Fond funciar. Decizia nr. 511/2016. Tribunalul GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 511/2016 pronunțată de Tribunalul GALAŢI la data de 06-05-2016 în dosarul nr. 511/2016
Cod ECLI ECLI:RO:TBGLT:2016:037._
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal nr. 2949
ROMÂNIA
TRIBUNALUL G.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 511
Ședința publică din data de 06.05.2016
Completul constituit din:
Președinte: N. D. B.
Judecător: R. N.
Grefier: V. M. O.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelurilor declarate de către apelanții C. T. și C. L. DE A. A L. F. F. NR. 18/1991 DE PE LÂNGĂ PRIMĂRIA BUCIUMENI, împotriva sentinței civile nr. 495/04.03.2015, pronunțată de Judecătoria T., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații B. S. și continuată prin moștenitor B. G., C. JUDEȚEANĂ G. DE S. A D. DE P. PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR DE PE LÂNGĂ PREFECTURA G., O. E. și B. G. - moștenitorul defunctei B. S., având ca obiect „fond funciar nulitate titlu proprietate” .
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 22.04.2016, fiind consemnate în încheierea din aceeași zi, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea la data de 06.05.2016.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei T. cu nr._, reclamanta B. S. în contradictoriu cu pârâtele C. T., C. locală Buciumeni și C. Județeană G. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, a solicitat să se constate:
1) Nulitatea absolută a titlului de proprietate nr._-83/09.06.1994 emis pe numele autoarei O. I. Agripina în prezent decedată – moștenitorii: B. S. și C. T. în calitate de fiice - pentru suprafața de teren de_ m.p. teren agricol intravilan și extravilan, situat în satul Tecucelul Sec, . ;
2) obligarea Comisiei locale Buciumeni și a Comisiei Județene G. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor să emită un nou titlu de proprietate cu suprafața de_ m.p. teren intravilan și extravilan, cu același amplasament, pe numele autorului pârâților, defunctul N. V., cu moștenitorii: O. Agripina, C. T. și B. S..
În motivare, s-a arătat că reclamanta B. S. împreună cu pârâta C. T. (fostă N.) și cu O. I. Agripina sunt moștenitoarele defunctului N. V., decedat în anul 1954 care a avut în proprietate suprafața de 6,618 ha teren situat în comuna Buciumeni, .. G. încă din 1953, conform certificatului de moștenitor nr. 341/9B din 24.06.1954. S-a menționat că reclamanta și pârâta C. T. ( fostă N.) au calitatea de fiice, iar defuncta O. Agripina (fostă N. Agripina) mama reclamantei și a pârâtei C. T., avea calitatea de soție supraviețuitoare a defunctului.
Cu toate că mama reclamantei, O. Agripina, a formulat cerere de reconstituire în anul 1991 pentru întreaga suprafață de teren, în calitate de moștenitore a defunctului N. V., împreună cu reclamanta și cu pârâta C. T., în mod nelegal, titlul de proprietate a fost emis pe numele defunctei O. Agripina în calitate de titular al dreptului de proprietate și nu de moștenitor al defunctului N. V..
Prin urmare se solicită a se constata că titular al dreptului de proprietate este N. V. iar moștenitori sunt: O. Agripina, C. T. și B. S..
In drept, cererea s-a întemeiat pe disp. art. III. din Legea nr. 169/1997, pe dispozițiile L. nr 18/1991, ale L. nr. 1/2000 și ale L. nr. 247/2005.
În susținerea cererii formulate, au fost atașate, la dosar, înscrisuri, în copie (f. 4 – 6).
Prin întâmpinare, C. locală Buciumeni, jud. G. a solicitat respingerea cererii ca nefondată, arătând că O. Agripina este îndreptățită să solicite reconstituirea dreptului de proprietate, fiind în viață la data reconstituirii.
Pe de altă parte, a arătat că nu se poate constata nulitatea unui titlu de proprietate emis în anul 1994 pe baza unor prevederi legale apărute după emiterea lui, față de principiul neretroactivității legii.
