Anulare act administrativ. Decizia nr. 677/2015. Tribunalul GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 677/2015 pronunțată de Tribunalul GALAŢI la data de 01-10-2015 în dosarul nr. 677/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
Operator personal de date nr. 2949
TRIBUNALUL G.
SECTIE I CIVILA
DECIZIE CIVILA Nr. 677/2015
Ședința publică de la 01 Octombrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. M.
Judecător A. F.
Grefier L. C.
Pentru astăzi fiind amânată soluționarea apelului declarat de pârâta DIRECȚIA S. VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR G. împotriva sentinței civile nr. 1753 din 12.02.2015 pronunțată de Judecatoria G. în contradictoriu cu intimat Ș. V., având ca obiect contestație la executare.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 22.09.2015 când Tribunalul, având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea la data de 1.10.2015.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr._ 21.01.2014 pe rolul Judecătoriei G., contestatorul Ș. V. a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimata Direcția S. Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor G., să pronunțe o hotărâre prin care să se dispună suspendarea executării silite pentru suma de 82 lei/lună reprezentând contravaloarea sporului de stres aferent anului 2009; suspendarea provizorie a executării silite până la soluționarea primului capăt de cerere; anularea executării silite și a actelor dispuse pentru recuperarea sumei de 2.919 lei, începând cu graficul de eșalonare nr.620/10.01.2014; desființarea actelor de executare care au stat la baza emiterii graficului de eșalonare nr. 620/10.01.2014; întoarcerea executării silite prin restabilirea situației anterioare și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, în esență, contestatorul a invocat faptul că în anul 2009, în executarea contractului de muncă a încasat un spor de stres pentru anul 2009. La data de 10.01.2014, intimata a emis un grafic de eșalonare, cu nr. 620/10.01.2014 privind reținerea la sursă a sumei totale de 2.919 lei cu titlu de spor de stres acordat în anul 2009. La data de 15.01.2014, în momentul încasării salariului pe luna decembrie 2013, a observat pe statul de plată că i s-a reținut suma de 82 lei cu titlu de spor de stres acordat în anul 2009.
În drept, a invocat dispozițiile art. 662, 665-667, 672-674, 685, 711 și următoarele din C.pr.civ.
În dovedirea pretențiilor, a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
Legal citată, intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca nefondată.
La termenul din data de 05.06.2014, instanța a invocat din oficiu, excepția necompetenței materiale a Judecătoriei G., în favoarea Tribunalului G.- Secția C. Administrativ și Fiscal.
Prin sentința civilă nr. 5805/05.06.2014, Judecătoria G. a admis excepția invocată din oficiu și a dispus declinarea competenței materiale de soluționare în favoarea Tribunalului G.- Secția C. Administrativ și Fiscal.
Prin sentința civilă nr. 1358/18.08.2014 pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul G. a admis excepția necompetenței sale materiale, invocată din oficiu; a declinat cauza în favoarea Judecătoriei G.; a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus înaintarea dosarului la Curtea de Apel G. în vederea soluționării acestuia.
Prin sentința civilă nr. 185/26.09.2014 pronunțată în dosarul nr._, Curtea de Apel G. a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei G..
Dosarul a fost înregistrat, din nou, pe rolul Judecătoriei G. la data de 14.11.2014, cu nr._ .
La termenul de judecată din 08.01.2015, instanța a pus în discuția părților excepțiile perimării executării silite și a tardivității emiterii deciziei de imputare, invocată de contestatorul Ș. V., pe care le-a respins ca nefondate. De asemenea, instanța a pus în discuția părților capetele de cerere privind suspendarea provizorie a executării silite și suspendarea executării silite, solicitate de contestator, pe care le-a respins ca nefondate.
Astfel, instanța reține că, deși contestatorul a formulat acțiunea pe calea contestației la executare, potrivit dispozițiilor de drept comun reglementate de noul Cod de procedură civilă, în cauză nu sunt aplicabile aceste norme, întrucât executarea nu este efectuată de un executor judecătoresc, în temeiul dispozițiilor art. 623 C.pr.civilă.
