Fond funciar. Decizia nr. 1834/2013. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1834/2013 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 26-09-2013 în dosarul nr. 1763/317/2012*
Dosar nr._ Cod operator: 2443
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA I CIVILĂ
Decizia civilă nr. 1834
Ședința publică din 26 septembrie 2013
Completul compus din:
Președinte M. G.
Judecător N. U.
Judecător G. D.
Grefier Firuța Ș.
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de recurentul reclamant V. D. împotriva sentinței civile nr.1584/11.06.2013 pronunțată de Judecătoria Tg-Cărbunești în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele C. L. de fond funciar P., C. Județeană de fond funciar Gorj și C. L. al comunei P..
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul reclamant V. D. asistat de avocat V. D., lipsă intimații.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care constatându-se recursul în stare de judecată s-a acordat cuvântul.
Avocat V. D. pentru recurentul V. D. a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul de a se dispune reconstituirea dreptului de proprietate în natură pentru suprafața de 13,11 ha și acordarea de despăgubiri pentru suprafața de 4,0193 ha teren provenit de la autoarea B. A..
A învederat că recurentul critică sentința prin prisma dispozițiilor art.304 pct.7 și 9 C.pr.civ ., apreciind că instanța de fond a interpretat greșit dispozițiile art.2 și 3 din Legea 1/2000.
A motivat că potrivit art.1 din legea 1/2000, reconstituirea dreptului de proprietate se face pe vechiul amplasament, iar potrivit art.3 alin. 1 comisia locală are la dispoziție totalitatea suprafețelor de teren disponibile.
A motivat că nu există un impediment pentru reconstituirea dreptului de proprietate în natură pentru terenul de 13,11 ha, dispozițiile HCL.nr.19/2003 privind trecerea terenului în domeniul public al comunei având ca destinație izlaz comunal, fiind suspendate până la soluționarea prezentei cauze.
A mai arătat că în cauză nu sunt îndeplinite dispozițiile art.44 din Legea 18/1991, terenul având categoria de fânețe și nu a avut niciodată destinația de izlaz.
O altă critică a vizat greșita scădere de către instanță a suprafeței de 1,1091 ha din suprafața totală, motivând că terenurile provin de la doi autori, dacă terenul de 1,1091 ha provine de la autor P. A., suprafața de 4,0193 ha provine de la autoarea B. A..
A învederat că nu solicită cheltuieli de judecată în această fază procesuală.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față;
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg-Cărbunești la data de 04.05.2012, sub nr._, petentul V. D., în calitate de moștenitor legal al defunctei B. A. (născută P.) și ca nepot al unchiului său, defunctul P. A., fratele mamei sale, în contradictoriu cu intimatele C. L. de aplicare a legilor fondului funciar a comunei P., județul Gorj și C. Județeană Gorj pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor a contestat Hotărârea Comisiei Județene Gorj nr. 587 din 16.03.2012 și propunerile Comisiei Locale P., ca nelegale, hotărâre care i-a fost comunicată cu adresa nr. 2384 din 05.04.2012, primită prin poștă la data de 07.04.2012.
A solicitat:
1. Reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului arabil din săliște cu suprafața de 1,21 ha și terenului agricol izlaz cu suprafața de 13,11 ha, pe vechile amplasamente care au aparținut autorului defunct P. A..
2. Reconstituirea dreptului de proprietate pe alt amplasament, asupra terenului agricol cu suprafața de 4,23 ha, în trup compact și de aceeași calitate cu cel de pe vechile amplasamente care au aparținut autoarei defuncte B. A. și care sunt ocupate cu titluri de proprietate de alți cetățeni.
3. Reconstituirea dreptului de proprietate pe alt amplasament, asupra terenului forestier cu suprafața de 9,72 ha, în trup compact și cu aceeași vegetație forestieră cu cel de pe vechile amplasamente care au aparținut autorilor def. B. A. și def. P. A. și care sunt ocupate de exploatările miniere din pădurea C..
De asemenea a solicitat anularea actului administrativ privind trecerea izlazului satului P. de 13,11 ha în domeniul public al comunei P..
În motivarea plângerii a arătat că în fapt, este unicul moștenitor descendent al mamei sale, defuncta B. A. și este moștenitor de sânge ca nepot al unchiului său, defunctul P. A., frate cu mama sa.
Că a formulat cereri pentru reconstituirea dreptului de proprietate pe vechile amplasamente din . agricole și forestiere care au aparținut autorilor de mai sus, atât în temeiul Legii nr. 169/1997, cât și în temeiul Legilor nr. 1/2000 și nr. 247/2005.
A menționat că pentru terenurile ce au aparținut defunctului P. A. este singurul nepot moștenitor care a formulat cereri, ceilalți nepoți, moștenitori ai surorilor sale, defuncta S. S. și defuncta J. Nicolița neformulând cereri în revendicare.
A mai arătat petentul că în prezent, terenul arabil săliște cu suprafața de 1,21 ha este ocupat ilegal de către alți cetățeni (moșt. A. P. și numitul S. G.) cărora li s-a validat dreptul de proprietate pe vechile amplasamente ale autorilor lor, dar au refuzat să fie puși în posesie, iar terenul agricol izlaz cu suprafața de 13,11 ha este deținut nelegal de către Primăria P. în baza Hotărârii Comisiei Locale P. nr.19/25.06.2003.