Au fost invocate dispozițiile art. 8 alin. 2,art. 11 alin. 1 și art. 14 alin. 1 din Legea nr. 18/1991și s-a menționat că de prevederile legii beneficiau cooperatorii care au adus pământ în CAP, precum și, în condițiile legii, moștenitorii acestora. De asemenea, a menționat că suprafața de teren adusă în CAP rezultă din cererea de înscriere în gospodărie.
Pârâta a mai arătat că la data de 10.02.1959, O. I. Agripina s-a înscris în GAC cu suprafața de 5,50 ha teren arabil și 0,25 ha vie, iar situația coincide cu înscrierea din registrul agricol pe anul 1959.
În drept au fost invocate dispozițiile L. nr. 18/1991, HG nr. 131/1991 și HG nr. 890/2005.
În susținerea întâmpinării formulate, au fost depuse, la dosar, înscrisuri, în copie (f.- 17 – 19).
La rândul său, pârâta C. T. a solicitat respingerea cererii pe excepția lipsei de interes, iar pe fond respingerea ca nefondată.
În motivare, pârâta a arătat că interesul reclamantei nu are aparența legitimității și că reclamanta nu justifică un interes născut și actual în promovarea acțiunii, singurele moștenitoare ale defunctei O. Agripina fiind reclamanta și pârâta.
Pe fond, pârâta a arătat că mama sa a fost singura îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate în conformitate cu Legea nr. 18/1991, aceasta fiind cea care a adus pământul în CAP și cea acare a formulat o cerere de reconstituire.
A apreciat pârâta că, în speță, nu pot fi incidente cauzele de nulitate indicate de Legea nr. 169/1997, întrucât actul normativ menționat a apărut ulterior emiterii titlului.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 205 C.proc.civ..
Prin întâmpinarea formulată, pârâta C. Județeană G. pentru aplicarea Legilor fondului funciar a solicitat respingerea acțiunii, ca nefondată.
În motivare, a arătat că nu se află în culpă, deoarece propunerea de atribuire s-a formulat de C. L. Buciumeni, iar culpa ar aparține și reclamantei deoarece aceasta nu a formulat contestație în termenul prevăzut de Legea nr. 18/1991.
A fost atașată, la dosar, în copie, documentația care a stat la baza emiterii titlului de proprietate contestat (f. 29 – 25).
În ședința publică din data de 04.02.2015, a fost introdus în cauză pârâtul O. E., în calitate de fiu al defunctei O. Agripina.
Prin sentința civilă nr. 495/04.03.2015, pronunțată de Judecătoria T. în dosarul nr._ , instanța a admis cererea, a constatat nulitatea absolută a titlului de proprietate nr._-83 din 09.06.1994, titular O. I. Agripina și a dispus emiterea unui nou titlu de proprietate având ca autor pe N. V., cu moștenitorii: O. Agripina, C. T. și B. S., cu aceeași suprafață de teren totală, de 66.180 mp.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că acțiunea este întemeiată, având în vedere dispozițiile art. III. din legea nr. 169/1997, Legea 18/1991.
A constatat instanța că titular al dreptului de proprietate este defunctul N. V. iar moștenitori sunt O. Agripina, C. T. și B. S. astfel că se impune constatarea nulității absolute a titlului de proprietate nr._-83 din 09.06.1994, titular O. I. Agripina și emiterea unui nou titlu de proprietate având ca autor pe N. V., cu moștenitorii: O. Agripina, C. T. și B. S., cu aceeași suprafață de teren totală, de 66.180 mp.
Împotriva sentinței civile nr. 495/04.03.2015, pronunțată de Judecătoria T. în dosarul nr._ ,, au declarat apel pârâta C. L. Buciumeni pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și pârâta C. T. .
Prin apelul formulat, pârâtaC. L. Buciumeni pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor a solicitat desființarea în totalitate a sentinței contestate și, în rejudecare, respingerea acțiunii, ca nefondată.