De asemenea, instanța mai reține faptul că suma de 2.919 lei, dispusă a fi recuperată de intimată de la contestator nu reprezintă o creanță fiscală în sensul dispozițiilor art. 1 și 2 din Legea nr.571/2003 (întrucât nu privește impozitele, taxele și contribuțiile sociale reglementate de legislația fiscală). Prin urmare, nu sunt aplicabile nici dispozițiile OG nr.92/2003 privind contestația la executare fiscală.
Astfel, spre deosebire de obiectul acțiunii care nu poate fi schimbat, temeiul juridic al acesteia poate fi pus în discuție de către instanța de judecată, care, în exercitarea rolului activ, este îndreptățită și chiar obligată, pentru a contribui la ocrotirea intereselor legitime ale părților, să dea acțiunii calificarea juridică exactă, alta decât cea dată de contestatoare prin cererea de chemare în judecată. În acest scop, calificarea acțiunii se va face nu după natura termenilor folosiți de contestatoare, ci după motivele de fapt ale cererii și după scopul urmărit prin promovarea acțiunii. Deci instanța nu este ținută de temeiul de drept al cererii precizat de contestatoare, ci trebuie să dea, din oficiu, o calificare juridică acțiunii promovate.
Prin urmare, având în vedere că intimata a procedat la poprirea lunară a salariului contestatoarei, în temeiul raporturilor contractuale de muncă, instanța apreciază că cererea contestatoarei se încadrează între cele care au ca natură un conflict de muncă, respectiv reprezintă un conflict de drepturi, născut în exercitarea raportului de serviciu încheiat între contestatoare și intimat, iar în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 85 din Legea nr. 188/1999 rep.- privind Statutul funcționarilor publici coroborate cu dispozițiile art. 169, 256-257 din Legea nr. 53/2003 rep.- Codul muncii.
Astfel, în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile procedurale de drept comun privitoare la suspendarea provizorie a executării silite, suspendarea executării silite, prevăzute de art. 718 C.pr.civilă și perimarea executării silite, prevăzută de art. 696 și următoarele din C.pr.civilă, neexistând o executare silită, ci o măsură de recuperare dispusă de angajator- instituție publică.
Cât privește excepția tardivității emiterii deciziei de imputare, invocată de contestatorul Ș. V., ținând cont de faptul că aceasta a făcut obiectului controlului de legalitate, fiind menținută prin sentința civilă nr. 947/26.03.2013 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ *, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 4514/03.10.2013 pronunțată de Curtea de Apel G. în dosarul nr._ *, în respectarea principiului autorității de lucru judecat prevăzut de art. 430 C.pr.civilă, instanța nu mai poate pune în discuție aspecte ce țin de fondul acestei decizii de imputare.
Instanța a admis și a administrat în cauză proba cu înscrisuri.
Prin sentința civila nr. 1753 din 12.02.2015 a Judecatoriei G., a fost admisă, în parte, cererea privind pe contestator Ș. V., și pe intimat Direcția S. Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor G., a fost anulată poprirea înființată de intimata DSVSA G. în baza deciziei nr. 233/25.02.2011 asupra veniturilor salariale ale contestatorului Ș. V., precum și toate actele subsecvente întocmite începând cu data de 27.09.2014 și a fost obligată intimata DSVSA G. să plătească contestatorului Ș. V. sumele reținute cu titlu de recuperare spor de stres acordat în anul 2009 și calculate începând cu data de 27.09.2014 până la plata efectivă a acestora.
S-a reținut în motivarea hotărârii că
În anul 2009, contestatorul Ș. V. era angajat în cadrul Direcției S. Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor G., în calitate de consilier superior și a încasat un spor de stres în cuantum de 2.426 lei.