Că aceasta a identificat vechiul amplasament pe baza planului parcelar de partaj voluntar din 1934 și a stabilit în concret suprafața prin măsurători topografice, astfel că potrivit art. III alin. 1 lit. d din Legea nr. 169/1997 inițială, nu era posibilă obținerea dreptului de proprietate pe terenul agricol constituit ca izlaz comunal, Era deci necesar ca propunerea Comisiei Locale P. să se facă pentru retrocedare în natură a izlazului și nu pentru despăgubire.
A apreciat că în mod temeinic și legal C. Județeană Gorj a constatat că la constituirea dosarului privind acordarea de despăgubiri pentru terenul izlaz cu suprafața de 13,11 ha, C. L. P. nu a aplicat dispozițiile art. III alin. 11 din Legea nr. 169/1997 completată prin titlul V din Legea nr. 247/2005.
Petentul a susținut că se puteau prezenta de către C. L. P. propuneri la C. Județeană Gorj, pentru reconstituirea dreptului de proprietate pe alte amplasamente decât vechile amplasamente ce nu se pot retroceda în natură, pentru următoarele terenuri:
- terenuri agricole cu suprafața de 4,23 ha ce au aparținut autoarei defuncte B. A. care sunt deținute legal cu titluri de proprietate de către alți cetățeni;
- terenuri cu vegetație forestieră cu suprafața de 9,72 ha ce au aparținut autorilor defuncți B. A. și P. A. care sunt ocupate cu amenajările (platforme, căi de acces c.f. și rutier, depozite, instalații, etc.) de la exploatările miniere de cărbune din pădurea C., .> Că trebuiau identificate alte amplasamente de aceeași categorie, situate în comună, în localitățile învecinate sau pe teritoriul județului Gorj.
Prin sentința civilă nr. 3692/19.11.2012 Judecătoria Tg – Cărbunești a admis în parte plângerea formulată de petentul V. D., A fost anulată parțial HCJ Gorj nr. 5871/16.03.2012 și s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea petentului, în natură, pentru suprafața de 1,2091 ha teren agricol și acordarea de despăgubiri acestuia pentru suprafața de 13,11 ha teren agricol, terenuri situate pe teritoriul comunei P., județul Gorj.
Au fost respinse celelalte cereri în contradictoriu cu intimatele C. L. P. de aplicare a legilor fondului funciar, cu sediul în ., C. Județeană Gorj pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu sediul în Tg-J., județul Gorj și C. L. al comunei P., cu sediul în ..
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul V. D. criticând-o ca netemeinică și nelegală, iar prin decizia civilă nr. 361/13.02.2013 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._ 2013 a fost admis recursul, casată sentința și trimisă cauza spre rejudecare.
A reținut instanța de control ca în rejudecare instanța să analizeze legalitatea și temeinicia HCJ 587/16.03.2012 în funcție de cererea de reconstituire a dreptului de proprietate formulată de petent, verificând motivele invocate de petent în plângere și temeiul juridic al acestora. Astfel, instanța va analiza motivele referitoare la legalitatea actului administrativ privind trecerea suprafeței de 13,11 ha în domeniul public, posibilitatea reconstituirii dreptului de proprietate în natură cu privire la acest teren față de temeiurile juridice invocate de petent precum și legalitatea HCJ cu referire suprafețele de 1,21 ha teren agricol, 4,23 ha teren agricol și 9,72 ha teren cu vegetație forestieră așa cum au fost identificate în plângerea formulată de petent.
Cauza a fost înregistrată pe rolul instanței la data de 05.03.2013,sub nr._ 2011*.
La data de 02.04.2013, petentul a depus notă de ședință arătând că prin decizia de casare, cauza a fost trimisă spre rejudecare pentru ca instanța de fond să analizeze legalitatea și temeinicia HCJ 5871/16.03.2012 în raport de motivele invocate în plângerea pe care a formulat-o, precum și de temeiurile juridice invocate, dispunându-se verificarea legalității actului administrativ de trecere în domeniul public a suprafeței de 13,11 ha, posibilitatea reconstituirii a dreptului de proprietate asupra acestui teren în natură, pe vechiul amplasament, față de temeiurile juridice invocate și legalitatea aceleiași HCJ în ceea ce privește reconstituirea în natură pe vechiul amplasament a suprafeței de 1,21 ha teren agricol și în natură, pe alt amplasament pentru suprafețele de 4,23 ha teren agricol și 9,72 ha teren cu vegetație forestieră.
A mai arătat petentul că referitor la terenurile provenite de la autorul P. A., anume suprafețele de 13,11 ha și 1,1091 ha (și nu 1,21 ha) că este unicul moștenitor legal care a formulat cereri de reconstituire a dreptului de proprietate, iar pentru terenurile provenite de la mama sa, B. A., a formulat cereri atât reclamantul cât și descendenții soțului supraviețuitor, B. C., anume R. V. și P. G. însă, cererile acestora (nr. 100-101/2005si 552/2005) au fost respinse prin hotărâri ale comisiilor, care nu au fost contestate în instanță, motiv pentru care beneficiază de dreptul de acrescământ dobândind, pe lângă cota sa succesorală și cotele succesorale ale celorlalți moștenitori (cum sunt în speță, B. C. și descendenții acestuia) și, ca urmare, este îndreptățit la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor provenite de la autoarea B. A., în integralitatea acestora., drept ce a fost recunoscut de C. L. de Fond Funciar P., care a propus să fie validat cu întreaga suprafață de teren, drept ce a intrat în puterea lucrului judecat deoarece a fost recunoscut și de instanțele care s-au pronunțat în primul ciclu procesual.
