Fond funciar. Decizia nr. 1596/2013. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1596/2013 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 04-07-2013 în dosarul nr. 16366/318/2012
Dosar nr._
Cod operator: 2443
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr.1596
Ședința publică de la 04 Iulie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. G.
Judecător N. U.
Judecător G. D.
Grefier Firuța Ș.
Pe rol fiind judecarea recursului civil formulat de recurenții reclamanți V. I. și V. D. împotriva sentinței civile nr.2206/12.03.2013 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul reclamant V. I., lipsă fiind intimații pârâți D. Al. I. și D. M. reprezentați de avocat Șomăcescu S., recurentul reclamant V. D. și intimatele C. L. Telești pentru aplicarea Legii 18/1991 și C. Județeană Gorj pentru aplicarea Legii 18/1991
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, avocat Șomăcescu S. depune la dosar împuternicirea avocațială și întâmpinare, iar recurentul V. I. a depus concluzii scrise, acte ce au fost comunicate între părți reciproc.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, tribunalul constată recursul în stare de judecată, acordând cuvântul asupra acestuia.
Recurentul reclamant V. I. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei pentru rejudecare, invocând în esență că terenurile din titlurile părților se suprapun și că în mod greșit a fost disjuns capătul de cerere în obligația de a face, că se impune casarea cu trimitere spre rejudecare la aceeași instanță, întrucât este în desfășurarea efectuarea unei expertize.
Avocat Șomăcescu S., pentru intimații pârâți D. Al. I. și D. M., a solicitat respingerea recursului ca nefondat și obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată, subliniind că instanța de fond a disjuns în mod corect capătul de cerere privind obligația de a face și că nu există nici un motiv de nulitate din cele prevăzute de art. III din Legea 169/1997, că terenul în suprafață de 1151 mp nu se regăsește în titlul emis intimaților.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg-J., înregistrată sub nr._, petenții V. I. și V. D. au solicitat instanței ca prin sentința ce va pronunța și în contradictoriu cu pârâții D. Al. I., D. M. și intimatele C. L. Telești pentru aplicarea Legii 18/1991, C. Județeană Gorj pentru aplicarea Legii 18/1991, să se constate nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr._/2002 emis pe numele autorului pârâților – D. N.B. A., cât și constatarea nulității parțiale a tuturor actelor care au stat la baza emiterii titlului de proprietate ( proces verbal de punere în posesie, adeverință etc.).
În motivare petenții au arătat că prin sentința civilă nr. 8315/23.12.2004 pronunțată de Judecătoria Tg.-J. în dosarul nr._/2012 le-a fost admisă acțiunea formulată împotriva numitului D. N.B. A. – autorul pârâților și a fost obligat acesta să le lase în deplină proprietate și liniștită posesie un teren de 111 mp, situat în intravilanul comunei Telești, satul Telești, județul Gorj, teren cuprins în titlul de proprietate a cărui nulitate se solicită.
Că sentința civilă anterior menționată a rămas definitivă prin decizia nr. 1149/16.09.2005 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr.2172/2005, iar prin decizia nr. 81 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr.4623._, le-a fost admisă acțiunea și pârâții au fost obligați să le lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 1151 mp teren extravilan, situat pe raza comunei Telești, teren înscris în titlul de proprietate atacat.
Față de considerentele expuse și în baza probatoriului administrat, au solicitat admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și să se dispună constatarea nulității parțiale a titlului de proprietate nr._/05.12.2002, cât și a actelor ce au stat la baza emiterii acestuia și să fie obligați pârâții să-și ridice gardul de sârmă cu „țepi și beton” ce se află pe terenul extravilan, iar în caz de refuz, să fie abilitați ei, petenții, să execute lucrarea, pe cheltuiala pârâților.
În drept și-au întemeiat acțiunea pe disp. art. 111 alin.1 lit.a din Legea nr. 169/1997, iar în baza disp. art. 242 alin.2 C.proc. civ. (anterior), au solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
Legal citați, pârâții D. A.I. și D. M. au formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii și pe cale de excepție, pârâții au invocat autoritatea de lucru judecat, având în vedere sentința civilă nr. 2880/2003, rămasă irevocabilă prin decizia nr.359 A a Tribunalului Gorj, prin care reclamanților din prezenta cauză le-a fost respinsă o acțiune promovată împotriva pârâților, având același obiect, respectiv nulitatea absolută a aceluiași titlu de proprietate, emis pe numele autorului pârâților, cu motivarea că reclamanții nu au putut face dovada că titlul de proprietate și actele care au stat la baza eliberării lui sunt nelegale față de dispozițiile legii fondului funciar.
