Contestaţie la executare. Decizia nr. 448/2015. Tribunalul GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 448/2015 pronunțată de Tribunalul GALAŢI la data de 14-10-2015 în dosarul nr. 448/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL G.
SECTIE I CIVILA
DECIZIE CIVILA NR.448
Ședința publică din 14.10.2015
Completul compus din:
Președinte: M. M.
Judecător: A. F.
Judecător: R. D.
Grefier: A. D.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor formulate de recurenții LISINSCHI A., LISINSCHI A. A., LISINSCHI M. toti cu domiciliul ales la SCA P. si Asociatii in Bucuresti Splaiul Unirii nr.223 . si U. B. SA cu sediul in Bucuresti . sector 1, împotriva sentinței civile nr.6751/2015 pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr._, având ca obiect contestație la executare.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 30.09.2015, fiind consemnate în încheierea din aceeași zi, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea la data de 07.10.2015 si ulterior la 14.10.2015.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de față, instanța constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei G., la data de 18.05.2015, sub nr._, contestatorii LIȘINSCHI A. A., LIȘINSCHI A. și LIȘINSCHI M. au formulat, în contradictoriu cu intimata U. Ț. B. SA, contestație la executare împotriva tuturor actelor de executare îndeplinite în dosarele de executare ale B. M. C. și B. F. nr. 1107/2012, 1108/2012, 1109/2012, 1110/2012, 1111/2012, 1112/2012, în special somațiile de executare a biletelor la ordin, a proceselor verbal de stabilire a cheltuielilor de executare și a celor întocmite în temeiul art. 388 C., emise în fiecare dosar la data de 27.04.2015 și comunicate la 08.05.2015.
Au solicitat constatarea nulității acestor acte, admiterea excepției prescripției și închiderea dosarelor de executare.
În motivarea cererii au arătat faptul că actele de executare sunt nule ca urmare a aplicării sancțiunii perimării prin decizia civilă nr. 158/26.03.2015 a Tribunalului G. în dosar nr._/233/2013, astfel că în dosar a intervenit excepția prescripției executării silite demarate în toate cele 6 dosare execuționale aflate pe rolul B. M. C. și B. F., astfel că se impune închiderea acestora.
Au menționat că cele șase dosare execuționale au ca obiect executarea silită a un număr de 6 bilete la ordin, împotriva actelor de executare emise la data de 09.12.2013 fiind formulată contestația la executare ce a făcut obiectul dosarului nr._/233/2013 al Judecătoriei G.. Au precizat că în acest dosar, în faza recursului, a fost pronunțată decizia civilă nr. 158/26.03.2015a Tribunalului G., care a constatat intervenită perimarea executării silite în toate aceste 6 dosare și a desființat toate actele de executare întocmite în aceste dosare.
Ca urmare a desființării tuturor actelor de executare cu putere de lucru judecat, se impunea ca intimata creditoare să înceapă o nouă executare, motiv pentru care actele de executare emise în dosarele execuționale mai sus menționate în aprilie 2015 și mai 2015 sunt nule.
Contestatorii au invocat și prescripția executării silite demarate în cadrul dosarelor execuționale 1107/2012 – 1112/2012 ale B. M. C. și B. F. în temeiul art. 106 din Legea nr. 58/1934, care prevede termenul de prescripție ca fiind un an. Au apreciat contestatorii că și dacă este aplicabil termenul general de prescripție de 3 ani, prevăzut de art. 405 C., termenul era împlinit la data emiterii somațiilor din 28.04.2015, raportat la data scadenței biletelor la ordin, 10.03.2010, și respectiv 07.04.2010, astfel că se impune admiterea excepției invocate.
Au menționat că nu a intervenit în dosar nici un caz de întrerupere a prescripției, conform art. 405 alin. 3 C., cererile de executare anterioare fiind desființate ca urmare a intervenirii perimării executării silite.
Ca urmare a constatării de către instanță a intervenirii excepției perimării executării silite și apoi a prescripției executării silite, contestatorii au solicitat instanței să închidă cele șase dosare execuționale. Au oferit instanței ca unică posibilitate de interpretare a art. 373 C., necesitatea închiderii acestor dosare execuționale.
În drept, au invocat 405 C., 388 C., art. 399 C.; art. 62 alin. 1 din Legea nr. 58/1934.
Au solicitat administrarea probei cu înscrisuri (filele 13-35).
Cererea a fost legal timbrată cu taxă timbru de 6000 lei.
