Pretenţii. Decizia nr. 237/2013. Tribunalul GORJ

Tribunalul GORJ - Sentințe și decizii civile / 2013

Decizia nr. 237/2013 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 16-05-2013 în dosarul nr. 3395/263/2012

Dosar nr._

Cod operator: 2443

ROMÂNIA

TRIBUNALUL GORJ

SECȚIA I CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR. 237

Ședința publică din data de 16 mai 2013

Completul compus din:

PREȘEDINTE A. E. S.

Judecător G. D.

Grefier Firuța Ș.

Pe rol fiind judecarea apelului declarat de apelanții - reclamanți F. G., F. N., împotriva sentinței civile nr.373/06.02.2012, pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul- pârât F. G..

La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelanta- reclamantă F. N., asistată de avocat M. S., intimatul - pârât F. G., lipsă fiind apelantul - reclamant F. G. ,reprezentat de avocat M. S..

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, s-a constatat depusă la dosar de către intimatul-pârât F. G. întâmpinare la motivele de apel formulate de apelanții-reclamanți, s-a depus de către intimatul-pârât F. G. adresa nr.192/12.04.2007 emisă de ., publicația de vânzare din 29.10.2009 întocmită în dosarul nr.97/E/2009 al B. D. C., sentința civilă nr.269/2013 a Judecătoriei Motru, după care avocat M. S. pentru apelanții - reclamanți a solicitat instanței completarea probatoriului în sensul încuviințării probei testimoniale și efectuării unei expertize specialitatea construcții care să evalueze construcțiile menționate în acțiunea formulată.

S-au pus în discuție probele solicitate, intimatul - pârât arătând că nu este de acord cu încuviințarea probelor solicitate, întrucât la instanța de fond au fost audiați martori și construcțiile menționate în acțiune nu au fost edificate de reclamanți.

Tribunalul a respins cererea de probatorii formulată de apărătorul apelanților –reclamanți, apreciind că probele solicitate nu sunt concludente și utile soluționării cauzei în condițiile în care în prezenta cauză se pune în discuție momentul când se naște dreptul reclamanților la despăgubiri în temeiul art.493 C.civ.

Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat constatând apelul în stare de judecată s-a acordat cuvântul părților.

Avocat M. S. pentru apelanții - reclamanți a solicitat admiterea apelului, schimbarea sentinței apelate în sensul admiterii acțiunii formulate de reclamanți cu privire la toate capetele de cerere cu care a fost investită instanța de judecată, arătând că în mod eronat instanța de fond a respins acțiunea formulată de reclamanți privind constatarea dreptului de proprietate al reclamanților asupra construcțiilor descrise în acțiune pe considerentul că aceștia au la îndemână calea unei acțiuni în realizare în condițiile în care din probatoriul administrat în cauză a rezultat că reclamanții au stăpânit efectiv această gospodărie până în urmă cu 3 ani de zile când au fost deposedați prin violență de pârât care este propriul fiu și ei sunt cei care au construit casa de locuit și anexele gospodărești.

S-a invocat că o dovadă în acest sens o reprezintă implicit recunoașterea făcută de pârât prin acțiunea în revendicare promovată împotriva reclamanților și la care ulterior a renunțat.

A arătat apărătorul apelanților - reclamanți că în mod eronat instanța de fond nu a admis efectuarea în cauză a unei expertize specialitatea construcții, deși această probă era necesară și utilă soluționării cauzei în condițiile în care apelanții au fost constructori de bună -credință și potrivit dispozițiilor art.494 alin. 3 teza a II a C.civ. proprietarul terenului nu poate să ceară ridicarea acestor plantații, clădiri sau lucrări, însă reclamanții, fiind constructori de bună credință au dreptul să ceară să li se înapoieze valoarea materialelor și prețul muncii.

Or, în condițiile în care pârâtul a devenit proprietarul terenului în urmă cu 3 ani iar construcțiile respective au fost construite în perioada 1989-1990 este cert că se impune ca reclamanții să fie despăgubiți cu contravaloarea construcțiilor menționate și a celorlalte investiții făcute pe terenul proprietatea pârâtului, respectiv: un gard de beton de la stradă lung de 30 m, porți mici, un gard lateral din scândură și țeavă din beton lung de peste 100 m, un gard de sârmă de 50 m, contravaloarea unei alei betonate, 70 bușteni de vie, 60 pomi fructiferi, introdus apă curentă, curent electric și halangarul din țeavă.

Intimatul - pârât F. G. a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată ,reprezentând cheltuieli de transport conform înscrisurilor depuse la dosar.

TRIBUNALUL

Asupra apelului civil de față;

Prin încheierea de ședință din 26.09.2012 dată în dosarul nr._ s-a dispus disjungerea cererii reconvenționale formulată de pârâții F. G. și F. N. și înaintarea acesteia la registratură în vederea formării unui nou dosar cu termen la același complet de judecată,cauza fiind înregistrată sub nr. _ pe rolul Judecătoriei Motru .

Din oficiu, instanța a dispus atașarea dosarului nr._ și la solicitarea reclamanților, a fost atașat prezentei cauze și dosarul nr._ .

Instanța a reținut că, prin cererea reconvențională formulată în dosarul nr._, cerere ce face obiectul dosarului de față, reclamanții F. G. și F. N. au solicitat crearea unei servituți de trecere din stradă până la . de locuit de 24 m.p. cu garaj, anexă constând în grajd, pătul, fântână, polată, magazie, coteț de porci, polată pentru utilaje agricole, întrucât sunt constructori de bună credință în sensul că au edificat aceste construcții pe terenul mătușii reclamantei, M. M., cu consimțământul acesteia.

În motivare au arătat că aceste construcții au fost făcute începând cu anul 1985 și nu au avut nici un fel de opoziții din partea numitei M. M. și că la data edificării construcțiilor pârâtul era minor.