În motivare, a reiterat argumentele aduse în fața primei instanțe și a subliniat că la data de 10.02.1959, O. Agripina s-a înscris în CAP cu o suprafață totală agricolă (arabil + vie) de 57 500 mp, suprafață ce excede celei rămase de la N. V. cu 12 500 mp. Astfel, a arătat apelanta, defuncta a adus în CAP atât suprafața de teren de 45 000 mp, rămasă de la N. V., aflată în coproprietate cu fiicele sale minore, cât și suprafața de 12 500 mp suplimentară.
Conform apelantei, în anul 1991, defuncta O. Agripina a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, în calitate de titular, pentru suprafața de 6,03 ha, nefăcându-se dovada că defuncta ar fi solicitat reconstituirea atât pentru ea, cât și pentru fiicele sale, iar acestea din urmă nu au formulat cereri în temeiul legilor fondului funciar.
A mai arătat apelanta că numitul N. V. a decedat anterior înființării CAP, deci anterior trecerii terenului aflat în masa succesorală în proprietatea statului, astfel încât acesta nu poate avea calitatea de persoană deposedată, singura persoană deposedată, în înțelesul legii, fiind defuncta O. Agripina, situație ce i-a conferit acesteia calitatea de persoană îndreptățită în înțelesul L. nr. 18/1991.
În opinia apelantei, împrejurarea că, la data intrării în CAP; O. Agripina a dispus și de terenul aparținând fiicelor sale minore, adus și acesta în CAP, naște numai posibilitatea ca aceste fiice, la data intrării în vigoare a L. nr. 18/1991, să poată formula cerere de reconstituire, fiecare pentru cota sa parte rezultată din certificatul de moștenitor, însă fiicele nu au dat curs acestei posibilități..
Apelanta a remarcat că prima instanță nu a indicat în concret care din cele șase situații prevăzute de art. III din legea nr. 169/1997 ar fi condus la concluzia nulității absolute a titlului contestat.
S-a apreciat că prima instanță nu a avut în vedere reglementările specifice din materia fondului funciar.
S-a solicitat, în temeiul art. 442 C.proc.civ., și îndreptarea erorii materiale cu referire la reprezentarea în instanță a Comisiei Locale Buciumeni, în sensul că aceasta nu a fost reprezentată de consilier juridic D. A S, ci de către D. A. Ș., în temeiul art. 52 alin. 2 din Legea nr. 18/1991.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 442 alin. 1, art. 446, art. 458, art. 466 alin. 1 și art. 468 C.proc.civ..
Prin apelul formulat, pârâtaC. T. a solicitat desființarea în totalitate a sentinței contestate și, în rejudecare, respingerea acțiunii pentru lipsa de interes, iar, pe fond, ca nefondată.
În motivare, a arătat că nu s-au analizat în mod corect toate probatoriile, iar instanța a interpretat în mod greșit că O. Agripina ar fi formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate în baza L. nr. 18/1991 împreună cu B. S. și C. T., întrucât acestea din urmă nu au formulat astfel de cereri, nici după N. V. și nici după altcineva. A subliniat apelanta, în condițiile în care reclamanta nu a formulat o cerere în temeiul L. nr. 18/1991, s-ar impune admiterea excepției lipsei de interes.
S-a apreciat greșită constatarea instanței potrivit căreia O. Agripina ar fi formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate în calitate de moștenitoare a defunctului său soț N. V. care a decedat anterior înființării CAP și care, astfel, nu avea calitatea de persoană deposedată, singura persoană deposedată fiind O. Agripina.
Apelanta a arătat că temeiul de drept invocat de prima instanță este nelegal și nesusținut prin probe, instanța neindicând care dintre cele 6 cazuri de nulitate enumerate de Legea nr. 169/1997 ar fi incident în speță. Pe de altă parte, a apreciat că, în condițiile în care O. Agripina era singura persoană îndreptățită, titlul de proprietate a fost emis în mod legal.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 466 și urm. C.proc.civ..