Au susținut pârâții că acțiunea reclamanților V. I. și V. D. este nefondată și au invocat în acest sens și autoritatea de lucru judecat in rem, având în vedere Decizia nr. 81/27.01.2009 a Curții de Apel C., pronunțată în dosarul nr. 4623._ ce a avut ca obiect o acțiune în revendicare formulată de aceiași reclamanți împotriva pârâților.
Reclamanții au formulat răspuns la întâmpinare.
În ședința publică din 05 martie 2013 s-a luat o declarație reclamantului V. I., care a menționat că își menține capătul de cerere având ca obiect obligație de a face, respectiv obligarea pârâților de a-și ridica gardul de sârmă și este de acord cu judecarea acestui capăt de cerere într-un alt dosar.
Față de declarația reclamantului, cu privire la capătul de cerere privind obligația de a face, instanța a disjuns acest capăt de cerere, în vederea administrării probatoriilor și a dispus înaintarea acestuia compartimentului registratură al instanței în vederea formării unui nou dosar, cu termen de judecată la data de 19 martie 2013, la C 16 civil.
Prin sentința civilă nr.2206/12.03.2013 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._ a fost respinsă excepția autorității de lucru judecat, invocată de pârâți și a fost respinsă cererea formulată de petenții V. I., domiciliat în . și V. D., domiciliat în . și reședința în ., în contradictoriu cu pârâții D. Al. I. și D. M., domiciliați în comuna Telești, . și cu reședința în Tg.-J., Cartier Romanești, nr. 146, județul Gorj și intimatele C. L. Telești pentru aplicarea Legii 18/1991, C. Județeană Gorj pentru aplicarea Legii 18/1991, ca nefondată, fiind obligați reclamanții la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a analizat cu prioritate excepția autorității de lucru judeca, reținând că este neîntemeiată, întrucât cauza juridică este diferită.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut că părțile s-au judecat în numeroase litigii anterioare, contestându-și reciproc titlurile de proprietate, prin sentința civilă nr.8315/2004 fiind admisă acțiunea reclamanților V. C.I. și V. C. D. și obligat pârâtul D. N.B.A. să lase reclamanților în deplină proprietate și liniștită posesie o suprafață de 111 mp, situată în intravilanul comunei Telești, . folosință curți construcții, reținându-se din concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză că proprietățile părților nu se suprapun, ci se învecinează, însă pârâtul D. A. nu respectă amplasamentul terenul său, ocupând terenul reclamanților.
S-a mai reținut că prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg.-J. sub nr. 5169/2000 reclamanții au solicitat obligarea pârâtului să le lase în deplină proprietate si liniștită posesie un teren in suprafață de 6295 mp, compus din trei parcele, individualizate în titlul de proprietate nr._/1999, motivând aspectul că ei sunt proprietarii terenului revendicat, conform titlului de proprietate menționat, însă pârâtul, cu rea credință, a ocupat întreaga suprafață.
După mai mulți ani de judecată, Curtea de Apel C., prin decizia nr. 81/2009, a obligat pe D. Al.I., în calitate de moștenitor al lui D. N.B.A., să lase reclamanților în deplină proprietate o suprafață de 1151 mp teren extravilan, individualizat prin dimensiuni și vecinătăți în raportul de expertiză tehnică întocmit de expert G. M. și schița – anexă la raport ( filele 41 – 46, dosar nr. 4623._ ).
S-a avut în vedere că în considerentele deciziei de mai sus s-a reținut cu putere de lucru judecat, că pârâtului i s-a eliberat titlul de proprietate nr._/2002, iar din conținutul raportului de expertiză reiese că terenurile părților din titlurile de proprietate deținute nu se suprapun, întrucât terenul reclamanților este situat in T 55, p 7, 7/1 și 7/2, în timp ce terenul pârâtului D. Al.I. este situat in T 55, p 8 și 8/1, însă s-a stabilit că pârâtul ocupă din terenul proprietatea reclamanților o suprafață de 1151 mp, individualizată în schiță; S-a mai reținut de către Curte că expertul a conchis, in sensul că, față de actele de proprietate ale părților, nu există suprapunere de terenuri, acestea învecinându-se de-a lungul parcelelor nr.7 și 7/1, concluzia finală fiind în sensul că atât reclamanții, cât și pârâtul moștenitor nu ocupă în totalitate suprafețele de teren înscrise în titlurile de proprietate, acestea fiind deplasate.