Au mai arătat reclamanții că ulterior M. M. a instituit ca locatar pe fiul lor, pârâtul F. G., care după decesul acesteia a devenit proprietarul terenului pe care se află construcțiile respective.

Că,fiind constructori de bună credință nu puteau fi obligați să demoleze construcțiile, astfel că au solicitat ca aceste construcții să rămână în proprietatea fiului lor F. G., urmând ca acesta să fie obligat să îi despăgubească cu contravaloarea lor, la valoarea de circulație.De asemenea a solicitat obligarea lui și la contravaloarea gardurilor împrejmuitoare, respectiv un gard de beton de la stradă lung de 30 m, porți mici, un gard lateral din scândură și țeavă în beton pe o lungime de peste 100 m., cât și un gard de sârmă de 50 m,un gard interior din blană pe țevi de beton, alei de beton, contravaloarea a 70 bușteni de vie și 60 pomi fructiferi, apă curentă de la UATAA, apă curentă de la Cătune și halângarul din țeavă și curent electric.

În dovedire, reclamanții au solicitat administrarea probei cu interogatoriul, cu acte, expertiză și martori.

În drept, cererea a fost motivată pe disp. art. 494 alin. ultim cod civil din 1864.

Pârâtul a depus la dosar întâmpinare prin care a arătat că se impune precizarea acțiunii reclamanților față de susținerile acestora din cererea reconvențională disjunsă și care face obiectul dosarului de față, că reclamanților nu le aparțin construcțiile enumerate în cerere, situație dovedită în acțiunea de superficie, că acestea au aparținut de fapt defunctului M. V. și au fost transmise moștenitorilor legali prin testament și certificat de moștenitor împreună cu terenurile care au fost recunoscute de reclamanți în acțiunea de superficie și că în cererea reconvențională se recunoaște chiar că terenul era al defunctei M. Melaneta. S-a mai arătat că imobilul casă la care se referă reclamanții este de fapt o anexă a locuinței pârâtului primită prin testament de la M. Melaneta și pentru ale cărei îmbunătățiri a achitat valoarea în care au fost cuprinse celelalte anexe, respectiv polată, cotețe, garduri, plantații care au fost nominalizate și recunoscute că-i aparțin, conform actelor de executare silită.

S-a solicitat totodată suspendarea cauzei până la soluționarea dosarului nr._ . Pe de altă parte pârâtul a arătat că problema proprietății bunurilor pretinse de reclamanți a fost tranșată și intrată în puterea lucrului judecat în dosarul nr._ .

Pe parcursul judecății reclamanții și-au precizat acțiunea în sensul că temeiul de drept al cererii de chemare în judecată îl reprezintă dispozițiile art. 486 Cod Civil și art. 494 Cod Civil, că sunt aplicabile în cauză dispozițiile vechiului cod civil, întrucât obiectul acțiunii îl formează acte și fapte juridice ce au fost produse înainte de . Noului Cod Civil.

În privința excepției autorității de lucru judecat invocată de pârât, s-a arătat că nu sunt îndeplinite dispozițiile art. 1201 Cod Civil raportat la art. 137 Cod pr. civilă. Au mai susținut reclamanții că, toate construcțiile pentru care au solicitat să se constate că sunt proprietari, au fost individualizate și expertizate de expert C. V. în dosarul nr._ . Că același expert a constatat că pe teren se mai află o altă casă de locuit ce a făcut obiectul dosarului nr._, în care pârâtul a fost obligat să îi despăgubească pentru îmbunătățirile pe care le-au adus la această casă

Că pe teren se mai află o casă cu garaj și parter P+1 construită de către pârât și pentru care există autorizația de construcție nr. 14/2008 pe numele pârâtului, în care locuiește pârâtul cu familia sa și că, imobilele construcții edificate de ei sunt compuse dintr-o casă de locuit cu garaj care figurează la rol la numele lor. Că există anexe, afumătoare, grajd, pătul, polată, coteț de păsări, pătul, coteț de porci, polată, fântână care se regăsesc în raportul de expertiză al expertului C. indicate la C1, C4, C5, C6, C7, C8, C9, C 10, C11 și F și care au fost edificate exclusiv de către reclamanți fără ajutorul pârâtului care este fiul lor și nici a fratelui.

Arătând că sunt constructori și posesori de bună credință, reclamanții au solicitat să se constate că sunt proprietarii de fapt ai acestor construcții și să oblige pe pârât să le permită crearea unei servituți de trecere pe o lățime de 3 m și o lungime de la poartă până la .. În subsidiar au solicitat reclamanții ca în cazul în care construcțiile rămân în posesia pârâtului să fie despăgubiți la valoarea de circulație a acestor construcții.

În dovedire s-a solicitat chemarea pârâtului la interogatoriu, proba testimonială, proba cu acte și eventual expertiză în vederea evaluării acestor construcții.

La data de 05.11.2012 pârâtul a depus la dosar întâmpinare la cererea precizată de reclamanți prin care a arătat că temeiul de drept indicat de reclamanți conduce la concluzia că aceștia doresc un drept de superficie, tranșat deja în dosarul nr._, că există autoritate de lucru judecat pentru construcțiile în litigiu și că ridică excepția în conformitate cu art. 1201 Cod Civil și art. 166 Cod pr. Civilă. A mai arătat pârâtul că, bunurile imobile au făcut obiectul expertizei efectuată de expert C. V., așa cum se recunoaște în precizare - expertiză făcută în dosarul nr._, că reclamanții nu au construit nici un imobil, situație tranșată în dosarul nr. 2386/2010, aceștia neprezentând o autorizație de construcție. Că, reclamanții pretind că ar fi avut acord de construire din partea defunctei M. Melaneta, deși defuncta a fost izgonită din casă de către aceștia și reintegrată prin hotărâre judecătorească

Pârâtul a mai susținut că aceste construcții sunt moștenire de la M. V. și M. Melaneta, iar reclamanții nu au vocație succesorală la moștenirea numitei M. Melaneta, care nu a avut moștenitori legali și care putea să testeze întreaga sa avere, astfel cum a și făcut, împărțindu-și bunurile între pârât și fratele reclamantei, în întregime, iar moștenirea lui M. V. a fost culeasă de M. G., singurul moștenitor acceptant.