Prin decizia nr.49/17.11.2010, Curtea de Conturi a României- Camera de Conturi a Județului G. a constatat că intimata Direcției S. Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Galaț a procedat, în mod nelegal, la plata către angajați a unui spor de stres de 15% din salariul de bază (exceptând lunile septembrie și octombrie 2009, pentru care a aplicat un procent de 1%), fără a avea la bază buletine de determinare prin expertizarea locurilor de muncă; fără acte de decizie și documente justificative. Curtea de Conturi a României- Camera de Conturi a Județului G. a stabilit, în sarcina intimatei Direcția S. Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor G., obligația de a calcula întinderea prejudiciului rezultat din acordarea sporului de stres către angajați și recuperarea acestuia.
Prin decizia nr.233/25.02.2011, intimata Direcția S. Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor G. a dispus recuperarea sumei de 2.426 lei cu titlu de spor de stres încasat necuvenit de către contestatorul Ș. V., angajat în cadrul intimatei în calitate de consilier superior I, clasa 57, gradația 3.
Contestatorul Ș. V. a contestat în instanță măsura dispusă de intimată, dar aceasta a fost menținută prin sentința civilă nr. 947/26.03.2013 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ *, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 4514/03.10.2013 pronunțată de Curtea de Apel G. în dosarul nr._ *.
Intimata Direcția S. Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor G. a dispus efectuarea unor rețineri asupra veniturilor salariale ale contestatorului Ș. V. începând cu luna decembrie 2013, în sumă de 82 lei/lună, până în luna noiembrie 2016 inclusiv, suma totală de executat fiind de 2.919 lei.
Potrivit art. 2 alin.1 din Legea nr. 124/2014 - privind unele măsuri referitoare la veniturile de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, ... se aprobă exonerarea de la plată pentru sumele reprezentând venituri de natură salarială, pe care personalul prevăzut la art. 1 trebuie să le restituie drept consecință a constatării de către Curtea de Conturi sau alte instituții cu atribuții de control a unor prejudicii.
Instanța a reținut faptul că prin amnistia salarială adoptată prin Legea nr. 124/2014, contestatorul P. M. M. a fost exonerat de la plata, pe viitor, a sumelor ce fac obiectul deciziei nr.223/25.02.2011 emisă de intimata Direcția S. Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor G.. Această amnistie salarială nu semnifică faptul că sumele reținute până la data intrării în vigoare a legii au fost reținute în mod nelegal, ci înseamnă, practic, faptul că prin efectul legii, contestatorul nu mai este obligată să le plătească.
Conform art. 15 alin.2 din Constituția României, ... legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile.
Prin urmare, legea de amnistie salarială are efecte pe viitor și se aplică pentru sumele ce urmau a fi reținute de la contestator începând cu data intrării în vigoare a legii. Ținând cont de dispozițiile art. 12 alin.1 din Legea nr. 24/2000 rep. și de faptul că Legea nr. 124/2014 a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 700/24.09.2014, instanța apreciază că dispozițiile de amnistie salarială au intrat în vigoare începând cu data de 27.09.2014, ora 0000. Astfel, de la această dată, contestatorul nu mai are obligația de restitui către intimată sumele ce fac obiectul deciziei nr.233/25.02.2011. De asemenea, intimata Direcția S. Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor G. nu are obligația de a restitui contestatorului Ș. V. sumele deja reținute acestuia pe statul de plată, anterior datei de 27.09.2014, ci numai cele calculate și reținute începând cu această dată. Deci, amnistia salarială are un caracter de exonerare de la o plată viitoare a unor obligații încasate în mod nelegal de angajat, dar nu dă dreptul acestuia de repetițiune, respectiv de restituire a obligațiilor deja încasate de pârâtă de la angajat. Evident, este vorba doar de obligațiile încasate de la angajat până la data de 27.09.2014, întrucât cele încasate ulterior acestei date nu mai au suport legal, contestatorul fiind exonerat de la plată, în baza Legii nr. 124/2014 și îndreptățit la restituirea acestora de către intimată.