Legal citată, la primul termen de judecată, intimata a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat excepția tardivității contestației la executare, solicitând instanței și contestatorilor ca în primul rând să clarifice obiectul cererii, dacă este vorba de opoziție la executare sau de o contestație la executare propriu-zisă, raportat la temeiul invocat.
De asemenea, a invocat excepția inadmisibilității cercetării motivelor invocate de contestatori pe calea contestației la executare, raportat la împrejurarea că Legea nr. 58/1934 prevede doar calea specială a contestației la executare.
Pe fondul cererii, intimata a invocat că faptul că prin decizia civilă nr. 158/26.03.2015 a Tribunalului G. a fost desființată doar adresa comunicată debitorilor la 19.12.2013 însă nu și celelalte acte de executare. Totodată nu a fost desființată încheierea de încuviințare a executării silite, care este în continuare valabilă, întrucât aceasta nu are natura juridică a unui act de executare. Raportat la împrejurarea că această încheiere a fost pronunțată la data de 20.12.2012, executorul judecătoresc a procedat la emiterea unor noi somații cambiale, intimata aflându-se în termenul de prescripție al dreptului la executarea creanței.
A solicitat așadar instanței să constate faptul că desființarea adreselor de revenire a popririi nu poate atrage sancțiunea nulității actelor de executare emise ulterior, în baza unei încheieri de încuviințare a executării silite valabile, în cadrul unor dosare execuționale ce nu au fost închise.
A solicitat și obligarea contestatorilor la plata cheltuielilor de judecată.
În drept, a invocat art. 115 și urm. C..
Pentru termenul din 16.06.2015, s-au depus la dosar copii după dosarele execuționale nr. 1107/2012, 1108/2012, 1109/2012, 1110/2012, 1111/2012, 1112/2012, toate ale B. M. C. și B. F..
La termenul din 16.06.2015, instanța, în urma discuției cu părțile, a procedat la calificarea cererii ca fiind o contestație la executare propriu-zisă, a respins excepția inadmisibilității invocată de intimată și a luat act de împrejurarea că intimata a renunțat la excepția tardivității formulării contestației la executare.
Instanța a încuviințat pentru părți proba cu înscrisurile de la dosarul cauzei.
Prin sentința civilă nr. 6751/30.06.2015, instanța de fond a admis contestația la executare, a constatat prescris dreptul creditoarei U. Ț. B. SA de a cere executarea silită a titlurilor executorii reprezentate de biletele la ordin și a anulat toate actele de executare emise în dosarele de executare 1107/2012, 1108/2012, 1109/2012, 1110/2012, 1111/2012, 1112/2012 ale B. M. C. și B. F., ulterior datei de 19.12.2013, inclusiv somațiile de executare și procesele-verbale emise la 27.04.2015.
Totodată, instanța de fond a dispus închiderea dosarelor execuționale 1107/2012, 1108/2012, 1109/2012, 1110/2012, 1111/2012, 1112/2012 ale B. M. C. și B. F..
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin decizia civilă nr. 158/26.03.2015, Tribunalul G. a constatat intervenită perimarea executării silite în dosarele de executare nr. 1107/2012, nr. 1108/2012, nr. 1109/2012, nr. 1110/2012, nr. 1111/2012 și nr. 1112/2012 ale B.E.J.A. M. C. și B. F. și a desființat toate actele de executare întocmite în dosarele de executare nr. 1107/2012, nr. 1108/2012, nr. 1109/2012, nr. 1110/2012, nr. 1111/2012 și nr. 1112/2012 ale B.E.J.A. M. C. și B. F..
Executarea silită nu a fost suspendată în niciunul din dosarele execuționale mai sus menționate, însă debitorilor nu le-a mai fost comunicat niciun act până la 08.05.2015, când li s-au comunicat noi somații cambiale, procesele verbale de stabilire cheltuieli de executare și procesele verbale de constatare creanță, în fiecare dosar execuțional. Intimata creditoare a formulat la data de 08.04.2015 cerere de reluare a procedurii de executare silită în fiecare dosar execuțional din cele șase.
Instanța de fond a reținut incidența dispozițiilor art. 405 C.pr.civ, corelate cu prevederile art. 106 din Legea nr. 58/1934, constatând că executarea cambială în contra avalistului emitentului unui bilet la ordin este o executare cambială directă căreia i se aplică termenul de prescripție de 3 ani de la data scadenței biletului la ordin.