Prin încheierea din 05.12.2012 pronunțată de Judecătoria Motru în dosar nr._ a fost respinsă cererea de suspendare a judecății cauzei formulată de pârât și a fost încuviințată proba cu înscrisuri și proba testimonială, în ședința publică din 30.01.2013 fiind audiați martorii Vieașu H. și M. D., ale căror declarații sunt atașate la dosar.

Pârâtul F. G. a depus la dosar concluzii scrise prin care a arătat că este proprietar al unei părți din terenul de 69 ari pe care se află construcțiile în litigiu, parte aparținând fratelui reclamantei, M. G., că reclamanții nu au calea unei acțiuni întemeiate pe disp. art. 111 Cod pr. civilă, deoarece pot promova o acțiune în revendicare, că de fapt în cauză este vorba tot de instituirea unui drept de superficie care a fost tranșat irevocabil prin sentința civilă nr. 2386/18.10.2011. Prin concluziile scrise depuse, pârâtul a reiterat excepția autorității de lucru judecat și efectul pozitiv al sentinței intrată în puterea lucrului judecat conform art. 163 și 166 Cod pr. civilă. A mai susținut pârâtul că singura construcție la care au participat reclamanții este casa cu patru camere pentru care au primit de la pârât despăgubiri în cuantum de 300 milioane lei, că din moștenire au rămas construcțiile anexe conform certificatului de moștenitor al defunctului M. V., tatăl reclamantei și bunicul pârâtului, iar moștenitor unic este M. G., fratele reclamantei, aceasta din urmă fiind străină de moștenire. S-a mai arătat că M. Melaneta și-a lăsat averea lui M. G. prin act de donație, iar casa și terenul de 500 m.p., pârâtului. Pârâtul a solicitat totodată ca la pronunțarea sentinței să se aibă în vedere și probatoriul administrat în dosarele atașate.

La rândul lor reclamanții au depus la dosar concluzii scrise prin care au arătat în esență că și-au dovedit dreptul de proprietate asupra construcțiilor, că sunt constructori de bună credință, având în vedere că la edificarea lor în perioada anilor 1985-1990, trăia M. M., sora tatălui reclamantei F. N., că F. G. le-a recunoscut dreptul de proprietate asupra construcțiilor prin formularea unei acțiuni în revendicare în privința terenului de 300 m.p. pe care se află construcțiile și care i-a fost testat de M. M.. Au mai susținut reclamanții că figurează la rol cu construcțiile în litigiu pentru care plătesc impozite. S-a mai susținut și faptul că în construcțiile în litigiu reclamanții au unele lucruri depozitate. Au arătat în continuare reclamanții că în perioada edificării construcțiilor erau în relații bune atât cu părinții, cu fratele și cu mătușa M. Melaneta, că M. Melaneta nu avea venituri, nefiind căsătorită și neavând copii, fiind practic întreținută de fratele său, respectiv tatăl reclamantei, cât și de nepoți, astfel că, din anul 1967 de la căsătoria reclamanților, aceștia i-au achitat toate impozitele pentru terenul ce-i aparținea și că aveau posibilități materiale în acest sens, obținând venituri din salarii și din exploatarea utilajelor agricole. Reclamanții au atașat o . acte în dovedire.

Prin sentința civilă nr.373/06.02.2013 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr._ a fost respinsă excepția autorității de lucru judecat invocată de pârât.

A fost respinsă acțiunea formulată de reclamanții F. G. și F. N. în contradictoriu cu pârâtul F. G..

Au fost obligați reclamanții la plata către pârât a sumei de 1000 lei reprezentând onorariu avocat.

Pentru a pronunța această sentință a reținut instanța că prin acțiunea astfel cum a fost precizată ulterior, reclamanții au solicitat crearea unei servituți de trecere, pe terenul proprietatea pârâtului, către mai multe construcții pe care le-ar fi edificat aceștia și asupra cărora ar avea un drept de proprietate, respectiv, casă de locuit cu garaj, anexe, afumătoare, grajd, pătul, polată, coteț de păsări, coteț de porci, fântână care se regăsesc în raportul de expertiză întocmit de expert C. V. în dosarul nr._, iar în subsidiar să fie obligat pârâtul să-i despăgubească cu contravaloarea construcțiilor, la valoarea lor de circulație.

În temeiul art. 137 Cod pr. Civilă instanța s-a pronunțat cu prioritate asupra excepției autorității de lucru judecat invocată de pârât față de sentința nr. 2386 /18.10.2011 pronunțată de Judecătoria Motru în dosar nr._ ,reținând următoarele:

Astfel, prin sentința civilă nr. 2386/18.10.2011 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul înregistrat sub nr._ a fost respinsă acțiunea având ca obiect constatarea existenței în favoarea reclamanților F. N. și F. G. în contradictoriu cu pârâții M. V.G. și F. Gh. G. a unui drept de superficie asupra suprafeței de teren de 69 ari și asupra construcțiilor aflate pe acest teren, respectiv casă de locuit și anexele aferente și înscrierea dreptului în cartea funciară. Împotriva sentinței nr. 2386/18.10.2011 pronunțată în acest dosar au declarat recurs reclamanți F. N. și F. G.,iar prin decizia nr. 607/21.03.2012 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._ a fost respins ca nefondat recursul.

Că ,potrivit art. 1201 Cod civil este lucru judecat atunci când a doua cerere are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor în aceeași calitate.

