Fond funciar. Decizia nr. 1497/2013. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1497/2013 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 19-06-2013 în dosarul nr. 8426/318/2010*
Dosar nr._
Cod operator: 2443
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 1497
Ședința publică din data de 19 iunie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. G.
Judecător M. A. C.
Judecător D. F. T.
Grefier C. B.
Pe rol fiind judecarea recursurilor declarate de recurenta pârâtă B. L. și recurentele intimate C. L. Bîlteni de aplicare a Legii nr.18/1991 și C. Județeană Gorj de aplicare a Legii nr.18/1991 împotriva sentinței civile nr. 2664 din data de 28.03.2013 pronunțată de Judecătoria Tg.J. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat intimatul reclamant A. C.C. asistat de avocat D. C., lipsă fiind recurenta pârâtă B. L. reprezentată prin procurator O. N., recurentele intimate C. L. Bîlteni de aplicare a Legii nr.18/1991 și C. Județeană Gorj de aplicare a Legii nr.18/1991, intimata reclamantă I. E. reprezentată de procurator I. G. și avocat D. C. și intimații pârâți C. J. C., C. I. A., O. Ș., O. D. și O. C..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care s-a pus în vedere procuratorului recurentei, O. N., că are posibilitatea să depună la dosar concluzii scrise, deorece chiar dacă are studii juridice nu este rudă până în gradul IV cu partea pe care o reprezintă.
Constatând că părțile nu mai formulează cereri și nu mai invocă excepții s-a considerat procesul în stare de judecată și s-a acordat cuvântul.
Avocat D. C. pentru intimații reclamanți A. C.C. și I. E. a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate și obligarea recurenților la cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu apărător.
TRIBUNALUL
Asupra recursurilor civile de față;
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg-J. sub nr._ 2011, reclamanții A. C. C. și I. E. au chemat în judecată pe pârâții B. L., O. D., O. C., C. J. C., C. I. A., O. Ș., C. L. Bîlteni de aplicare a Legii 18/1991 și C. Județeană Gorj de aplicare a Legii 18/1991, solicitând instanței ca, prin sentința ce va pronunța, să se constate nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr._/22.02.2010, precum și a actelor premergătoare pentru suprafața de 2290 mp situat în intravilanul satului Bîlteni, în tarlaua 4, . celor două comisii să elibereze titlu de proprietate conform actelor de proprietate pe care le vor depune.
În motivarea acțiunii, au arătat că moștenesc suprafața de teren de 250 mp situată în vatra satului Bîlteni de la autorul lor A. C. decedat în anul 2000, care odată cu apariția legii 18/1991 a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru terenul din litigiu, prin HCJ 81/10.02.1992, fiind validată cererea și emisă adeverință de proprietate pentru suprafața de 2088 mp.
Au arătat reclamanții că le-a fost comunicat de către C. L. că pentru acest teren s-a eliberat titlul de proprietate nr._/27.01.2004 pârâților, titlu ce a fost contestat, fiind respinsă acțiunea pentru faptul că terenul pe care reclamanții l-au solicitat și care se află în proprietatea acestora se află poziționat în altă parcelă și . în titlul de proprietate a cărui anulare a solicitat-o la acea dată .
Că, ulterior rămânerii definitive a acestei sentințe, pârâții au solicitat modificarea titlului de proprietate_/27.01.2004 în ceea ce privește vecinii, tarlaua și . de proprietate pe care-l contestă în prezente acțiune, considerând că terenul le aparține conform înscrisului sub semnătură privată din 1957, prin care numita D. Ș. și G. O. au vândut acest teren autorului lor .
În dovedirea acțiunii, reclamanții au înțeles să se folosească de proba cu înscrisuri și expertiză tehnică topografică.
Pe parcursul soluționării litigiului, pârâta B. L. a fost reprezentată prin procură judiciară de către O. N., care în calitate de procurator al pârâtei B. L., a formulat întâmpinare, prin care a invocat mai multe excepții respectiv autoritate de lucru judecat, lipsa calității procesuale active și pasive .
Invocând excepția autorității lucrului judecat a arătat că titlul de proprietate ce se contestă a fost eliberat în baza unei hotărâri judecătorești rămasă definitivă, respectiv sentința nr. 5731/03.09.2008, reclamanții având posibilitatea ca în acel dosar să fi formulat o cerere de intervenție în interes propriu, lucru care nu s-a realizat.
