat în cauză, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Apărătorul apelantului, având cuvântul, solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, schimbarea în parte a sentinței apelate în ceea ce privește soluția pronunțată cu privire la cererea de acordare a cheltuielilor de judecată și în rejudecare, obligarea intimatului la plata sumei de 1860 lei reprezentând cheltuieli de judecată. Nu solicită cheltuieli de judecată în calea de atac.
Instanța declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea depusă pe rolul Judecătoriei G., la data de 14.10.2014, reclamantul M. G. a chemat în judecată pe pârâtul G. D., solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 386,65 lei reprezentând chirie restantă și majorări de întârziere, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare reclamantul a arătat că între părți s-a încheiat contractul de închiriere nr._/ 16.11.2005, având drept obiect închirierea terenului în suprafață de 26,25 mp cu destinația „garaj auto”. A menționat reclamantul că în sarcina pârâtului sunt întrunite toate elementele răspunderii contractuale, între părți fiind încheiat un contract valabil, existând o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, prin care a fost cauzat un prejudiciu.
În drept, reclamantul și-a întemeiat pretențiile pe dispozițiile C. civ., C. proc. civ. și art. 44 din Constituție.
Pârâtul nu a depus întâmpinare.
La data de 26.02.2015 reclamantul a arătat că pârâtul a achitat suma cerută prin prezenta cerere cu titlu de chirie și penalități, depunând în acest sens fișa de evidență a datoriei pârâtului din care reieșea că acesta nu mai are datorii față de reclamant (f. 20 d.f.).
Prin sentința civilă nr. 3407/20.03.2015, Judecătoria G. a respins cererea ca rămasă fără obiect și l-a obligat pe pârât la plata sumei de 150 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că între Primăria Municipiului G. și pârâtul G. D. s-a încheiat contractul nr._/16.11.2005, prin care pârâtului i-a fost închiriat spațiul teren cu destinația garaj auto, în suprafață de 26,25 mp, în schimbul unei chirii stabilite conform capitolului patru din contract. Contractul a expirat la data de 31.12.2006, operând tacita relocațiune în temeiul art. 1437 cod civil vechi, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de text, niciuna din părți necontestând acest aspect.
În drept, în rezolvarea conflictului temporal de legi existent între dispozițiile vechiului Cod civil (de la 1864) și cele ale Noului Cod Civil (Legea nr. 287/2009 republicată), instanța a aplicat normelor Codului civil anterior, deoarece, potrivit art. 3 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Noului Cod civil, actele și faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârșite sau produse înainte de . Noului Cod civil nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârșirii ori producerii lor.
Potrivit art. 969 C.civ., convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante. Potrivit art. 1073 C. civ. vechi, creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației. În cadrul obligațiilor care au ca obiect o sumă de bani, executarea în natură este întotdeauna posibilă, creditorul având un drept de gaj general asupra patrimoniului debitorului. În cazul în care obiectul litigiului îl constituie o obligație de a da, cum este obligația de a plăti o sumă de bani, creditorul are obligația sa dovedească existența acesteia, în sarcina debitorului operând o prezumție de vinovăție, iar dacă acesta nu dovedește îndeplinirea obligației, se prezumă ca nerespectarea acesteia provine din vina sa, urmând a fi astfel obligat la plata de despăgubiri către creditor.
Din situația contribuabilului G. D. la data de 23.09.2014 (f. 8 d.f.) instanța a reținut că pârâtul datora, în temeiul contractului de închiriere nr._/16.11.2005, suma de 386,65 lei reprezentând chiria restantă și penalități de întârziere, acestea din urmă fiind calculate conform capitolului IV, art. 2 alin. 3 din contract. Totodată, astfel cum reiese din situația pârâtului la data de 10.11.2014 (f. 20 d,f,) întreaga sumă solicitată fusese achitată de către pârât, acesta nemaiavând datorii față de reclamant, motiv pentru care instanța a respins acțiunea ca rămasă fără obiect.