În privința autorității de lucru judecat, instanța a reținut că, puterea lucrului judecat, deși nu este reglementată în mod expres ca efect al hotărârii judecătorești, semnifică faptul că o cerere nu poate fi judecată în mod definitiv decât o singură dată, hotărârea fiind prezumată că exprimă adevărul și neputând fi contrazisă de o altă hotărâre.

În sensul strict al art.1201 Cod civil, puterea de lucru judecat a unei hotărâri este invocată într-un proces ulterior, prin intermediul excepției autorității lucrului judecat, atunci când al doilea proces este între aceleași părți, are același obiect și este întemeiat pe aceeași cauză. Din conținutul acestui text legal a rezultat că elementele autorității de lucru judecat sunt părțile, obiectul și cauza, care ar trebui să fie aceleași în ambele cauze.

S-a reținut că prin acțiunea de față, reclamanții F. N. și F. G. în contradictoriu numai cu pârâtul F. Gh. G. au solicitat crearea unei servituți de trecere spre aceleași construcții aflate pe terenul în suprafață de 69 ari care au făcut obiectul dosarului nr._ potrivit recunoașterilor reclamantei la interogatoriul formulat de pârât și potrivit probatoriilor administrate și nu constatarea unui drept de superficie asupra suprafeței de teren de 69 ari pentru a exista identitate de cauză și obiect. Chiar dacă aceștia au precizat ca temei de drept al acțiunii disp. art 494 Cod Civil, în mod constant au susținut pe parcursul judecății că doresc instituirea unui drept de servitute în vederea asigurării accesului lor la construcțiile menționate în cerere.

Așadar, pentru a exista putere de lucru judecat este necesar să existe triplă identitate de elemente. Ori, se poate observa că prezenta cauză nu este între aceleași părți și nu are același obiect și cauză ca cea finalizată prin sentința nr. 2386 /18.10.2011 pronunțată de Judecătoria Motru în dosar nr._, așa încât excepția autorității de lucru judecat este neîntemeiată, prin urmare, aceasta neproducându-și efectele specifice.

Pe fondul cauzei instanța a reținut următoarele:

Potrivit art. 616 Cod Civil care reglementează servitutea de trecere „Proprietarul al cărui loc este înfundat, care nu are nici o ieșire la calea publică, poate reclama o trecere pe locul vecinului său pentru exploatarea fondului, cu îndatorire de a-l despăgubi în proporție cu pagubele ce s-ar putea ocaziona”. Potrivit art. 617 Cod civil trecerea ar urma să se facă pe drumul cel mai scurt, dar cu protejarea, în același timp și a intereselor proprietarului fondului aservit, astfel încât să se cauzeze „o mai puțină pagubă celui pe al cărui loc trecerea urmează a fi deschisă” (618 Cod civil).

Că,această servitute se creează pentru a-i permite proprietarului fondului care constituie loc înfundat accesul, în vederea folosirii normale a proprietății sale. Ea se poate constitui atât în favoarea terenurilor ,cât și a construcțiilor.

A reținut instanța că la interogatoriul formulat de pârât în ședința publică din 16.01.2013 reclamanta F. N. a precizat că imobilele în privința cărora a solicitat crearea unei servituți de trecere se regăsesc pe terenul de 69 de ari din L. și sunt aceleași care au făcut obiectul dosarului nr._ . De altfel, reclamanții au susținut în precizarea acțiunii de față (fila 22 din dosar) că imobilele construcții ce fac obiectul prezentei acțiuni au fost individualizate în expertiza efectuată de expert C. V. în dosarul nr._ .

În dovedirea dreptului de proprietate asupra construcțiilor, reclamanții au invocat înscrierile din registrul agricol și au solicitat proba testimonială.

Văzând raportul de expertiză efectuat de expert C. V. în dosarul nr._, s-a constatat că expertul a identificat pe terenul de 69 de ari următoarele construcții: C1-casa de locuit cu garaj, ce figurează în registrul agricol la Feancu G. cu suprafața construită de 24 m.p., C2- casa de locuit ce a făcut obiectul dosarului nr._, C3- casa de locuit P+1 cu garaj la parter, cu autorizație de construire nr. 14/2008, C4-afumătoare, C5-grajd, C6-pătul, C7-polată, C8-coteț păsări, C9-pătul, C10 coteț păsări, C11 –polată și F- fântână. Observând susținerile reclamanților din precizarea la acțiune, instanța a reținut că cererea de față vizează construcțiile C1, C4, C5, C6, C7, C8, C9, C 10, C11 și F identificate prin raportul de expertiză efectuat de expert C. V. în dosar nr._ .

Așadar, s-a reținut că, expertul a concluzionat în conținutul expertizei întocmite în dosarul amintit, că imobilul casă de locuit cu garaj ce figurează în registrul agricol cu suprafața construită de 24 m.p. dată în folosință în 1994, s-a construit în perioada anilor 1989-1990, afumătoarea a fost construită după anul 1990, grajdul aproximativ în 1999, pătulul în 1995, polata în 2007, cotețul de păsări în 2007, un alt pătul în 2007, cotețul de porci în anul 1990 și polata în 1998-2004. Instanța a constatat însă că reclamanții nu au depus la dosar acte de proprietate și nici autorizații de construcție pentru casa în discuție și pentru anexele menționate.

Că ,deși în ședința publică din 30.01.2013, aceștia au afirmat că dețin autorizație de construcție pentru construcția de 24 m.p, au depus la dosar la același termen de judecată, autorizația pentru executare de lucrări nr. 17/11.08.1975 emisă ca urmare a cererii numitei M. M. și nicidecum a reclamanților, prin care se autoriza executarea lucrărilor de reparații curente la locuința sa proprietate personală, situată în satul L., lucrări care constau din reparații la fundație deplasată din cauza alunecărilor de teren, tencuieli interioare și exterioare la pereți și tavane, înlocuirea pardoselilor la un număr de 2 camere și a țiglelor sparte, imobil situat pe terenul de 250 m.p. proprietatea acesteia. În ceea ce privește înscrierile din registrul agricol, instanța a reținut că acestea au efect declarativ și nu constitutiv de drepturi neputând reprezenta o dovadă a dreptului de proprietate decât în măsura în care se coroborează cu alte probe.