Cu privire la excepțiile calității procesuale active și pasive, acesta a arătat că reclamanții nu sunt nominalizați în adeverința de proprietate nr. 3670/2004 ca să poată fi considerați titularii dreptului de proprietate înscriși în această adeverință, ca titular figurând doar defunctul A. C., iar reclamanții nu au dovedit că sunt moștenitorii autorului.
De asemenea, au arătat că nu există identitate între pârâtă și cel care ar trebui obligat în raportul juridic prezent, deoarece conform actelor prezentate suprafața de 0,2088 ha din adeverința de proprietate nr. 3640/2004 sau cea de 0,2500 ha invocată în cererea de chemare în judecată nu este aceeași cu suprafața de 0,2290 ha din titlul contestat și nici cu suprafața de 0,1670 ha pe care au avut-o anterior pârâții prin titlul de proprietate_/2004.
Referitor la înscrisul sub semnătură privată datat în 1957, invocat de reclamanți, reprezentantul pârâtei arată că acesta nu are nici o valoare juridică, întrucât la data respectivă se făceau acte autentice considerând acest înscris ca fiind unul fals.
La termenul de judecată din 02.09.2010, procuratorul O. N. a formulat cerere reconvențională prin care a solicitat anularea parțială a adeverinței de proprietate nr. 3640/2004 eliberată reclamanților, în situația în care ar rezulta din probe că este vorba despre același teren.
Deși cererea reconvențională nu a fost depusă în condițiile art.119 alin.3 C.pr.civ., respectiv odată cu întâmpinarea sau cel târziu la prima zi de înfățișare, apărătorul reclamanților nu s-a opus la judecarea acesteia împreună cu cererea principală, neinvocând norma dispozitivă cuprinsă în art.135 C.pr.civ.
C. L. Bîlteni de aplicarea Legii 18/1991 a depus la dosar note de ședință, prin care arată că acțiunea reclamanților este întemeiată, întrucât pentru terenul în litigiu în suprafață de 2290 mp autorul defunct A. C. a formulat cerere de reconstituire pentru suprafața de 2500 mp, în care se include și terenul din litigiu, că autorul reclamanților a dobândit suprafața de teren cu chitanța din anul 1957 de la numiții O. G. și Ș. D., iar pe baza acestei chitanțe autorul a înscris în registrul agricol această suprafață în anul 1958 și pentru care comisia locală a eliberat adeverința de proprietate nr. 3640/2004 pentru suprafață de 2088 mp iar diferența de teren până la 2500 mp fiind reconstituită reclamantului.
C. L. Bîlteni de aplicarea Legii 18/1991 a mai arătat că din eroare a înscris suprafața de teren înstrăinată de Ș. D. și O. G. la rolul autorului defunct O. G. fără să țină cont de actul de înstrăinare din anul 1957.
Procuratorul pârâtei a depus la dosarul cauzei, note de ședință prin care invocă excepția autorității lucrului judecat față de intimata C. L. Bîlteni de aplicare a L 18/1991, întrucât s-a mai judecat cu aceasta în cauza nr._, ocazie cu care comisia a fost de acord cu anularea titlului de proprietate nr._/2010, ce face obiectul prezentei cauze.
Instanța în condițiile art.137 alin 1 C.p.c. a pus în discuția părților prezente excepția autorității lucrului judecat, invocată de către reprezentantul pârâtei B. L., procurator O. N., pe care a reținut-o ca fiind neîntemeiată, întrucât în cauză nu este există tripla identitate de obiect, cauză și părți făcute de ele în contra lor în aceeași calitate, și văzând și disp. art. 1201 C civil, urmează să o respingă pe acest considerent .
Procuratorul O. N. pentru pârâtă a solicitat ca reclamanții să prezinte originalul înscrisului sub semnătură privată din anul 1957 pentru compararea cu copia existentă la dosar ,invocând anumite neconcordanțe .
Depunându-se originalul înscrisului, în ședința publică din 11.02.2011, procuratorul O. N. a arătat că stăruie în efectuarea unei expertize tehnice grafologice, sens în care a depus la dosar scripte de comparație.