Din schița întocmită de expert G. M. reiese că, în conformitate cu planul parcelar întocmit de comisia locală, ce a stat la baza eliberării titlurilor, terenurile înscrise în titlu nu se suprapun, hotarul dintre terenurile din extravilan ale părților aflându-se în continuarea și pe aceeași direcție cu aliniamentul hotarului din intravilan, însă pârâtul ocupă efectiv din terenul înscris în titlul de proprietate al reclamanților o suprafață de 1151 mp, însă această suprafață nu se regăsește în titlul emis acestuia, cel din urmă deplasându-se spre Sud, iar pe partea de Nord rămânând o porțiune neocupată de acesta, deși înscrisă în titlu, datorită existenței unui ogaș care împiedică exercitarea deplină a atributelor de proprietate.
Astfel, s-a reținut că susținerile reclamanților nu sunt fondate nici cu privire la suprafața de 111 mp și nici cu privire la suprafața de 1151 mp, acestea neregăsindu-se în titlul de proprietate emis pârâtului.
De altfel, prin procesul verbal întocmit de B. E. M. în dosarul de executare 47/E/2009, s-a pus în executare decizia Curții de Apel C., fiind identificat terenul în litigiu, ocazia cu care au fost puși în posesie reclamanți pentru suprafața de 1151 mp.
Pe de altă parte, s-a constatat că legalitatea titlului de proprietate contestat a fost analizată și prin sentința civilă nr.2880/2003, instanța de judecată reținând că titlul de proprietate contestat este emis în conformitate cu actele premergătoare, reținându-se lipsa de interes a reclamanților, din moment ce aceștia au propriul lor titlu de proprietate pentru un teren de 6295 mp, iar aspectul că titlul de proprietate emis pârâților cuprinde și o suprafață de teren conținută și în titlul de proprietate emis reclamanților, îi îndreptățește pe aceștia să formuleze acțiuni în revendicare.
În concluzie, instanța a reținut că titlul de proprietate contestat este emis conform actelor premergătoare înaintate de comisia locală ( fila 90 din dosar) și că în cauză nu este incident nici unul din motivele de nulitate absolută prevăzute de Legea nr. 169/1997.
S-a apreciat că nu pot fi reținute argumentele reclamanților, în sensul că lipsa unei soluții de anulare a titlului nu se poate atinge scopul deciziei nr.81/2009, pe motiv că pârâții dețin, teoretic, terenul de 1151 mp, întrucât aceștia l-au ocupat în mod abuziv și fără titlu, aspecte constatate prin hotărâri judecătorești irevocabile, această suprafață regăsindu-se în chiar titlul de proprietate al reclamanților, astfel încât aceștia sunt îndrituiți să exercite acte de administrare și de dispoziție asupra acestui teren.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții V. I. și V. D., criticând-o pentru nelegaliate și netemeinicie.
În motivarea recursului s-a susținut că pârâții au recunoscut că potrivit deciziei nr. 81/2009 a Curții de Apel C. au fost obligați să lase recurenților în deplină proprietate și liniștită posesie o suprafață de teren de 1151 mp, care se suprapune, practic, peste terenul aflat în titlul de proprietate al pârâților conform raportului de expertiză efectuat în cauză;
S-a făcut mențiunea că în condițiile în care nu dețin tot terenul în suprafață de 1151 mp, decizia Curții nu-i atinge scopul din moment ce nu poate fi pusă în aplicare.
S-a mai invocat că nu s-au pus la dispoziția instanței actele vechi care au stat la baza emiterii titlurilor de proprietate părților.
Tribunalul, reexaminând actele și lucrările dosarului, apreciază recursul ca nefondat pentru următoarele considerente:
Chiar în contextul în care nu se poate reține în cauză existența autorității de lucru judecat în raport de sentința civilă nr.2880/2003 a Judecătoriei Tg-J., rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr.359 A din data de 28.04.2004 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr.2209/CIV/2003, nu se poate ignora împrejurarea că legalitatea titlului de proprietate emis în favoarea autorului D. N.B. A., a fost stabilită cu autoritate de lucru judecat sub un aspect esențial, și anume, acela al concordanței dintre titlu și actele premergătoare emiterii acestuia.