Ori, din declarația martorului M. D. audiat în cauza de față, vecin cu gospodăria în cauză din copilărie, a reieșit că imobilul de 24 de m.p. nu este locuibil în prezent, că din auzite știe că acesta a fost edificat de M. Melaneta, iar parte din anexe au fost construite de către fratele acesteia, M. V., iar parte de pârâtul F. G. care a fost ajutat de oameni pe care i-a plătit cu bani. Martorul a mai arătat că nu știe ca reclamanții să fi construit ceva în gospodărie, însă are cunoștință că pârâtul i-a despăgubit pe aceștia pentru o cameră și îmbunătățirile pe care le-au făcut la casa cea mare în care au locuit cu toții până în urmă cu 8-10 ani când reclamanții au plecat din gospodărie. În același sens sunt și depozițiile martorilor S. C. și M. D. audiați de instanță în dosarul nr._ .

Pe de altă parte, instanța a înlăturat declarația martorului Vieașu H. audiat în dosarul de față, având în vedere perceperea confuză a faptelor de către acesta, din moment ce inițial a declarat că reclamanții și pârâții au locuit o perioadă împreună în aceeași curte însă nu a putut să precizeze nici cel puțin în care dintre case, că reclamanții au fost cei care au construit casa și anexele întrucât li s-a eliberat autorizație de construcție pentru acestea, deși astfel de autorizații nu au fost depuse la dosar iar la interogatoriul luat în dosarul nr._ înșiși reclamanții au declarat că nu dețin autorizații pentru construcții, după care martorul a revenit și a arătat că anexele și casa au fost edificate de reclamanți împreună cu fiul lor F. G., cu material lemnos pe care l-ar fi achiziționat în 1967, însă nu a observat în mod direct dacă au fost edificate construcțiile, de către cine și nici când, că terenul pe care s-a construit ar aparține lui F. G., acest fapt nefiind susținut de niciuna din părți.

S-a menționat și faptul că probele administrate se coroborează cu înscrierile din certificatul de moștenitor nr. 634/12.07.1989 din care reiese că de pe urma defunctului M. V., tatăl reclamantei F. N. a rămas terenul în suprafață de 250 m.p., o casă din cărămidă acoperită cu țiglă cu trei camere și dependințe, o bucătărie de vară din lemn și cărămidă acoperită cu plăci azbociment, un grajd din lemn acoperit cu tablă, un șopron din lemn acoperit cu țiglă, în condițiile în care singur moștenitor acceptant al succesiunii acestuia a fost fratele reclamantei, M. G., iar M. M. a lăsat pârâtului F. G., prin testamentul autentificat sub nr. 833 din 06.03.1998, suprafața de 500 m.p. teren împreună cu casa compusă din patru camere, iar nepotului său de frate M. V. G. și soției acestuia toate terenurile proprietatea sa cu excepția acestei suprafețe.

Totodată, s-a apreciat faptul că reclamanții au depus la dosar chitanțe din care a rezultat achitarea de către aceștia a unor utilități într-o anumită perioadă de timp, nu reprezintă o dovadă a dreptului de proprietate asupra construcțiilor sau a faptului că au fost edificate de către ei, cu atât mai mult cu cât toate probele conduc la concluzia că reclamanții și pârâții au gospodărit în aceeași locație timp de mai mulți ani. De asemenea, reclamanții au posibilitatea de a-și recupera lucrurile rămase în gospodărie, potrivit propriilor susțineri, în cazul în care pârâtul se opune la aceasta, printr-o acțiune separată formulată în acest sens.

Față de situația expusă, instanța a reținut că reclamanții nu au făcut dovada proprietății asupra construcțiilor ce au făcut obiectul acțiunii de față și pentru care se solicită instituirea unei servituți și a faptului că au fost edificate de către aceștia. Mai mult, din probele administrate a reieșit că reclamanții nu folosesc în prezent anexele și casa cu suprafața de 24 m.p. și nu se află în posesia lor de mai mult de opt ani, astfel că nu au deschisă calea unei acțiuni în constatarea dreptului de proprietate asupra acestor construcții, din moment ce pot cere realizarea dreptului eventual printr-o acțiune în revendicare

Pentru considerentele arătate, cum servitutea se creează pentru a-i permite accesul proprietarului fondului care constituie loc înfundat, în vederea folosirii normale a proprietății sale și având în vedere astfel cum s-a arătat anterior că reclamanții nu au dovedit dreptul de proprietate asupra construcțiilor pentru a se putea constitui în favoarea lor un drept de servitute, cererea de chemare în judecată a fost respinsă.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel, reclamanții F. G. și F. N., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie apel prin care au solicitat schimbarea sentinței apelate în sensul admiterii acțiunii cu privire la toate capetele de cerere formulate, arătând că în mod eronat instanța de fond a respins acțiunea formulată de reclamanți privind constatarea dreptului de proprietate al reclamanților asupra construcțiilor descrise în acțiune pe considerentul că aceștia au la îndemână calea unei acțiuni în realizare în condițiile în care din probatoriul administrat în cauză a rezultat că reclamanții au stăpânit efectiv această gospodărie până în urmă cu 3 ani de zile când au fost deposedați prin violență de pârât care este propriul fiu și ei sunt cei care au construit casa de locuit și anexele gospodărești.

