Pretenţii. Decizia nr. 1129/2015. Tribunalul GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1129/2015 pronunțată de Tribunalul GALAŢI la data de 22-12-2015 în dosarul nr. 1129/2015
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2949
ROMÂNIA
TRIBUNALUL G.
SECȚIA I CIVILĂ
Decizia civilă nr.1129/2015
Ședința publică din data de 22.12.2015
Completul constituit din:
Președinte: L. B.
Judecător: D. G. N.
Grefier: I. A. T.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului declarat de către apelantul M. G. PRIN REPREZENTANT M. S.- PRIMARUL MUNICIPIULUI G., cu sediul în G., ., jud. G., în contradictoriu cu intimatul C. P., cu domiciliul în G., . nr. 34, ., împotriva sentinței civile nr.3868/2.04.2015, pronunțată de Judecătoria G., în dosarul nr._, având ca obiect „pretenții ”.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 17.12.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 21.12.2015, respectiv la data de 22.12.2015, când a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 3868/02.04.2015, pronunțată de Judecătoria G., s-a respins acțiunea formulată de reclamantul M. G. în contradictoriu cu pârâtul C. P., ca nefondată.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Între reclamant și pârâtul C. P. s-a încheiat contractul de închiriere nr. 294/24.02.2000, având ca obiect dreptul de folosință asupra imobilului situat în mun. G., ., jud. G., având destinația de cabinet medical de stomatologie. La solicitarea pârâtului, contractul a fost prelungit în anul 2001 până la data de 24.02.2002.
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei G. sub nr._, reclamantul M. G. - prin Primar a chemat în judecată pe pârâtul C. P., solicitând pronunțarea unei hotărâri prin care să se constate încetat de drept contractul de închiriere nr. 294/24.02.2000, evacuarea pârâtului din imobilul situat în G., ., obligarea pârâtului la plata chiriei restante calculată până la data evacuării și obligarea pârâtului să aducă spațiul la starea funcțională la care a fost predat acestuia. Prin sentința civilă nr.4115/26.04.2011, rămasă definitivă și irevocabilă prin neapelare, Judecătoria G. a admis excepția prescripției dreptului la acțiune formulată de reclamant, privind obligarea pârâtului la plata chiriei și a penalităților și a respins acest capăt de cerere ca fiind prescris; a respins capătul de cerere privind constatarea încetării contractului de închiriere ca fiind lipsit de interes; a respins restul pretențiilor, ca nefondate (respectiv evacuarea pârâtului din spațiul închiriat și obligarea acestuia la aducerea spațiului la starea funcțională la care a fost predat).
Din raportul de expertiză judiciară în specialitatea contabilitate, întocmit de expertul P. Ș. C., rezultă faptul că suma de 7.577,57 lei reprezintă contravaloarea lipsei de folosință a imobilului calculată pentru perioada ianuarie 2010 - decembrie 2012 și suma de 2.373,93 lei reprezintă cuantumul penalităților de întârziere aferente lipsei de folosință și calculate pentru perioada ianuarie 2010 - decembrie 2012 .
Potrivit art. 1429 V.C.civ., locatarul are două îndatoriri principale: să întrebuințeze lucrul închiriat ca un bun proprietar și numai la destinația determinată prin contract; să plătească prețul locațiunii la termenele statornicite.
Conform art. 1437 din același Cod, după expirarea termenului stipulat prin contractul de locațiune, dacă locatarul rămâne și e lăsat în posesie, atunci se consideră locațiunea reînnoită, iar efectele ei se regulează după dispozițiile articolului relativ la locațiunea fără termen.
Prin sentința civilă nr. 4115/26.04.2011, rămasă definitivă și irevocabilă prin neapelare, Judecătoria G. a stabilit, cu putere de lucru judecat, faptul că: locațiunea a ajuns la termen și a încetat la data de 24.02.2002, fără a interveni tacita relocațiune; pârâtul nu folosește și nu are posesia imobilului situat în G., ., jud. G. . Prin urmare, s-a respins, ca nefondat, capătul de cerere privind evacuarea pârâtului din imobil.
Având în vedere aceste considerente, instanța a apreciat că pârâtul nu poate fi obligat la plata contravalorii lipsei de folosință a imobilului, aferentă perioadei ianuarie 2010-decembrie 2012, din moment ce, într-o speță anterioară, Judecătoria G., a stabilit, cu putere de lucru judecat, că acesta nu are posesia imobilului, fiind respinsă și cererea de evacuare. În concret, pârâtul neavând posesia imobilului și fiind respinsă cererea de evacuare a acestuia din acest imobil, se prezumă că reclamantul are posesia imobilului, chiar în lipsa încheierii de către părți a unui proces-verbal sau a altei formalități de predare-primire a spațiului.
Împotriva sentinței civile nr.3868/02.04.2015 pronunțată de Judecătoria G. a declarat apel reclamanta M. G..