În susținerea apelului formulat, apelanta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
Prin întâmpinarea formulată, intimata B. S. a solicitat respingerea apelului și obligarea apelantelor la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, a arătat că apelurile nu pot fi primite, întrucât, atât în anul 1959 (când reclamanta și pârâta C. T. erau minore sub 14 ani și nu puteau formula cerere de înscriere în CAP), cât și în anul 1991, dată fiind indiviziunea cu defuncta O. Agripina, cererea formulată de aceasta pentru reconstituirea dreptului de proprietate este supusă normelor care reglementează dreptul de coproprietate, astfel încât aceasta profită tuturor coproprietarilor, iar reconstituirea dreptului de proprietate are efecte în favoarea tuturor acestora.
S-a apreciat, astfel, că reconstituirea dreptului de proprietate doar pe numele defunctei O. Agripina a încălcat prevederile art. III din Legea nr. 169/1997, aceasta nefiind îndreptățită la întreaga reconstituire, ci doar la reconstituirea cotei sale ideale de 2/8.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 471 alin. 5 C.proc.civ., art. III din Legea nr. 169/1997 și Legea nr. 18/1991.
În susținerea întâmpinării formulate, intimata a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
Prin întâmpinarea formulată, intimata C. Județeană pentru Stabilirea D. de proprietate Privată asupra Terenurilor a solicitat admiterea apelurilor formulate și desființarea sentinței contestate.
În motivare, a reiterat argumentele aduse de apelanta C. L. Buciumeni și a subliniat că singura care a depus cerere în temeiul L. nr. 18/1991 este defuncta O. Agripina.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 8 din Legea nr. 18/1991 și art. 205 C.proc.civ..
În susținerea întâmpinării formulate, a fost atașată, în copie, la dosar, documentația care a stat la baza emiterii titlului de proprietate contestat (f. 29 – 34).
Intimata a solicitat judecata în lipsă.
Prin răspunsurile la întâmpinare formulate de apelante, au fost reiterate argumentele expuse în cuprinsul cererilor de apel.
Ca urmare a decesului intimatei B. S. la data de 01.10.2015 (f. 74), a fost introdus, în cauză, în calitate de moștenitor al intimatei – reclamantei, numitul B. G. – fiu.
Cererea de apel formulată de apelanta C. T. a fost legal timbrată cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 552,5 lei.
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței civile nr. 495/04.03.2015, pronunțată de Judecătoria T. în dosarul nr._, prin prisma motivelor de apel, instanța de control judiciar reține următoarele:
Potrivit art. 425 alin. 1 lit. b C.proc.civ., considerentele hotărârii trebuie să cuprindă obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.
Pe de altă parte, în sensul art. 248 alin. 1 C.proc.civ., instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.
În ședință publică din data de 21.01.2015, instanța a dispus unirea excepției lipsei de interes cu fondul cauzei.
În mod nelegal, însă, față de dispozițiile art. 248 alin. 1 raportate la dispozițiile art. 425 alin. 1 lit. b C.proc.civ., prima instanță nu s-a mai pronunțat asupra excepției invocate și nici nu a analizat-o în cuprinsul hotărârii. Este de remarcat că unirea excepției cu fondul nu exonerează instanța de a se pronunța asupra acesteia, respectiv de a o analiza.
De asemenea, în mod nelegal, așa cum au remarcat și apelantele, prima instanță nu a indicat în concret motivele de drept pe care se întemeiază soluția reținând sancțiunea nulității absolute în temeiul art. III din Legea nr. 169(1997, fără, însă, a menționa, în mod expres, care este cazul de nulitate absolută avut în vedere și fără a preciza motivele pentru care au fost înlăturate apărările părților.
În consecință, față de dispozițiile menționate anterior și date fiind dispozițiile art. 480 alin. 6 C.proc.civ., va admite apelurile și va anula sentința civilă nr. 495/04.03.2015, pronunțată de Judecătoria T. în dosarul nr._ reținând cauza spre rejudecare.