Au arătat apelanții - reclamanți că în mod eronat instanța de fond nu a admis efectuarea în cauză a unei expertize specialitatea construcții, deși această probă era necesară și utilă soluționării cauzei în condițiile în care apelanții au fost constructori de bună credință și potrivit dispozițiilor art.494 alin. 3 teza a II a C.civ. proprietarul terenului nu poate să ceară ridicarea acestor plantații, clădiri sau lucrări, însă reclamanții, fiind constructori de bună credință au dreptul să ceară să li se înapoieze valoarea materialelor și prețul muncii.

Or, în condițiile în care pârâtul a devenit proprietarul terenului în urmă cu 3 ani, iar construcțiile respective au fost construite în perioada 1989-1990 este cert că se impune ca reclamanții să fie despăgubiți cu contravaloarea construcțiilor menționate și a celorlalte investiții făcute pe terenul proprietatea pârâtului, respectiv: un gard de beton de la stradă lung de 30 m, porți mici, un gard lateral din scândură și țeavă din beton lung de peste 100 m, un gard de sârmă de 50 m, contravaloarea unei alei betonate, 70 bușteni de vie, 60 pomi fructiferi, introdus apă curentă, curent electric și halangarul din țeavă.

Că instanța nu s-a pronunțat în niciun fel cu privire la aceste bunuri și a ținut cont în mod subiectiv doar de declarația martorului M. D. propus de intimatul pârât fără a lua în considerare declarațiile martorilor propuși de către reclamanți și fără a arăta în considerentele hotărârii de ce înlătură aceste declarații.

Au invocat apelanții că în raport de starea de fapt existentă între părți și condițiile concrete în care intimatul pârât a devenit proprietarul terenului buna lor credință se prezumă și nu trebuia dovedită în mod expres, mai ales că la data când s-au edificat construcțiile în litigiu, locuiau și se gospodăreau cu fratele reclamantei M. G. care a rămas în casa părintească cu fiul lor, pârâtul din cauza de față care a rămas în casa mătușii M. M., iar ei reclamanții în construcțiile pe care le-au edificat și care fac obiectul prezentei acțiuni.

Că toate aceste construcții se află pe același teren loc de casă care provine de la M. M. și la data când au fost edificate atât mătușa lor M. Melaneta, cât și autorul părților trăia dar erau în vârstă nu aveau venituri și nu au contribuit cu nimic la edificarea construcțiilor în litigiu, astfel că în mod eronat a fost respinsă de către instanță acțiunea formulată de către reclamanți.

Intimatul- pârât F. G. a formulat întâmpinare la motivele de apel prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind temeinică și legală, arătând că acțiunea reclamanților nu poate fi admisă în condițiile în care el nu și-a manifestat opțiunea de a reține construcțiile în litigiu și nici nu putea să facă această opțiune deoarece este proprietarul tuturor construcțiilor și anexelor existente pe teren, apelanții -reclamanți fiind doar persoane tolerate.

Că din înscrisurile depuse la dosar s-a dovedit irevocabil că el și fratele reclamantei sunt proprietarii terenului și construcțiilor atât prin moștenire, cât și prin edificarea de către F. G. a unora dintre acestea, iar prin sentința civilă nr.2386/2011 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr._ s-a constatat clar că toate bunurile în litigiu nu sunt ale apelanților reclamanți ci ale sale operând prezumția lucrului judecat.

În ședința publică din data de 16.05.2013 apelanții reclamanți prin apărătorul ales au solicitat prelungirea probatoriului în sensul încuviințării probei testimoniale și a unei expertize tehnice specialitatea construcții, cerere respinsă de instanță, apreciindu-se că probele solicitate nu sunt utile și concludente soluționării cauzei.

Analizând actele și lucrările dosarului în raport de criticile formulate și dispozițiile legale aplicabile, tribunalul constată că apelul este nefondat, urmând a menține sentința instanței de fond, însă pentru alte considerente decât cele avute în vedere de instanța de fond, ce urmează a fi expuse:

Prin cererea dedusă judecății așa cum a fost precizată ulterior, reclamanții F. N. și F. G. au investit instanța de judecată cu o cerere prin care au solicitat crearea unei servituți de trecere pe terenul proprietatea pârâtului către mai multe construcții pe care le-au edificat și asupra cărora au un drept de proprietate să se constate că sunt proprietari ai următoarelor construcții: casă de locuit cu garaj, anexe, afumătoare, grajd, pătul, polată, coteț de păsări, coteț de porci, fântână, care se regăsesc în raportul de expertiză întocmit de expert Cîrțână V. în dosarul nr._, iar în subsidiar să fie obligat pârâtul să-i despăgubească cu contravaloarea construcțiilor menționate ,cât și cu contravaloarea gardurilor împrejmuitoare, respectiv: un gard de beton de la stradă lung de 30 m, porți mici, gard lateral din scândură și țeavă din beton de peste 100 m, gard de sârmă de 50 m, gard interior din blană pe țevi de beton, alei de beton, precum și contravaloarea plantațiilor constând în 70 bușteni de vie, 60 pomi fructiferi, halangar din țeavă, contravaloarea apă curentă de la UATAA și de la Cătune.

În cauză pârâtul F. G. a invocat excepția autorității de lucru judecat în raport de sentința civilă nr.2386/18.10.2011 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr._ .

Prin sentința apelată a fost respinsă excepția autorității de lucru judecat invocată de pârât, respinsă acțiunea formulată de reclamanții F. G. și F. N. și obligați reclamanții la plata sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată către pârât.

Observând actele dosarului se constată că inițial prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Motru sub nr._ F. G. a chemat în judecată pe F. G. și N. solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligați pârâții să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 300 mp pe care este edificată o casă cu două camere, să-și ridice construcția anexă cu 2 camere, sub sancțiunea daunelor cominatorii de 100 lei/zi de întârziere de la data rămânerii definitive a sentinței și până la executarea obligației.