A mai susținut petentul că posibilitatea reconstituirii în natură și pe vechiul amplasament a suprafeței de 13,11 ha, fapt care constituie obiect atât al acțiunii, cât și al casării, este posibilă deoarece terenul este liber de orice fel de amenajări, iar pe de altă parte, efectele HCL P. nr. 19/25.06.2003 prin care terenul în cauză a fost trecut în domeniul public al comunei, sunt suspendate conform dispozițiilor art. III, alin. 1 ind.l din Legea nr. 169/1997, introdus prin Titlul V art. unic, pct.2 din Legea nr. 247/2005, dar, înainte de a se pune problema suspendării, operează sancțiunea nulității parțiale a Hotărârii Consiliului L. P. nr. 19/2003, anume în ceea ce privește poziția 14, lit. k, la care a fost trecut terenul de 13,11 ha, motivul fiind acela că terenul respectiv nu a avut niciodată destinația de islaz comunal nici înainte de preluarea sa, când s-a aflat în proprietatea autorului P. A., și nici după . Legii nr. 18/1991, nefiind atribuit niciunei persoane și, cu atât mai puțin comunei pentru ca instituțiile acesteia să poată dispune de acest teren și nici nu intră sub incidența art. 44, al.l din Legea nr. 18/1991 republicată, care dispune restituirea către comune numai a fostelor islazuri comunale, situație care nu se confirmă în speță, motiv pentru care nu există niciun impediment în calea reconstituirii dreptului de proprietate în natură și pe același amplasament asupra terenului în suprafață de 13,11 ha.
Referitor la suprafața de 1,2091 ha, solicită admiterea acțiunii, anularea parțială a HCJ nr.5781/2012 și reconstituirea dreptului de proprietate în natură și pe vechiul amplasament, în primul rând pentru că, la fel ca și suprafața de 13,11 ha provenită de la autorul Pociovălișteau A., și această suprafață este liberă, fizic și juridic, nefiind afectată de lucrări care ar fi exceptat-o de la restituirea în natură, pe vechiul amplasament și nefiind atribuită unei alte persoane în vreuna din ipotezele prevăzute de legile fondului funciar.
De asemenea, a arătat că menține cererile de atribuire de teren agricol pe alt amplasament, în trup contact, de aceeași categorie, suprafață și calitate ca terenurile de pe vechile amplasamente, în echivalent pentru suprafețele de 4,0193 haocupate cu titlu de proprietate emise altor persoane și teren forestier pe alt amplasament, cu aceeași vegetație forestieră, ca echivalent pentru suprafețele cu vegetație forestieră ocupată de exploatarea minieră din .> La data de 03.04.2013 a depus precizare la acțiune prin care a arătat că terenurile de la fosta proprietară B. A. sunt terenuri agricole în suprafață de 4,1093 ha, cu vize OCPI, terenuri cu vegetație forestieră în suprafață de 2,0815 ha, iar de la fostul proprietar P. A.: teren arabil liber în punctul Săliște în suprafață de 1,1091 ha, teren denumit izlaz . cu vegetație forestieră în pădurea „C.” ocupate de Exploatarea Minieră C. în suprafață de 5,4505 ha.
La solicitarea instanței, la data de 03.04.2013, C. L. de Fond Funciar a comunicat faptul că vecinătățile terenurilor solicitate spre reconstituire prin cererea nr. 57/29.08.2005, au fost indicate prin schițele întocmite de CLFF P. și vizate spre neschimbare de OCPI Gorj, terenurile regăsindu-se la punctele Ași B din cererea de reconstituire, că în HCJ cu nr. 5871/16.03.2012 a fost înscrisă doar suprafața de 13,11 ha, teren agricol cu destinația izlaz comunal și terenul situat în punctul Siliștea Casei, în suprafață de 1,1091 ha teren agricol, ce a fost propus spre validare, iar celelalte suprafețe de 4,32 ha teren agricol și 9,72 ha teren cu vegetație forestieră, se regăsesc în cererea de reconstituire, în punctele Ași B ,dar nu fac obiectul HCJ cu nr. 5871/2012, menționând că la data emiterii HCL cu nr. 19/2003 suprafața de 13, 11 ha avea destinația de izlaz comunal.
De asemenea, cu adresa nr. 2804/11.04.2013 C. L. de Fond Funciar a înaintat în copie xerox HCJ 374/05.04.1993, anexa ,schiță teren, HCL 19/25.06.2003,inventarul bunurilor care aparțin domeniului public ,anexa 1 .
Prin nota de ședință depusă în data de 29.04.2013, reclamantul a solicitat constatarea nulității absolute a HCJ nr. 374/1993 și a titlului de proprietate emis în baza acestuia în ceea ce privește suprafața de teren 13,11 ha teren situat în . motive: prin această hotărâre, a fost validată propunerea Comisiei Locale P. de reconstituire a dreptului de proprietate al comunei P. asupra terenului de 13,11 ha, deși conform art.40 din Legea 18/1991 (art. 44 Legea nr. 18/1991 republicată) este posibilă reconstituirea dreptului de proprietate ai comunelor pe fostele izlazuricomunale transmise unităților de stat și care în prezent sunt folosite ca pășuni, fânețe sau arabil, doar în situația în care sunt îndeplinite următoarele condiții: terenul să fi fost izlaz proprietatea comunei anterior preluări (fostele izlazuri comunale..."); să fi fost transmis unităților de stat; să fie folosite în prezent ca pășuni, fânețe sau arabil .În cauză sunt îndeplinite două condiții, anume aceea ca terenul săfi fost transmis unei unități de stat, în speță fiind transmis IAS în anul 1949 și aceea ca în prezent sa fie folosit ca pășune, cea de-a treia condiție nu este îndeplinită.Astfel, condiția premisă și esențială ca terenul să fi fost anterior preluării, izlaz comunal proprietatea comunei P., nu este îndeplinită. suprafața de 13,11 ha fiind, anterior preluării de către stat, proprietatea autorului reclamantului A. P., iar, pe de altă parte, această suprafață neavând destinația de izlaz.