Instanța a încuviințat proba cu expertiza tehnică grafoscopică, fiind numit în acest sens S. P., căruia i-au fost înaintate înscrisurile ce reprezintă scripte de comparație necesare efectuării expertizei și anume: copie după încheierile de ședință din 13.04.2011 și 18.05.2011,originalul înscrisului sub semnătură privată încheiat la data de 01.11.1957, și originalul cărții de muncă . nr._/23.03.1963, ce privește pe numita Ș. D..
S-a pus în discuție cererea de conexare a dosarului nr._/318/2011, prin care reclamanta B. L. a chemat în judecată pe reclamanții din prezenta cauză pentru anularea adeverinței de proprietate nr. 3640/21.09.2004, aceeași cerere fiind reiterată și prin cererea reconvențională formulată în prezenta cauză, motiv pentru care s-a dispus conexarea cauzei ce formează obiectul dosarului nr._/318/2011 la prezenta cauză.
Prin sent. civ. nr._/14.12.2011 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._, instanța a respins excepțiile lipsei calității procesuale active și pasive invocate de procurator O. N. pentru pârâta B. L., a respins acțiunea civilă pentru anulare titlu formulată de reclamanții A. C. C. și I. E., în contradictoriu cu pârâții B. L., reprezentată prin procurator O. N., O. D., O. C., C. J. C., C. I. A., O. Ș. și intimatele C. L. Bîlteni de Aplicare a L 18/1991, C. Județeană Gorj de aplicarea Legii 18/1991, dispunând totodată admiterea cererii reconvenționale formulată de B. L. prin procurator O. N. și anularea parțială a adeverinței de proprietate nr. 3640/2004 eliberată pe numele autorului reclamanților și actele premergătoare pentru suprafața de 2088 mp situată în intravilanul satului Bîlteni.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții A. C. C. și I. E., care a fost admis prin decizia nr.1611/10 mai 2012 a Tribunalului Gorj – Secția I Civilă, sentința fiind casată, iar cauza a fost trimisă spre rejudecare la aceeași instanță de fond .
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Judecătoriei Tg.-J. sub nr._ .
Având în vedere îndrumările din decizia de casare, instanța a dispus în ședința publică din 13.12.2012 emiterea unei adresa către INEC - Laboratorul de Criminalistică de pe lângă Ministerul Justiției, pentru a comunica procedura de lucru prin care se efectuează raportul de expertiză grafoscopică, în sensul de a preciza dacă pentru întocmirea lucrării (în vederea stabilirii împrejurării dacă semnătura de pe înscrisul intitulat chitanță încheiat la data de 01.11.1957 aparține vânzătoarei D. Ș.), este necesară înaintarea dosarului sau doar a pieselor de comparație pe care părțile înțeleg să se sprijine, comunicând totodată contravaloarea onorarului și modalitatea de achitare a acestei lucrări și a pus în vedere reclamantului, prin apărător, să depună la dosar în original chitanța menționată și alte înscrisuri în original din care să rezulte semnătura vânzătoarei D. Ș..
În realizarea dispozițiilor deciziei de casare, la termenul de judecată din data de 28.02.2013 instanța a încuviințat pârâtei B. L. proba cu expertiza în specialitatea grafoscopie, probă din care a decăzut-o potrivit dispozițiilor art.170 alin.1 și 3 C.pr. civ deoarece nu a depus dovada achitării onorariului de expert.
Potrivit art.137 alin.2 C.pr.civ., instanța s-a pronunțat mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în tot sau în parte, soluționarea cauzei.
Prin întâmpinarea depusă la fila 43 din dosarul inițial, O. N., în calitate de procurator al pârâtei B. L. a invocat excepția autorității de lucru judecat, cu motivarea că titlul de proprietate nr._ din 22.02.2010 a fost eliberat în baza unei hotărâri judecătorești rămasă definitivă, respectiv sentința civilă nr.5731 din 03.09.2008 pronunțată de Judecătoria Tg.- J., excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, cu motivarea că aceștia nu sunt nominalizați în adeverința de proprietate nr.3640 din 21.09.2004, astfel că nu sunt proprietari nefăcând nici dovada succesiunii după defunctul A. N C. persoana trecută ca și proprietar în această adeverință, excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților, întrucât nu există identitate între pârâtă și cel care ar trebui obligat în raportul juridic prezent cu privire la suprafețele de 0,2088 ha, 0,2500 ha și 0,1670 ha.