În cauză au formulat cerere reconvențională pârâții F. G. și F. N., însă prin încheierea nr.463/26.09.2012 s-a luat act de renunțarea reclamantului la judecarea cererii principale și s-a dispus disjungerea cererii reconvenționale formulată de pârâții F. G. și F. N., cerere care a fost înregistrată sub nr._ și care face obiectul litigiului de față.

Din practicaua încheierii menționate, rezultă că ,deși cererea de renunțare la judecarea acțiunii de către reclamant a fost formulată după ce s-a intrat în dezbaterea fondului pârâții au fost de acord cu renunțarea reclamantului la judecarea cererii, instanța constatând astfel că sunt incidente dispozițiile art.246 C.pr.civ.

Rezultă din înscrisurile depuse la dosar că prin testamentul autentificat sub nr.833/06.03.1998 la BNP G. V. testatoarea M. Melaneta a testat în favoarea pârâtului F. G. o casă cu 4 camere, antreu și sală, împreună cu suprafața de 500 mp, precum și toate bunurile mobile de uz casnic ce se aflau în acea casă, iar numiților M. G. și M. M. mai multe terenuri cu excepția suprafeței de 500 mp, testată, către celălalt pârât.

Reclamanții F. N. și F. G. au contestat testamentul menționat, solicitând să se constate nulitatea acestuia și că sunt proprietarii imobilului casă de locuit testată pârâtului F. G., însă prin sentința civilă nr.1822 din 30.06.2008 a Judecătoriei Motru a fost respins capătul de cerere privind nulitatea testamentului autentificat sub nr.833/06.03.1998 și a fost obligat pârâtul F. G. la plata sumei de_,62 lei reprezentând despăgubiri.

Pentru suprafața de 500 mp în procedura specială a legii fondului funciar, pârâtului F. G. i-a fost emis titlul de proprietate nr._/30.07.2009, titlul contestat de apelanta F. N., însă prin sentința civilă nr.1281/20.05.2010 a Judecătoriei Motru, definitivă prin decizia civilă nr.2160/2010 a Tribunalului Gorj a fost respinsă acțiunea formulată de aceasta.

Prin acțiunea înregistrată sub nr._ . reclamanții F. N. și F. G. în contradictoriu cu pârâții M. V. G. și F. Gh. G. au solicitat instanței să constate existența unui drept de superficie asupra suprafeței de teren de 69 ari și asupra construcțiilor aflate pe acest teren, respectiv casă de locuit și anexele aferente în favoarea lor și să se dispună înscrierea dreptului în cartea funciară.

Prin sentința civilă nr. 2386/18.10.2011 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul înregistrat sub nr._, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanții F. N. și F. G. în contradictoriu cu pârâții M. V. G. și F. Gh. G.. Împotriva sentinței nr. 2386/18.10.2011 pronunțată în acest dosar, au declarat recurs recurenții reclamanți F. N. și F. G.,iar prin decizia nr. 607/21.03.2012 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._ a fost respins ca nefondat recursul

Este adevărat că prin raportul de expertiză efectuat de expertul C. V. în dosarul nr._, expertul a menționat că pe lângă imobilul ce a făcut obiectul testamentului autentificat sub nr.833/1998 există și alte construcții, respectiv: C1-casa de locuit cu garaj, ce figurează în registrul agricol la Feancu G. cu suprafața construită de 24 m.p. C4-afumătoare, C5-grajd, C6-pătul, C7-polată, C8-coteț păsări, C9-pătul, C10 coteț păsări, C11–polată și F- fântână.,iar conform susținerilor reclamanților din precizarea la acțiune se reține că cererea de față vizează construcțiile C1, C4, C5, C6, C7, C8, C9, C 10, C11 și F identificate prin raportul de expertiză efectuat de expert C. V. în dosar nr._ .

Tribunalul reține că reclamanții au solicitat să se constate calitatea lor de proprietari cu privire la aceste construcții ,să se dispună crearea unei servituți de trecere pe terenul proprietatea pârâtului către construcții ,iar în subsidiar să fie despăgubiți cu contravaloarea construcțiilor menționate,contravaloarea gardurilor împrejmuitoare și contravaloarea plantațiilor ridicate pe terenul proprietatea pârâtului.

În raport de dispozițiile art. 295 alin1 Cod proc civ tribunalul va analiza sentința apelată ,în limitele investirii sale prin petiția de apel ,respectiv cu privire la capetele de cerere prin care s-a solicitat să se constate calitatea reclamanților de proprietari ai construcțiilor,iar în subsidiar să fie despăgubiți cu contravaloarea construcțiilor menționate,contravaloarea gardurilor împrejmuitoare și contravaloarea plantațiilor ,ridicate pe terenul proprietatea pârâtului ,nu și cu privire la capătul de cerere prin care s-a solicitat să se dispună crearea unei servituți de trecere pe terenul proprietatea pârâtului către construcții .întrucât sub acest aspect sentința nu a fost criticată ,reținând următoarele:

Legiuitorul român a prevăzut prin dispozițiile art. 644 si 655 Cod civil, mai multe moduri generale de dobândire a dreptului de proprietate respectiv, că: „Proprietatea bunurilor se dobândește și se transmite prin succesiune, legate prin convenție și prin tradițiune, precum și prin accesiune sau incorporațiune, prin prescripție, prin lege și prin ocupațiune", la acestea se adaugă și hotărârea judecătorească, aplicabile deopotrivă, dreptului de proprietate, cât si dezmembrămintelor acestora.

În cauza pendinte, reclamanții–apelanți au solicitat constatarea dreptului de proprietate asupra construcțiilor realizate pe terenul proprietatea intimatului-pârât ,ori o astfel de cerere nu este admisibilă în raport de dispozițiile art.492 din Codul civil,conform cărora proprietarul terenului este prezumat a fi și proprietarul construcțiilor sau plantațiilor executate pe acel teren, reglementarea decurgând din dreptul de accesiune ca mijloc originar de dobândire a proprietății..