În rejudecare, date fiind dispozițiile art. 248 alin. 1 C.proc.civ., va fi analizată cu prioritate excepția lipsei de interes.
Interesul, ca o condiție de exercitare a acțiunii civile, poate fi definit ca fiind folosul practic urmărit de persoana care exercită acțiunea.
Conform dispozițiilor art. 33 alin. 1 C.proc.civ., interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut și actual.
În speță, potrivit certificatului de moștenitor nr. 341/9 B (f. 5), în urma decesului defunctului N. V., decedat la data de 04.05.1953, s-a stabilit calitatea de moștenitori legali în favoarea numitelor N. (O.)Agripina, în calitate de soție supraviețuitoare, N. (B.)S. (11 ani), în calitate de fiica și N. (C.) T. (4ani), în calitate de fiică.
Pe de altă parte, conform adresei nr. 4220/13.11.2014 (f. 41), necontestate de părți, de pe urma defunctei O. Agripina, decedată la data de 23.04.2013, au rămas moștenitorii prezumtivi C. T., în calitate de fiică, B. S., în calitate de fiică și O. E., în calitate de fiu.
Părțile nu au făcut dovada dezbaterii succesiunii numitei O. Agripina.
Totodată, contrar dispozițiilor art. 249 C.proc.civ., apelanta – pârâtă C. T. nu a dovedit faptul că terenurile ce fac obiectul titlului de proprietate contestat ar fi fost vândute de defuncta O. Agripina, în timpul vieții acesteia, exclusiv către fiicele sale B. S. și C. T..
În consecință, reclamanta justifică un interes în solicitarea sa de emitere a unui nou titlu de proprietate pe numele defunctului N. V., urmărind ca, față de cele menționate în cuprinsul certificatului de moștenitor nr. 341/9 B, cota sa de proprietate asupra terenului în cauză să fie mai mare și ca, într-o eventuală dezbatere a succesiunii defunctei O. Agripina, să fie reținută ca făcând parte din masa succesorală și eventual să fie împărțită cu toți moștenitorii defunctei doar cota de ¼ a acesteia.
În același context, reține că, potrivit dispozițiilor art. III alin. 2 din Legea nr. 169/1997, nulitatea reglementată de actul normativ menționat poate fi invocată de primar, prefect, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și de alte persoane care justifică un interes legitim, iar soluționarea cererilor este de competența instanțelor judecătorești de drept comun.
În speță, reclamanta B. S. a invocat calitatea de moștenitoare a defunctului N. V., apreciind că titlul contestat ar fi trebuit să fie emis pe numele acestuia și a contestat, practic, reconstituirea dreptului de proprietate pe numele defunctei O. Agripina susținând că terenul menționat în cuprinsul acestui ultim titlu ar fi aparținut aceluiași autor N. V..
Față de dispozițiile art. III alin. 2 din Legea nr. 169/1997, coroborate cu dispozițiile art. 32 C.proc.civ., tribunalul reține că reclamanta justifică un interes legitim în promovarea acțiunii în ceea ce o privește, urmând ca temeinicia pretențiilor formulate, inclusiv argumentele legate de omisiunea de a formula cereri de reconstituire a dreptului de proprietate, să fie analizate pe fond.
În consecință, va respinge excepția lipsei de interes, invocată prin întâmpinare de pârâta C. T., ca nefondată.
Pe fondul cauzei, reține că, potrivit certificatului de moștenitor nr. 341/) B (f. 5), numitul N. V. a decedat la data de 04.05.1953. Potrivit aceluiași certificat, în masa succesorală rămasă de pe urma defunctului, se regăsesc 4,5 ha teren agricol.