Prin sentința nr.5731/03.09.2008 a Judecătoriei Tg.- J. în dosarul nr._, instanța a dispus admiterea acțiunii formulată de B. L., însușită de O. D., O. C., C. J. C., C. I. Retia și O. Ș. în contradictoriu cu intimatele C. L. Bîlteni de aplicarea L.18/1991 și C. județeană Gorj de aplicarea L.18/1991, a anulat titlul de proprietate nr._/27.01.2004 și a obligat C. Județeană Gorj de aplicarea Legii 18/1991 să elibereze un nou titlu de proprietate moștenitorilor defunctului O. I G. în conformitate cu actele premergătoare eliberării acestui titlu, instanța reținând astfel că în raport cu această hotărâre judecătorească intrată în puterea lucrului judecat nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art.1201 C.civ., neexistând identitate de obiect, cauză și părți față de prezenta.
De asemenea, instanța a respins ca fiind neîntemeiate și excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, respectiv excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei B. L., deoarece reclamanții sunt descendenții autorului defunct A. N C., iar cu privire la cealaltă excepție, instanța reține că există identitate între pârâtă și cea chemată în raportul juridic dedus judecății.
Prin sentința civilă nr.2664/28.03.2013 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._ a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive și active, precum și excepția autorității de lucru judecat, invocate de pârâta B. L., prin procurator O. N. (fila 43 din vol.I ).
A fost admisă cererea principală formulată de reclamanții A. C C. și I. E., ambii domiciliați în ., în contradictoriu cu pârâții B. L., cu domiciliul în București, .. 315, sector 1, . procurator O. N., cu domiciliul în ., C. I. A., domiciliată în mun.B., ., ., O. Ș., domiciliat în București, ..2, ., O. D., cu domiciliul în SUA,_ Via Manolete Mission, CA_ și domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la B. L. în București, ..315, ., ., O. C., cu domiciliul SUA - Los Angeles, 3990 Inglewood Blvd, CA_ și domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la B. L. în București, ..315, ., ., C. J. C., domiciliată în București, ..27, ., ., sector 3, intimatele C. L. Bîlteni de aplicare a Legii 18/1991, cu sediul în . și C. Județeană Gorj de aplicare a Legii 18/1991, cu sediul în mun.Tg-J., jud.Gorj.
S-a constatat nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr._/22.02.2010 eliberat pârâților și a actelor premergătoare, cu privire la suprafața de 2290 mp amplasată în tarlaua 4 . a fost identificată în raportul de expertiză întocmit la dosar, în primul ciclu procesual de către expert Toacsen I..
S-a respins cererea reconvențională formulată de pârâta B. L., prin procurator O. N., în contradictoriu cu reclamanții pârâți A. C. C. și I. E..
Au fost obligați pârâții și intimatele C. L. Bîlteni de aplicarea Legii 18/1991, C. Județeană Gorj de aplicarea Legii 18/1991, în solidar, la plata către reclamanți a cheltuielilor de judecată în cuantum de 3600 lei reprezentând onorarii avocat și onorariu expert.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că autorul A. N.C. figura la registrul agricol cu suprafața de 1,54 ha teren, ulterior, în anul 1958 fiind înscris cu suprafața de 0,25 ha.
Prin cererea de reconstituire nr.2502/20.03.1991, A. N C. a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața totală de 1,79 ha conform registrului agricol, fiind detaliată în această cerere și suprafața de 0,25 ha în punctul „Vatra Satului”.
Cererea a fost validată prin HCJ 81/1992 poziția 189,eliberându-se adeverința de proprietate nr. 3640/21.09.2004 pentru suprafața de 3788 mp din care în intravilan suprafața de 2088 mp cu următoarele vecinătăți: N – B. V, O. D, S – S. C., E – S. E., V – rest proprietate, însă în urma demersurilor efectuate la C. L. Bîlteni de aplicarea legii 18/1991 pentru a fi eliberat și titlul de proprietate, li s-a comunicat că nu este posibilă emiterea titlului de proprietate pentru terenul cuprins în adeverința de proprietate, deoarece acest teren a fost inclus în titlul de proprietate eliberat pârâților.