În contextul arătat, nulitatea titlului de proprietate s-a pus în discuție în speță în raport de susținerea petenților, că există o suprapunere între titlul lor de proprietate și titlul de proprietate de care beneficiază pârâții, astfel că analiza legalității titlului de proprietate vizează respectarea dreptului de proprietate reconstituit prin titlu reclamanților, corelativ cu dovada îndreptățirii acestora la reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenurile în litigiu.
Din considerentele cererii de chemare în judecată, anularea titlului de proprietate emis autorului pârâților vizează chiar suprafețele de 111 mp și respectiv 1151 mp, terenuri pentru care părțile s-au judecat în acțiuni în revendicare și au fost soluționate prin sentința civilă nr. 8315/2004 a Judecătoriei Tg-J., respectiv prin decizia nr. 81/2009 a Curții de Apel C..
Din considerentele hotărârilor judecătorești în revendicare intrate în puterea lucrului judecat, pronunțate în urma analizei probatoriului administrat în acele cauze, respectiv pe baza raportului de expertiză omologat, se reține că titlurile părților nu se suprapun, context în care admiterea acțiunilor în revendicare a vizat exclusiv dovedirea în cauză de către reclamanții V. I. și V. D. a celor două elemente de admisibilitate ale revendicării, respectiv dovedirea dreptului de proprietate pentru terenurile revendicare de către reclamanți cu titlurile de proprietate emise în procedura legilor fondului funciar și a nelegitimei ocupațiuni a terenurilor de către pârâții D., în căror titluri de proprietate nu se regăsesc terenurile revendicate.
Așadar, pârâții nu au opus un titlu de proprietate pentru terenurile respective care să facă necesară compararea acestuia cu titlu de proprietate de care s-au prevalat reclamanții, respectiv este stabilit fără dubiu că terenurile în suprafață de 1151 mp, respectiv de 111 mp se regăsesc exclusiv în titlul de proprietate al reclamanților, deci nu este reconstituit pârâților prin titlul contestat.
Așadar, neexistând suprapunere între cele două titluri pentru suprafețele în litigiu și în contextul în care se regăsesc numai în titlurile de proprietate ale reclamanților, este evident că nu intră în discuție vreun motiv de nulitate absolută a titlului pârâților din cele prevăzute de art. III din Legea 169/1997.
Dincolo de aspectul inexistenței suprapunerii de terenuri, reclamanții nu au invocat și nu au dovedit că în titlul de proprietate emis autorului pârâților este cuprinsă vreo suprafață de teren pentru care îndreptățirea la reconstituire să o justifice petenții.
Cu privire la modalitatea de punere în executare a deciziei nr. 81/2009 a Curții de Apel C., executare care trebuie să se raporteze la sentința ce reprezintă titlul executoriu sub aspectul raportului de expertiză omologat în acea cauză în ceea ce privește individualizarea terenului pentru care a fost admisă acțiunea în revendicare, recurenții reclamanți aveau posibilitatea contestării executării în măsura în care nu ar fi respectat titlul executoriu.
Împrejurările ulterioare punerii în executare sunt aspecte ce nu au relevanță în prezenta cauză și care pot fi, de asemenea, puse în discuție în alte modalități prevăzute de lege.
În considerarea celor arătate, în baza art.312 Cprciv, recursul va fi respins ca nefondat și în baza art. 274 Cprciv, recurenții reclamanții vor fi obligați la 500 lei cheltuieli de judecată față de intimații pârâți D. Al. I. și D. M..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul civil formulat de civil formulat de recurenții reclamanți V. I. și V. D. împotriva sentinței civile nr.2206/12.03.2013 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._ .
Obligă recurenții reclamanți la 500 lei cheltuieli de judecată față de intimații pârâți D. Al. I. și D. M..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 04 Iulie 2013, LA Tribunalul Gorj.
Președinte, M. G. | Judecător, N. U. | Judecător, G. D. |
Grefier, Firuța Ș. |
Red. jud. M.G./tehn.E.C
Jud. fond D. B.
05 Iulie 2013/2 ex.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 386/2013. Tribunalul GORJ | Fond funciar. Decizia nr. 245/2013. Tribunalul GORJ → |
|---|