În concluzie, instanța a admis, în parte, cererea, a anulat poprirea înființată de intimata DSVSA G. în baza deciziei nr. 233/25.02.2011 asupra veniturilor salariale ale reclamantului Ș. V., precum și toate actele subsecvente întocmite începând cu data de 27.09.2014; a obligat intimata DSVSA G. să plătească contestatorului Ș. V. sumele reținute cu titlu de recuperare spor de stres acordat în anul 2009 și calculate începând cu data de 27.09.2014 până la plata efectivă a acestora și a respins, ca nefondate, capetele de cerere privind suspendarea provizorie a executării silite și suspendarea executării silite.
Împotriva aceste hotărâri a declarat apel Direcția Sanitara Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor G., criticând modul în care au fost interpretate și aplicate dispozițiile legale incidente în cauză.
A solicitat admiterea apelului, schimbarea sentinței instanței de fond și în rejudecare, respingerea contestației.
Intimatul nu a depus întâmpinare la dosar în cadrul procedurii prealabile.
Cererea de apel este scutită de plata taxei judiciare de timbru conform disp.art. 29, 30 din OUG nr. 80/2013.
În apel nu au fost administrate alte probatorii.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței civile nr. 1753 din 12.02.2015 pronunțată de Judecatoria G., prin prisma motivelor invocate dar și a celor de ordine publică, instanța de control judiciar reține că apelul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Încasarea necuvenită a sumei de 2426 lei a fost constatată prin decizia nr. 49/2010 a Curții de Conturi a României. Recuperarea sumei dispusă de către apelantă prin Decizia nr. 233/2011 a fost menținută prin hotărâri judecătorești definitive.
Prin urmare, în legătură cu acest aspect nu se mai pot face aprecieri, întrucât s-ar încălca autoritatea de lucru judecat a sentinței civile nr. 947/2013 pronunțată de Tribunalul G., definitivă prin decizia civilă nr. 4514/2013 pronunțată de Curtea de Apel G..
Dispozițiile Legii nr. 124/2014 au fost corect interpretate de către instanța de fond. Legiuitorul a prevăzut exonerarea de la plată pentru sumele reprezentând venituri de natură salarială pe care salariații trebuiau să le restituie urmare a constatărilor efectuate de reprezentanții Curții de Conturi. Întrucât sumele încasate cu titlu de spor de stres au fost acordate în baza actelor normative privind salarizarea personalului bugetar, cum este și cazul de față, sunt incidente dispozițiilor art. 1 lit.a, respectiv art. 3 alin.1 din Legea nr. 124/2014.
Nu prezintă nici o importanță faptul că în conținutul buletinelor de determinare nu se face referire la sporul de stres. Acest spor este prevăzut de Legea nr. 435/2006. Acest act normativ se coroborează cu prevederile Ordinului A.N.S.V.S.A. nr._/2007 ce menționează necesitatea întocmirii buletinelor de determinare prin expertizarea locurilor de muncă.
Oricum, încasarea sumelor a fost constatată ca fiind nelegală prin hotărâri judecătorești definitive.
Față de cele mai sus reținute, instanța, constatând că dispozițiile Legii nr. 124/2014 au fost corect aplicate și interpretate, în temeiul art. 480 C.pr.civ. va respinge apelul ca fiind nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca fiind nefondat, apelul declarat de pârâta DIRECȚIA S. VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR G. cu sediul în G., . Bis împotriva sentinței civile nr. 1753 din 12.02.2015 pronunțată de Judecatoria G. în contradictoriu cu intimat Ș. V., cu domiciliul procesual ales în G., ., ..A, .. Av. S. D. având ca obiect contestație la executare.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 01 Octombrie 2015.
Președinte, M. M. | Judecător, A. F. | |
Grefier, L. C. |
Red. M.M.
L.C. 26 Ianuarie 2016/ 4 ex.
Fond: jud. N. G.
| ← Suspendare executare art.484,507,512,700,718 NCPC/art.... | Pretenţii. Decizia nr. 1129/2015. Tribunalul GALAŢI → |
|---|