În cadrul aceleiași note de ședință a mai susținut că terenul în suprafață de 13,11 ha care face obiectul HCJ nr.374/1993 și este evidențiat în schița anexă la această hotărâre, a fost proprietatea bunicului său P. G. care, prin actul de donație nr.156/1933, 1-a donat, odată cu întreaga avere, copiilor săi, și, mai departe, prin actul de partaj voluntar nr. 531/1934 încheiat de aceștia, a fost atribuit lui A. Pociovălisteanu, autorul reclamantului pentru ale cărui terenuri a formulat cerere de reconstituire încă din anul 2000, în baza Legii nr.1/2000 . Este vorba despre terenul în suprafață de 16,6557 ha (aceasta fiind, de altfel suprafața cerută de reclamant prin cererea de reconstituire nr. 57/2005) menționat în actul de partaj voluntar din anul 1934 (care în prezent, conform măsurătorilor Comisiei, a rămas Ia 13,11 ha, datorită extinderii pădurii), teren care este evidențiat pe Planul anexă la actul de partaj voluntar, în punctul „F. conacului" și, deci nu în punctul „Bubuisi”, cum eronat s-a menționat în HCJ nr. 374/1993 și în propunerea Comisiei Locale P., anexată la această HCJ.
A mai susținut că izlazul Obștei „Dezrobirea" era pe alt amplasament decât terenul său, fapt ce rezultă și din tabelul de pe planul anexă la actul de partaj voluntar din anul 1934 (fila 9 recurs), unde partea de izlaz a bunicului G. P. împărțită celor patru copii ai săi (cealaltă parte fiind a fratelui acestuia, V. P., pe care a vândut-o Qbștei ,Dezrobirea" vecină cu partea lui G.) este trecut la o rubrică distinctă față de rubrica la care este trecut terenul reclamantului de 16,6557 ha (actual 13,11 ha), iar, izlazul este trecut la rubrica „"Izlaz" și în punctul „Stupină", iar terenul de 16,6557 ha provenit de la autorul său A. P., este la rubrica „arabil” și în punctul „Fața conacului” (prima coloană a Tabelului), izlazul se aflându-se în punctul Stupină.
Au fost atașate la notele de ședință actul de vânzare încheiat în data de 13.10.1919, act de donație încheiat în data de 16.08.1933, procesul verbal nr. 5744, schiță teren, situația loturilor.
La solicitarea instanței, prin adresa nr. 3844/20.05.2013 C. L. de Fond Funciar a comunicat următoarele: suprafața de 13,11 ha teren cu destinație izlaz a constituit proprietatea fostului IAS Tg. Cărbunești, ulterior desființării acestuia a fost validat prin HCJ cu nr. 374/1993, că la data apariției Legii 18/1991 IAS-ul nu se desființase, la data la care s-a efectuat propunerea de validare, suprafața de teren se afla încă folosința IAS ,iar până la data validării reclamantul nu formulase cerere de reconstituire pentru această suprafață.
A mai precizat că suprafața de 1,091 ha teren agricol se regăsește în schițele vizate spre neschimbare de OCPI Gorj,învederând instanței că pe raza localității P. și a localităților limitrofe nu sunt constituite rezerve de teren agricol.
Prin sentința civilă nr. 1584 din 11.06.2013 pronunțată de Judecătoria Tg Cărbunești în dosar nr._ a fost admisă în parte acțiunea precizată ,formulată de petentul V. D., în contradictoriu cu intimații C. L. P. de aplicare a legilor fondului funciar, C. Județeană Gorj pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și C. L. al comunei P., având ca obiect fond funciar plângere HCJ .
S-a dispus anularea parțial HCJ Gorj nr. 5871/16.03.2012.
S-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea petentului, în natură,pe vechiul amplasament pentru suprafața de 1,1091 ha teren agricol și acordarea de despăgubiri acestuia pentru suprafața de 16,0202 ha teren agricol, terenuri situate pe teritoriul comunei P., județul Gorj.
Au fost respinse celelalte cereri. S-a luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța sentința, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 57/29.08.2005 petentul a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru mai multe suprafețe de teren ce provin de la autoarea A. B. ,terenuri ce se regăsesc în actul de partaj voluntar autentificat sub nr. 531/14.06.1934 (pagina 4 și 5 ), precum și terenurile pe care aceeași autoare și soțul acesteia B. C. le-au dobândit în calitate de moștenitori testamentari de la autorul A. P., terenuri ce se regăsesc în același act de partaj voluntar (filele 1 și 2).