Biletele la ordin ce fac obiectul executărilor silite începute în dosarele execuționale nr. 1107/2012 – 1112/2012 ale B. M. C. și B. F. au avut scadența la 10.03.2010, respectiv 07.04.2010, acesta fiind ultimul termen de la care instanța de fond a apreciat că începe să curgă termenul de prescripție cu privire la executarea silită a acestui titlu, în lipsa oricăror alte informații. Astfel, termenul de 3 ani, indicat de art. 405 C. și respectiv de art. 94 din Legea nr. 58/1934, a început să curgă cu referire la dreptul de a cerere executarea silită a obligațiilor contestatorilor la 10.03.2010 și respectiv 07.04.2010 și s-a împlinit la data de 10.03.2013 și respectiv 07.04.2013.
Consecința juridică principală a admiterii excepției perimării executării silite o reprezintă desființarea tuturor actelor de executare îndeplinite până la momentul intervenirii perimării, ca atare instanța de fond a considerat că actele de executare întocmite până la 19.12.2013 nu au existat niciodată.
A mai reținut instanța de fond că prima manifestare de voință din partea creditoarei ulterioară datei de 19.12.2013 a survenit la 08.04.2015, prin cererile de reluare a procedurii de executare silită. La data de 08.04.2015, data cererilor formulate de creditoare, se împlinise însă termenul de prescripție de 3 ani prevăzut de art. 405 C. și art. 94 din Legea nr. 58/1934, iar potrivit art. 4052 alin. 3 C., prescripția nu este întreruptă dacă cererea de executare a fost respinsă, anulată sau dacă s-a perimat ori dacă cel care a făcut-o a renunțat la ea.
În aceste condiții, instanța de fond a constatat că la data de 10.03.2013, respectiv 07.04.2013 a intervenit prescripția dreptului intimatei . SA de a solicita executarea silită a celor șase titluri executorii bilete la ordin emise de . avalizate de cei trei contestatori, motiv pentru care toate actele de executare emise după data de 19.12.2013 în dosarele execuționale nr. 1107/2012 – 1112/2012 ale B. M. C. și B. F., inclusiv somațiile cambiale și procesele verbale din 27.04.2015 sunt nule.
Împotriva acestei hotărâri atât creditoarea . SA, cât și debitorii LIȘINSCHI A. A., LIȘINSCHI A. și LIȘINSCHI M. au formulat recurs.
Prin recursul formulat creditoarea . SA a solicitat modificarea în tot a hotărârii instanței de fiind în sensul respingerii contestației la executare ca nefondate.
În motivarea recursului, creditoarea . SA a arătat că termenul de prescripție a dreptului de a cere executarea silită a fost întrerupt la data de 26.03.2013 prin încasarea, ca urmare a instituirii popririi, a sumei de 7.332,60 lei, astfel încât la data de 26.03.2013 a început să curgă un nou termen de prescripție.
A mai menționat recurenta . SA că cererea de executare silită și încheierea de încuviințare a executării silite nu reprezintă acte de executare, astfel încât ele nu au fost anulate prin decizia civilă nr. 158/26.03.2015 a Tribunalului G.. În aceste condiții, cererea inițială de începere a executării silite formulată în lina decembrie 2012 a întrerupt termenul de prescripție a dreptului de a cere executarea silită.
În drept, recurenta a invocat art. 402 alin. 2 raportat la art. 304 C.pr.civ.
În dovedire, recurenta a solicitat proba cu înscrisuri.
Recursul formulat de debitorii LIȘINSCHI A. A., LIȘINSCHI A. și LIȘINSCHI M. privește doar considerentele sentinței civile nr. 6751/30.06.2015, solicitând modificarea în parte a considerentelor, în sensul că soluția instanței de fond privind posibilitatea creditorului de a solicita o nouă executare în cadrul aceluiași dosar execuțional este contrară dispozițiilor legale.
În motivare, recurenții au arătat că după constatarea intervenirii perimării creditorul trebuie să formuleze o nouă cerere de executare silită, să se formeze un nou dosar de executare, în cadrul căruia să se solicite o nouă încuviințare a executării silite.
Au apreciat recurenții că unul din efectele perimării constă în desființarea executării silite și a tuturor actelor de executare îndeplinite, sancțiune care se răsfrânge și asupra actelor incipiente, respectiv cererea de executare silită și încheierea de încuviințare a executării silite.
În aceste condiții, concluzia primei instanțe potrivit căreia creditoarea poate formula o nouă cerere de executare silită în cadrul aceluiași dosar de executare este greșită.