Pe de altă parte, defuncta O. Agripina a fost cea care, la data de 10.02.1959, a solicitat, în nume propriu, înscrierea sa în GAC – satul Tecucelul, cu suprafața de 5,50 ha teren arabil și 0,25 ha vie (f. 17),
De asemenea, conform mențiunilor din Registrul Agricol (f.18), defuncta O. Agripina figura în nume propriu în evidențe, în anul 1959, cu suprafața de 6,13 ha teren.
Potrivit cererilor formulate în anii 1990 și 1991 (f. 33 – 35), coroborate cu Tabelul prezentat de apelanta C. L. Buciumeni (f. 19), contrar susținerilor intimatei – reclamante, defuncta O. Agripina a solicitat exclusiv în nume propriu, iar nu și în numele fiicelor sale, reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului pe care l-a posedat și cu care a intrat în CAP, respectiv asupra suprafeței de 6,5 ha teren agricol.
Potrivit dispozițiilor art. 8 alin. 1 și alin. 2 din Legea nr. 18/1991, stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor care se găsesc în patrimoniul cooperativelor agricole de producție se face în condițiile prezentei legi, prin reconstituirea dreptului de proprietate sau constituirea acestui drept, de prevederile legii beneficiind membrii cooperatori care au adus pământ în cooperativa agricolă de producție sau cărora li s-a preluat în orice mod teren de către aceasta, precum și, în condițiile legii civile, moștenitorii acestora, membrii cooperatori care nu au adus pământ în cooperativă și alte persoane anume stabilite.
Potrivit art. 10 alin. 1 din același act normativ, suprafața adusă în cooperativă este cea care rezultă din: evidențele cooperativei, cererile de înscriere, registrele agricole de la data intrării în cooperativă, actele de proprietate și cartea funciară sau, în lipsa acestora, din orice alte probe, inclusiv declarații de martori.
De asemenea, conform art. 13 alin. 1 din Legea nr. 18/1991( forma în vigoare la data emiterii titlului contestat), terenurile cooperativelor agricole de producție situate în extravilanul localităților devin proprietatea cooperatorilor sau, după caz, a moștenitorilor acestora, corespunzător suprafețelor aduse sau preluate în orice mod în patrimoniul cooperativei.
Coroborând textele normative citate anterior, tribunalul reține că beneficiari ai dispozițiilor L. nr. 18/1991, prin reconstituirea dreptului de proprietate, sunt membrii cooperatori care au adus pământ în cooperativă, în limita suprafețelor de teren aduse.
Or, defunctul N. V. a decedat anterior momentului preluării terenurilor în cooperativa agricolă și, astfel, nu putea avea calitatea de persoană îndreptățită în sensul L. nr. 18/1991.
Pe de altă parte, defuncta O. Agripina este cea care a formulat în nume propriu cerere de înscriere GAC – satul Tecucelul, cu suprafața de 5,50 ha teren arabil și 0,25 ha vie (f. 17) având, astfel, calitatea de persoană îndreptățită în sensul L. nr. 18/1991.
Este adevărat că, la momentul formulării cererii menționate, atât reclamanta B. S., cât și pârâta C. T. erau minore sub 14 ani și că, astfel, erau reprezentate legal de mama lor, defuncta O. Agripina.
Tribunalul reține, însă, că, așa cum în mod corect a arătat apelanta C. L. Buciumeni pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, la data intrării în vigoare a L. nr. 18/1991 și ulterior, în termenele acordate succesiv de legiuitor în acest scop, atât reclamanta B. S., cât și pârâta C. T., în calitate de moștenitoare ale defunctului N. V., majore în anii 1990 – 1991, avea posibilitatea de a formula cereri de reconstituire a dreptului de proprietate conform dispozițiilor legilor proprietății.
Deși avea sarcina probei în sensul art. 249 C.proc.civ., reclamanta nu a făcut dovada formulării unei astfel de cereri cu referire la terenul ce a făcut parte din masa succesorală rămasă de pe urma tatălui său.