Prin HCJ 5871/16.03.2012 a fost respinsă propunerea Comisiei Locale de Fond Funciar P. de validare a anexei 1 pentru suprafața de 1,2091 ha teren agricol și de validare a anexei 23 privind acordarea despăgubirilor pentru suprafața de 13,11 ha teren agricol ce provine de la autorul P. A. ,întrucât comisia locală nu a avut în vedere dispozițiile art. III alin. 1 ind. 1 din Legea nr. 169/1997 pentru terenul cu suprafața de 13,11 ha, că în documentația înaintată nu se regăsește certificatul de moștenitor din care să rezulte calitatea de moștenitor testamentar și nu rezultă dacă anterior alți moștenitor al aceluiași autor au solicitat sau nu reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenurile ce provin de la acest autor.
Hotărârea a fost comunicată petentului cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire la data de 06.04.2011.
Potrivit certificatului de moștenitor de calitate nr. 102/09.04.2013 și a actelor de stare civilă depuse la dosar), de pe urma autoarei B. (fostă Pociovăliștenau ) A.,decedată la data de 24.01.1993, au rămas ca moștenitori petentul ,în calitate de fiu, cu cota de ¾ din moștenire și numitul B. C., în calitate de soț supraviețuitor ,cu cota de ¼ din moștenire.
Prin testamentul autentificat sub nr. 339/01.02.1983 de notariatul de Stat Județean Gorj, P. A. a testat întreaga sa avere mobilă și imobilă surorii sale B. A. și soțului acesteia B. C., precizându-se că testatorul nu are moștenitori rezervatari.
Potrivit actului de partaj voluntar din 14.06.1934, în lotul autorului A. P. au fost atribuite următoarele terenuri: una bucată siliște de casă cu suprafața de 7,6158 ha, una bucată teren situată peste apa Cîlnicului ,izlaz și tufăriș ,cu suprafața de 16,6557 ha,una bucată pământ ,fânețe și tufăriș ,cu suprafața de 19,7595 ha teren situat în punctul „În fața Bubuișului” ,una bucată teren pădure, cu suprafața de 63,5389 ha situată în punctul „În corbul”,una bucată teren izlaz situat în punctul „În stupină”, cu suprafața de 7,8312 ha, și alte trei parcele de teren pădure și tufăriș.
În lotul autoarei petentului ,A. I V. (fostă P., recăsătorită B.), au fost atribuite următoarele terenuri:una bucată de teren siliște cu pometul din . 4,5507 ha, una bucată pământ, peste apa Cîlnicului ,fânețe și pădure cu suprafața de 12,6557 ha, una bucată pământ fânețe și tufăriș ,cu suprafața de 15,7595 ha situat în punctul „În fața Bubuișului”,una bucată pădure cu suprafața de 39,5389 ha ,teren situat în punctul „În corbul”, una bucată pământ ,izlaz și tufăriș cu suprafața de 7,8312 ha situat în punctul „În stupină, una bucată pădure cu suprafața de 22,5458 ha teren situat în punctul Potopeul ,una bucată pământ pădure și tufăriș, cu suprafața de 32,4392 ha teren situat în punctul „În șesul”, una bucată pădure ,cu suprafața de 3,4782 ha situat în punctul „ Coastele Nitului” ,una curea de pământ tufăriș ,din cureau numită „Stricata”.
S-a menționat că aceste terenuri sunt situate pe raza comunei P..
De la autoarea B. A., au fost preluată suprafața de 50 ha teren agricol, iar până în prezent ,din acest tren ,în favoarea petentului a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafețe de 20,5047 ha teren agricol situat pe raza comunei Alimpești,fiind eliberat titlul de proprietate nr.148 5851/2002 ,iar suprafața de 22,70 ha pe raza comunei P., fiind eliberat titlul de proprietate nr._/2003 ,în acest sens fiind relațiile comunicate de C. L. de Fond Funciar P. coroborate cu procesul-verbal din 1949, formularul pentru evaluarea și inventarierea patrimoniului și certificatul nr. 3600/04.08.1992 emis de Filiala Arhivelor Statului Gorj.
Potrivit adreselor și înscrisurilor comunicate de intimata C. L. de Fond Funcia P. ,moștenitorii autorului B. C. au formulat cereri de reconstituire a dreptului de proprietate pentru terenurile ce provin de la acest autor ,cererile formulate fiind însă invalidate ,iar hotărârile de validare nu au fost contestate.
Analizând cererea de reconstituie formulată de petent în baza Legii nr. 247/2005, se constată că acesta a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru mai multe terenuri cu vegetație forestieră pe care autoarea Bau A. le-a dobândit prin actul de partaj voluntar, precum și pentru terenurile cu suprafețele de 1,6158 ha teren arabil și 16,6557 ha teren izlaz și tufăriș și alte parcele de teren pădure pe care aceeași autoare le-a dobândit în calitate de moștenitor testamentar al autorului P. A., terenuri pe care la rândul său acest autor le-a dobândit prin același act de partaj voluntar.
În acest sens sunt și mențiunile adreselor comunicate de C. L. de Fond Funciar P..
Prin schițele întocmite de această intimată, vizate spre neschimbare de OCPI Gorj ,a fost identificată suprafața de totală de 4,0193 ha teren agricol ce face parte din . suprafața de 7,6158 ha, situată în punctul Siliștea casei, teren ce a fost atribuit în lotul autorului P. A. prin actul de partaj voluntar din 1934. Aceeași intimată a precizat că acest teren a fost preluat de la autor în anul 1945 ,iar din suprafața identificată este liberă doar suprafața de 1,1091 ha ,restul terenului fiind atribuit mai multor persoane, fie a fost dat persoanelor ale căror terenuri au făcut obiectul comasări.