Cu privire la cheltuielile de judecată, instanța a constatat că pârâtul fusese pus în întârziere prin notificarea nr. 9654/17.06.2014 și a admis în parte cererea de obligarea la plata cheltuielilor de judecată. Cu privire la onorariul de avocat în cuantum de 1.860 lei, așa cum rezulta din factura .-2485 (f. 17 d.f.), instanța a constatat că, în baza art. 451 alin. 2 C. proc. civ., cheltuielile de judecată, reprezentate de onorariu avocat, pot fi cenzurate de instanța de judecată în funcție de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat.
Prin aplicarea prevederilor art. 451 alin. 2 C. proc. civ., instanța nu intervine în contractul de asistență juridică dintre avocat și client, care se menține în integralitate (drept urmare, clientul va plăti avocatului onorariul cuvenit), ci doar apreciază în ce măsură onorariul stabilit de partea care a avut câștig de cauza trebuie suportat de partea adversă, ținând seama de natura și complexitatea prestației avocatului acestuia. În acest sens, în jurisprudența CEDO, s-a statuat că partea care a câștigat procesul nu va putea obține rambursarea unor cheltuieli, în temeiul art. 453 C.pr.civ., decât în măsura în care se constată realitatea, necesitatea și caracterul lor rezonabil.
S-a reținut că cererea avea ca obiect chiria datorată pentru folosința unui imobil dar, cum onorariul de avocat reflecta volumul de muncă al avocatului depus în cauză, și având în vedere participarea avocatului la un termen de judecată, înscrisurile depuse de avocat la dosar și susținerile acestuia la termenele de judecată, instanța a reținut că acesta nu a desfășurat un volum mare de muncă pentru executarea mandatului primit, de natură să justifice onorariul perceput în cuantum de 1.860 lei, acesta fiind nejustificat de mare în raport cu activitatea desfășurată.
Instanța a considerat că desfășurarea activității menționate în contractul de asistenta juridică implica studierea înscrisurilor existente la dosar, o documentare juridică adecvată pentru apărarea intereselor reclamantului, formularea apărărilor, reprezentarea reclamantului la termenul de judecată și a apreciat că suma de 150 lei este suficientă pentru a compensa valoarea prestației acestuia, astfel că numai în aceste limite cheltuielile de judecată constând în onorariu avocat au fost puse în sarcina pârâtului.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul M. G., prin Primar, solicitând schimbarea ei în parte și în rejudecare obligarea pârâtului la plata sumei de 1.860 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
A redat pe scurt solicitările făcute prin cererea de chemare în judecată și procedura urmată în fața primei instanțe, după care a arătat că M. G. a încheiat cu SCA C. și asociații un contract de asistență juridică pe o perioadă de 4 ani, cu caracter aleatoriu, deoarece prețul convenit pentru fiecare dosar este de 1.500 lei plus TVA, indiferent de complexitatea cauzei și de modul în care se soluționează dosarul în instanță.
S-a mai arătat că cea mai importantă parte a prestațiilor specifice asistenței/reprezentării juridice au fost deja efectuate, redactarea cererii de chemare în judecată presupunând studierea înscrisurilor puse la dispoziție avocatului, deplasarea pentru ridicarea lor de la sediul reclamantului, redactarea cererii de chemare în judecată, susținerea orală a acesteia la termenul din 26.02.2015, dar și redactarea cererii de apel, în baza aceluiași onorariu.
A învederat că nu se justifică diminuarea onorariului de avocat la suma de 150 lei raportat și faptul că acționarea pârâtului în judecată a fost determinată de nerespectarea de către acesta a obligațiilor contractuale asumate.
În drept au fost invocate prevederile art. 466 și următoarele din Codul de procedură civilă, solicitându-se judecata cauzei și în lipsă.
Apelul este scutit de taxă judiciară de timbru.
Intimatul G. D. nu a depus întâmpinare.