Prin cererea de reconstituire din data de 17.03.1991 moștenitorii autorului G. O. au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru mai multe terenuri dintre care și suprafața de 2290 mp situată în punctul „La M.” sau „ La Grădina lui A.”.
Inițial pârâților li s-a eliberat titlul de proprietate nr._/27.01.2004 în care, în tarlaua 27, . suprafața de 1670 mp .
Numita A. D., autoarea reclamanților din prezenta cauză, a solicitat constatarea nulității titlului de proprietate emis pârâților pentru suprafața de 1670 m.p., susținând că pentru acest teren ea este îndreptățită la reconstituire ca moștenitoare a soțului său A. C., care a cumpărat terenul în 1957 de la autoarea pârâților D. Ș. și O. I G., iar prin sentința civilă nr. 1473/28.02.2008 pronunțată de Judecătoria Tg J. a fost respinsă acțiunea.
Ulterior, B. L. a solicitat modificarea titlului de proprietate_/27.01.2004 pe considerentul că la întocmirea titlului au fost trecute greșit categoriile de folosință, dar și tarlaua și . 8330 m.p., iar prin sentința nr. 5731/03.09.2008 s-a dispus anularea titlului și obligarea Comisiei Locale Bîlteni de aplicarea Legii 18/1991 la emiterea unui nou titlu conform actelor premergătoare acestuia.
În temeiul acestei sentințe, a fost emis titlul de proprietate nr._/22.02.2010 contestat în prezenta cauză, în care a fost cuprinsă suprafața de 2290 m.p. situată în tarlaua 4, . vecini: la N – O. N D., S – moștenitori B. N., la V – moștenitori A. C., E – moșt. A. C. și moștenitori B. N., punerea în posesie realizându-se prin procesul verbal de punere în posesie nr. 269/25.06.2009.
Prin actul de partaj voluntar din 12.08.1947, D. Ș. a primit în lot și suprafața de 2290 mp teren apărând ca fiind situat în punctul „Ograda lui A.”, învecinat la N – cu moștenitori N. O., la S – N. B., la V – A. N. și la E – N. B..
Din analiza înscrisului sub semnătură privată intitulat „Chitanță” datat 01.11.1957 s-a observat că numita Ș. D., cu consimțământul tatălui său O. G., a vândut numitului A. C., autorul reclamanților „una bucată delniță de casă situată în vatra satului Bîlteni, în suprafață de 25 ari” ce se învecinează la E – cu moștenitori N. B. și A. C., la V – A. C., la S – M. Ghe T. și la N – cu D. N O..
În cauză, din raportul de expertiză grafoscopică nr._/07.06.2011, întocmit de Serviciul de Criminalistică din cadrul IPJ Gorj, aflat la filele 7-12, din volumul I al dosarului_, rezultă că semnătura de la rubrica „vânzător” din înscrisul sub semnătură privată intitulat „Chitanță” încheiat la data de 01.11.1957 aparține numitei Ș. D..
Instanța a reținut această probă și a înlăturat concluziile raportului de expertiză depus la filele 125-131 din volumul 2 al dosarului inițial, întocmit de către același serviciu de expertize, deoarece primul raport de expertiză a fost întocmit în baza unor scripte de comparație ce reprezentau înscrisuri oficiale, respectiv fișa carnetului de muncă în original, care, cel puțin în aparență, prezintă certitudinea că aparțin numitei Ș. D..
De asemenea din raportul de expertiză întocmit de către expert Toacsen, instanța a reținut că terenul cuprins în înscrisul sub semnătură privată intitulat „Chitanță” datat 01.11.1957 se regăsește atât în titlul de proprietate contestat cât și în adeverința provizorie emisă reclamanților, terenul fiind solicitat la reconstituire de către ambele părți, același expert concluzionând că analizând registrul agricol din perioada 1959 – 1963 al autorului A. N C., se constată că acesta figura cu suprafața totală de 1,79 ha (1,54 ha + 0,25 ha intrări în anul 1959 = 1,79 ha) constatând astfel că suprafața de 0,25 ha reprezenta teren situat în punctul toponimic „Vatra Satului”.