Accesiunea imobiliară reprezintă instituția juridică prin care se încorporează un lucru cu un alt lucru, fiecare având proprietari diferiți. În acest caz, proprietarul lucrului mai important (terenul) devine titularul bunului accesoriu. Codul civil, prin dispozițiile art. 483 - 516, prevede ca accesiunea este operantă numai dacă doua bunuri având proprietari diferiți s-au unit în așa fel încât despărțirea lor nu mai este posibilă decât prin distrugerea totală sau parțială a unuia din ele. Principiul prevăzut de art. 494 Cod civil, statuează că în aceasta situație proprietarul terenului devine prin accesiune și proprietarul construcțiilor cu obligația de a-l despăgubi pe constructor, în temeiul îmbogățirii fără justa cauză.

În acest caz, constructorul de bună credință (cum susțin apelanții-reclamanți ) nu este titularul unui drept de proprietate asupra lucrării edificate pe terenul altuia, ci în urma exercitării dreptului de accesiune de către proprietarul terenului, el devine titularul unui drept de creanță. Obligația proprietarului fondului (terenului) corelativă dreptului de creanță al autorului lucrării se transmite odată cu dreptul de proprietate asupra terenului, astfel încât constructorul de bună credință își poate realiza din acest moment dreptul său de creanța împotriva actualului proprietar.

În aceste condiții ,se impunea a fost respinsă cererea reclamanților prin care s-a solicitat să se constate calitatea lor de proprietari cu privire la aceste construcții

Totodată tribunalul constată că apelanții invocă pentru prima dată în apel că au solicitat instanței să se constate că sunt constructori de bună credință cu privire la construcțiile în litigiu(este adevărat că a făcut mențiune la faptul că sunt constructori de bună credință ,însă nu au investit instanța de judecată cu o cerere prin care să se constate sunt constructori de bună credință ), fapt ce contravine dispozițiilor art. 294.Cd proc civ potrivit cărora în apel, nu poate fi schimbată calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată, solicitarea acestora reprezentând o astfel de cerere prohibită de lege.

În ceea ce privește cererea formulată de apelanții-reclamanți prin care au solicitat să fie despăgubiți cu contravaloarea construcțiilor menționate în acțiune ,contravaloarea gardurilor împrejmuitoare și contravaloarea plantațiilor ,ridicate pe terenul proprietatea pârâtului, problema de drept care se pune în discuție în raport de obiectul cererii reconvenționale formulate de apelanții reclamanți F. N. și F. G. este data de la care aceștia pot solicita despăgubiri în temeiul art.494 alin. 3 C.pr.civ., având în vedere că proprietarul terenului, respectiv intimatul F. G. nu și-a exprimat opțiunea de a deveni proprietarul construcțiilor.

Art.494 Cod civil invocat de către apelanții –reclamanți drept temei în cererea reconvențională precizează că în situația în care proprietarul terenului voiește a păstra pentru dânsul plantațiile și clădirile făcute de o a treia persoană cu bună credință, el va avea dreptul sau de a înapoia valoarea materialelor și prețul muncii sau de a plăti o sumă de bani egală cu aceea a creșterii valorii fondului. Din interpretarea acestui text legal rezultă că, în lipsa manifestării dreptului de opțiune al proprietarului terenului, în sensul de a dobândi dreptul de proprietate asupra construcțiilor și lucrărilor realizate cu bună-credință, instanța nu-l poate obliga pe acesta din urmă să plătească valoarea acestor construcții și lucrări, ceea ce este corect din punct de vedere legal, deoarece în lipsa dobândirii unui bun în patrimoniu (constatarea calității de proprietar prin accesiune) nu se poate naște dreptul corelativ de despăgubire către persoana al cărui patrimoniu a fost diminuat.

În aceste condiții se apreciază că este prematur formulată cererea prin care apelanții-reclamanți au solicitat să fie despăgubiți cu contravaloarea construcțiilor menționate în acțiune ,contravaloarea gardurilor împrejmuitoare și contravaloarea plantațiilor ,ridicate pe terenul proprietatea pârâtului,

Celelalte critici privind buna - credință a reclamanților la data ridicării construcțiilor și plantaților pe terenul proprietate intimatului-pârât nu se impune a fi analizate în condițiile în care s-a apreciat că potrivit art.494 Cod civil dreptul apelanților - reclamanți la despăgubiri nu s-a născut încă, întrucât proprietarul terenului nu și-a manifestat dreptul de opțiune de a dobândi construcțiile și plantațiile situate pe terenul său

Față de considerentele expuse ,în temeiul art. 296 Cod proc civ se va respinge ca nefondat apelul declarat de apelanții - reclamanți F. G., F. N.

În baza art 274 rap la art.277 Cod proc civ ,reținând culpa procesuală a apelanțiilor – reclamanți,vor fi obligați în solidar la 50 lei cheltuieli de judecată în apel către intimatul-pârât ,reprezentând cheltuieli de transport conform înscrisurilor depuse la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanții reclamanți F. G., F. N., ambii domiciliați în Motru, ., ., jud.Gorj împotriva sentinței civile nr.373/06.02.2012, pronunțată de Judecătoria Motru, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât F. G. cu domiciliul în comuna Cătunele, ..

Obligă apelanții la 50 lei cheltuieli de judecată în apel, către intimatul- pârât F. G..

Cu recurs, în 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică din 16.05.2013 la Tribunalul Gorj.

Președinte,

A. E. S.

Judecător,

G. D.

Grefier,

Firuța Ș.

Red.A.ES.

Tehnored.L.M.

Jf.M.T.

Ex.5/14 Iunie 2013

← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 2021/2013. Tribunalul GORJ		Contestaţie la executare. Decizia nr. 1444/2013. Tribunalul GORJ →

Pretenţii. Decizia nr. 237/2013. Tribunalul GORJ

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Pretenţii. Decizia nr. 237/2013. Tribunalul GORJ