Prin motivele de apel, în esență, a susținut că instanța de fond și-a motivat soluția prin preluarea unor pasaje care-i erau nefavorabile din sentința civilă nr. 4115/2011 pronunțată de Judecătoria G. și nu a avut în vedere că reclamanta s-a conformat indicațiilor conținute de această hotărâre și a promovat prezenta acțiune prin care a solicitat de la pârât contravaloarea lipsei folosinței spațiului închiriat.
Deși a dovedit cuantumul prejudiciului pretins cu raportul de expertiză efectuat, instanța a respins în tot acțiunea formulată.
A solicitat admiterea apelului, schimbarea sentinței apelate și în rejudecare admiterea cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată.
Intimatul pârât, legal informat cu privire la apelul declarat, nu a depus întâmpinare și nu s-a prezentat în instanță.
Analizând actele și lucrările dosarului constată că apelul este nefondat pentru următoarele motive:
Reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de_ lei, cu titlu de contravaloare prejudiciu, generat de folosința unui spațiu, deținut în baza contractului de locațiune nr. 294/30/24.02.2000.
În justificarea cererii s-a prevalat de adresa nr._/12.02.2013 emisă de Direcția Fond Locativ, dar și de raportul de expertiză judiciară în specialitatea contabilitate, întocmit de expertul P. Ș. C..
Din adresa nr._/12.02.2013 emisă de Direcția Fond Locativ, rezultă că pârâtul figurează cu debite în contabilitatea reclamantei, în sumă de_ lei, aferente anilor 2010-2012.
Se concluzionează că reclamanta solicită contravaloarea lipsei de folosință a imobilului situat în mun. G., ., pe motiv că pârâtul folosește imobilul fără titlu. Această pretenție, impune reclamantului în conformitate cu art. 249 C.proc.civ., să dovedească faptul că pârâtul folosește imobilul.
Între părți a mai existat un litigiu, soluționat prin sentința civilă nr. 4115/26.04.2011, rămasă definitivă și irevocabilă prin neapelare, prin care Judecătoria G. a stabilit, cu putere de lucru judecat, faptul că locațiunea a ajuns la termen, a încetat la data de 24.02.2002, nu a intervenit tacita relocațiune, iar pârâtul nu folosește și nu are posesia imobilului situat în G., ., jud. G. .
În cauză, reclamantul nu a dovedit că pârâtul a exercitat vreun drept de folosință asupra imobilului, în perioada 2010-2012.
În consecință, față de obligațiile procesuale instituite în sarcina reclamantului, în conformitate cu art. 249 C.proc.civ., aceasta trebuia să dovedească contrariul situației de fapt reținute prin sentința civilă nr. 4115/26.04.2011, rămasă definitivă și irevocabilă prin neapelare, respectiv să dovedească că după pronunțarea acestei hotărâri, pârâtul a exercitat drepturi locative asupra imobilului din M. G., strada ., jud. G..
Cum reclamantul nu a efectuat aceste dovezi, față de puterea de lucru judecat a sentinței civile menționate, se constată că aceasta nu poate pretinde contravaloarea lipsei de folosință, pentru drepturi locative care nu au fost exercitate, iar instanța de fond a concluzionat corect că în sarcina reclamantului funcționează prezumția că reclamantul are posesia imobilului.
Susținerea apelantei potrivit cu care instanța a motivat soluția pronunțată prin preluarea unor pasaje din sentința civilă nr. 4115/26.04.201, pronunțată de Judecătoria G., nu poate atrage reformarea sentinței apelate, deoarece instanța de fond era obligată să țină seamă de chestiunile dezlegate în mod irevocabil în ceea ce privește relațiile dintre reclamant și pârât.
Susținerea apelantei potrivit cu care s-a conformat recomandărilor instanței și a solicitat contravaloarea lipsei de folosință, nu poate conduce la reformarea sentinței apelate, deoarece această pretenție, trebuia însoțită de probarea faptului că pârâtul folosește acest imobil.
Reținând că reclamanta nu poate pretinde de la pârât contravaloarea unui drept de folosință, care nu s-a exercitat, având în vedere și puterea de lucru judecat a sentinței civile nr. 4115/26.04.2011, pronunțată de Judecătoria G., se constată că instanța a pronunțat o sentință care nu este supusă reformării, motiv pentru care potrivit art. 480 alin.1 N.C.proc.civ. va respinge apelul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de către apelantul M. G. PRIN REPREZENTANT M. S.- PRIMARUL MUNICIPIULUI G., cu sediul în G., ., jud. G., în contradictoriu cu intimatul C. P., cu domiciliul în G., . nr. 34, ., jud. G., împotriva sentinței civile nr.3868/2.04.2015, pronunțată de Judecătoria G., în dosarul nr._, având ca obiect „pretenții ”, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi, 22.12.2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
L. B. D. G. N. I. A. T.
Red. L.B.25.01. 2016/ Tehnored. I.A.T. 26.01.2016/ 5 ex.
Red. fond. N. G.
.>
| ← Anulare act administrativ. Decizia nr. 677/2015. Tribunalul... | Anulare act. Decizia nr. 46/2016. Tribunalul GALAŢI → |
|---|