În drept, recurenții au invocat art. 299 și urm. C.pr.civ.
Recurenta-intimată . SA a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului formulat de debitorii LIȘINSCHI A. A., LIȘINSCHI A. și LIȘINSCHI M..
A arătat recurenta că nu există nici o dispoziție legală care să prevadă obligația creditorului de a iniția o nouă executare silită în cadrul unui alt dosar execuțional.
Analizând cele două recursuri, instanța le va respinge ca neîntemeiate, pentru următoarele considerente:
1. Referitor la recursul declarat de ., aceasta a invocat că termenul de prescripție a dreptului de a cere executarea silită a fost întrerupt de mai multe ori.
A. Primul moment invocat de recurentă a fost cererea de executare silită depusă în luna decembrie 2012. În motivarea acestei opinii, recurenta a apreciat că cererea de executare silită și încheierea de încuviințare a executării silite nu reprezintă acte de executare, astfel încât ele nu au fost anulate prin decizia civilă nr. 158/26.03.2015 a Tribunalului G., prin care s-a constatat perimarea executării silite.
Instanța de recurs nu poate primi aceste apărări.
Într-adevăr, potrivit art. 4052 alin. 1 lit. b C., cursul prescripției se întrerupe pe data depunerii cererii de executare, însoțite de titlul executoriu, chiar dacă a fost adresată unui organ de executare necompetent.
Însă, potrivit art. 4052 alin. 3 C., prescripția nu este întreruptă dacă cererea de executare a fost respinsă, anulată sau dacă s-a perimat ori dacă cel care a făcut-o a renunțat la ea
În cauză, instanța de recurs reține că prin Decizia civilă nr. 158/26.03.2015 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._/233/2013 s-a constatat intervenită perimarea executării silite în dosarele de executare ale B. M. C. și B. F. nr. 1107/2012, 1108/2012, 1109/2012, 1110/2012, 1111/2012, 1112/2012, fiind desființate toate actele de executare întocmite în aceste dosare.
Așadar, perimarea executării silite are ca efect desființarea tuturor actelor de executare îndeplinite. Ea nu are efecte însă asupra titlului executoriu, astfel că în măsura în care dreptul de a cere executarea silită nu s-a prescris, creditorul va putea porni o nouă executare silită.
Prescripția dreptului de a cere executarea silită nu este întreruptă prin cererea de executare silită perimată, întrucât ca urmare a perimării se consideră că aceasta nu a existat.
Această interpretare derivă din faptul că formularea unei noi cereri de executare silită este condiționată de neîmplinirea termenului de prescripție. Dacă cererea inițială de începere a executării silite ar fi întrerupt termenul de prescripție a dreptului de a cere executarea silită, indiferent dacă executarea silită a fost perimată, nu s-ar mai fi pus condiția ca noua cerere de executare silită să fie făcută înăuntrul termenului de prescripție.
De altfel, această interpretare a doctrinei și practicii judiciare a fost consacrată legislativ în Noul Cod de Procedură Civilă (art. 699 NCPC).
B. Al doilea moment invocat de recurentă de întrerupere a prescripției este încasarea la data de 26.03.2013, prin poprire, a sumei de 7.322,60 lei.
Într-adevăr, potrivit art. 4052 alin. 1 lit. a C., cursul prescripției se întrerupe pe data îndeplinirii de către debitor, înainte de începerea executării silite sau în cursul acesteia, a unui act voluntar de executare a obligației prevăzute în titlul executoriu.
Nici această apărare nu poate fi primită de către instanța de apel, din două considerente:
În primul rând, textul de lege impune condiția ca plata făcută de debitor să fie un act voluntar. Or, în cauză, încasarea sumei de 7.322,60 lei s-a făcut prin poprire, care este o măsură de executare silită și nu un act voluntar.
În al doilea rând, toate actele de executare au fost desființate prin Decizia civilă nr. 158/26.03.2015 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._/233/2013. Așadar, poprirea sumei de 7.322,60 lei a fost desființată.
În aceste condiții, încasarea la data de 26.03.2013, prin poprire, a sumei de 7.322,60 lei, nu poate avea ca efect întreruperea termenului de prescripție.
C. Un al treilea moment invocat de recurentă de întrerupere a termenului de prescripție este reprezentat de cererea de reluare a executării silite formulată în data de 08.04.2015.
Însă, instanța de recurs constată că la data de 08.04.2015 termenul de prescripție al dreptului de a cere executare silită se împlinise, așa încât el nu mai putea fi întrerupt.