Petentul nu a contestat schițele întocmite de intimată.
A precizat intimata că pe raza comunei P. și a localităților limitrofe nu sunt constituite rezerve de teren (f.87).
În ceea ce privește suprafața de 13,11 ha, conform susținerilor părților, acest teren face parte din suprafața totală de 16,6557 ha teren izlaz și tufăriș atribuit autorului A. P. prin actul de partaj din 1934(fiind menționat la punctul 2 din lotul atribuit acestuia ).
Prin HCJ nr. 374/05.04.2013 a fost validată propunerea intimatei C. L. de Fond Funciar P., de a se reconstitui în favoarea acesteia izlazul cu suprafața de 13,11 ha ,situat în punctul Bubuiși .
S-a menționat în propunerea de reconstituire a izlazului că terenul a fost cumpărat de locuitori de la boierul V. P., că a fost ulterior câștigat de fratele acestuia Pociovălșeanu G.,mențiune ce se coroborează cu mențiunile actului de donație din 1933, conform căruia donatorul Gheorhe Pocivăliștenu, bunicul matern al petentului, a dobândit acest teren în baza actului de cumpărare de la C Pociovălșiteanu ,transcris sub nr.3253/1910 și asupra cărei averi s-a împărți cu Obștea Desrobirea ,aceasta din urmă fiind menționată ca vecin al terenului.
Deși nu s-au depus înscrisuri în acest sens, s-a precizat că terenul a fost preluat de IAS (petentul recunoscând faptul că acest teren a fost preluat de stat), că a fost folosit ca izlaz de oamenii din localitate ,menționându-se și faptul că IAS-ul a fost de acord cu propunerea de reconstituire a izlazului satului P..
Potrivit acestui testament, autoarea A. (B.) V. și autorul P. A. sunt frați, astfel că și în calitate de moștenitor legal ,în calitate de nepot de soră al autorului P. A. ,petentul are calitatea de persoană îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor ce au aparținut acestui autor.
Din actul de partaj voluntar din anul 1934 rezultă că acest teren avea categoria de folosință izlaz, potrivit propunerii de validare a izlazului terenul a fost folosit de către săteni ca pășune pentru creșterea animalelor ,din probele administrate rezultând că terenul a fost preluat de stat ,la data intrării în vigoare a legilor fondului funciar terenurile fiind proprietatea privată a statului ,petentul nefăcând dovada unei situații contrare.
În consecință ,în mod corect ,prin HCJ 374/2003 ,terenul cu suprafața de 13,11 a fost restituit în proprietatea comunei P.,fiind îndeplinite condițiile art.44 (fost. art. 40) din Legea nr.18/1991.
Nu rezultă că în baza acestei hotărâri ar fi fost eliberat vreun titlu de proprietate, prin HCL 19/2003 ,terenul fiind trecut în proprietatea publică a comunei P..
Referitor la petitul privind legalitatea HCL 19/15.06.2003 prin care terenul cu suprafața de 13,11 ha a fost trecută în inventarul bunurilor e alcătuiesc domeniul public al comunei, se reține că potrivit art. III alin.11 din Legea nr.169/1997 ”actele administrative prin care au fost trecute în domeniul public sau privat al statului sau al localităților terenuri pentru care s-au depus cereri de reconstituire a dreptului de proprietate privată își suspendă efectele cu privire la aceste terenuri până la soluționarea cererii de către comisia de fond funciar, cu excepția terenurilor intrate deja în circuitul civil. După validarea cererii de reconstituire, terenul trece în rezerva comisiei de fond funciar în vederea punerii în posesie.”
Întrucât în mod legal s-a dispus restituirea terenului izlaz de 13,11 ha în proprietatea comunei P., nu se poate reține nelegalitatea actului administrativ de trecere a acestui teren în domeniul public al comunei P. ,acest bun fiind de utilitate publică așa cum rezultă din apărările formulate de pârâtă ,la momentul emiterii HCL 19/2003, art. 7 din Legea nr.213/1998 prevăzând posibilitatea această posibilitate de trecere a bunurilor în domeniul public.
Conform celor expuse anterior, se reține că în conformitate cu dispozițiile art. 6 alineatul 1 din Legea nr.1/2000 ,petentul a făcut dovada cu acte, a calității de persoană îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenurile agricole cu suprafețele de 4,0193 ha (din care e liberă doar suprafața de 1,1091 ha) și 13,11 ha teren izlaz, terenuri ce au aparținut autorului Pociovălișeanu A. .
Chiar dacă în HCJ 5871/2012 s-a făcut referire doar la terenurile cu suprafețele de 1,2091 ha și 13,11 ha, terenuri agricole, întrucât și restul suprafeței de teren până la 4,0193 ha, astfel cum a fost identificat de intimată, a fost solicitat prin cererea nr. 57/2005, se reține că și această suprafață de teren a făcut obiectul hotărârii contestate, cererea privind terenurile agricole trebuind să fie soluționată prin aceeași hotărâre .
Nu au făcut obiectul HCJ 5871/2012 terenurile cu vegetație forestieră, acest aspect al cererii de reconstituie urmând a fi soluționat printr-o altă hotărâre de validare sau invalidare, astfel că nu va fi analizată îndreptățirea petentului la reconstituirea dreptului de proprietate cu privire la aceste terenuri, cererea cu privire la aceste terenuri ,nefiind soluționată până în prezent.