Întrucât s-a constatat că autorul reclamanților, A. N C., a înscris terenul la rolul agricol, a avut posesia acestuia, a formulat cerere de reconstituire, instanța a reținut că voința părților a fost aceea de ca numita Ș. D. să înstrăineze autorului A. N C. suprafața de 25 ari situată în punctul „Vatra Satului”, aspect reținut și de către instanța de control judiciar, în motivarea deciziei de casare.
Așadar, instanța a reținut că reclamanții au urmat întreaga procedură specială de stabilire a dreptului de proprietate pentru terenurile reconstituite, astfel că includerea ulterioară a suprafeței de 2290 mp amplasată în tarlaua 4 . a fost identificată în raportul de expertiză întocmit la dosar, în primul ciclu procesual de către expert Toacsen I., în titlul de proprietate nr._/22.02.2010 eliberat pârâților, este lovit de cazul prevăzut de art. III lit. a din Legea nr.169/1997, fiind evident că pârâții nu erau persoane îndreptățite la reconstituire.
În aceste condiții, cererea reconvențională formulată de O. N., în calitate de procurator al pârâtei B. L., prin care a solicitat în contradictoriu cu A. C. și I. E. nulitate absolută parțială a adeverinței de proprietate nr.3640/21.09.2004 eliberată autorului defunct A. N C., precum și a actelor premergătoare pentru suprafața de 2088 mp situată în intravilanul satului Bîlteni, a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.
Împotriva sentinței au declarat recurs pârâta B. L., prin procurator O. N., intimatele C. L. Bîlteni și C. Județeană Gorj de Fond Funciar.
Recurenta B. L. a criticat sentința pe motiv că aceasta a fost pronunțată cu încălcarea normelor legale privind procedura de citare a pârâtei în vederea achitării sumei de 900 lei reprezentând onorariu pentru expertiză. Astfel, din eroare, instanța a dispus citarea pârâtei B. L. la adresa din Bulevardul I. M., nr.315, . București, adresă la care aceasta nu mai locuiește de peste 4 ani, domiciliul pârâtei așa cum rezultă din cartea de identitate fiind în București, ., ..
Încălcarea normelor legale privind procedura de citare i-a creat o vătămare pârâtei prin aceea că a privat-o de posibilitatea administrării probei cu expertiza grafoscopică.
În plus recurenta a invocat și viciul de procedură privind citarea pârâților O. D. și O. C. stabiliți în SUA, situație în care procedura de citare cu aceștia trebuia realizată prin intermediul ambasadei româno-americane din SUA.
Împrejurarea că reclamanții au indicat „domiciliul ales” al pârâtei la adresa din . are nici un suport legal câtă vreme la dosarul cauzei nu există nici o dovadă că pârâta ar avea domiciliul la această adresă.
Recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare în temeiul dispozițiilor art.304 C.pr.civ. raportat la art.312 alin. 5 și 6 C.pr.civ.
Recurentele C. Județeană Gorj de Fond Funciar și C. L. Bîlteni de Fond Funciar au criticat sentința pentru același motiv, respectiv greșita obligare a intimatelor la plata cheltuielilor de judecată. Recurentele au susținut că nu au culpă procesuală și, în plus nu dețin un buget propriu și nici patrimoniu, astfel că sunt în imposibilitatea de a disponibiliza sumele la care a fost obligată cu titlu de cheltuieli de judecată.
Reexaminând actele și lucrările dosarului, prin prisma criticilor formulate, tribunalul constată și reține următoarele:
Recursul declarat de pârâta B. L. prin procurator O. N. este nefondat.
Verificând procedurile de citare se constată că pârâta B. L. a fost citată în București, ..315, ., . copia cărții de identitate depusă la dosar în recurs rezultă că aceasta are domiciliul în București, ., ., sector 1.
Din interpretarea dispozițiilor art.105 alin. 1 C.pr.civ., rezultă că actele îndeplinite cu nerespectarea formelor legale se vor declara nule numai dacă prin aceasta s-a pricinuit o vătămare care nu se poate înlătura decât prin anularea lor.