Chiar dacă am aprecia că terenurile rămase de pe urma defunctului N. V. ar fi cele care ar fi trebuit să formeze obiectul reconstituirii, tribunalul reține că defuncta O. Agripina avea calitatea de moștenitor al defunctului și că, la momentul înscrierii terenurilor în cooperativa agricolă, proprietare ale acestora erau O. Agripina, N. (B.) S. și N. (C.)T., iar nu defunctul N. V.. În mod corect, astfel, dreptul de proprietate a fost reconstituit pe numele moștenitoarei O. Agripina, singura care a formulat cerere în acest sens.
Conform dispozițiilor art. 8 alin. 3 și art. 9 alin. 3 din același act normativ, coroborate cu dispozițiile art. 33 din Legea nr. 1/2000, așa cum au fost modificate acestea prin Legea nr. 247/2005 și OUG nr. 127/2005, reconstituirea dreptului de proprietate se face, la cerere, prin eliberarea unui titlu de proprietate, iar cererea se depune la primăria localității sau, după caz, la primăriile localităților în a căror rază teritorială se află terenul pentru care urmează să fie reconstituit dreptul de proprietate, până la data de 30.11.2005, cu confirmare de primire, sub sancțiunea decăderii din termen.
În împrejurarea în care reclamanta B. S. și pârâta C. T. nu au formulat o cereri de reconstituire a dreptului de proprietate pentru același teren, în temeiul L. nr. 18/1991, în mod corect dreptul de proprietate a fost reconstituit exclusiv pe numele persoanei îndreptățite care a formulat cerere în temeiul legii speciale, conform dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 18/1991. Este de remarcat, în acest context, că defuncta O. Agripina era moștenitoarea legală a defunctului N. V., în calitate de soție supraviețuitoare.
Concluzia de mai sus rezultă și din dispozițiile art. 11 din HG nr. 890/2005 potrivit cărora stabilirea dreptului de proprietate se face numai la cerere, formulată de fiecare persoană îndreptățită, personal sau prin mandatar, iar când sunt mai mulți moștenitori cererea se poate face și în comun, fiind semnată de fiecare dintre ei.
Contrar susținerilor reclamantei, calitatea de moștenitor al defunctului N. V. nu determină nașterea în mod automat a dreptului de a-i fi reconstituit dreptul de proprietate de pe urma defunctului, dreptul menționat fiind condiționat de formularea unei cereri în temeiul L. nr. 18/1991, respectiv de urmarea procedurii prevăzute de actul normativ menționat.
În consecință, apreciază că, în cazul titlului de proprietate nr._ – 83/09.06.1994, nu sunt incidente niciuna dintre cauzele de nulitate prevăzute de art. III din Legea nr. 169/1997, cererea reclamantei fiind nefondată.
Pentru toate considerentele de mai sus, va respinge acțiunea formulată, ca nefondată.
Totodată, în temeiul art. 453 C.proc.civ., îl va obliga pe intimatul B. G., în calitate de moștenitor al defunctei B. S., la plata către apelanta – pârâtă C. T. a sumei de 3552,50 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată din care 3000 lei reprezintă onorariu avocat în primă instanță și în apel, conform chitanțelor nr._/04.03.2015 (f. 45 dosar Judecătoria T.) și nr._/24.09.2015 (f. 116 dosar apel), iar 552,50 lei reprezintă taxă judiciară de timbru achitată în apel.
În temeiul dispozițiilor art. 38 din OUG nr. 80/2013, constatând că reclamanta B. S. nu a achitat taxa judiciară de timbru în cuantum de 1105 lei,datorată în primă instanță, îl va obliga pe intimatul B. G., în calitate de moștenitor al defunctei B. S., la plata către Orașul Mărășești a sumei de 1105 lei, cu titlu de taxă judiciară de timbru datorată în primă instanță. În acest context, reține că taxa judiciară de timbru este datorată, prin raportare la valoarea pretențiilor, în conformitate cu dispozițiile art. 3 din OUG nr. 80/2013, prin raportare la dispozițiile art. 29 alin. 2 din același act normativ, respectiv dispozițiile art. 42 din Legea nr. 1/2000. Astfel, din interpretarea coroborată a dispozițiilor menționate, rezultă că sunt scutite de taxa judiciară de timbru doar cererile formulate în temeiul L. 18/1991 de persoanele îndreptățite, respectiv de persoanele care au formulat cereri în temeiul legilor proprietății, în legătură cu aceste cereri și cererile formulate de către prefect sau primar pentru anularea actelor juridice făcute ori emise cu încălcarea prevederilor L. fondului funciar nr. 18/1991, iar nu și cererile formulate de terți pentru constatarea nulității absolute a unor titluri de proprietate.