Întrucât doar terenul agricol cu suprafața de 1,1091 ha este liber în prezent, doar pentru acesta se va dispune reconstituirea dreptului de proprietate în natură pe vechiul amplasament, iar pentru diferența de teren agricol identificat prin schițele întocmite de intimată, raportat la mențiunile adresi nr.844/2013conform căreia pe raza comunei P. și a localităților limitrofe, nu există rezervă de teren,se va dispune acordarea de despăgubiri.
Pentru considerentele menționate anterior, în baza art. 53 din Leg. nr. 18/1991,instanța de fond a admis în parte acțiunea formulată de petent, astfel cum a fost precizată ulterior ,va anula parțial HCJ Gorj nr. 5871/16.03.2012 și a dispus reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea petentului, în natură,pe vechiul amplasament pentru suprafața de 1,1091 ha teren agricol și acordarea de despăgubiri acestuia pentru suprafața de 16,0202 ha teren agricol, terenuri situate pe teritoriul comunei P., județul Gorj.
Au fost respinse celelalte petite ale acțiunii precizate.
În temeiul art. 52 alin 3 din Leg. nr. 18/1991 și art. 274 Cod de procedură civilă, s-a luat act că petentul nu solicită cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței a declarat recurs recurentul reclamant V. D. criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea recursului reclamantul a criticat sentința în ceea ce privește dispozițiile instanței referitoare la acordarea de despăgubiri pentru suprafața de 13,11 ha, susținând că există posibilitatea reconstituirii în natură pentru acest teren, în mod greșit terenul fiind încadrat în categoria de izlaz comunal.
A susținut recurentul că acest teren nu a fost niciodată folosit ca izlaz comunal, calitatea de proprietar a autorului reclamantului nefiind contestată.
A motivat reclamantul că în raport de dispozițiile art.2 din Legea 1/2000 reconstituirea dreptului de proprietate trebuie să se facă pe vechiul amplasament.
A mai susținut reclamantul că instanța de fond a omis să analizeze două înscrisuri esențiale din acre rezultă fără echivoc faptul că terenul a avut cu totul altă destinație și anume adresa nr.3844 din 20.05.2013, fila 87 din dosarul de fond, în care C. L. P. comunică instanței că suprafața în litigiu a avut destinația de fânețe.
Menționează reclamantul că prin fânețe se înțelege teren care se cosește pe când izlazul se paște.
O altă adresă invocată este adresa nr.4127/04.06.2013 în care C. L. P. comunică instanței că terenul de 13,11 ha a fost trecut în proprietatea comunei în vederea constituirii unui izlaz.
Menționează reclamantul că în raport de această adresă se arată că până la acel moment terenul nu avusese destinația de izlaz comunal.
A arătat reclamantul că nu există la dosarul cauzei nici o dovadă în sens de act administrativ al autorității locale din care să rezulte că la un moment dat, terenului din litigiu i s-a dat destinația de izlaz.
A mai susținut reclamantul că trebuie făcută distincția între izlaz privat și izlaz comunal cum cer dispozițiile art.44 din Legea 18/1991.
O altă critică a vizat împrejurarea că prima instanță a scăzut suprafața de 1,1091 ha restituită în natură, teren care provine de la autorul A. P., din suprafața de 4,0193 ha care provine de la autoarea B. A. mama petentului.
A arătat reclamantul că cele două suprafețe provin de la autori diferiții ca urmare sunt distincte și nu trebuie confundate.
Proveniența celor două suprafețe după autori diferiți, susține reclamantul că este recunoscută și în referatul comisiei locale din 17.11.2011 depus la dosarul cauzei.
În concluzie s-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul de a se dispune admiterea acțiunii, obligarea pârâtelor să reconstituie reclamantului dreptul de proprietate în natură pe vechiul amplasament pentru suprafața de 13,11 ha și acordarea de despăgubiri pentru suprafața de 4,0193 ha solicitată de pe urma autoarei B. A., cu menținerea celorlalte dispoziții ale sentinței referitoare la suprafața de 1,1091 ha reconstituită în natură.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma criticilor formulate, tribunalul reține următoarele:
Prin acțiunea dedusă judecății, instanțele au fost investite cu plângerea formulată de reclamant împotriva HCJ 5871/2012, prin care s-a invalidat cererea de reconstituire formulată de reclamant în calitate de moștenitor al autoarei B. A., mama sa și autorului P. A., nepot de soră.
Critica adusă sentinței instanței de fond constă în împrejurarea că pentru suprafața de 13,11 ha, în opinia reclamantului se impunea reconstituirea în natură, în schimb instanța a dispus acordarea de despăgubiri, reținând că terenul de 13,11 ha a fost are categoria de folosință izlaz comunal conform HCJ 374/2003, astfel că nu poate face obiectul reconstituirii în natură, iar prin HCL 19/2003 în mod corect terenul a fost trecut în domeniul public al comunei P. .
Raportat la probele administrate în cauză apreciază tribunalul că soluția instanței de fond sub acest aspect este temeinică și legală, în cauză fiind îndeplinite dispozițiile art.44 alin. 1 din Legea 18/1991.
Astfel, potrivit dispozițiilor amintite anterior „ terenurile provenite din fostele izlazuri comunale, transmise unităților de stat și care în prezent sunt folosite ca pășuni, fânețe și arabil vor fi restituite în proprietatea comunelor, orașelor sau a municipiilor, după caz și în administrarea primăriilor, pentru a fi folosite ca pășuni comunale.”