Astfel, potrivit art. 405 C., dreptul de a cere executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, dacă legea nu prevede altfel, termenul începe să curgă de la data când se naște dreptul de a cere executarea silită, iar, prin împlinirea termenului de prescripție orice titlu executoriu își pierde puterea executorie.
În cauză, biletele la ordin ce fac obiectul executărilor silite începute în dosarele execuționale nr. 1107/2012 – 1112/2012 ale B. M. C. și B. F. au avut scadența la 10.03.2010, respectiv 07.04.2010, acesta fiind ultimul termen de la care începe să curgă termenul de prescripție .
Astfel, termenul de 3 ani a început să curgă cu referire la dreptul de a cerere executarea silită la 10.03.2010 și respectiv 07.04.2010 și s-a împlinit la data de 10.03.2013 și respectiv 07.04.2013.
Așadar, la data de 08.04.2015, data cererilor formulate de creditoare, se împlinise însă termenul de prescripție de 3 ani prevăzut de art. 405 C..
În aceste condiții, instanța de recurs reține că nici unul din cele trei momente invocate de recurentă nu a întrerupt termenul de prescripție a dreptului de a cere executarea silită, motiv pentru care în mod corect instanța de fond a constatat prescris dreptul creditoarei . de a solicita executarea silită.
2. Referitor la recursul declarat de debitorii LIȘINSCHI A. A., LIȘINSCHI A. și LIȘINSCHI M., acesta privește doar considerentele hotărârii.
Au considerat debitorii că în mod greșit a apreciat instanța de fond asupra posibilității creditorului de a solicita o nouă executare în cadrul aceluiași dosar execuțional.
Consideră debitorii că creditoarea ar fi trebuit să formuleze o nouă cerere de executare, să se deschidă un nou dosar de executare și să se obțină o nouă cerere de încuviințare a executării silite.
Instanța de recurs nu poate primi aceste apărări, pentru următoarele considerente:
Temeiul de drept și doctrina invocate de debitori în susținerea acestei opinii se referă la prevederile din Noul Cod de Procedură Civilă (art. 699). Însă, prezentei cauze îi sunt aplicabile dispozițiile Vechiului Cod de Procedură Civilă, care nu prevede că în cazul formulării cererii de executare după constatarea perimării trebuie să se constituie un nou dosar de executare.
Astfel, potrivit art. 389 C.pr.civ., dacă se face o nouă cerere de executare, se va face mai întâi o nouă somație, la care nu se va mai alătura titlul ce se execută.
Din interpretarea acestor dispoziții, nu rezultă obligativitatea pentru executorul judecătoresc de întocmire a unui nou dosar de executare, cu atât mai mult cu cât nu se face mențiune despre necesitatea ca instanța de executare să încuviințeze din nou executarea silită (așa cum prevede în prezent art. 699 alin. 2 NCPC).
Încheierea instanței de executare prin care a încuviințat executarea silită, nefiind act de executare, nu a fost anulată prin Decizia civilă nr. 158/26.03.2015 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._/233/2013, așa încât aceasta a rămas valabilă.
Art. 389 impune doar obligativitatea comunicării unei noi somații, ceea ce permite executorului judecătoresc continuarea executării în cadrul aceluiași dosar de executare, cu atât mai mult cu cât nu mai era obligat să solicite o nouă încuviințare a executării silite.
În aceste condiții, instanța de recurs constată că nu este greșită reținerea de către instanța de fond în considerentele hotărârii a posibilității creditorului de a solicita o nouă executare în cadrul aceluiași dosar execuțional.
Pentru toate aceste motive, instanța va respinge recursurile ca neîntemeiate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile formulate de recurenții LISINSCHI A., LISINSCHI A. A., LISINSCHI M. toti cu domiciliul ales la SCA P. si Asociatii in Bucuresti Splaiul Unirii nr.223 . si U. B. SA cu sediul in Bucuresti . sector 1, împotriva sentinței civile nr.6751/2015 pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr._, ca neintemeiate.
Irevocabilă.
Pronuntata in sedinta publica azi 14.10.2015.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
M. M. A. F. R. D. A. D.
Red.RD/03.11.2015
Tehn.AD/03.11.2015
Fond O. B.
| ← Fond funciar. Încheierea nr. 25/2015. Tribunalul GALAŢI | Exequator. Recunoaștere înscris / hotărâre străină.... → |
|---|