Așadar, nerespectarea procedurii de citare cu pârâta B. L. trebuie să-i fi produs acesteia o vătămare pentru ca sentința pronunțată în cauză să fie lovită de nulitate. În speță, această vătămare nu s-a produs deoarece pe tot parcursul procesului pârâta a fost reprezentată de procuratorul O. N., în baza procurii autentificate sub nr.1606 din 05.05.2010 de către Biroul Notarilor Publici L. I. și T. E. din Caracal, județul O..
În baza mandatului dat de B. L. procuratorului O. N. a formulat întâmpinare, prin care a invocat mai multe excepții, de asemenea a formulat în cauză o cerere reconvențională, a fost prezent la discutarea și încuviințarea probatoriilor formulând obiecțiuni la raportul de expertiză întocmit de Toacsen N. în primul ciclu procesual.
Este adevărat că după casarea cu trimitere procuratorul pârâtei nu s-a mai prezentat în instanță la toate termenele de judecată, dar la dosarul cauzei există cereri prin care acesta solicita studiul dosarului, ceea ce înseamnă că a avut cunoștință de cele dispuse de instanță la termenele la care nu a fost prezent, inclusiv cu privire la expertiza grafoscopică.
În plus, pe tot parcursul judecății procuratorul nu a sesizat niciodată instanța în sensul că procedura de citare a pârâtei nu este legal îndeplinită.
Dintr-un înscris sub semnătură privată depus la dosar în recurs, de către intimați, reprezentând o acțiune de chemare în judecată formulată de B. L., rezultă că aceasta a avut domiciliul și în București, ..315, acesta fiind probabil domiciliul cunoscut de către reclamanți în momentul formulării cererii de chemare în judecată, cu privire la care procuratorul pârâtei nu a avut nici o obiecție deși, pe parcursul procesului avea posibilitatea să comunice instanței domiciliul corect al pârâtei.
Față de aceste considerente, tribunalul constată că citarea pârâtei la o altă adresă decât cea menționată în cartea de identitate nu i-a produs acesteia o vătămare, fiind reprezentată de procuratorul O. N., astfel că criticile se privesc a fi nefondate și, pe cale de consecință, în baza art.312 C.pr.civ. recursul pârâtei va fi respins.
Recursurile declarate de C. L. Bîlteni și C. Județeană Gorj de Fond Funciar având ca obiect greșita obligare a acestor intimate la plata cheltuielilor de judecată sunt de asemenea nefondate.
Potrivit dispozițiilor art.52 alin. 3 din Legea 18/1991 republicată comisiile de fond funciar au calitate procesuală pasivă sau după caz activă, iar dispozițiile art.274 C.pr.civ. sunt aplicabile.
În speță cele două comisii nu au achiesat nici un moment la pretențiile reclamanților și având în vedere că prin sentința pronunțată s-a constatat nulitatea actelor emise de aceste comisii în exercitarea atribuțiilor lor, respectiv a titlului de proprietate nr._/2010 și a actelor premergătoare, este evident că acestea se află în culpă procesuală și datorează cheltuieli de judecată, legiuitorul nefăcând nici o diferențiere după cum partea aflată în culpă procesuală dispune sau nu de posibilități financiare.
Așadar în raport de dispozițiile art.312 C.pr.civ., urmează ca și recursurile intimatelor să fie respinse ca nefondate.
În baza art.274 C.pr.civ. recurenții vor fi obligați la 1000 lei cheltuieli de judecată către intimații Anddrei C. și I. E., reprezentând onorariu apărător.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de recurenta pârâtă B. L. și recursurile declarate de recurentele intimate C. Județeană Gorj de aplicare a Legii nr. 18/1991 și C. L. Bîlteni de aplicare a Legii nr.18/1991 împotriva sentinței civile nr. 2664/28.03.2013 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._ .
Obligă recurenții la 1000 lei cheltuieli de judecată către intimații reclamanți A. C.C. și I. E..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 19 iunie 2013 la Tribunalul Gorj.
Președinte, V. G. | Judecător, M. A. C. | Judecător, D. F. T. |
Grefier, C. B. |
Red.M.C.
Tehnored.L.M.
Jf.C.L.M.
Ex.2/ 21 iunie 2013
| ← Fond funciar. Hotărâre din 05-12-2013, Tribunalul GORJ | Acţiune în constatare. Hotărâre din 04-04-2013, Tribunalul GORJ → |
|---|