În prezenta cauză, intimata C. L. de fond funciar P. a susținut că terenul de 13,11 ha a fost folosit ca izlaz comunal, motiv pentru care prin HCJ nr.374/1993 s-a validat propunerea comisiei locale de a se reconstitui izlazul în satul P., punctul „Bubuiși”.
Deși recurentul reclamant a susținut că terenul nu a fost folosit ca izlaz comunal, aceste susțineri nu au fost probate, sarcina probei incumbându-i celui care face o afirmație în justiție, în speță reclamantului.
Argumentele recurentului în sensul că nu s-au avut în vedere adresele nr.3844/2013 și 4127/2013 emise de C. L. P. sunt nefondate, instanța de fond având în vedere tocmai aceste adrese.
Susținerea că în adresa nr.3844/2013 se arată că terenul a avut destinația de fânețe și ca atare interpretează recurentul reclamant că nu a avut destinație de izlaz, întrucât izlazul se paște nu se cosește nu poate fi primită, întrucât dispozițiile art.44 din Legea 18/1991 se referă la terenurile provenite din fostele izlazuri comunale ca fiind terenuri folosite ca pășuni, fânețe și arabil.
De asemenea, susținerea că prin adresa nr.4127/2013 s-a arătat că terenul a fost trecut în proprietatea comunei în vederea constituirii unui izlaz nu este de natură a confirma susținerile reclamantului în sensul că anterior apariției Legii 18/1991 terenul nu a avut destinația de izlaz comunal, urmând ca în viitor terenul să primească această destinație.
În mod temeinic a reținut instanța de fond că din actul de partaj voluntar din anul 1934 rezultă că acest teren avea categoria de folosință izlaz, din cuprinsul propunerii de validare rezultă că terenul a fost folosit de către săteni ca pășune pentru creșterea animalelor ,din probele administrate rezultând că terenul a fost preluat de stat ,la data intrării în vigoare a legilor fondului funciar terenurile fiind proprietatea privată a statului ,petentul nefăcând dovada unei situații contrare.
Nu se contestă de către intimate că terenul în litigiu provine de la autorul recurentului respectiv Pociovășlișteanu A., însă după preluarea terenului acestuia de către stat acesta a fost folosit ca izlaz comunal, și în prezent are aceiași destinație, astfel că nu este posibilă reconstituirea în natură pentru terenul în suprafață de 13,11 ha .
În ceea ce privește cel de-al doilea motiv de recurs, acesta este apreciat de instanță ca fiind fondat, în mod eronat, instanța de fond a dedus din suprafața totală de teren agricol solicitat de petent la reconstituire suprafața de 1,1091 ha pentru care s-a dispus reconstituirea în natură.
În realitate reclamantul a solicitat la reconstituire dreptului de proprietate după doi autori, respectiv suprafața de 4,0193 ha după autor B. A. și suprafața de 14,2191 ha ( compusă din 13,11 ha și 1,1091 ha) după autor P. A..
În schimb, instanța a reținut că suprafața de 1,1091 ha face parte din suprafața de 4,0193 ha.
Observând referatul nr.7401/17.11.2011 întocmit de C. L. cu ocazia discutării cererii de reconstituire formulată de recurent se constată că, C. recunoaște că în punctul „Siliștea casei” autorul P. A. deținea suprafața de 7,6158 ha, însă este posibilă reconstituirea în natură doar pentru suprafața de 1,1091 ha, restul terenului fiind ocupat de alte persoane fizice care au cumpărat terenul de la fostul proprietar prin înscris sub semnătură privată.
În același înscris se recunoaște că autoarea B. A. este îndreptățită la reconstituire pentru suprafața de 4,0193 ha teren agricol, însă nu este posibilă reconstituirea în natură, întrucât vechiul amplasament este ocupat de alte titluri de proprietate.
Raportat la aceste înscrisuri, tribunalul reține incidența în cauză a dispozițiilor art.304 pct.9 C.pr.civ., în raport de disp.art.312 alin. 1 și 3 C.pr.civ. va admite recursul va modifica sentința în sensul că va dispune acordarea de despăgubiri pentru suprafața de 17,1293 ha compusă din suprafața de 13,11 ha teren provenit de la autorul P. A. și 4,0193 ha teren provenit de la autoarea B. A..
Vor fi menținute restul dispozițiilor sentinței cu privire la reconstituirea în natură pentru suprafața de 1,1091 ha provenită de la autor P. A., precum și soluția de respingere în rest a celorlalte cereri .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de recurentul reclamant V. D. împotriva sentinței civile nr.1584/11.06.2013 pronunțată de Judecătoria Tg-Cărbunești în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele C. L. de Fond Funciar P., C. Județeană de Fond Funciar Gorj și C. L. al comunei P..
Modifică sentința în sensul că dispune acordarea de despăgubiri pentru suprafața de 17,1293 ha în loc de 16,0202 ha.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 26.09.2013 la Tribunalul Gorj.
Președinte, M. G. | Judecător, N. U. | Judecător, G. D. |
Grefier, Firuța Ș. |
Red.G.D.
Tehnored.L.M.
Jf.N.M.P.
Ex.3/ 4.10. 2013
| ← Revendicare imobiliară. Hotărâre din 22-01-2013, Tribunalul GORJ | Fond funciar. Decizia nr. 2408/2013. Tribunalul GORJ → |
|---|