Verificând sentința apelată prin prisma motivului de apel invocat, în conformitate cu disp. art. 479 C.proc.civ.,Tribunalul constată că apelul este nefondat pentru considerentele următoare:
Obiectului litigiului cu care a fost învestită prima instanță l-a reprezentat obligarea pârâtului la plata sumei de 386,65 lei, calculată în temeiul contractul de închiriere nr._/16.11.2005, având drept obiect închirierea terenului în suprafață de 26,25 mp cu destinația garaj auto, sumă ce a fost achitată de pârât pe parcursul judecății.
Reclamantul a solicitat obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată constând în contra-valoarea onorariului de avocat în sumă de 1.860 lei, iar prima instanță a apreciat că se impune includerea în cuantumul cheltuielilor de judecată doar a sumei de 150 lei.
Procedând astfel, prima instanță a aplicat dispozițiile art. 451 alin.2 C.pr.civ., potrivit cărora instanța poate, chiar și din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaților, atunci când acesta este vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat, ținând seama și de circumstanțele cauzei.
Prin reducerea cuantumului onorariului avocatial pus in sarcina partii care a pierdut procesul, instanta nu a intervenit in contractul de asistenta judiciara si nu l-a modificat, in sensul diminuarii sumei convenite cu titlu de onorariu, ci doar a apreciat in ce masura onorariul achitat avocatului său de partea care a castigat procesul trebuie suportat de partea care se afla in culpa procesuala, după cum se prevede expres în teza a II-a a alin.2 a art. 451 C.pr.civ. („Măsura luată de instanță nu va avea niciun efect asupra raporturilor dintre avocat și clientul său”).
Dreptul de a pretinde despagubiri pentru prejudiciile cauzate printr-o fapta ilicita, ca orice drept civil, este insa susceptibil de a fi exercitat abuziv. Dispozitiile art. 451 alin.2 C.pr.civ. au menirea de a sanctiona exercitarea abuziva a dreptului de a obtine despagubiri, prin convenirea intre avocat si client a unor onorarii in mod vadit disproportionate cu valoarea, dificultatea litigiului sau volumul de munca pe care il presupune pregatirea apararii.
În speță, onorariul convenit a fost de 1.500 lei plus TVA, adică 1.860 lei, pentru recuperarea sumei de 386,65 lei, datorate de pârât cu titlu de chirie și penalități, în temeiul unui contract de închiriere. Astfel, litigiul nu era unul complex, solicitându-se plata unor sume în temeiul unui contract, nu ridica probleme de drept de noutate, iar valoarea obiectului litigiului era de aproximativ 5 ori mai mică raportat la suma solicitată cu titlu de onorariu avocat.
În aceste condiții, în mod legal și temeinic a redus prima instanță partea din onorariul de avocat care se include în cheltuielile de judecată suportate de partea adversă la suma de 150 lei, cu atât mai mult cu cât chiar apelantul a arătat că prețul convenit cu societatea de avocatură pentru fiecare dosar este de 1.500 lei plus TVA, indiferent de complexitatea cauzei și de modul în care se soluționează dosarul în instanță, criterii de care instanța este însă ținută când face aplicarea art. 451 alin.2 C.pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de apelantul-reclamant M. G. prin Primar, cu sediul în G., ., jud. G. și cu sediul procesul ales la SCA „C. și Asociații” cu sediul în G., .. 56, împotriva sentinței civile nr. 3407 din 20.03.2015 pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât G. D., domiciliat în G., ..4, jud. G., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 21 octombrie 2015.
Președinte, L. B. | Judecător, D. G. N. | |
Grefier, F. D. |
Red. jud. N.D.G./10.11.2015
Tehnored. gref. F.D./10.11.2015
Jud. fond: S. N.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 936/2015. Tribunalul GALAŢI | Pretenţii. Decizia nr. 1023/2015. Tribunalul GALAŢI → |
|---|