Cu referire la cererea de îndreptare a erorii materiale formulate de apelanta C. L. Buciumeni pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, tribunalul reține că aceasta vizează o hotărâre a primei instanțe.
Or, potrivit art. 445 C.proc.civ., îndreptarea, lămurirea, înlăturarea dispozițiilor contradictorii ori completarea hotărârii nu poate fi cerută pe calea apelului sau recursului, ci numai în condițiile art. 442 - 444.
În consecință, constată că, în speță, cererea de îndreptare a erorii material nu poate fi soluționată, fiind inadmisibilă în acest cadru procesual.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE L.
DECIDE
Admite apelul declarat de apelanta – pârâtă C. L. DE FOND F. BUCIUMENI, cu sediul în ., împotriva sentinței civile nr. 495/04.03.2015, pronunțate de Judecătoria T. în dosarul nr._, în contradictoriu cu apelanta – pârâtă C. T., domiciliată în comuna Buciumeni, . G., intimata – reclamantă B. S.-prin moștenitor B. G., domiciliat în G., ., .. 2, jud. G. și intimații pârâți C. JUDEȚEANĂ G. DE S. A D. DE P. PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR DE PE LÂNGĂ PREFECTURA G., cu sediul în G., ., județul G. și O. E., domiciliat în G., ., ..
Admite apelul declarat de apelanta – pârâtă C. T., domiciliată în . G. împotriva sentinței civile nr. 495/04.03.2015, pronunțate de Judecătoria T. în dosarul nr._, în contradictoriu cu apelanta – pârâtă C. L. DE FOND F. BUCIUMENI, cu sediul în ., intimata – reclamantă B. S.- prin moștenitor B. G., domiciliat în G., ., .. 2, jud. G. și intimații pârâți C. JUDEȚEANĂ G. DE S. A D. DE P. PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR DE PE LÂNGĂ PREFECTURA G., cu sediul în G., ., județul G. și O. E., domiciliat în G., ., ., județul G..
Anulează sentința civilă nr. 495/04.03.2015, pronunțată de Judecătoria T. în dosarul nr._ și, în rejudecare,
Respinge excepția lipsei de interes, ca fiind nefondată.
Respinge acțiunea formulată de reclamanta B. S. și continuată prin moștenitor B. G., domiciliat în G., ., .. 2, jud. G., ca nefondată.
Obligă pe intimatul B. G., în calitate de moștenitor al defunctei B. S., la plata către apelanta – pârâtă C. T. a sumei de 3552,50 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
În temeiul art. 38 din OUG nr. 80/2013, obligă pe intimatul B. G., în calitate de moștenitor al defunctei B. S., la plata către Orașul Mărășești a sumei de 1105 lei, cu titlu de taxă judiciară de timbru datorată în primă instanță.
Definitivă.
Executorie.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 06.05.2016.
Pentru Președinte, Judecător, Grefier,
N. D. B. R. N., V. M. O.
aflată în concediu de odihnă,
conf. art. 426 alin. 4 C. pr. civilă
semnează președintele instanței,
R. G. F.
Red. R.N./16.05.2016
Tehn. V.M.O./16.05.2016/7 ex.
./5 ex.
Jud. fond. C. I.
| ← Exequator. Recunoaștere înscris / hotărâre străină.... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 521/2016. Tribunalul GALAŢI → |
|---|
